Fond funciar. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 836/206/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR REVIZUIRE
DECIZIA NR. 173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 MARTIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul C. D. împotriva sentinței civile nr. 1287/11.12.2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind Z. E., C. I., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, C. C. DE FOND FUNCIAR IZVOARELE SUCEVEI - prin primar, P. V., moșt. după P. P., C. V., M. E., S. I. și intervenientul Z. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: revizuientul recurent, asistat de av. A. Gh. F., intimatul Ciucio V., asistat de av. K. C. C. și intervenientul intimat Z. V., asistat de av. M. S., lipsă fiind celelalte părți; intimata M. E. fiind reprezentată de av. K. C. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că au fost depuse de către intimatul S. I., intimata C. C. DE FOND FUNCIAR IZVOARELE SUCEVEI - prin primar și intimații C. V. și M. E. întâmpinări.
Apărătorii părților depun la dosar împuterniciri avocațiale și, întrebați fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul revizuientului recurent – av. A. Gh. F. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-4 dosar), casarea în tot a sentinței civile recurate și în rejudecare admiterea plângerii revizuientului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimaților C. V. și M. E. – av. K. C. C., considerând că nu sunt date elementele care să dovedească temeinicia și legalitatea cererii de revizuire, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intervenientului intimat Z. V. – av. M. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 17 aprilie 2014, numiții C. D. – în calitate de moștenitor al defunctei C. E., Z. E. și C. I. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. C. de Fond Funciar Izvoarele Sucevei, P. V. – moșt. după P. P., C. V., M. E. și S. I. și intervenient Z. V., revizuirea sentinței civile nr. 1782 din 19 noiembrie 2008 (dosar_ ), a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:
Prin sus menționata sentință le-a fost respinsă plângerea privind desființarea hotărârii 2588 din 05 decembrie 2007 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră după autorul C. A., pe considerentul că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi fost proprietarul terenului cu vegetație forestieră și că, în realitate, ar fi vorba despre o altă persoană care ar fi purtat același nume.
Revizuienții au mai arătat că deși au susținut mereu că este vorba despre autorul lor nu au putut face această dovadă cu înscrisuri, iar în urma demersurilor efectuate, în cele din urmă, au reușit să obțină două adeverințe din care reiese, cu certitudine, că autorul lor deținea teren pădure la locul numit „Pohoniș”.
Prin urmare, în raport de aceste împrejurări au considerat că sunt îndreptățiți să solicite revizuirea hotărârii mai sus menționate și să li se reconstituie dreptul de proprietate în sensul celor afirmate.
În drept, au invocat disp. art. 322 pct.5 ind.3 și art.332 pct.2 V.C.pr.civ. și au anexat cererii de revizuire în copie: adeverința de arhivă nr.596 din 18 martie 2014 emisă de Arhivele de Stat ale Regiunii Rădăuți și adeverința 290 din 20 martie 2014 emisă de R. Satului Șepit, Raionul P., Regiunea Cernăuți, sentința civilă 1782/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și decizia 616 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava.
Prin întâmpinările depuse la dosar (f. 77–78 ds.fd.) C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a solicitat respingerea cererii de revizuire pe considerentul că motivele invocate în cuprinsul acesteia nu se încadrează în prevederile art.352 pct.5 din codul de procedură civilă, deoarece pentru existența acestuia este necesar ca, după darea hotărârii, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților, ceea ce denotă că acest lucru s-ar datora culpei părții adverse sau unor alte cauze, mai presus de voința părții, de a administra respectiva probă.
Cum, în speță, înscrisul despre care se face vorbire a fost procurat de revizuienți ulterior finalizării procesului, nu se poate susține că la data pronunțării hotărârii acest înscris nu ar fi existat, câtă vreme prin el se confirmă o situație de fapt existentă la nivelul anului 1944.
Au fost invocate în acest sens Decizia ICCJ 627/2010 și Decizia Curții de Apel Suceava 101/2008.
La rândul său C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei, prin întâmpinările depuse la dosarul de fond (f. 83-86 ), a solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând următoarele împrejurări:
- revizuienții au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate sub nr.285 din 13 septembrie 2005 și respectiv 502 din 22 septembrie 2005 după autor C. A. (fără a se specifica al cui este autorul), cereri ce au fost invalidate întrucât nu s-a făcut dovada calității de proprietar deposedat al autorului lor, dat fiind că acesta a decedat în cursul anului 1943, ori, actele de proprietate care să facă dovada acestui drept sunt analizate la nivelul anului 1948;
- deși prin sentința civilă 1782/2008 acțiunea lor le-a fost respinsă, ei au formulat o nouă cerere înregistrată sub nr.3635 din 26 septembrie 2011 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8 ha teren pădure, după același autor C. A. și care de asemenea, a fost invalidată, iar prin sentința 323/2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă prin decizia 21/2013,plângerea lor a fost respinsă;
- în cursul anului 2012 revizuienții s-au adresat din nou cu acțiune privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul C. A. la Judecătoria Rădăuți.
Referitor la cererea de revizuire s-a arăta că potrivit dispart.509 pct.5 cod procedură civilă se poate cerere revizuirea unei hotărâri doar dacă s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și prin urmare revizuirea nu poate fi cerută în baza unui înscris apărut ulterior, dacă nu se face dovada că nu a putut fi depus la instanță, datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, ceea ce în cauză nu este dat.
Mai mult decât atât, s-a susținut că adeverințele de care se prevalează revizuienții puteau fi obținute și pe parcursul soluționării cauzei pe fond.
Intimatul S. I. prin întâmpinările depuse la dosarul de fond (f. 150) a solicitat și el respingerea cererii de revizuire ca nefondată, considerând că hotărârile pronunțate anterior sunt legale și temeinice.
În ceea ce-l privește pe intimatul P. V. prin întâmpinările depuse la dosarul de fond (f. 88-89) acesta s-a declarat de acord cu cererea de revizuire ce face obiectul acestui dosar și, în acest sens, a arătat că într-adevăr străbunicul lui C. A. figurează înscris cu teren pădure conform adeverințelor depuse de revizuienți la dosare și că la data când s-a pronunțat sentința 1782/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și respectiv decizia 616/2009 a Tribunalului Suceava, au fost în imposibilitatea reală de a intra în posesia acestor documente.
Intervenientul Z. V. prin întâmpinările depuse la dosarul de fond (f. 125) a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că revizuienților nu li se cuvine nici o suprafață de teren după autorul lor C. A., deoarece la dat actului de naționalizare, terenul era vândut la niște cetățeni evrei.
Prin sentința civilă nr. 1287/11.12.2014 Judecătoria C-lung Moldovenesc a admis cererea de intervenție formulată de Z. V.; a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții C. D., Z. E. și C. I., intimați fiind C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. C. de Fond Funciar Izvoarele Sucevei, P. V. - moșt. după P. P., C. V., M. E., S. I. și intervenient Z. V., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1782 din 19 noiembrie 2008 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții: C. D., Z. E. C. E. și P. P. în contradictoriu cu C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. C. de Fond Funciar Izvoarele Sucevei și Direcția Silvică Suceava,precum și cererile de intervenție în dosarul_ formulate de Z. V. și S. I..
Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată al Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 16 ianuarie 2008, obiect al dosarului_, reclamanții au solicitat anularea hotărârii Comisiei Județene Suceava nr.2588 din 5 decembrie 2007 și reconstituirea dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 48 ha teren pădure după autorul lor C. A., cu motivarea că acesta a fost proprietarul unei suprafețe de 50 ha teren pădure în . care li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Lg 18 doar pentru 2 ha, celelalte cereri fiindu-le respinse în mod nejustificat.
Z. V., a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților prin care a solicitat respingerea plângerii petenților cu motivarea că reclamanții pretind pădure pe un alt amplasament care nu a apartinut lui C. A. și lui C. V. a lui C. după care au calitate de moștenitori intervenientul Z. V. și petenta Z. E. (soția sa) în calitate de moștenitori testamentari, iar
S. I., prin mandatar S. T., a solicitat de asemenea respingerea plângerii petenților cu motivarea că unii martori au depus mărturie mincinoasă, că sunt rude cu petenții și arătând totodată că A. C. și-a vândut pădurea pe care a avut-o, la evrei, înainte de naționalizare și că în 1948 acesta nici nu mai era în viață.
Instanța și-a justificat soluția prin aceea că cei patru petenți au solicitat 48 ha după C. A. cu motivarea că acesta figura ca proprietar de pădure, depunându-se la fila 82 dosar un document care atestă că A. C. figura cu 10,54 ha la locul numit „Pohonești” în anul 1946.
Cum din actele dosarului a rezultat că numitul C. A. era decedat din anul 1943, apare ca neverosimilă înscrierea acestuia ca proprietar de pădure în anul 1946, rezultând că persoana cu același nume care figura ca proprietar în 1946 trebuie să fi fost o altă persoană care purta același nume ca și autorul petenților.
Din actele dosarului a rezultat că A. C. a avut 4 copii și anume pe petenta C. I., pe numita C. E. după care provine Z. E., pe numita Iurbaș Mitrona ( A.) căsătorită cu petentul P. P. și pe C. V. dar acest C. V. potrivit documentului de la fila 74, este fiul lui A. și A. și este decedat în 1997 a avut ca soră pe C. E. moștenit de Z. E..
În ce-l privește pe P. P. acesta este fiul lui P. P. și E..
La fila 153 există document care atestă vânzarea pădurii de 60 de fălci de către C. A. unei persoane care nu este nominalizată, acest document fiind depus la dosar de către cei care a susținut că autorul petenților și-a înstrăinat pădurea înainte de naționalizare.
Martorii audiați au făcut declarații ezitante, aproximative și neconcludente, astfel încât întreg probatoriul existent la dosar nu constituie o dovadă concludentă a susținerilor petenților.
În ce privește cererile de intervenție formulate de Z. V. și S. I., s-a considerat că deși acestea sunt intervenții accesorii în interesul pârâților, apar ca nefondate și au fost respinse ca atare neavând legătură directă cu obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de către cei patru petenți, fiecare dintre intervenienți în realitate făcând susțineri prin care își apără interesele lor personale și nu interesele pârâților.
Prin decizia nr.616 din 24 martire 2009 a Tribunalului Suceava au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de: C. V., M. E., Z. E., C. I., C. E. și P. P..
În motivarea deciziei s-au arăta următoarele:
Privitor la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după C. A. s-a apreciat că aceasta este nefondată întrucât autorul recurențlilor Z. E., C. I., C. E. și P. P. nu îndeplinește condiția impusă de art.3 lain.5 din Legea 1/2000, dat fiind că respectivul nu poate avea calitatea de autor deposedat, întrucât decesul acestuia a survenit în anul 1945 și prin urmare, nu are calitatea de persoană titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
S-a mai reținut și faptul că nefiind îndeplinită această condiție, este lipsit de relevanță faptul că în anul 1948 numele lui C. A. apare înscris în registrul agricol.
Așadar, s-a considerat că, în aceste condiții, în mod corect au fost respinse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate de către prima instanță, întrucât cei după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, nu au calitatea de autor deposedat și pentru că înscrisurile care atestă drepturile de proprietate nu sunt concludente.
În prezentul dosar – așa cum s-a arătat mai sus – au fost depuse la dosar adeverințele de arhivă nr.596 din 18 martie 2014 emisă de Arhivele de Stat ale Regiunii Rădăuți și nr. 290 din 20 martie 2014 emisă de R. Satului Șepit, Raionul P., Regiunea Cernăuți, eliberate la cererea formulată de C. D. a lui C. la data de 20 februarie 2014.
Instanța de fond considerând că cererea de revizuire apare ca nefondată, a respins-o ca atare.
Pentru ase hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Revizuienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.322 pct. 5 ind.3 și art.322 pct.2 cod procedură civilă anterior, care menționează:
Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare. Precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:
……..
2.Dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
……..
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Raportat la aceste prevederi s-a avut în vedere că cele două adeverințe depuse la dosar au fost eliberate la data de 18 martie 2014 și respectiv 20 martie 2014, la solicitarea revizuientului C. D. a lui C. făcută la 20 februarie 2014, ceea ce denotă că ele puteau fi obținute (dacă ar fi fost solicitate) anterior sau pe parcursul derulării procesului de fond, încât nu se poate considera că acestea nu ar fi putut fi înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților sau că ele ar fi fost deținute de partea potrivnică.
Așadar, în accepțiunea suscitatului text aceste adeverințe nu reprezintă un înscris nou, doveditor, care ar fi în măsură să schimbe, în tot sau în parte, hotărârea anterioară și care – pentru motivele enumerate de text – nu au putut fi depuse în fața instanței.
Deosebit de aceasta trebuie examinat, în principal, aspectul reținut prin decizia tribunalului în legătură cu titularul dreptului de proprietate la data aplicării actului de naționalizare.
Așa cum s-a arătat, cu autoritate de lucru judecat, în ceea c-l privește pe autorul revizuienților în persoana lui C. A. acesta a decedat în cursul anului 1943 și prin urmare, la data actului de naționalizare acesta nu mai avea calitatea de autor deposedat.
Prin urmare, cererea de reconstituire (pe fondul cauzei) nu a îndeplinit condițiile impuse de prevederile art.3 alin.5 din Legea 1/2000, încât – chiar dacă ar fi îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art.322 pct.5 din codul de procedură civilă anterioară – privind admisibilitatea cererii de revizuire (cu mențiunea că în ceea ce privește articolul 322 pct.2 la care s-a făcut referire nu-și găsește aplicabilitatea în cauză), revizuienții nu ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, tocmai pentru faptul că autorul după care solicită acest drept nu avea calitatea de autor deposedat la actul de naționalizare.
Pentru aceste considerente cererea de revizuire a apărut ca nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs revizuientul C. D., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere adeverințele cu nr. 596 și 290 traduse și legalizate obținute de la autoritățile din Ucraina, prin care se atestă existența suprafeței de pădure solicitată prin cererea de revizuire deși, acestea îndeplinesc cerințele legale așa cum sunt prevăzute de art. 322 pct. 5 și 322 pct. 2 C.pr.civ.
A criticat și admiterea cererii de intervenție formulată de către Z. V. doar pe considerentul că acesta a depus un înscris din care rezultă că acea pădure a fost vândută, când, în realitate, a fost vândută doar cu drept de exploatare pe o perioadă de 2 ani.
A precizat că nu este dată reaua sa credință întrucât este cunoscut faptul că autoritățile ucrainene nu au oferit relații cu privire la arhiva din acea zonă, iar martorii au declarat despre existența suprafeței de pădure care s-a solicitat la restituire.
Legal citați, intimatul S. I., intimata C. C. DE FOND FUNCIAR IZVOARELE SUCEVEI - prin primar și intimații C. V. și M. E. au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Deși, legal citați, intimații C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA și C. I. nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția cu privire la recursul formulat.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 322 pct. 2 și pct. 5 C.pr.civ. motivat de existența a două înscrisuri emise de autoritățile ucrainene și anume: o „adeverință” eliberată la data de 20.03.2014 de R. sătească din Șepit, raionul P., regiunea Cernăuți și o „adeverință de arhivă”, nr. 596/18.03.2014 emisă de Arhivele de Stat ale regiunii Cernăuți, Ucraina, din care rezultă că autorul recurenților C. A. a lui G. a locuit până în anul 1944, cu familia sa, în satul Șepit raionul P., regiunea Cernăuți și figurează în fondul arhivistic a cărții sătești și cu 60 ha pădure bătrână constituită în satul Șepit, în cătunul Izvoarele Sucevei, la locul Pohonești-Hrebeni, din România.
Art. 322 pct. 5 C.pr.civ. dispune că „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrativ pe care s-a întemeiat.”
În cauză, revizuientul a contestat hotărârea Comisiei județene nr. 2588/05.12.2007, la data de 16.01.2008, iar în raport de norme de drept ce vizează revizuirea hotărârii definitive, înscrisul nou care nu a fost folosit la procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată trebuie să fi existat la data pronunțării acelei hotărâri.
De asemenea, o altă condiție impusă de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. este ca actul nou să fi fost reținut fie de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
În cauză, nu s-a dovedit că cele adeverite prin înscrisurile atașate dosarului ar fi fost reținute de partea potrivnică, sau că autoritățile ucrainene ar fi refuzat eliberarea dovezilor pe parcursul judecății fondului fiind de notorietate că instituțiile din regiunea Cernăuți au eliberat titluri de proprietate, hărți și înscrisuri cu privire la dreptul de proprietate al persoanelor ce locuiesc în zonele limitrofe graniței cu Ucraina.
Așadar, revizuientul nefiind în imposibilitatea de a prezenta înscrisurile doveditoare în cursul procesului de reconstituire, în mod corect, prima instanță a reținut că nu sunt date condițiile prev. de art. 322 pct. 2 și pct. 5 C.pr.civ. astfel încât, în raport de disp. art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de revizuientul C. D. din comuna Izvoarele Sucevei, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1287/11.12.2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind Z. E. din comuna Izvoarele Sucevei, ., județul Suceava, C. I. - din comuna Birda, ., județul T. și din comuna Găzaia, ., județul T., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, C. C. DE FOND FUNCIAR IZVOARELE SUCEVEI - prin primar, P. V., moșt. după P. P. - din comuna Izvoarele Sucevei, ., județul Suceava, C. V. din comuna Izvoarele Sucevei, ., nr. 142, județul Suceava, M. E. din comuna Izvoarele Sucevei, ., nr. 143, județul Suceava, S. I. din comuna Izvoarele Sucevei, ., nr. 131, județul Suceava și intervenientul Z. V. din comuna Izvoarele Sucevei, ., județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. T. | Judecător, D. D. |
Grefier, C. D. I. |
RED. T.M.
JUD. GH. B.
TREHNORED. I.C.D.
2 EX. – 25.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 671/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
