Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 351/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1309/206/2013
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 351/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul I. V. domiciliat în comuna Vatra Moldoviței, ., împotriva sentinței civile nr. 358 din data de 31 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind I. M.-comuna Vatra Moldoviței, ., M. V.-comuna Vatra Moldoviței, . și I. A.-comuna Vatra Moldoviței, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant I. V. asistat de av.A. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de către apelantul reclamant.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea cererii de repunere pe rol.
Instanța încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei și dispune repunerea pe rol după care invocă din oficiu excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta apelantului solicită respingerea excepției invocate arătând că apelul este legal timbrat, în ceea ce privește repunerea pe rol apelantul reclamant achitând taxa judiciară de timbru în cuantum de 214 lei, conform chitanței atașate la dosar ( fila 51) iar cu privire la cererea de apel, apelantul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru astfel cum rezultă din încheierea camerei de consiliu nr.405/02.09.2014.
Instanța constată că prin încheierea nr.405/02.09.2014 s-a dispus scutirea apelantului de la plata taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat.
Instanța pune în discuție cererile de probe.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea cererilor de probe și anume, înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu un martor care este semnatarul convenției, pentru a face dovada suprafeței de teren cumpărată și pentru a indica vecinătățile. De asemenea arată că nu are alte înscrisuri noi în apel ci doar înscrisurile depuse la instanța de fond.
Instanța respinge ca rămasă fără obiect proba cu înscrisurile solicitate prin cererea de apel având în vedere că apelantul nu a depus înscrisuri noi în apel iar la acest termen a arătat că își întemeiază apelul pe înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Față de dispozițiile art.249 raportat la art.309 Cod procedură civilă instanța respinge proba testimonială ca nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, în baza art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile acordând cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată arătând că autorul acestuia prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1948 a cumpărat suprafața de 160 de prăjini iar datorită înscrierilor din CF s-a ajuns ca autorul lor D. a I. M. să fie înscris ca și cotă indiviză de 120/1920.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Constată că prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la data de 24 mai 2013, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâții I. M., M. V., I. A., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate că prim pârâta a dobândit prin moștenire și partaj voluntar cu frații săi M. V. și I. A., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 12.411 m.p. teren identic cu parte din . din C.F. 957 a ., care se transformă în . fânaț, să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, potrivit convenției sub semnătură privată datată 20.07.1998, asupra imobilului descris la pct. A din petit, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare și să se dispună intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit.
Reclamantul și-a motivat acțiunea, arătând că în fapt autorul mamei sale D. a I. M. a cumpărat suprafața în litigiu în anul 1948, prin contract autentic, iar la data de 01 aprilie 1948 Judecătoria Mixtă Vama a dispus întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului D. a I. M. prin încheiere, cumpărătorul fiind bunicul său matern.
S-a precizat, de către reclamant, că M. D. a decedat în 1997, iar după decesul acestuia copii săi, respectiv I. M. (fosată M.), M. V., I. A. și M. I. – decedat în 2005 fără moștenitori și-au partajat averea rămasă în sensul că I. M. a preluat în proprietate suprafața descrisă în petit de 12.411 m.p., de la care a cumpărat reclamanta terenul cu act sub semnătură privată.
Cererea a fost motivată în drept în baza disp. art. 728 și urm., art,. 1073 – 1077 cod civil vechi.
Pârâții I. M., M. V. și I. A. prin întâmpinările depuse la dosar au arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamantului și cu intabularea dreptului său de proprietate pentru suprafața de teren care face obiectul prezentului dosar. Aceștia au mai arătat că este real faptul că toți trei pârâții au dobândit terenul în discuție prin partaj voluntar și că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la I. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ m.p..
Ulterior, reclamantul I. V. a depus precizări privitoare la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă și a arătat că antecesorul său D. a lui I. M. a dobândit prin contract autentic de vânzare-cumpărare suprafața de 12.411 mp identică cu parte din . și identic cu cota de 120/1920 din aceeași parcelă topo, învederând instanței că .-a dezlipit din CF nr. 142 și s-a transcris la 21 iulie 1950, conform R.G.F. 743.
Prin sentința civilă nr.358/31.03.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a respins acțiunea civilă, așa cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de Carte Funciară în CF nr._ a . (C.F. vechi 957 Valea Boului) apare înscrisă . suprafață, intabulată pentru mai mulți coindivizari tabulari printre care și numitul M. D. a lui I. cu o cota actuală de 120/1.920, dobândită prin convenția de vânzare – cumpărare datată din 10 martie 1948.
Dreptul de proprietate în indiviziune presupune doi sau mai mulți proprietari asupra bunului la care dreptul de proprietate al fiecăruia este determinat doar în mod abstract, sub forma unei fracții matematice, însă bunul nu este divizat corespunzător acestor cote părți.
Potrivit precizărilor la acțiune, reclamantul care a beneficiat și de asistență juridică prin intermediul unui avocat, a arătat cu privire la primul capăt de cerere prin care a solicitat să se constate că I. M. a dobândit prin moștenire și partaj voluntar cu frații săi dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 12.411 m.p. identică cu . C.F. 957 Valea Boului, cum că antecesorul său D. a lui I. M. a dobândit prin contract autentic de vânzare-cumpărare suprafața de 12.411 mp identică cu parte din . și identic cu cota de 120/1920 din aceeași parcelă topo.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare din data de 10 martie 1948 invocat și cu care de altfel D. a lui I. M. este înscris în cartea funciară, acesta a dobândit o cotă indiviză din teren, în prezent de 120/1920 din .>
Cât timp nu s-a dovedit că autorul pârâților, numitul M. D. care are doar o cotă ideală de 120/1.920 din . C.F. 957 Valea Boului, i-ar fi revenit în urma ieșirii din indiviziune cu ceilalți coindivizari din cartea funciară suprafața de 12.411 m.p., nu se poate constata că moștenitoarei I. M. i-a revenit acest teren prin partaj cu frații săi, întrucât moștenitorii nu pot dobândi mai multe drepturi decât autorul lor.
Nu s-a dovedit în cauză nici că această cotă de 120/1.920 ar fi echivalentul suprafeței de 12.411, așa cum se susține în acțiune, întrucât nici în cartea funciară, nici în planul de situație depus la dosar nu apare suprafața parcelei 520/1 din care se formează ., pentru a verifica dacă aceasta reprezintă 120/1.920 și nici nu s-a invocat un alt mod de dobândire cum ar fi un partaj voluntar cu ceilalți coindivizari prin care lui M. D. să-i fi revenit suprafața de 12.411 m.p.
Autorul M. D. se află în prezent în indiviziune, având o cotă ideală din acest teren, ceea ce presupune că dreptul fiecărui proprietar se întâlnește cu drepturile celorlalți proprietari asupra fiecărei porțiuni ce alcătuiesc bunul în materialitatea sa și doar ca urmare a unei ieșiri din indiviziune se atribuie coproprietarului în loc de partea indiviză abstractă pe care o avea până atunci, un bun în materialitatea sa, fiindu-i format un lot.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit nici măcar faptul că suprafața de 12.411 m.p. solicitată ar fi echivalentul cotei de 120/1920 a autorului M. D., instanța nu poate să constate transmisiunea ulterioară prin moștenire a acestui teren și apoi vânzarea-cumpărarea, chiar sub condiția rezolutorie a acestui teren, întrucât și în cazul unei vânzări sub condiție rezolutorie se presupune că bunul există în patrimoniul vânzătorului, vânzarea fiind influențată de faptul că acel bun îi va reveni la partaj.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a respins acțiunea, așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a reiterat toate cele susținute în acțiune. A arătat că în fapt, la data de 24.05.2013, a introdus pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc o cerere prin care a solicitat sa se constate ca parata Iasinosvschi M., mama sa, a dobândit prin moștenire si partaj voluntar cu parații IasinovschiAna si M. V., dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ m.p. identic cu parte din . C.F. 957 ., transformata in . constate ca a dobândit prin cumpărare suprafața in litigiu, sa se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare si sa se dispună intabularea dreptului său de proprietate astfel obținut.
A învederat ca autorul mamei sale, defunctul D. a I. M. a cumpărat in anul 1948 prin contract autentic suprafața de 160 de prăjini, iar in baza acestui contract s-a dispus intabularea sa in C.F.
Chiar daca inscrierea in Cartea Funciara este individualizata ca si cota indiviza de 120/1920 in . ca suprafața terenului in litigiu este stabilita prin contractul de vânzare cumpărare autentic din 1948, al cărui titular este antecesorul său matern, D. a I. M..Aceasta cota inscrisa in Cartea Funciara, este datorita dezlipirii parcelei din CF nr.142 si transcrierii in noul CF 957 la nivelul anului 1950 conform Rgf 743, depus in copie la dosar.
Prin contractul autentic datat 10.03. 1948 autorul său matern a dobândit clar suprafața de 160 de prăjini. Ca si o completare a explicației lor, prăjina in zona este de 120 m.p. Faptul ca in cartea funciara suprafata de 160 de prăjini dobândita de M. D. a I. a fost transcrisa ca si o cota indiviza nu le incumba, terenul fiind individualizat clar atat ca si suprafața (prin contract si prin planul de situație depus la dosar) cat si ca forma si vecinătăți.
Intimații-pârâți I. M. și M. V. au formulat întâmpinare ( fila 19 și fila 53 dosar) prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea si cu apelul declarat, si au solicitat admiterea apelului, intrucat suprafața dobândita prin cumpărare de către D. a I. M. in anul 1948 este stabilita exact prin contract, iar cota prevăzuta in cartea funciara vine sa completeze suprafața din contract.
. suprafața dobândita prin contractul din 1948 a fost dezlipita din C.F. 142 si transcrisa in C.F. 957, conform R.G.F. 743.
Au mai arătat că sunt de acord cu intabularea dreptului de proprietate astfel cum a fost solicitat prin acțiunea introductiva de instanța.
Intimata pârâtă I. A. nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta îți găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Față de actele și lucrările pricinii, Tribunalul constată, că în speță, reclamantul apelant nu a probat în apel, o altă situație de fapt față de cea reținută de instanța de fond, or, sarcina probei îi revenea, conform dispozițiilor art.249 Cod procedură civilă potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
Este a se reține în acest sens, că în conformitate cu prevederile art.1294 Cod civil, contractul de vânzare cumpărare constă în strămutarea de către una din părți-vânzătorul, a proprietății unui bun al său asupra celeilalte părți-cumpărătorul, care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1294 Cod civil, respectiv calitatea de proprietar asupra bunului a vânzătorului, consimțământul părților să fie valabil exprimat, prețul stabilit să fie serios, cumpărătorul să fi achitat prețul iar obiectul convenției să fie determinat sau determinabil.
Necontestat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1294 Cod civil pentru a se putea constata intervenită vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, terenul nefiind identificat iar reclamantul nefăcând dovada că vânzătoarea ar fi fost proprietara terenului pentru care se solicită perfectarea contractului, aspect de altfel, reținut în mod just și de instanța de fond.
Astfel, cum a motivat și prima instanță, potrivit precizărilor la acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că I. M. a dobândit prin moștenire și partaj voluntar cu frații săi dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 12.411 m.p. identică cu . C.F. 957 Valea Boului, cum că antecesorul său D. a lui I. M. a dobândit prin contract autentic de vânzare-cumpărare suprafața de 12.411 mp identică cu parte din . și identic cu cota de 120/1920 din aceeași parcelă topo.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare din data de 10 martie 1948 invocat și cu care de altfel D. a lui I. M. este înscris în cartea funciară, acesta a dobândit o cotă indiviză din teren, în prezent de 120/1920 din .>
Câtă vreme nu s-a dovedit că autorului pârâților, numitul M. D. care are doar o cotă ideală de 120/1.920 din . C.F. 957 Valea Boului, i-ar fi revenit în urma ieșirii din indiviziune cu ceilalți coindivizari din cartea funciară suprafața de 12.411 m.p., e evident că nu se poate constata că moștenitoarei I. M. i-a revenit acest teren prin partaj cu frații săi, întrucât moștenitorii nu pot dobândi mai multe drepturi decât autorul lor.
Apoi, nu s-a probat în cauză nici că această cotă de 120/1.920 ar fi echivalentul suprafeței de 12.411, așa cum se susține în acțiune, întrucât nici în cartea funciară, nici în planul de situație depus la dosar nu apare suprafața parcelei 520/1 din care se formează ., pentru a verifica dacă aceasta reprezintă 120/1.920 și nici nu s-a invocat un alt mod de dobândire al proprietății terenului.
Raportat la actele și înscrisurile pricinii, întemeiat s-a reținut că autorul M. D. se află în prezent în indiviziune, având o cotă ideală din acest teren, ceea ce presupune că dreptul fiecărui proprietar se întâlnește cu drepturile celorlalți proprietari asupra fiecărei porțiuni ce alcătuiesc bunul în materialitatea sa și doar ca urmare a unei ieșiri din indiviziune se atribuie coproprietarului în loc de partea indiviză abstractă pe care o avea până atunci, un bun în materialitatea sa, fiindu-i format un lot.
Cum în cauză nu s-a dovedit faptul că suprafața de 12.411 m.p. solicitată ar fi echivalentul cotei de 120/1920 a autorului M. D., e de necontestat că instanța de prim grad nu putea să constate transmisiunea ulterioară prin moștenire a acestui teren și apoi vânzarea-cumpărarea, chiar sub condiția rezolutorie a acestui teren, întrucât și în cazul unei vânzări sub condiție rezolutorie se presupune că bunul există în patrimoniul vânzătorului, vânzarea fiind influențată de faptul că acel bun îi va reveni la partaj.
În contextul tuturor celor de mai sus, cum pretențiile reclamantului au fost întemeiat respinse, găsind că motivațiile apelantului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. V. domiciliat în comuna Vatra Moldoviței, ., împotriva sentinței civile nr. 358 din data de 31 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind I. M.-comuna Vatra Moldoviței, ., M. V.-comuna Vatra Moldoviței, . și I. A.-comuna Vatra Moldoviței, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. L. A.
Red C.L
Jud.fond A. A. P.
Tehnored.L.A.
6 ex./ 17.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
