Contestaţie la executare. Decizia nr. 399/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 5711/285/2011
DOSAR NR._ CONTESTAȚIE LA EXECUTARE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 399
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 01 SEPTEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. T.
JUDECĂTOR D. D.
JUDECĂTOR C. M.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către intimații recurenți B. M., B. I., U. I. (decedat), U. G., U. V. și S. P., împotriva sentinței civile nr. 427 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în contradictoriu cu contestatorii intimați S. D., S. V., S. C. și intimata U. R. (decedată).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului a constatat că prin încheierea de ședință pronunțată la data 29.05.2012 de către Tribunalul Suceava a fost suspendată judecarea recursului în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C.pr.civ., iar la data de 05.06.2015 cauza a fost repusă pe rol în vederea perimării, sens în care instanța, conform disp. art. 252 alin.2 Cod procedură civilă, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de recurs promovate în cauză și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 427 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii S. P., S. D., S. V. și S. C. împotriva formelor de executare din dosarul execuțional nr. 126/2006 a Biroului Asociat Executori Judecătorești „LEX IMPERYON M.” Rădăuți, intimat fiind U. R. și, în consecință a fost desființată executarea silită a sentinței civile nr. 2521/05.09.2002 a Judecătoriei Rădăuți, ce se efectuează în dosarul de executare nr. 126/2006 a Biroului Asociat Executori Judecătorești „LEX IMPERYON M.” Rădăuți, intimata fiind obligată să plătească contestatorilor suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Executarea silită din litigiu, ce se efectuează în dosarul de executare nr.126/2006 al Biroului Asociat Executori Judecătorești „LEX IMPERYON M.”, vizează titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2521/05.09.2002 a Judecătoriei Rădăuți (depusă în copie în dosarul de executare). Părți au fost intimata U. reveca și numita M. M., astfel încât contestatorii au calitatea de terți în cadrul executării silite.
Codul de procedură civilă nu reglementează amănunțit contestația la executare exercitată de terți, legea (art.401 alin.2 C.proc.civ.) prevăzând doar posibilitatea formulării unei asemenea contestații, atunci când terții pretind un drept real asupra bunurilor urmărite.
Având însă în vedere principiile generale aplicabile în materie, prima instanță a apreciaa că:
1. Art.389 alin.1 C.proc.civ. prevede că perimarea executării silite poate fi invocată de „orice parte interesată”. În speță, contestatorii nu au calitatea de „părți” în cadrul executării silite, deci nu pot invoca perimarea. De altfel, executarea silită nu reprezintă altceva decât partea finală a unui proces (jurisprudența C.E.D.O. este constantă în acest sens), iar un incident procedural, în cadrul unui proces – cum este și perimarea executării silite – nu poate fi invocat decât de o parte în acel proces.
În consecință, instanța a considerat că, în speță, contestatorii nu pot invoca perimarea executării silite.
2. În doctrină și jurisprudență este larg răspândită concepția conform căreia contestația la executare formulată de un terț îmbracă forma unei adevărate acțiuni reale (în revendicare sau în constatare, după cum bunul urmărit se mai află sau nu în posesia terțului).
Prima instanță a apreciat acest punct de vedere incorect, din cel puțin două motive:
a) Scopul și finalitatea unei contestații la executare este acela de a desființa o executare silită, iar nicidecum de a supune analizei dreptul de proprietate asupra unor bunuri. De altfel, pot fi lesne imaginate situații în care nici măcar creditorul nu este interesat în efectuarea unei asemenea analize, pentru el fiind mult mai simplă continuarea executării silite asupra altor bunuri ale debitorului (bineînțeles, în ipoteza în care executarea silită urmărește valorificarea unei creanțe).
b) Este incontestabil dreptul terțului ca, în baza principiilor generale de drept (de pildă, în baza art.563 C.civ.), să formuleze împotriva creditorului urmăritor o acțiune reală. Pe de altă parte, terțul poate formula contestație la executare. Trebuie admis – logica elementară o cere – că între cele două proceduri există diferențe. Așadar, contestația la executare nu poate fi echivalentul unei acțiuni reale.
În consecință, instanța de fond a apreciat că, în cadrul unei contestații la executare, terțul trebuie doar să facă dovada unui titlu de proprietate asupra bunurilor urmărite, fără să se mai facă o analiză comparativă a acestui titlu cu cel al debitorului (analiză specifică unei acțiuni reale).
În speță, contestatorii au prezentat contractele de vânzare-cumpărare autentificate cu nr.5581/22.12.1997 de Biroului Notarului Public „C. Ș.” (fila 3), respectiv nr.5582/22.12.1997 de același birou notarial (fila 4). Prin aceste contracte contestatorii au dobândit dreptul de proprietate asupra (printre altele) pf 2829/1, 2830/1, 2829/2 și 2831/1, adică exact parcelele din litigiu menționate expres în considerentele deciziei civile nr.850/10.05.2005 a Tribunalului Suceava (depusă în dosarul de executare).
Întrucât contestatorii au făcut dovada deținerii a două titluri de proprietate asupra terenurilor supuse executării silite, se impune admiterea contestației la executare.
Evident, intimata poate să formuleze o acțiune reală împotriva contestatorilor.
3. Dacă s-ar considera că se impune o analiză a titlurilor de proprietate, instanța de fond a apreciat că, cele ale contestatorilor sunt preferabile.
Astfel, contestatorii au cumpărat terenurile din litigiu prin două contracte autentice, de la o vânzătoare – M. M. – care poseda titlul de proprietate nr.1013/27.05.1996 (fila 26), valabil la vremea respectivă (sau, mai exact, la data respectivă titlul de proprietate nu făcea obiectul vreunei contestații). În calitate de terți dobânditori de bună-credință, care s-au bazat și pe faptul că dreptul de proprietate al vânzătoarei era intabulat în cartea funciară, contestatorii nu mai pot fi evinși de către intimată.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a admis contestația la executare, iar în temeiul art.274 C.proc.civ., intimata fiind obligată să le plătească contestatorilor suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (chitanța de la fila 35 ds.fd.).
Prin cererea de recurs adresată Tribunalului Suceava la data de 20.03.2012, recurenții B. M., B. I., U. I. (decedat), U. G., U. V. și contestatoarea S. P., împotriva sentinței civile nr. 427 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în contradictoriu cu contestatorii intimați S. D., S. V., S. C. și intimata U. R. (decedată), au solicitat admiterea recursului.
Deși legal citați, intimații nu s-au prezentat în instanță, însă au depus la dosar întâmpinare la recursul promovat de recurenți, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul de astăzi, 01.09.2015, din oficiu, tribunalul a pus în discuție excepția perimării recursului.
Analizând excepția perimării recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu disp. art. 137 Cod Procedură Civilă, potrivit căruia „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, tribunalul constată următoarele:
Ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 29.05.2012, când, prin încheiere, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 243 pct.1 Cod procedură civilă, față de lipsa părților, procedura fiind legal îndeplinită, întrucât recurentul U. I. a decedat la data de 19 mai 2012 iar părțile interesate nu au indicat moștenitorii și nu au formulat cerere pentru introducerea acestora în cauză.
Conform art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an.
Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procedurală, de aplicație generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței, vreme îndelungată, în judecată.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii; că de la data suspendării cauzei, respectiv de la 29.05.2012, până la repunerea acesteia pe rol, a trecut mai mult de un an în care pricina a rămas în nelucrare, instanța reține că sunt întrunite în cauză prevederile art. 248 Cod Procedură Civilă, urmând să admită excepția perimării și să constate perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția perimării recursurilor invocată din oficiu de către instanță.
Constată perimat recursul formulat de intimații recurenți B. M., B. I., U. I. (decedat), U. G., U. V. și S. P., domiciliați în or. Vicovu de Sus, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 427 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în contradictoriu cu contestatorii intimați S. D., S. V., S. C., domiciliați în or. Vicovu de Sus, jud. Suceava și intimata U. R. (decedată).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.09.2015.
Președinte, M. T. | Judecător, D. D. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. D. I. |
RED. D.D.
JUD. B.B.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 16.09.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1246/2015. Tribunalul SUCEAVA | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 400/2015.... → |
|---|
