Grăniţuire. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 3065/227/2011*
DOSAR NR._ GRĂNIȚUIRE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 45
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20 IANUARIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. T.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR G. I.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul C. G., domiciliat în mun. Fălticeni, .. 2B, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.1766 din 18 septembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții I. L.șiI. C. – ambii cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Zoita D., Fălticeni, .. 1, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 20.01.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată inițial la data de 30.09.2011 sub nr._, C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. L. și I. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se stabilească linia de hotar dintre terenul în suprafață de 35 mp. situat în mun. Fălticeni, .. Suceava, al cărui concesionar este, în baza contractului de concesiune nr._/84/30.05.2002 si terenul proprietatea pârâților fiind incidente disp. art. 584 Cod civil; să fie obligați pârâții să nu mai întrepătrundă nici un fel de activitate de natură să-i tulbure posesia asupra terenului concesionat, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractului de concesiune nr._/84/30.05.2002 a preluat în concesiune terenul situat în mun. Fălticeni, .., jud. Suceava în vederea desfășurării unei activități comerciale în cadrul unei vulcanizări auto.
In prezent, terenul în cauză este mai tot timpul străbătut, fără drept de pârâtă. Permanent, zilnic, pârâta încalcă limitele de hotar dintre părți, blocând calea de acces în perimetrul terenului.
Reclamantul a susținut că, în mod sistematic relațiile de bună vecinătate sunt tulburate din inițiativa pârâtei, care fie că mută anvelopele de pe terenul concesionat în altă parte, fie că alungă clientela de la vulcanizare. Fără ca nimeni să o deranjeze în prealabil, fiecare client care ajunge la vulcanizarea auto administrată de el, are parte de un scandal de neînchipuit.
Cu toate acestea, reclamantul a susținut că a încercat o soluționare pe cale amiabilă a situației, pârâta refuzând să-i recunoască drepturile cu rea credință, deși acesta nu are nici un titlu valabil constituit asupra imobilului concesionat de către el.
Intrucât încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, reclamantul a formulat cererea având ca obiect „grănițuire - grănițuire – obligația de a nu face”.
A susținut reclamantul că, atitudinea pârâților este lipsită de legitimitate, date fiind limitele clare ale terenurilor învecinate, recunoscute de pârâți, care până în 2011 nu au contestat limitele de hotar. Cât timp au cumpărat terenul împrejmuit si într-o anumită configurație, pârâții nu sunt îndreptățiți a încălca abuziv limitele terenurilor învecinate.
In drept, a invocat disp. art. 584 si urm. Cod civil, 112 si urm., art. 274 Cod pr. civilă, art. 1073,1075 Cod civil.
Legal citați, pârâtii I. C. si I. L. au formulat si depus la dosar întâmpinare (f.20-21 ds.fd.) prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii formulată de către reclamant si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Au considerat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 560 Noul Cod Civil, respectiv: proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acestea și pentru a se putea stabili o linie de hotar dintre terenul reclamantului si al pârâților, trebuie ca cele două părti să fie proprietarii terenului.
Pârâții au susținut că, în speța de față nici reclamantul si nici ei, pârâții, nu sunt proprietarii terenurilor, proprietar fiind Municipiul Fălticeni, ambii având încheiate contracte de concesionare cu Primăria Fălticeni pentru terenurile situate în municipiul Fălticeni, .>
Din aceste motive, pârâții consideră că, capătul de cerere privind stabilirea unei linii de hotar dintre cele două imobile este inadmisibil, cât timp părtile nu sunt proprietarii imobilului, condiție esențială și imperativ cerută de art. 560 cod civil dar si de vechea reglementare a Codului Civil.
Referitor la pct. 2 al cererii, pârâții au solicitat instantei de fond să aibă în vedere că cele arătate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu sunt reale si prin probele pe care le vor administra, vor dovedi că reclamantul este persoana care tulbură posesia acestora legitimă asupra terenului.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.26 ds.fd.) prin care s a solicitat instanței respingerea excepției inadmisibilității, ca nefondată, având în vedere unul din caracterele contractului de concesiune care este constitutiv de drepturi reale.
A susținut că, acțiunea în grănițuire fiind o acțiune reală, petitorie si imprescriptibilă, poate fi introdusă de proprietar, uzufructar si chiar de către posesor. Potrivit practicii ICCJ, dreptul la acțiune, bazat pe disp. art. 584 Vechiul Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin actiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile. Ea poate fi îndreptată împotriva proprietarului fondului limitrof, titularului unui alt drept real, precum si împotriva chiriașului sau arendașului, dar cu introducerea în cauză si a proprietarului ( a se vedea ICCJ sectia civilă si de proprietate intelectuală, decizia nr. 123/13.01.2005 publicată pe site-ul oficial al ICCJ).
In concluzie, cum contractul,de concesiune este constitutiv de drepturi reale, a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în grănițuire atât în ceea ce priveste calitatea sa de reclamant si în privința pârâților.
Reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză si a altor persoane (f. 27-29 ds.fd.) solicitând introducerea în cauză a pârâtei Primăria Municipiului Fălticeni – prin primar precum și ,ca pe baza probelor ce se vor administrat în cauză să se stabilească linia de hotar dintre terenul în suprafață de 35 mp. situat în mun. Fălticeni, .. Suceava, al cărui concesionar este, în baza contractului de concesiune nr._/84/30.05.2002 si terenul proprietatea pârâților fiind incidente disp. art. 584 Cod civil; să fie obligați pârâții să nu mai întrepătrundă nici un fel de activitate de natură să-i tulbure posesia asupra terenului concesionat, cu cheltuieli de judecată.
A reiterat același motive ca în cererea de chemare în judecată.
In drept a invocat disp. art. 584 si urm. Cod civil, 112 si urm., art. 274 Cod pr. civilă, art. 1073,1075 Cod civil.
Instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de titular al dreptului a Municipiului Fălticeni – prin primar si Primăria Municipiului Fălticeni – prin primar iar la termenul de judecată din data de 05.03.2012 instanța a respins exceptia inadmisibilității acțiunii formulată de pârâți.
În conformitate cu prev. art. 186-192 Cod pr. civ., instanța de fond a procedat la audierea martorilor prezenți C. C. F., B. I. si B. L. A. declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale, separate, atașate la dosar – filele 96, 97, 130 dosar fond.
In cauză, a fost efectuat raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie și suplimentul la acesta de către expert J. A.-L. (f.138-160; 198-209 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 2356/18.12.2013, Judecătoria Fălticeni a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire - obligația de a nu face”, privind pe reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții I. L. și I. C., precum și titularul dreptului Primăria Mun. Fălticeni – prin primar și Municipiul Fălticeni – prin primar; a obligat pârâții să nu mai întreprindă nici un fel de activitate de natură să tulbure posesia reclamantului asupra terenului concesionat, în suprafață de 35 mp., situat în municipiul Fălticeni, .. Suceava, între vecinii: Școala nr. 3 Fălticeni, . capătul de cerere privind grănițuirea suprafetei de teren concesionate de către reclamant si terenul ocupat de către pârâți, ca nefondat și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1.232,25 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat, onorariu expert, taxă judiciară de timbru).
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții I. L. și I. C., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, au arătat că, în mod greșit, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, deși acțiunea privind grănițuirea a fost respinsă, iar decontul pentru expert a fost achitat de ei, pârâții.
De asemenea, au criticat nemotivarea capătului de cerere prin care au fost obligați să nu întreprindă nimic de natură să tulbure posesia reclamantului, ei dovedind cu martori, înscrisuri și planșe fotografice că reclamantul este cel care îi împiedică să-și exercite activitatea pe terenul pe care ei l-au concesionat.
Prin decizia civilă nr. 985/06 mai 2014 Tribunalul Suceava - Secția Civilă a admis recursul declarat de pârâții I. L. și I. C. împotriva sentinței civile nr. 2356/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ 2013), intimat fiind reclamantul C. G..
A casat sentința civilă 2356/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ 2013) și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La Judecătoria Fălticeni, cauza a fost reînregistrată la data de 04.06.2014 sub nr._ primind aleatoriu termen de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1766/18.09.2014, Judecătoria Fălticeni a respins capătul de cerere având ca obiect obligația de a nu face formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții I. L. și I. C., ca neîntemeiat; a constatat că soluția instanței de respingere a capătului de cerere având ca obiect grănițuire are autoritate de lucru judecat și a obligat reclamantul la plată către pârâți a sumei de 1540,55 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 985/ 06.05.2014 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de către pârâții I. L. și I. C., a fost casată s.c. 2356/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimisă cauza spre rejudecare.
Prin s.c. 2356/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni, a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect grănițuire și obligația de a nu face, fiind admis capătul de cerere privind obligația de a nu face și respins capătul de cerere privind grănițuirea.
Prin sentința anterior menționată, instanța a respins capătul de cerere privind grănițuirea suprafeței de teren concesionate de către reclamant și terenul ocupat de către pârâți.
Potrivit art. 315 al. 1 și 3 C.p.c în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Hotărârile date de către instanță pot fi atacate global sau numai cu privire la soluțiile date unor capete de cerere, ori numai referitor la anumite părți din proces. Dacă hotărârea a fost atacată numai parțial, ceea ce nu a fost supus căii de atac, trece în puterea lucrului judecat.
Prin recursul declarat, pârâții nu au atacat soluția instanței privind grănițuirea.
Mai mult decât atât, reclamantul nu a declarat recurs în termenul stabilit de lege, achiesând tacit soluției pronunțate de Judecătoria Fălticeni în primul ciclu procesual, la dosarul de recurs fiind atașate doar concluzii scrise.
Termenul de recurs, fiind un termen legal imperativ, în caz de nerespectare atrage sancțiunea decăderii. Achiesarea părții care a pierdut procesul la hotărâre se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut renunță la dreptul de a exercita calea de atac împotriva hotărârii respective, ori, dacă a formulat deja calea de atac, o retrage. De asemenea, s-a considerat că se află în prezența unei achiesări tacite atunci când partea interesată lasă să expire termenul de recurs fără să exercite calea de atac.
In concluzie, datorită faptului că soluția instanței de respingere a capătului de cerere privind grănițuirea nu a fost contestată nici de reclamant, nici de către pârâți, instanța de fond a constatat că soluția dată acestui cap de cerere are autoritate de lucru judecat.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligația de a nu face, instanța a constatat că prin s.c. 2356/18.12.2013, Judecătoria Fălticeni a admis capătul de cerere - obligația de a nu face - și a obligat pârâții să nu întreprindă nici un fel de activitate de natură să tulbure posesia reclamantului asupra terenului concesionat, în suprafață de 35 mp, situat în mun. Fălticeni, .. Suceava.
Soluția instanței a fost atacată de pârâți, iar prin Decizia nr. 985/06.05.2014 a Tribunalului Suceava a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare.
S-a avut în vedere faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1073 și 1075 vechiul Cod civil, solicitând ca pârâții să fie obligați să nu facă nici un fel de activitate de natură să-i tulbure posesia asupra terenului concesionat.
De asemenea, deși prima instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, prin admiterea sa, aceasta nu l-a și motivat.
Instanța a constata că reclamantul și-a întemeiat pretenția pe dispozițiile art. 1073, 1075 C.civ din 1864 (f. 4 dosar primul ciclu procesual).
Ca orice raport juridic civil și raportul de obligației comportă cunoscutele elemente structurale: subiectele, conținutul și obiectul.
Obiectul raportului de obligație, conceput ca acțiunea sau abstențiune concretă la care este îndatorat subiectul pasiv și îndreptățit subiectul activ, poate consta fie într-o prestație pozitivă – a da, a face, fie într-o abținere – a nu face ceva la care, în lipsa obligației asumate, subiectul pasiv ar fi îndreptățit.
Obligația de a nu face constă într-o abținere la care este îndatorat subiectul pasiv, de la ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligației asumate. Nu se are în vedere obligația negativă generală – cum este obligația negativă ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real, de a nu face nimic de natură a stânjeni existența și exercițiul acestui drept. Ne aflăm în fața unei obligații de abținere, care, altfel, în lipsa asumării ei de către subiectul pasiv, nu ar fi existat.
Instanța a constatat că între reclamant și pârâți nu există un raport juridic obligațional, reclamantul nefiind creditorul unei obligații de a nu face, determinate, din partea pârâților, pentru a fi aplicabile disp. art. 1073 și art. 1075 Cod civil din 1864.
Ori, în cazul de față, capătul de cerere este neîntemeiat, deoarece între reclamant și pârâți nu există un raport juridic obligațional, aceștia neavând calitatea de creditor și debitor al unei obligații, nefiind astfel aplicabile articolele invocate de reclamant, respectiv art. 1073 și 1075 vechiul Cod civil.
Față de cele arătate, instanța de fond a respins capătul de cerere - obligație de a nu face - ca neîntemeiat, întrucât legea nu-l oprește pe reclamant a formula o astfel de cerere susținută pe dispozițiile legale anterior menționate, însă, pe fond, acesta nu are dreptate.
În temeiul art. 274 C.p.c., constatând culpa procesuală, instanța de fond a obligat reclamantul la plată către pârâți a sumei de 1540,55 lei reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu expert - f. 178 dosar primul ciclu procesual, taxă judiciară timbru - f. 9 dosar recurs).
Împotriva sentinței mai sus-menționate, a declarat recurs reclamantul C. G., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că sentința recurată este nemotivată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
A arătat că simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea datelor concrete, a problemelor de fapt și de drept și analiza probelor pe care se întemeiază, nu substituie motivarea respingerii acțiunii.
De asemenea, a criticat interpretarea greșită a actelor deduse judecății, fiind interpretate eronat textele legale incidente în soluționarea petitelor acțiunii.
A arătat că hotărârea este în contradicție cu sentința civilă nr. 2356/18.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni.
Deși, legal citați, pârâții intimați nu au depus la dosar întâmpinare, însă au împuternicit un apărător, care s-a prezenta în instanță la termenul de judecată din data de 13.01.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prin decizia civilă nr. 985/06.05.2014 a Tribunalului Suceava a fost trimisă spre rejudecare cererea privind obligația de a nu face pentru stabilirea dacă reclamantul este creditorul unei astfel de obligații, determinate, din partea pârâților, care să justifice aplicarea prevederilor art. 1073-1075 C. civ., intrând sub puterea lucrului judecat cererea pentru grănițuire.
Ori, în raport de prevederile art. 315 al. 1 C.pr.civ., prima instanță a suspus judecății cererea privind obligația de a nu face.
Nu poate fi reținută nemotivarea hotărârii atâta timp cât a fost analizat raportul juridic dintre părți, reținându-se, în urm a probatoriului administrat, că reclamantul nu este creditorul unei obligații de a nu face, acesta având față de pârâți, oricând, calea acțiunii reale.
De asemenea, soluția adoptată nu vine în contradicție cu hotărârea de grănițuire, în cauză nedovedindu-se existența unui raport de cauzalitate între contractul de concesiune și obligația de a nu face.
Reiterarea motivelor din primul ciclu procesual nu poate fi primită, primul capăt de cerere intrând sub autoritatea lucrului judecat.
Nefiind date motivele de casare invocate, în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. G., domiciliat în mun. Fălticeni, .. 2B, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.1766 din 18 septembrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții I. L.șiI. C. – ambii cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., .,., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Zoita D., Fălticeni, .. 1, jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.
Președinte, M. T. | Judecător, C. M. | Judecător, G. I. |
Grefier, C. D. I. |
RED. T.M.
JUD. S. C.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. -09.09.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
