Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 868/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 585/227/2015

Dosar nr._ ordonanță președințială

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 868/2015

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător L. A.

Grefier L. A.

Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul reclamant E. V. - P. MANDATAR P. A.-., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.836/2.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. G.-., CP_, jud Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul P. A. pentru apelantul reclamant asistat de av.A. E., intimatul P. G. legitimat cu CI ., nr._, domiciliat în . Suceava asistat de av.A. M. în substituirea av titular Z. D. și martorul C. D. V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, pârâtul se opune audierii martorului C. D. V. arătând că este nepot al mandatarului apelantului, P. A..

Întrebat fiind martorul C. D. V. arată că nu este rudă cu niciuna dintre părțile litigante astfel că, instanța constatând că martorul C. D. V. nu este rudă cu niciuna dintre părți și nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art.315 Cod procedură civilă, procedează la audierea acestuia.

Av. A. E. înmânează instanței planșe foto și solicită admiterea acestei probe pentru a dovedi starea de degradare a imobilului.

Av A. M. se opune arătând că nu sunt relevante în cauză.

Instanța admite proba cu planșele foto depuse de către apelant, având în vedere că proba a fost propusă prin cererea de probe a apelului declarat de către E. V. și nu a fost pusă în discuție la termenul din data de 29 Mai 2015.

Instanța procedează la administrarea probei testimoniale în temeiul dispozițiilor art.318,319,321,323 Noul Cod de procedură civilă, declarația martorului C. D. V., fiind consemnată în ședință publică și atașată la dosar filele 30-31.

În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.

Av. A. E. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile și în consecință admiterea acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale și obligarea pârâtului să permită reclamantului să execute lucrări de reparații a imobilului pentru evitarea degradărilor și a ruinei edificiului. Aceasta arată că imobilul necesită reparații și intervenții urgente, martorul audiat arătând că intimatul îi refuză apelantului accesul în vederea efectuării de reparații, Acest aspect rezultă atât din declarația martorului cât și din interogatoriul pârâtului luat la instanța de fond. Pentru aspectele arătate și în cererea de apel solicită admiterea apelului fiind date condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

Av A. M. solicită respingerea apelului pentru concluziile arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată arătând că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt date toate condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, vremelnicia fiind o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, condiție care nu e dată, așa cum a fost formulată cererea reclamantului măsura apare ca fiind definitivă. Totodată nici condiția urgenței nu a fost dovedită.

Av. A. E., arată că în ceea ce privește aparența dreptului există probe la dosar de unde rezultă că E. V. este proprietarul tabular al terenului și a casei de locuit transformată în brutărie.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 04.03.2015 sub nr._, reclamantul E. V. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se dispună evacuarea pârâtului P. G. din imobilul situat în orasul Dolhasca, jud. Suceava compus din clădirea construcție denumita "brutărie" cu mai multe încăperi, în suprafața de 127 m.p. edificată pe suprafața de 277 m.p. teren curți construcții situate în ., județul Suceava, între vecinii: Panzaru Ghorghe, A. I. pe două laturi teren primărie si drum comunal, imobil înscris în Cartea funciara sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca, identic cu . ocupării si folosinței fără drept a proprietății sale.

In motivare a arătat că este proprietarul de drept, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 28.03.2003 a imobilului în suprafață de 277 m.p. teren curți construcții si a unei construcții denumita brutărie cu mai multe încăperi, în suprafață de 127 m.p. situate în ., județul Suceava, între vecinii: P. Ghorghe, A. I. pe doua laturi teren primăriei si drum Comunal, imobilul a fost înscris în Cartea funciară sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca identic cu .> In ceea ce îl privește pe paratul Panzaru G. susține că acesta a ocupat abuziv clădirea în perioada 1.01.2013- 9.09.2014, depozitând în această clădire saci cu diferite produse, a locuit în clădire si în momentul în care a fost somat sa plece si sa elibereze clădirea acesta a procedat la devalizarea în totalitate a interiorului si a exteriorului clădirii.

A distrus în interior geamurile, ușile, a smuls firele de curent si instalația electrică, a spart tavanul, a distrus soba si chiuveta din interior. Din exterior a distrus gardul despărțitor între cele doua proprietăți.

Reclamantul susține că a formulat si plângere penală împotriva acestuia pentru distrugere si violare de domiciliu, dosar care este în cercetare.

Paratul, desi a fost de mai multe ori somat să nu mai intre abuziv în clădire si sa nu își depoziteze lucrurile acolo, nu înțelege și, în continuare, se folosește de clădirea proprietatea acesteia, nepermițând mandatarului său să intre în clădire.

Menționează că dorește să-și renoveze clădirea dar din cauza pârâtului nimeni nu poate intra acolo, acesta exercitând în mod abuziv posesia asupra clădirii, ocupând abuziv clădirea.

Având în vedere atitudinea pârâtului P. G., reclamantul consideră că este în prezenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, ceea ce poate antrena răspunderea acestuia, în speță fiind dată vinovăția, raportul de cauzalitate între faptă si prejudiciu fiind evidentă intenția.

In drept a invocat disp. art. 996- 998 din Codul pr. civilă, art. 1033, 1040, 1041 Cod pr. civilă.

In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri si proba cu un martor.

Pârâtul P. G. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.28-30) prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

In motivare a arătat că în ceea ce privește susținerea reclamantului că îi ocupă abuziv o clădire, arată că aceasta susținere nu este reală.

Terenul reclamantului în suprafață de 277 mp pe care acesta susține că îl ocupă abuziv împreună cu clădirea au fost achiziționate de la T. C. și T. I., în calitate de vânzători. Încă din momentul în care a cumpărat acest teren, a avut dispute cu T. C., persoana de la care reclamantul a cumpărat suprafața de 277 mp.

P. sentința penală nr. 681 din 23 decembrie 1996, instanța a constatat că plângerea formulată de T. C. prin care a solicitat condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie nu este întemeiată și a dispus în consecință achitarea sa.

In sentință se precizează faptul că nu a ocupat nicio porțiune din terenul aparținând lui T. C.. Relevant este și faptul că prin aceeași sentință inculpatul T. C. a fost condamnat pentru infracțiunea de amenințare întrucât acesta l-a amenințat cu moartea.

P. contractual de vânzare cumpărare nr. 659 din 28.03.2003, încheiat la BNP D. N. A., vânzătorii T. C. și T. I. au vândut lui E. V. și E. M. suprafața de teren de 277 mp.

De asemenea, pârâtul a precizat faptul că nu a distrus niciun bun aparținând reclamantului, nu a distrus interiorul sau exteriorul clădirii aparținând reclamantului.

Având în vedere cele precizare, deoarece nu ocupă niciun imobil proprietatea reclamantului, solicită respingerea capătului de cerere privind evacuarea sa pe calea ordonanței președințiale.

Potrivit disp. art. 996 Cod proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Dispozițiile legale prevăd pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul. Astfel, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparență de drept.

In cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului.

Urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și poate fi justificată de păstrarea unui drept ce s-ar pierde prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.

Cea de a doua condiție de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială este ca măsura ordonata de instanța să fie vremelnică. Altfel spus, pe calea unei ordonanțe președințiale nu pot fi luate masuri definitive care să rezolve fondul pricinii, măsurile luate pe calea ordonanței fiind limitate în timp, până la soluționarea în fond a litigiului de drept comun între părți.

Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală ca ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președinți ale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.

Atât practica judiciară, cât și doctrina au stabilit că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficient pe calea acțiunii de drept comun.

Pe de altă parte, s-a stabilit, în același mod, că și nerezolvarea litigiului în fond este o condiție esențială, deoarece, prin rezolvarea litigiului în fond, s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun.

Măsura evacuării pentru lipsă de titlu, solicitată în speță, vizează însuși fondul dreptului, nefiind o măsură vremelnică, și, ca atare, apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv urgența și nerezolvarea fondului cauzei.

Urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte si poate fi justificata de păstrarea unui drept ce s-ar pierde prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.

Pentru dovedirea susținerilor sale pârâtul depune la dosar înscrisuri si deși a solicitat interogatoriul reclamantului, la acest termen de judecată a renunțat la administrarea acestei probe.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.48-49 dosar) prin care arată că nu este de acord cu susținerile paratului precum că nu ar ocupa abuziv clădirea că nu ar depozita diferite lucruri în clădire si ca nu s-ar opune oricărei persoane care dorește sa intre în clădire.

Reclamantul a arătat că, după cum si pârâtul cunoaște, a procedat inclusiv la devalizarea interiorului clădirii, intrând în clădire si distrugând interioarele, lumina, geamurile, parchetul, ușile, chiuveta si oglinda, soba, etc., acest fapt face obiectul cercetărilor inițiate de Politia Dolhasca, paratul fiind si el cercetat în acest sens. Paratul a depozitat în clădirea căreia i-a smuls ușile, saci cu diferite semințe, porumb, grâu si alte produse agricole, pretinzând că este casa lui .

A precizat, reclamantul, că pentru a nu se putea folosi de bunul său, pârâtul chiar anterior inițierii prezentului proces s-a opus intrării în clădire a unor persoane trimise de el, să efectueze reparații, proferând cuvinte jignitoare la adresa acelor oameni care în final nu s-au mai apropiat de clădire pentru a efectua acele lucrări de reparații.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri: declarație pe propria răspundere la Ambasada R. din America, declarație pe propria răspundere prin care dovedește faptul că pârâtul a ocupat casa abuziv si a exercitat acțiunea de distrugere asupra unor bunuri din clădire, acte dovedind proprietatea asupra clădirii si terenului.

La termenul de judecată din data de 18.03.2015 pârâtul a invocat exceptia inadmisibilității cererii de chemare în judecată motivat de faptul că prin prezenta cerere s-a pus în discuție valabilitatea titlurilor de proprietate ale părților, or, pe calea ordonanței președințiale nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

P. sentința civilă nr.836/2.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a respins excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității, prima instanță a reținut că excepția a fost pusă în discuția părților, fiind respinsă de instanță, întrucât o asemenea cerere, formulată pe calea ordonanței președințiale, oricum este analizată din perspectiva prev. art. 996 Cod pr. civilă, privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, urmând ca în baza probelor administrate, să se stabilească dacă în favoarea reclamantului există sau nu aparența unui drept astfel încât să poată ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea repara.

P. formularea unei asemenea cereri, reclamantul nu a urmărit soluționarea fondului dreptului, în sensul stabilirii de către instanță a valabilității titlurilor opuse de părți, ci a dorit doar luarea unei măsuri vremelnice, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._ având ca obiect „evacuare”, situație ce impune o examinare a aparenței dreptului, întrucât acesta simțindu-se amenințat de atitudinea pârâtului, solicită protecție urgentă din partea instanței de judecată.

P. urmare, o asemenea cerere de evacuare și de interzicere a ocupării unui imobil poate fi adresată instanței de judecată, care, pe baza probatoriului va stabili îndeplinirea condițiilor specifice unei ordonanțe președințiale.

Din analiza disp. art. 996 Cod pr. civilă rezultă că pentru a putea recurge la procedura ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ condițiile specifice exercitării acesteia, respectiv: urgența, vremelnicia si nerezolvarea fondului.

In speță, reclamantul a invocat faptul că pârâtul i-a ocupat abuziv, în perioada 01.01.2013 – 09.09. 2014 clădirea reprezentând „brutărie” dobândită împreună cu suprafata de 277 mp. teren conform contractului de vânzare-cumpărare din 28.03.2003, depozitând diferite produse, distrugând din interior geamurile, instalația electrică, soba si chiuveta, dar si gardul ce împrejmuiește terenul și că în prezent nu permite mandatarului său să intre în clădire.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 659/28.03.2003 și a contractului de donație nr. 2331/20.06.2014 reclamantul a dobândit întregul drept de proprietate asupra suprafetei de 277 mp. teren curți-construcții împreună cu construcția - C1 – (brutărie) în suprafață de 127 mp. situată în satul Probota, .: pârâtul P. Ghe., A. I., pe două laturi, terenul primăriei si drum comunal.

La rândul său, pârâtul deține în proprietate o suprafață de 2.100 mp. teren arabil, în intravilanul satului Probota, dobândită prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/1994.

Deși prin răspunsul la interogatoriu pârâtul recunoaște că deține terenul si clădirea dobândite de reclamant prin cumpărare si donație, invocând la rândul său un drept de proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1994, examinând sumar titlurile părților, instanța constată că doar reclamantul are dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii din care se solicită evacuarea pârâtului, acesta din urmă neprezentând vreun act de proprietate cu care să-și justifice folosința acestei construcții.

P. urmare, aparența dreptului asupra acestei construcții este justificată de reclamant, astfel că din acest punct de vedere, instanța constată că ocuparea clădirii de către pârât este fără drept.

In ceea ce priveste îndeplinirea condiției specifice ordonanței președințiale, respectiv urgența, instanța constată că aceasta nu este dată, motiv pentru care nu va admite solicitarea reclamantului.

Astfel, atât din susținerile reclamantului din cerere cât si din relatărilor martorului audiat, P. C. P., reiese că ocuparea clădirii si terenului aferent de către pârât a avut loc în urmă cu doi-trei ani, perioadă în care acesta și-a depozitat bunuri, ce ulterior au fost scoase din clădire ca urmare a intervenției organelor de poliție, în prezent clădirea fiind liberă.

Faptul că atunci când tatăl reclamantului sau mandatarul acestuia doresc să intre pe proprietatea respectivă se iscă scandal provocat de atitudinea pârâtului, nu constituie motiv de luare a măsurii urgente propusă prin prezenta cerere, neînțelegerile dintre părți urmând a fi soluționate pe calea dreptului comun în cauza ce face obiectul dosarului nr._ .

Textul de lege mai sus arătat prevede două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere si prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.

Or, probatoriul administrat relevă faptul că acest imobil a fost ocupat de pârât de mai multă vreme (în urmă cu doi-trei ani), că în interiorul acestuia s-au produs deja stricăciuni prin distrugerea instalației electrice, a unei sobe, a tavanului, astfel că întârzierea până la soluționarea fondului cauzei nu ar cauza alte pagube iminente, ce nu ar mai putea fi reparate.

In cazul ordonanței președințiale urgența trebuie apreciată în raport de situația existentă la momentul judecării cauzei.

Or, așa cum s-a reținut mai sus, imobilul în litigiu a fost ocupat de pârât de mai multă vreme, între timp având loc o intervenție a poliției ce a determinat eliberarea clădirii, astfel că între momentul ocupării acestuia fără drept si momentul soluționării cererii situația de fapt s-a schimbat astfel încât nu poate avea loc o restabilire urgentă.

Chiar dacă măsura solicitată ar fi una vremelnică, până la soluționarea pe fond a litigiului, instanța apreciind că în cauza de față nu este îndeplinită condiția urgenței, pe considerentele mai sus arătate, a respins această cerere ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul E. V..

În motivarea apelului, reclamantul E. V. a arătat că s-a adresat instanței de Judecata pe calea ordonanței presedintiale pentru ca paratul Panzaru G. să fie obligat să elibereze imobilul locuință, proprietatea reclamantului aflat în oraș Dolhasca, . se afla pe terenul proprietatea reclamantului si ce a fost înscris in Cartea funciara sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca identic cu . ocupării și folosinței fără drept a acestui imobil proprietatea sa.

A arătat ca in conformitate cu Contractul de vânzare -cumpărare din data de 28.03.2003 este proprietarul imobilului in suprafața de 277 m.p. teren curți construcții si a unei construcții denumita “brutărie” cu mai multe încăperi - în suprafața de 127 m.p. situate in ..județul Suceava - între vecinii: Panzaru Ghorghe ; A. I pe doua laturi teren primăriei si drum Comunal, imobilul a fost înscris in Cartea funciara sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca identic cu .> A arătat ca pârâtul Panzaru Gheorgbe - a ocupat abuziv clădirea în mai multe perioade - ulterior si in perioada 1._- 9.09.2014 -depozitand în această clădire saci cu diferite produse, a locuit în clădire și în momentul în care a fost somat sa plece și să elibereze clădirea acesta a procedat la devalizarea în totalitate a interiorului și a exteriorului clădirii. Mai mult a formulat si plângeri penale împotriva lui P. A. și împotriva tatălui reclamantului pretinzând ca aceștia i-au aruncat sacii cu produse și i-ar fi luat din produsele depozitate în casa sa.

A arătat că a formulat si plângere penala împotriva acestuia pentru distrugere si violare de domiciliu - dosar care este in cercetare.

A arătat că pârâtul se consideră proprietar asupra imobilului pretinzând că are acte de proprietate și deși a fost de mai multe ori somat să nu mai intre abuziv în clădire și să nu ăși depoziteze lucrurile acolo acesta nu înțelege și în continuare se folosește de clădirea proprietatea reclamantului, nepermițând mandatarului său să intre în clădire.

Mai mult în ultima perioada a depozitat lemne de foc în curtea sa desi nu are nici un drept să îi ocupe terenul și să se folosească de casa sa pentru a le depozita si usca.

Nu permite persoanelor/meșterilor să intre în curte și în casă pentru a efectua reparațiile urgente- deși trebuie și este absolut necesar să își renoveze construcția care trebuie izolată atât la acoperiș cât și la uși și geamuri întrucât se infiltrează umezeala în casă, ușa și geamurile fiind distruse de pârât iar în podul casei curge ploaie prin acoperiș, podul casei fiind în pericol de surpare.

A mai arătat, apelantul, că dorește să își renoveze clădirea dar din cauza pârâtului nimeni nu poate intra acolo, acesta opunându-se înmod abuziv și fără nici un drept pretinzând că numai el este stăpân acolo.

Astfel, construcția este în pericol de distrugere și din cauza ploii infiltrate prin acoperiș, plafonul podului urmează să cadă iar pereții exteriori ai case să se surpe.

A arătat ca mandatarul său împreună cu tatăl său si un meșter zidar au vrut să meargă să înceapă izolația casei să pună ușile si geamurile pentru a opri umezeala să intre în casă însă paratul a ieșit în drum cu o furca si au fost nevoiți să părăsească curtea si casa.

In cadrul probelor administrate la dosar a depus înscrisuri doveditoare ale proprietății sale, a depus interogatoriul paratului - care recunoaște faptul ca într-adevar intra în curtea sa și în casa deoarece pretinde ca este proprietar si are acte, chiar a recunoscut că sacii cu produse au fost scoși afară și nu este de accord să-i lase să meargă sa efectueze lucrări de reparații acolo.

De asemenea, prin proba testimoniala a arătat faptul ca paratul se opune oricarei persoane care intră în curte și are acolo instrumente pentru tăiat lemne. De asemenea martorul a arătat că în urmă cu 2 săptămâni, tatăl lui, mandatarul si un meșter care au vrut sa execute lucrări acolo au fost alungați de pârât.

Soluția instanței de fond este greșita si nedreapta întrucât deși s-au administrat probe pentru a dovedi urgența în efectuarea reparațiilor la casa care așa cum a arătat are geamurile sparte de parat, și usa rupta, plafonul infiltrat cu apa si acoperișul spart, tencuiala din casa stă să cada, instanța a dat o soluție de respingere, considerând ca paratul este de fapt proprietar si nu subzista urgenta in intervenita lor pentru a–și repara propriul bun.

În mod corect trebuia ca instanța sa-l oblige pe pârât să le permită . și să-l oblige la evacuarea totala din curtea lor, interzicându-i ocuparea și folosirea fără drept a imobilului proprietatea reclamantului.

În drept, a invocat dispozițiile art.999 din Codul de Procedura civilă.

Intimatul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare a arătat că Judecătoria Fălticeni, prin hotărârea pronunțată, a aplicat în mod corect disp. art. 996 Cod proc. civ., potrivit cărora, instanța de judecată, stabilind că în cazul în care în favoarea reclamantului ar există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Însă dispozițiile legale prevăd pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul. Astfel, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparență de drept.

În cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului.

Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală ca ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.

Măsura evacuării pentru lipsă de titlu, solicitată în speță, vizează însuși fondul dreptului, nefiind o măsură vremelnică, și, ca atare, apreciez că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv urgența și nerezolvarea fondului cauzei.

În ceea ce privește cererea de evacuare din curtea reclamantului, a arătat că această cerere nu poate fi primită deoarece se revendică un bun imobil, pentru care ei susțin că nu dețin terenul respectiv, ci au în posesie doar terenul proprietatea lor, dobândit prin contract de vânzare cumpărare de la același fost proprietar ca și reclamantul. În raport de motivarea prezentată de reclamant prin apel, ar trebui ca instanța de judecată să analizeze preferabilitatea dreptului de proprietate pentru părțile litigioase, preferabilitatea ce se stabilește, nu în raport de cine posedă bunul sau plătește impozitele aferente acestuia, ci în raport de drepturile autorilor de la care provin titlurile

exhibate, aceasta fiind o soluție a principiului nemi plus iuris ad alium transfere potest quiam ipse habet-însă această analiză ar excede condițiilor impuse de disp.art.999 Cod civil.

Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul formulat este fondat pentru considerentele următoare:

Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată reclamantul EpureVasilică l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G. solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună:

evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului-respectiv din clădirea construcție denumită „brutărie” cu mai multe încăperi în suprafață de 127 mp edificată pe suprafața de 277 mp teren curți construcții din intravilanul satului Probota, oraș Dolhaasca, jud Suceava.
și interzicerea ocupării și folosirii fără drept a acestui imobil proprietatea reclamantului.

Potrivit art.996 Cod procedură civilă „1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”

Din interpretarea prevederilor sus-citate rezultă că pentru a putea recurge la procedura ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ condițiile exercitării acesteia respectiv urgența, vremelnicia și nerezolvarea fondului.

Examinând solicitarea reclamantului de evacuare a pârâtului din imobilul în litigiu, instanța constată că această cerere este neîntemeiat formulată. Așa cum rezultă din susținerile reclamantului de la fila 10 dosar care a învederat instanței că pârâtul P. G. a ocupat abuziv clădirea în perioada 01.01._14, din apărările pârâtului din întâmpinare și interogatoriu, care a arătat că în prezent nu mai ocupă imobilul ce a generat litigiul dintre părți, și din declarația martorului P. C. P., ce a relatat că ocuparea clădirii și a terenului aferent de către pârât a avut loc cu 2-3 ani în urmă-perioadă în care acesta și-a depozitat bunuri, ce ulterior au fost scoase din clădire ca urmare a intervenției organelor de poliție, în prezent clădirea fiind liberă, imobilul nu mai este ocupat în acest moment de către pârâtul-intimat, clădirea fiind eliberată prin acțiunea de intervenire a organelor de poliție. Așa fiind, cum întreg probatoriul administrat coroborat cu susținerile reclamantului apelant și cu apărările pârâtului intimat confirmă faptul că, în prezent, pârâtul nu ocupă clădirea, din prezenta acțiune, e evident că pretențiile reclamantului formulate în acest sens de luare a unor măsuri provizorii, de evacuare a pârâtului din clădire sunt nejustificat formulate, și, în consecință, se vor înlătura.

Cu referire, însă, la solicitările aceluiași reclamant de interzicere a ocupării și folosirii fără drept a acestui imobil proprietatea reclamantului, de către pârât, Tribunalul reține incidența în speță a prevederilor art.996 Cod procedură civilă, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor urgenței, vremelniciei și nerezolvării fondului, pentru admiterea acțiunii.

Astfel, reclamantul a susținut constant, că în prezent, pârâtul nu permite mandatarului său și nici unei alte persoane să intre în clădire pentru a efectua reparațiile necesare evitării degradării acestuia.

Din actele și lucrările pricinii a rezultat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 659/28.03.2003 și a contractului de donație nr. 2331/20.06.2014 reclamantul a dobândit întregul drept de proprietate asupra suprafetei de 277 mp. teren curți-construcții împreună cu construcția - C1 – (brutărie) în suprafață de 127 mp. situată în satul Probota, .: pârâtul P. Ghe., A. I., pe două laturi, terenul primăriei si drum comunal.

Deși prin răspunsul la interogatoriu pârâtul recunoaște că deține terenul dobândit de reclamant prin cumpărare si donație, invocând la rândul său un drept de proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1994, examinând sumar titlurile părților, instanța constată că doar reclamantul are dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii din care se solicită evacuarea pârâtului, acesta din urmă neprezentând vreun act de proprietate cu care să-și justifice folosința acestei construcții.

Ca atare, aparența dreptului asupra acestei construcții fiind justificată de reclamant, necontestat că din acest punct de vedere, manifestările pârâtului de a nu permite reclamantului să efectueze reparațiile necesare la clădire, sunt fără drept.

Instanța constată că în cauză este dată și a doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv aceea a nerezolvării fondului.

Așa cum rezultă din înscrisurile atașate pricinii, părțile sunt în litigiu și în alt dosar având ca obiect „evacuare”, înregistrat sub nr._ ; în această situație se apreciază, de netăgăduit, că reclamantul apelant, nu a urmărit în prezenta cauză, soluționarea fondului dreptului, ci a investit instanța doar cu luarea unei măsuri vremelnice, respectiv până la soluționarea definitivă a celeilalte judecăți ce face obiectul dosarului nr._ sus-amintit, simțindu-se amenințat de atitudinea perseverentă a pârâtului și, dorind, prin urmare, o prevenție urgentă din partea instanței de judecată.

Probele cauzei, respectiv înscrisurile depuse la dosar, planșele fotografice atașate ca și declarațiile martorilor audiați în prima instanță și în apel, au evidențiat că și condiția urgenței specifică ordonanței președințiale, este îndeplinită în speță.

După cum rezultă din acest probatoriu, ulterior eliberării clădirii de către pârât, urmare a intervenției organelor de poliție, acesta a produs nenumărate stricăciuni imobilului, în sensul distrugerii instalației electrice, a unei sobe, a tavanului, în toamna anului 2014 realizându-se și demontarea ușilor, a ferestrelor cu geamuri prin spargerea și scoaterea în întregime a ramelor acestora.

Toate aceste probe ale cauzei, au evidențiat că, locuința reclamantului se află prin urmare în stare avansată de degradare, iar această degradare s-a amplificat, și pe fondul fenomenelor atmosferice ale anotimpurilor ce au precedat, respectiv iarnă și primăvară, și ca urmare a atitudinii constante a pârâtului, care după devalizarea clădirii din toamnă nu a mai permis accesul nici a reclamantului și nici a meșterilor pentru a efectua lucrări de consolidare și reparare a imobilului.

Este a se reține în acest sens, că dreptul de proprietate implică atât drepturi cât și obligația proprietarului de a lua și efectua toate măsurile necesare pentru buna administrare, conservare și punere în valoare a bunurilor sale ce fac obiectul dreptului de proprietate.

Limitarea dreptului de proprietate și a atributelor lui fundamentale poate fi realizată numai în condițiile prevăzute de lege și prin voința proprietarului în condițiile prevăzute de lege, ori pârâtul limitează accesul proprietarului în a-și desfășura actele conservatorii, constând în efectuarea lucrărilor de reparații urgente la imobil, menite să preîntâmpine degradarea totală și iremediabilă a acestuia.

În raport de cele expuse, Tribunalul apreciază că măsura solicitată de reclamant respectiv de interzicere a pârâtului de a ocupa și folosi fără drept imobilul „brutărie” este una urgentă, care nu prejudecă fondul dreptului, ci tinde să înlăture temporar ( până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ) împiedicarea proprietarului de a lua măsuri de conservare a bunului aflat în proprietatea sa, aparența dreptului operând în favoarea acestuia și nu în favoarea pârâtului intimat care a opus în apărare doar contractul de vânzare-cumpărare nr._/1994 pentru terenul de sub clădire.

În acest context, găsind că sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială prevăzute de art.996 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă nr.836/02.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și în consecință:

Va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul E. V. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava, prin mandatar P. A., în contradictoriu cu pârâtul P. G. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava.

Va interzice pârâtului P. G. ocuparea și folosirea fără drept a imobilului "brutărie" din intravilanul . în suprafață de 127 mp ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.659 din 28.03.2003.

Va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect"evacuare" din același imobil, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Date fiind și prevederile art.453 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de către apelantul reclamant E. V. - P. MANDATAR P. A.-., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.836/2.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. G.-., CP_, jud Suceava.

Schimbă în parte sentința civilă nr.836/02.04.2015 a Judecătoriei Fălticeni și în consecință:

Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul E. V. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava, prin mandatar P. A., în contradictoriu cu pârâtul P. G. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava.

Interzice pârâtului P. G. ocuparea și folosirea fără drept a imobilului "brutărie" din intravilanul . în suprafață de 127 mp ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.659 din 28.03.2003.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect"evacuare" din același imobil.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. L. L. A. L. A.

Red C.L

Jud.fond P. M.

Tehnored.L.A.

4 ex./ 23.06.2015

← Pretenţii. Decizia nr. 816/2015. Tribunalul SUCEAVA		Evacuare. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 868/2015. Tribunalul SUCEAVA