Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 700/314/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA nr. 369
Ședința publică din data de 16.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. L.
Judecător: M. G.
Judecător: S. A.
Grefier: B. F.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către intimatul S. I., domiciliat în ., nr. 132 B, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 5393 din data de 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei S., intimate fiind S. E., domiciliată în ., nr. 132 B, jud. S. și contestatoarea . S., cu sediul ales la cabinet avocat C. O., .. 12, ., jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. A., care depune delegație de substituire pentru avocat H. D. M., pentru recurentul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la fila 10 a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 500 lei, aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată.
Întrebată fiind, apărătoarea recurentului-intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că, în cauză, nu mai sunt alte cereri de formulat, recursul fiind în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentului-intimat solicită admiterea recursului și schimbarea sentinței atacate întrucât este nelegală și netemeinică. Arată că, în mod greșit, s-a respins excepția insuficientei timbrări. Cererea de partaj se timbrează cu 3% iar contestatoarea a achitat 1000 lei, taxa achitată fiind insuficientă. Excepția insuficientei timbrări este absolută și solicită anularea cererii dacă contestatoarea nu va timbra . Cu privire la celelalte motive de recurs, solicită admiterea acestora, cu plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei S. și înregistrată sub nr._ din 20.01.2014 contestatoarea . a chemat în judecată intimații S. I. și S. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească cota parte de ½ a debitorului intimat, la dobândirea bunurilor comune, în baza dispozițiilor art. 711 al.4 cod procedură civilă rap. la art. 817 al. 3 Cod procedură civilă și continuarea executării silite împotriva debitorului, în sensul urmăririi cotei părți cuvenite din bunurile comune.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BTRL3BT nr._, emis de către . și avalizat în nume propriu de S. I., au procedat la executarea silită a acestuia, dat fiind faptul că biletul la ordin a fost refuzat la plată, fiind format dosarul de executare nr. 363/E/2012 al B. C. M.G. Sarmis. In cadrul acestui dosar, executorul judecătoresc a procedat la somarea debitorului și ulterior la identificarea bunurilor acestuia în vederea recuperării debitului.
A mai precizat contestatoarea că, în urma relațiilor primite de la Biroul BCPI S., a rezultat faptul că debitorul deține imobile, în devălmășie cu soția sa S. E., respectiv: imobilul cu nr. cadastral 9239, înscris în CF_, teren în suprafață de 1768 m.p.; imobilul cu nr. cadastral 9240, înscris în CF_, teren în suprafață de 2240 m.p.; imobilul cu nr. cadastral 9239 – C1, înscris în CF_, construcții – casa .
Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.711 al.4, art. 817 al.3 Cod procedură civilă.În dovedirea acțiunii contestatoarea a anexat în copie înscrisuri (filele 5 - 14 dosar ). Acțiunea a fost legal timbrată (f. 20).
Legal citat, intimatul S. I., prin apărător, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția timbrării insuficiente motivat de faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă partajarea bunurilor comune ale intimaților, iar conform dispozițiilor art. 5 lit. f din OUG 80/2013 „cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se timbrează cu 3% din valoarea masei partajabile” și excepția lipsei de interes pentru că reclamantul trebuia să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, iar legitimitatea interesului presupune ca persoana care formulează o pretenție în justiție să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare, calea justiției este obligatorie.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că între contestatoare și intimați de-a lungul timpului au existat mai multe raporturi comerciale, iar izvorul acestei creanțe este tot un raport comercial și dat fiind faptul că această creanță este comercială contestatoarea trebuia să se îndrepte în principal împotriva societății debitoare pentru a-și recupera datoria.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (filele 110 – 125 dosar).
La data de 1 aprilie 2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (f.127 dosar).
Pârâta S. E. nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 9 mai 2014, instanța a pus în discuția părților și a respins excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare.
Instanța, la termenul din 6 iunie 2014, a încuviințat în baza art. 167 C.pr.civ. pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
La solicitarea instanței s-a depus la dosar de către Biroul Individual executor Judecătoresc C. MG Sarmis în copie certificată, dosarul de executare nr. 636/E/2012.
Prin sentința civilă nr. 5393 din data de 14 noiembrie 2014, Judecătoria S. a admis contestația la executare formulată contestatoarea .., cu sediul în S., ., jud. S. și cu sediul ales la Cabinet de avocat C. O. P. din S., .. 12, ., . în contradictoriu cu intimații S. I. și S. E., ambii cu domiciliul în sat Șcheia, . B, ..
A constatat că intimații au dobândit, în timpul căsătoriei, în proprietate comună, în cote de 1/2 fiecare, următoarele imobile: teren în suprafață de 1768 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9239; teren în suprafață de 2240 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9240; imobil cu nr. cadastral 9239 - C1, înscris în CF_, construcții - casă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BTRL3BT nr._, emis de către S.C. Bracom Prodimpex S..R.L. și avalizat de către S. I. a început executarea silită împotriva acestuia din urmă, dat fiind faptul că biletul la ordin a fost refuzat la plată.
Pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc C. Sarmis a fost înregistrat dosarul de executare nr. 363/E/2012, procedându-se la somarea debitorului și identificarea bunurilor acestuia în vederea recuperării debitului.
Potrivit extraselor de carte funciară depuse și la dosarul cauzei, executorul judecătoresc a fost înștiințat că debitorul figurează cu următoarele bunuri imobile în coproprietate devălmașă cu soția S. E.: teren în suprafață de 1768 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9239; teren în suprafață de 2240 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9240; imobil cu nr. cadastral 9239 - C1, înscris în CF_, construcții - casă.
Potrivit dispozițiilor referitoare la regimul matrimonial, bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, această calitate prezumându-se.
Totodată, instanța a reținut că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune însă numai în măsura necesară acoperirii creanței sale. În acest caz bunurile atribuite prin împărțire devin bunuri proprii.
Totodată, art. 400 ind. 1 cod procedură civilă, stipulează că împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
De asemenea, conform art. 493 cod procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora. Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.
În privința contribuției fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut faptul că înscrisul sub semnătură privată depus de către soția intimată prin care sora acesteia a convenit cu intimata să-i dea acesteia din urmă suma de_ de euro pentru a nu mai avea nicio pretenție la moștenirea părinților, nu poate duce la concluzia că veniturile realizate de către soția intimată au fost superioare celor realizate de către soțul intimat.
Astfel pe de o parte, instanța a reținut faptul că prin înscrisul sub semnătură privată cele două au convenit să se dea o sumă de bani, nu rezultă cu certitudine că această sumă a și fost predată.
Pe de altă parte, obiectul convenției amintite este suma de_ de euro, iar potrivit contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenurile aflate la dosarul cauzei, prețul de achiziționare este incomparabil mai mare, respectiv de peste 250.000 de euro.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de către contestatoarea .. și pe cale de consecință, instanța a constatat că intimații au dobândit, în timpul căsătoriei, în proprietate comună, în cote de 1/2 fiecare, următoarele imobile: teren în suprafață de 1768 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9239; teren în suprafață de 2240 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9240; imobil cu nr. cadastral 9239 - C1, înscris în CF_, construcții - casă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări invocate în fața instanței de fond, arată că, raportat la obiectul contestației, precum și la valoarea imobilului taxa achitată este insuficientă.
Astfel, conform dispozițiilor art. 5 lit f din OUG 80/2013 cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se timbrează cu 3% din valoarea masei partajabile.
Contestatoarea a achitat o taxă judiciară de timbru de 1000 lei, astfel consideră că raportat la obiectul contestației, precum și la valoarea imobilului taxa achitată este insuficientă.
Susține că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei de interes. Consideră că, pentru a fi parte într-o procedură judiciară, reclamantul trebuia să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic; astfel, consideră că contestatoarea nu a justificat un interes în promovarea acțiunii, nefiind actual, personal și direct, deoarece nu există niciun folos practic pentru cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Mai arată că, instanța de fond nu a ținut cont de toate probele administrate.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință nr. 204 din data de 18.03.2015, a fost admisă excepția necompetenței funcționale de soluționare a recursului formulat de către intimatul S. I., domiciliat în sat Șcheia, . B, ., împotriva sentinței civile nr. 5393 din data de 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei S., intimate fiind S. E., domiciliată în sat Șcheia, . B, ., și contestatoarea . S., cu sediul în S., ., jud. S. și cu sediul ales la Cabinet de avocat C. O. P. din S., .. 12, ., ., invocată din oficiu și a fost transmis dosarul în vederea soluționării unui complet specializat în soluționarea litigiilor civile.
Intimații deși au fost legal citați nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
S-a criticat sentința sub aspectul respingerii greșite a excepției insuficientei timbrări a acțiunii, opusă de pârâtul recurent la instanța de fond, excepție absolută și de ordine publică, ce poate fi invocată în orice stare a pricinii.
Critica formulată este nefondată, însă.
Sub acest aspect, tribunalul reține incidența în speță a dispozițiilor art. 400 indice 1 Cod procedură civilă, a art. 493 Cod procedură civilă și a dispozițiilor reglementate de prevederile art. 10 al.2 din O.U.G. nr.80/2013.
Astfel, potrivit art. 400 indice 1 Cod procedură civilă, „Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare“ iar potrivit art. 493 al.1 și 2 din Codul de procedură civilă, „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala”.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă, neîndoielnic că în cazul în care creditorul unui proprietar codevălmaș sau coindivizar urmărește bunuri comune ale debitorului și ale altei persoane, se poate cere pe calea contestației la executare, împărțirea bunurilor comune, în măsura necesară acoperirii creanței creditorului.
În speță, astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, contestatoarea ., a solicitat instanței, pe calea contestației la executare, stabilirea cotei părți de ½ a debitorului S. I., la dobândirea bunurilor comune în vederea continuării executării silite a acestuia.
Or, potrivit art. 10 al.2 din O.U.G. nr.80/213 privind taxele judiciare de timbru, „În cazul contestației la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1000 lei, indiferent de valoarea contestată”.
În acord cu prevederile tuturor textelor susarătate, așa cum rezultă din înscrisul depus la fil.20 dosar fond, contestatoarea a achitat o taxă de timbru în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr._ din 30.01.2014, aferentă acțiunii cu care a înțeles să investească instanța.
În atare situație, date fiind prevederile sus citate, și pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciază, că prin aplicarea și interpretarea justă a prevederilor art. 400 ind. 1, art. 493 Cod procedură civilă și art. 10 al.2 din O.U.G. nr.80/213, instanța de prim grad, a respins excepția insuficienței timbrării a acțiunii.
Cum dispozițiile art. 5 lit.f din OUG nr.80/213 nu sunt incidente speței, instanța va respinge acest motiv de recurs ca neîntemeiat formulat.
S-a mai criticat sentința și prin prisma respingerii eronate a excepției lipsei de interes, invocată de debitorul recurent la instanța de fond.
Și acest motiv de recurs este nejustificat reiterat, instanța urmând a-l înlătura.
Este de reținut, în acest sens, că orice demers în justiție, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă, trebuie să fie util și să urmărească un profit material sau moral. Interesul a fost calificat unanim ca fiind o condiție esențială în exercitarea unei acțiuni civile iar acest interes trebuie să fie juridic și legitim, ceea ce înseamnă că el trebuie să fie în concordanță cu legea și cu regulile de conviețuire socială; să fie născut și actual, adică trebuie să existe atunci când se declanșează demersul procesual, în fine, să fie direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin demersul procesual să aparțină titularului acestuia.
Instanța de fond a remarcat în mod corect prin încheierea de ședință din data de 09.05.2014 faptul că intimata contestatoare, în calitate de creditoare a debitorului recurent S. I., are interes în exercitarea prezentei contestații la executare, astfel, că, întemeiat, a respins excepția lipsei de interes, opusă de acesta din urmă, prin apărările pe care a înțeles să și le realizeze.
Este a se vedea, că, prin cererea adresată instanței de judecată, creditoarea contestatoare ., a solicitat stabilirea cotelor părți ale celor doi soți pârâți, asupra imobilelor reprezentate de imobilul identificat cu numărul cadastral 9239 înscris în C.F._, teren în suprafață de 1768 m.p., imobilul cu nr. 9240înscris în C.F._, teren în suprafață de 2240 m.p., și imobilul cu numărul cadastral 9239 – C1, înscris în C.F._ construcții, dobândite în comun de aceștia.
Întemeiat s-a apreciat de judecătorul instanței de prim grad, că existența interesului contestatoarei în inițierea și promovarea acțiunii este dat de însuși creanța asupra căreia are calitate de creditor, debitorul fiind unul dintre proprietarii devălmași ai imobilelor susamintite, respectiv intimatul recurent S. I..
Motivațiile acestuia din urmă, inserate în motivele de recurs, potrivit cărora, chiar și în ipoteza în care s-ar scoate la vânzare silită cota parte din patrimoniul debitorului recurent aferentă bunului imobil, ipoteca instituită asupra acestuia în valoare de 147.054,39 EURO, va prevala și va duce la îndestularea creditorului ipotecar, respectiv Raiffeisen Bank S.A., și că această situație nu va profita în vreun fel contestatoarei, nu pot fi primite de instanța de recurs.
Existența unui alt creditor ipotecar și ipoteza instituirii unei ipoteci asupra imobilului urmărit, nu constituie temei, de admitere a excepției lipsei de interes a prezentei creditoare în promovarea acțiunii și inițierea tuturor demersurilor pentru recuperarea debitului urmărit.
Dacă, în urma efectuării executării silite creditoarea ., își va îndestula sau nu creanța din valorificarea bunurilor mai sus arătate, în condițiile în care asupra acestora există instituit un drept de ipotecă în favoarea altui creditor, respectiv Raiffeisen Bank SA, nu reprezintă un impediment asupra interesului creditorului de a efectua toate demersurile ce decurg din calitatea sa de creditor chirografar, asupra patrimoniului debitorului, câtă vreme executarea silită asupra patrimoniului urmează a se face ținând seama de toate drepturile creditorilor, sau respectând prioritatea creditorilor ipotecari, aspect, de altfel, reținut și de instanța de fond.
Față de aceste motive, Tribunalul constată, că în mod just a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de debitor, și, ca atare, va înlătura motivațiile acestuia din recurs privitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei interesului.
Nefondate sunt și susținerile aceluiași recurent din pct.3 al motivelor de recurs, în sensul că instanța de fond n-ar fi ținut seama în pronunțarea soluției, de toate probele administrate, și de înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei la fond, din care rezultă că intimata S. E. are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor achiziționate în comun.
Contrar motivațiilor debitorului recurent, este a se observa că, în soluționarea pricinii, judecătorul instanței de prim grad a administrat un vast probatoriu, a analizat fiecare probă din dosar, pronunțând soluția, prin referire, inclusiv, la înscrisul sub semnătură privată despre care face vorbire recurentul.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs, apreciază, că întemeiat, a concluzionat judecătoria, că cei doi soți, intimați în prezentul dosar, au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor achiziționate în comun, și care constituie obiect al urmăririi silite.
Astfel a rezultat din înscrisuri că, în fapt, în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BTRL3BT nr._, emis de către S.C. Bracom Prodimpex S..R.L. și avalizat de către S. I. a început executarea silită împotriva acestuia din urmă, dat fiind faptul că biletul la ordin a fost refuzat la plată.
Pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc C. Sarmis a fost înregistrat dosarul de executare nr. 363/E/2012, procedându-se la somarea debitorului și identificarea bunurilor acestuia în vederea recuperării debitului.
Potrivit extraselor de carte funciară depuse și la dosarul cauzei, executorul judecătoresc a fost înștiințat că debitorul recurent figurează cu mai multe bunuri imobile în coproprietate devălmașă cu soția S. E., respectiv cu:
- teren în suprafață de 1768 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9239;
- teren în suprafață de 2240 mp, teren înscris în CF_ cu nr. cadastral 9240;
- imobil cu nr. cadastral 9239 - C1, înscris în CF_, construcții - casă.
Necontestat că potrivit dispozițiilor referitoare la regimul matrimonial, bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, această calitate prezumându-se și că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor poprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune însă numai în măsura necesară acoperirii creanței sale, caz în care bunurile atribuite prin împărțire devin bunuri proprii.
Prevederile art. 400 ind. 1 cod procedură civilă, stipulează că împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare, iar conform art. 493 cod procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora. Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.
În privința contribuției fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune, probele cauzei, respectiv înscrisul sub semnătură privată depus de către soția intimată a debitorului prin care sora acesteia a convenit cu intimata să-i dea acesteia din urmă suma de_ de euro pentru a nu mai avea nicio pretenție la moștenirea părinților, nu pot duce la concluzia că veniturile realizate de către soția intimată au fost superioare celor realizate de către soțul intimat.
Astfel, cum corect a concluzionat și instanța de fond faptul că prin înscrisul sub semnătură privată cele două au convenit să se dea o sumă de bani, nu rezultă cu certitudine că această sumă a și fost predată, iar pe de altă parte, obiectul convenției amintite este suma de_ de euro, or potrivit contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenurile aflate la dosarul cauzei, prețul de achiziționare este incomparabil mai mare, respectiv de peste 250.000 de euro.
Cum recurentul n-a probat nici faptul că suma ar fi fost folosită exclusiv de soția sa, pentru achiziționarea imobilelor urmărite silit, în considerarea tuturor celor expuse mai sus, urmează a fi înlăturat și motivul de recurs privitor la atribuirea către intimata S. E. a unei cote egale cu a sa.
Așa fiind, având în vedere argumentele arătate, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către intimatul S. I., domiciliat în ., nr. 132 B, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 5393 din data de 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei S., intimate fiind S. E., domiciliată în ., nr. 132 B, jud. S. și contestatoarea . S., cu sediul ales la cabinet avocat C. O., .. 12, ., jud. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. M. G. S. A. B. F.
Ptr. grefier în CM,
semnează grefier șef
Red. C.L.
Tehnored.Ș.L.
2 ex./15.07.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 832/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
