Evacuare. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1363/334/2014
Dosar nr._ Evacuare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 957
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 IUNIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de către pârâtul I. G. și de către reclamanta I. M., împotriva sentinței civile nr. 36 din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. V. Dornei – prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. M., ce substituie pe avocat M. C., pentru pârâtul apelant și avocat R. R., pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul pârâtului apelant depune la dosar delegație de substituire.
Avocat R. R., pentru reclamanta apelantă, depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către pârâtul apelant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei – f. 48, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat și acordă cuvântul la probe.
Apărătorul pârâtului apelant solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Avocat R. R., pentru reclamanta apelantă, arată că nu se opune solicitării apărătorului pârâtului apelant.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către pârâtul apelant, prin apărător, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie analizate prin coroborare cu ansamblul probator aflat la dosar.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul pârâtului apelant solicită admiterea apelului, modificarea, în parte, a sentinței civile atacate, în sensul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere privind evacuarea acestuia din imobil, cu precizarea că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că pârâtul apelant a fost de acord cu atribuirea beneficiului contractului de închiriere în favoarea reclamantei apelante, acesta a făcut eforturi pentru a obține un spațiu locativ, însă fără niciun rezultat. Arată că pârâtul apelant a formulat mai multe cereri la Primăria V. Dornei pentru a i se acorda un spațiu locativ, însă cererile nu au fost soluționate, astfel că pârâtul apelant nu are unde locui.
În ceea ce privește apelul reclamantei apelante, solicită respingerea acestuia, cu precizarea că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 451 al.2 din noul Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantei apelante solicită respingerea apelului formulat de către pârâtul apelant, ca nefondat, cu precizarea că pe verso-ul înscrisului aflat la f. 53 dosar fond se menționează că pârâtul apelant, împreună cu mama sa, sunt titularii unui contract de închiriere, cererile formulate la primărie nu au relevanță în cauză, având în vedere faptul că pârâtul apelant are posibilitatea de a închiria un spațiu locativ prin intermediul pieții private, iar acesta are o asociație familială și deține un contract de închiriere pentru aceasta.
În ceea ce privește apelul reclamantei apelante, solicită admiterea acestuia, cu precizarea că prima instanță a combinat disp. art. 451 al. 2 cu cele ale art. 454 din noul Cod de procedură civilă, însă recunoașterea pârâtului apelant nu a avut loc la primul termen de judecată, ci la al doilea termen, recunoașterea a fost parțială, în sensul că pârâtul apelant a fost de acord cu atribuirea beneficiului contractului de închiriere în favoarea reclamantei apelante, însă nu dorește să plece din imobil, iar cererile adresate primăriei sunt pur formale.
Cu privire la onorariul avocațial, arată că prima instanța l-a cenzurat ca neproporțional în raport de complexitatea sau valoarea litigiului, însă potrivit disp. art. 127 din Statutul avocatului onorariul se stabilește în raport de timpul și volumul de muncă, complexitatea speței, de avantajele și rezultatele obținute pentru client, etc., onorariul minimal pentru o acțiune de divorț, de regulă, este în cuantum de 800 lei, astfel că în mod injust prima instanță a cenzurat acest onorariu, acesta trebuind a fi acordat în întregime, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V. Dornei la data de 13.08.2014 sub nr._, reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâții I. G., M. V. Dornei prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună atribuirea beneficiului contractului de închiriere încheiat cu secund pârâta nr. 349/01.04.1957, reclamantei, evacuarea pârâtului din locuință.
În motivare a arătat că prin contractul mai sus amintit, tatăl său I. M. (decedat) a închiriat imobilul de la secund pârâtă în anul 1957, contract pe care ulterior l-a preluat reclamanta, iar pârâtul I. G. deși nu este titular de contract locuiește în imobil ca membru al familiei.
A mai arătat reclamanta că deși a divorțat de pârât acesta refuză să elibereze locuința și mai mult decât atât, este violent verbal și fizic atât față de reclamantă,cât și față de fiica acestora I. L..
S-a mai arătat în acțiune că, în locuința în litigiu locuiește și fiul reclamantei din căsătorie anterioară, împreună cu soția și copilul acestuia, alături de fiica I. L. și că pârâtul I. G. are și alte posibilități locative.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 323-324 c.civ.
P. întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M. V. Dornei a arătat că I. M. este titulara contractului de închiriere_/6.12.2012, contract ce a fost preluat de la tatăl său I. M., în prezent decedat, iar în fișa de calcul a suprafeței locative figurează și soțul I. G..
Pârâtul I. G. nu a depus la dosar întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 36 din data de 20 ianuarie 2015, Judecătoria V. Dornei a admis cererea reclamantei I. M., în contradictoriu cu pârâții I. G. și M. V. Dornei prin primar, așa cum a fost formulată, a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere nr._/06.12.2012, a dispus evacuarea pârâtului I. G. din locuința care face obiectul contractului de închiriere nr._/06.12.2012 și a obligat pârâtul I. G. să achite reclamantei suma de 440 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 6 decembrie 2012, între reclamantă și pârâtul mun. V. Dornei prin primar s-a încheiat contractul de închiriere nr._/6.12.2012 având ca obiect locuința situată în mun. V. Dornei, .. 32, fila nr. 9, 10 dosar, compusă dintr-o cameră de 24,64 mp și o bucătărie de 22,4 mp, fila nr. 45 dosar.
În apartamentul în cauză locuiesc reclamanta, pârâtul și martora I. L., fiica părților, fila nr. 70 dosar.
Părțile din prezenta cauză au divorțat la data 28 mai 2014, fila nr. 15 dosar, iar din depoziția martorilor I. L. și I. L., filele nr. 70, 71 dosar, instanța a reținut că pârâtul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice are un comportament agresiv verbal față de reclamantă și fiica acesteia.
Prezent în fața instanței, pârâtul a arătat că este de acord cu atribuirea către reclamantă a beneficiului contractului de închiriere nr._/06.12.2012, însă nu este de acord cu evacuarea sa întrucât nu are unde să locuiască.
Reclamanta a susținut că pârâtul beneficiază de un spațiu închiriat de la Dorna Societate Cooperativă Meșteșugărească, fila nr. 69 dosar, care poate fi amenajat ca spațiu de locuit, precum și faptul că pârâtul are posibilitatea să locuiască la locuința mamei sale, fila nr. 80 dosar.
Cu privire la atribuirea contractului de închiriere nr._/06.12.2012:
Față de disp. art. 32 din Legea nr. 71/2011, instanța a reținut incidența disp. art. 324 alin. 1 și 3 cod civil potrivit cărora „(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți. (3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă”.
În cauza de față, instanța a apreciat că atât natura relației dintre cei doi foști soți, precum și condițiile locative oferite de locuința în cauză fac imposibilă folosirea apartamentului din .. 32, V. Dornei de către reclamantă și pârât.
Ținând cont și de poziția pârâtului în legătură cu acest capăt de cerere, precum și de faptul că reclamanta este titulara contractului de închiriere, instanța a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere nr._/06.12.2012.
Cu privire la evacuarea pârâtului I. G. din locuința care face obiectul contractului de închiriere nr._/06.12.2012:
Având în vedere că beneficiul contractului de închiriere nr._/06.12.2012 a fost atribuit reclamantei și că pârâtul I. G. ocupă imobilul din .. 32 fără drept și are posibilități locative proprii, instanța a dispus evacuarea pârâtului I. G. din locuința care face obiectul contractului de închiriere nr._/06.12.2012.
În baza art. 451 alin. 2 Cod proc. civilă, instanța a apreciat că în raport de complexitatea cauzei și de poziția pârâtului față de pretențiile reclamantei, nu s-a justificat onorariul avocațial în cuantumul pretins, astfel încât acesta a fost redus de la suma de 800 lei la suma de 400 lei.
În baza art. 453 Cod proc. civ., instanța a obligat pârâtul I. G. să achite reclamantei suma de 440 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial).
Având în vedere că reclamanta nu a uzat de procedura specială prev. de art. 1033 și urm. Cod proc. civ., instanța a pronunțat o sentință civilă ce poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul I. G..
P. apelul său, reclamanta a înțeles să critice hotărârea primei instanțe doar sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că instanța a cenzurat onorariul avocatului în baza art. 451 al. 2 NCPC ca neproporțional cu complexitatea cauzei și în raport de poziția pârâtului. Art. 451 este special, cu un cadru mai larg, poziția procesuală a pârâtului a fost o chestiune care vizează aplicabilitatea unui alt text de lege art. 454 NCPC.
Acțiunea avea ca obiect atribuirea în favoarea ei a beneficiului contractului de locațiune și evacuarea prim-pârâtului din locuința obiect al locațiunii. Pârâtul a fost de acord cu primul petit nu și cu al doilea și acest acord a fost exprimat la al doilea termen 18.11.2014 (f. 65 - încheierea) și nu la primul termen 4.11.2014.
Astfel, conform art. 454 NCPC, dacă pârâtul recunoaște la primul termen pretențiile reclamantului (pretențiile în întregime) el poate fi scutit de cheltuieli. În cazul de față recunoașterea în parte a fost la al doilea termen de judecată deci art. 454 nu își găsea aplicabilitatea. Chiar și să fi fost făcută la primul termen, recunoașterea pretențiilor aferente primului petit (atribuirea beneficiului contractului), dar nerecunoașterea pretențiilor aferente celui de-al doilea petit (evacuarea, consecință obligatorie a primului) nu a reprezentat de fapt o recunoaștere a pretențiilor, a fost de fapt o poziție procesuală șicanatorie, adică a recunoscut că nu mai are dreptul să locuiască în apartament, dar nu a recunoscut că trebuie să plece din locuință.
Dacă, în ciuda celor de mai sus, s-ar reține totuși că s-ar aplica art. 454 NCPC atunci toate cheltuielile se reduceau la 1/2, în limita recunoașterii a unei jumătăți de acțiune, nu numai onorariul. A arătat că aplicarea art. 451 NCPC se face "motivat", în raport de anumite criterii, iar reducerea cheltuielilor pentru că pârâtul a fost de acord se aplică în raport de alte criterii și nu combinat. Aplicabilitatea art. 451 al. 2 NCPC în speță a fost absolut gratuită.
Criteriile avute în vedere de legiuitor sunt valoarea sau complexitatea pe de o parte și munca desfășurată de avocat pe de altă parte. În cauză au fost date 4 termene, unul având ca obiect interogatoriu și audierea de martori, acțiunea a fost redactată de avocat, dosarul a fost pe rolul instanței din august 2014 până în ianuarie 2015, timp în care, pe lângă termenele acordate, clientul sună sau solicită întrevedere, se discută ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla, activitatea avocatului nu se rezumă numai la timpul aferent termenului în sală. Dar „să spunem că judecătorul nu are de unde să știe aceste lucruri și să spunem, deși greu de crezut, că judecătorul nu poate prezuma că activitatea avocatului nu se rezumă doar la ce se întâmplă în sală”. Un onorariu de 800 RON reprezintă 4x200 RON, adică 4 onorarii de oficiu. La un oficiu se ia 200 de lei și dacă se termină într-un termen și dacă se termină în 10 termene. Aici au fost 4 termene, adică exact 4 oficii care s-ar termina la primul termen. Care au fost criteriile în raport de care s-a apreciat că onorariul avocatului este disproporționat față de complexitatea cauzei, dacă nu s-a analizat munca efectiv depusă și care este complexitatea cauzei. Textul de lege solicită o motivare, care în cauză a lipsit.
Dacă cheltuielile s-ar fi redus doar pe considerentul recunoașterii înțelegea și ar fi avut o oarecare justificare, dacă este indulgentă. Dar a aplica art. 451 în raport de poziția procesuală a pârâtului, a fost incorect, întrucât reclamantul sau avocatul nu au de unde să cunoască poziția pârâtului în asemenea litigii, pentru a stabili un onorariu dacă recunoaște și un alt onorariu dacă nu recunoaște. Chiar cu recunoașterea parțială a pârâtului pe petitul 1, a trebuit să administreze același probatoriu ca în cazul nerecunoașterii, pentru că nu a fost de acord cu petitul 2, și deci s-a întrebat unde este beneficiul recunoașterii ilustrat în munca avocatului.
A mai arătat că se dezvoltă astfel o practică periculoasă de reducere a onorariilor fără motivare și fără justificare, practică care devine insultătoare pentru avocatul care a stabilit și așa onorariul minimal, pentru un dosar care a durat 6 luni la fond. Instanța trebuie să aibă în vedere la cenzurare și legea specială a avocaților care impune acestora criterii în raport de care trebuie să stabilească onorariul, art. 127 din Statutul avocatului ("onorariile se stabilesc in raport de fiecare dintre următoarele elemente timpul si volumul de munca, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza, notorietatea, vechimea in munca, experiența, reputația avocatului, avantajele si rezultatele obținute pentru client").
P. apelul său, pârâtul I. G. a arătat următoarele:
Așa cum a arătat, el a fost de acord cu atribuirea fata de reclamanta a beneficiului contractului de închiriere nr._/06.12.2012, insa nu a fost de acord cu evacuarea sa din acest spațiu, motivat de faptul ca in prezent nu are unde sa locuiască.
Susținerile reclamantei ca beneficiază de un spațiu închiriat de la Dorna Societate Cooperativa Meșteșugăreasca care poate fi amenajat ca spațiu de locuit au fost nereale, întrucât așa cum a rezultat din adresa oficiala emisa de aceasta instituție, aceasta nu are la dispoziție astfel de spatii.
Nici susținerile reclamantei ca ar avea posibilitatea sa locuiască cu mama sa nu au fost reale întrucât aceasta nu deține o locuința proprietate, ci locuiește cu familia surorii lui.
Pârâtul a formulat la primăria municipiului V. Dornei, doua cereri prin care a solicitat o locuința, dar pana in prezent aceste cereri nu au fost soluționate.
Având in vedere aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului si in rejudecare modificarea în parte a sentinței civile atacate si respingerea solicitării reclamantei de a fi evacuat din imobilul ce face obiectul contractului de închiriere nr._/06.12.2012.
In drept, a invocat dispozițiile art.466-482 C. proc. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamantă doar sub aspectul acordării cheltuielilor de judecata si menținerea dispozițiilor instanței de fond doar cu privire la acordarea parțiala a onorariului de avocat.
A considerat ca in mod corect, instanța de fond a aplicat dispozițiile art.451 alin.2 reducând partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariu avocat considerând ca a fost vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Pârâtul a fost de acord cu petitul nr. 1 din acțiune si chiar daca partea adversa, prin apărător, a susținut contrariul, el ar trebui sa beneficieze de aceasta recunoaștere.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către pârât ca nefondat, pentru următoarele motive:
Pârâtul a invocat că nu are unde să locuiască și că cererile sale la Primărie pentru locuință socială nu au fost soluționate favorabil încă. Aceste aspecte însă au prea puțină relevanță atâta timp cât poate să găsească o locuință cu chirie pe piața privată. Pe de altă parte, calitatea de soț, în baza căreia a dobândit inițial dreptul locativ, a încetat prin divorț și fiind de acord cu admiterea acțiunii în atribuire beneficiu locațiune, implicit a recunoscut că nu mai are drepturi locative, anticipând necesitatea evacuării.
De vreme ce drepturile sale locative au fost dobândite ca urmare a căsătoriei, odată cu desfacerea acesteia, drepturile locative se pierd. Evacuarea este doar consecința logică.
Posibilitățile sale de relocare sunt oricum mai mari decât ale ei, pârâtul are casa părinților în V. Dornei, neinteresând în cauză că sora sa locuiește tot acolo.
Spațiul de la Cooperativă poate fi amenajat ca locuință, dar a fost folosit de pârât în scop locativ atunci când, după consumul de alcool, nu mai putea să se deplaseze la fostul domiciliu comun.
Dacă ar rămâne în locuință până când își găsește locuință de la Primărie, atunci demersurile sale sunt pur potestative, pentru că ar putea să facă cererile formal, iar atunci soluția privind atribuirea beneficiului contractului de locațiune ar rămâne fără eficiență.
În drept, a invocat disp. 205 NCPC.
Examinând apelul pârâtului, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Pârâtul-apelant a fost de acord cu atribuirea către reclamanta-intimată a beneficiului contractului de închiriere, astfel că se impune evacuarea acestuia, văzând că părțile au divorțat, fapt care nu mai justifică conviețuirea părților, locuința având o singură cameră (f. 80, judecătorie), iar titulara contractului este reclamanta.
Între cele două capete de cerere există o strânsă legătură, al doilea având practic, caracter accesoriu primului.
De reținut că pârâtul are posibilitatea de a locui în locuința mamei sale, astfel cum rezultă din contractul de închiriere și anexele sale (f. 52 și urm., apel) (chiriașul a semnat fișele de calcul – f. 54 și 55 apel). De altfel, acesta figurează ca membru de familie care locuiește împreună cu titularul de contract, conform fișei locative (f. 53, verso, apel).
Apelantul a mai arătat că spațiul închiriat de Societatea Cooperativă Meșteșugărească nu poate fi amenajat ca spațiu de locuit, fără a dovedi acest aspect. Se face vorbire de o adresă a acesteia, f. 12 apel, din care nu rezultă imposibilitatea de amenajare ca spațiu de locuit, ci că unitatea nu deține astfel de spații.
Apelantul arată că mama sa nu are o locuință personală, că locuiește cu familia surorii sale. S-a analizat mai sus contractul de închiriere, al cărei titular este mama apelantului.
Într-adevăr, Primăria mun. V. Dornei a arătat că nu are spații locative, însă apelantul își poate procura un asemenea spațiu de la particulari.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest apel, ca nefondat.
Examinând apelul reclamantei, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Se impune acordarea, în întregime, a onorariului avocațial, către reclamantă, în sumă de 800 lei.
Prima instanță a procedat la reducerea acestuia, conform art. 451 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, față de complexitatea cauzei și poziția procesuală a pârâtului.
De observat că este o acțiune cu două capete de cerere, că s-au acordat mai multe termene de judecată, judecata durând circa 6 luni, că s-au administrat mai multe probe (înscrisuri, proba cu interogatoriul, proba testimonială, anchetă socială, etc.). Față de aceste aspecte nu se poate considera onorariul avocațial solicitat ca fiind disproporționat, raportat la complexitatea cauzei.
Prima instanță s-a raportat și la poziția procesuală a pârâtului. Acesta a recunoscut doar al doilea capăt de cerere, abia la al doilea termen de judecată. Nu a fost de acord cu al doilea capăt de cerere, care constituie, de fapt, miza acestui litigiu, fără de care atribuirea beneficiului contractului de închiriere nu ar fi avut efecte practice.
De reținut că prima instanță s-a raportat doar la prev. art. 451 al. 2 din noul Cod de procedură civilă nu și la art. 454 din noul Cod de procedură civilă, care de altfel, privește recunoașterea pretențiilor la primul termen de judecată, fiind inaplicabil în speță.
În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite acest apel, va schimba în parte sentința civilă nr.36/20.01.2015 a Judecătoriei V. Dornei în sensul că va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 840 lei (în loc de 440 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Față de soluția dată fondului cauzei, conform art. 453 al. 1 din noul Cod de procedură civilă se vor acorda cheltuieli de judecată din apel către apelanta-reclamantă, în sumă de 400 lei, onorariu avocațial și se va respinge cererea pentru cheltuieli de judecată din apel, formulată de pârât, ca nefondată, acesta neavând câștig de cauză pe fond.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul pârâtului I. G., domiciliat în V. Dornei, .. 32, jud. Suceava, în V. Dornei, .. 16, jud. Suceava și la av. M. C. – V. Dornei, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 36 din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. V. Dornei – prin primar.
Admite apelul reclamantei I. M., domiciliată în V. Dornei, .. 32, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 36 din data de 20 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. V. Dornei – prin primar.
Schimbă în parte sentința civilă nr.36/20.01.2015 a Judecătoriei V. Dornei în sensul că:
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 840 lei (în loc de 440 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimatul I. G. la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Respinge cererea intimatului I. G. de obligare a apelantei la plata de cheltuieli de judecată din apel, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M./Judecător fond U. C./Tehnored. S.A.M./7 ex./06.07.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul... → |
|---|
