Ordin de protecţie. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1151/314/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 784
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Președinte - T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror J. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pîrîtul B. V. C., cu domiciliul în municipiul Suceava, ., nr.12, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1939 din 3 aprilie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta B. L., cu domiciliul în municipiul Suceava, ., nr.12, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pîrîtul apelant asistat de avocat Z. B. D., reclamanta intimată și martorul M. S., lipsă fiind martora D. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, conform disp.art.376 Cod procedură civilă, sub prestare de jurămînt, a fost audiat martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal atașat separat la dosar.
Avocat Z. B. D. pentru pîrîtul apelant, solicită înlocuirea martorei lipsă D. F. cu un alt martor pe care îl va aduce în instanță fără citație.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul pîrîtului apelant, revine de la audierea martorei D. Felcia și avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat Z. B. D. pentru pîrîtul apelant, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și respingerea cererii.
Reclamanta intimată a cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Procurorul a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 16.02.2015, sub nr._, completată conform anexei la Legea nr.217/2003, reclamanta B. L. a chemat în judecată pe pârâtul B. V. C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B. C., B. L., B. P. și B. S., solicitând instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție, cu următoarele măsuri: interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima, suportarea de către pârât a chiriei și a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, reclamanta și față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, precum și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urmă cu trei ani a anunțat poliția deoarece a fost agresată de pârât, acesta i-a pus mâna în gât; acesta a fost înștiințat de Poliție că i se va întocmi dosar penal dacă o mai bate. A mai precizat că a înștiințat de atâtea ori Poliția, dar tot și-a bătut joc de ei, a distrus toate bunurile prin ardere. Reclamanta a arătat că o perioadă nu a mai dat în ea, dar se răzbună prin violență verbală și izbește lucruri de pământ noaptea, acesteia fiindu-i foarte frică.
De asemenea, a precizat că și copiii sunt traumatizați; pârâtul se poartă urât cu aceștia, mai ales când bea, vorbește pornografic; pe copilul cel mare, C., l-a dezbrăcat într-o seară în pielea goală și i-a rupt cărțile de la școală. A susținut reclamanta că a fost jignită și de soacra sa și de sora pârâtului.
Reclamanta a arătat că au avut loc acte de violență în prezența minorilor, existând situații de risc pentru minori, inclusiv posibilitatea de a fi luați fără drept de pârât. De asemenea, a arătat că a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic, dar nu a primit îngrijiri medicale și nici nu deține un certificat medico – legal.
La data de 02.03.2015, reclamanta a depus cererea privind emiterea ordinului de protecție precizată (filele 31-35), cererea prin care a arătat că a formulat anterior plângeri la Poliția Burdujeni, a indicat datele de identificare ale minorilor. A mai solicitat limitarea dreptului de folosință a pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți din locuința comună, astfel încât acesta să nu vină în contact cu reclamanta, prin limitarea dreptului de folosință a pârâtului privind camera în care locuiește reclamanta, aceasta precizând că în casă stă cu copiii într-o cameră, iar pârâtul stă în camera construită mai recent. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie în scopul îmbunătățirii atitudinii pârâtului față de reclamantă și față de copii, precum și recomandarea efectuării unui tratament medical psihiatric în scopul dezintoxicării, renunțării la băuturile alcoolice.
În motivarea cererii precizate, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2003, întrucât a rămas însărcinată și nu avea unde să meargă cu copilul. A mai arătat că încă de la început pârâtul a fost violent cu aceasta în sensul că o lovea și o jignea mereu, iar în urmă cu doi ani și jumătate a bătut-o cel mai tare și a strâns-o de gât cu o curea; atunci reclamanta a chemat poliția și a plecat de acasă pentru o perioadă de 2 săptămâni la un centru. A mai arătat că de atunci nu a mai lovit-o, însă când consumă băuturi alcoolice o amenință că o lovește pe ea și că îi va lovi și pe copii. Reclamanta a precizat că le este foarte frică de el și sunt foarte stresați în prezența pârâtului.
A mai arătat că pe copilul cel mare l-a dezbrăcat în pielea goală pentru că au ajuns mai târziu acasă de la cumpărături, i-a rupt cărțile și la începutul lunii februarie i-a rupt telefonul. Reclamanta a arătat că față de aceasta manifestă și o violență sexuală. De asemenea, manifestă o violență verbală, violență psihologică, violență economică, distrugând bunuri, precum și, uneori, violență fizică cu titlu de corecție; pârâtul manifestă un control inechitabil asupra bunurilor comune, amenințând că va distruge camera construită din banii reclamantei. De asemenea, a arătat că au avut loc acte de violență în prezența minorilor.
La data de 05.03.2015, reclamanta a depus precizări însoțite de o . înscrisuri (filele 36-41). Prin precizări reclamanta a arătat că solicită să se dispună următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea reclamantei și a copiilor în locuința familiei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă și de copii, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de unitatea de învățământ a copiilor; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, precum și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie,în scopul îmbunătățirii atitudinii pârâtului față de reclamantă și copii, recomandarea efectuării unui tratament medical psihiatric în scopul dezintoxicării cu alcool.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu și-a exprimat prin întâmpinare punctul de vedere cu privire la prezenta acțiune, dar și-a desemnat un apărător în instanță.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.1939 din 3 aprilie 2015 a admis, în parte, cererea; a dispus evacuarea pârâtului B. V. C. din locuința familiei situată în municipiul Suceava, ., nr. 12, județul Suceava, pentru o perioadă de 4 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri; a dispus reintegrarea reclamantei B. L. și a minorilor B. C., născut la data de 17.07.2002, B. L., născut la data de 01.10.2006, B. P., născută la data de 13.10.2008, și B. S., născut la data de 10.02.2012, în locuința familiei situată în municipiul Suceava, ., nr. 12, județul Suceava; a obligat pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta B. L., precum și față de copiii minori ai părților, respectiv B. C., născut la data de 17.07.2002, B. L., născut la data de 01.10.2006, B. P., născută la data de 13.10.2008, și B. S., născut la data de 10.02.2012; a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta B. L.; a obligat pârâtul să participe la un program de consiliere psihologică în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, în vederea îmbunătățirii relației cu copiii și reclamanta; a recomandat pârâtului să efectueze un tratament în scopul dezintoxicării alcoolice; durata măsurilor dispuse prin prezentul ordin de protecție este de 4 (patru) luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri; a respins restul pretențiilor formulate de către reclamantă, ca neîntemeiate; a dispus avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu (C. M.), conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 641 din data de 20.02.2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor avansate de stat, în sumă de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu C. M. și onorariul apărătorului din oficiu T. A. și a dispus comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției Municipiului Suceava – Secția de Poliție Burdujeni din cadrul IPJ Suceava.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile din prezenta cauză s-au căsătorit la data de 06.10.2003, din relația de căsătorie rezultând minorii B. C., născut la data de 17.07.2002, B. L., născut la data de 01.10.2006, B. P., născută la data de 13.10.2008, și B. S., născut la data de 10.02.2012 (filele 37-41).
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 23 alin. 1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În baza acestor dispoziții legale, reclamanta B. L. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâtul B. V. C., întrucât din cauza agresivității acestuia (fizică și verbală), manifestată în dese rânduri față de ea, a fost nevoită, să părăsească domiciliul comun, luând cu dânsa copii.
În ceea ce privește declarațiile martorilor V. I. și B. V., fără a trage concluzii certe cu privire la sinceritatea martorilor, instanța a reținut, înainte de analiza declarațiilor acestora, că martorii propuși de către fiecare parte se află cu aceasta din urmă în relații de natură a le afecta obiectivitatea, respectiv tată și mamă.
Din declarația martorului V. I., tatăl reclamantei, instanța a reținut că acesta l-a văzut pe pârât, în urmă cu două luni, alungând-o pe fiica sa din casă, în timp ce o lovea și o strângea de gât. De asemenea, martorul a precizat că pârâtul distruge lucrurile din casă (mașină de spălat, frigider, mobilă), iar motivul pentru care părțile nu se înțeleg este acela că pârâtul consumă băuturi alcoolice (fila 50).
Instanța a reținut că aspectele relatate de către martorul V. I. sunt susținute de declarația martorului Tecliș C., vecinul părților. Astfel, acesta din urmă a declarat, la termenul de judecată din data de 02.04.2015, că aude cum pârâtul distruge lucruri în curte, în toamna anului trecut, acesta dând foc la lucruri (fila 81). De asemenea, martorul a precizat că, deși nu a asistat personal la acte de violență fizică, aude zgomote și țipete, reclamanta refugiindu-se de multe ori, împreună cu copii, la domiciliul său.
Din declarația martorei B. V., mama pârâtului, instanța a reținut că aceasta a precizat că fiul ei nu a lovit-o pe reclamantă, între cei doi având loc anumite discuții, de obicei, pe teme religioase (fila 51). De asemenea, martora a precizat că fiul ei a lovit-o cu vorba pe reclamantă.
Însă, instanța a reținut că martorul Tecliș C. a menționat că el însuși a chemat poliția de câteva ori, întrucât reclamanta venea bătută și în stare de șoc la el acasă. Totodată, martorul a arătat că, în urmă cu o lună, reclamanta a venit, cu un copil în brațe, plânsă și roșie la față și a stat la el acasă până când a venit Poliția.
Instanța nu a putut reține aspectele relatate de către martora B. V. în sensul că fiul ei este nemulțumit întrucât reclamanta nu are grijă de copii, aspect sesizat și de cei de la Direcția pentru Protecția Copilului, întrucât ele nu sunt susținute de alte mijloace de probă. Astfel, din raportul de evaluare depus la dosar de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, instanța reține că, în data de 07.07.2014, reprezentanții acestei instituții s-au deplasat la domiciliul părților unde au constatat că, în casă, era curat și era mâncare gătită pentru copii (filele 71-73). De asemenea, în același raport, s-a reținut că există anumite discuții între reclamantă și soacra sa.
Totodată, instanța a reținut că, în timp ce martora B. V. a declarat că fiul ei nu consumă băuturi alcoolice, martorul Tecliș C. a declarat contrariul, precizând că băiatul cel mare al părților este trimis să cumpere băutură, martorul văzându-l personal, în cursul acestui an, pe pârât consumând alcool. De asemenea, martorul a menționat că pârâtul a fost adus acasă beat, într-un taxi, de către mama lui.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că atmosfera din casa părților este una tensionată, reclamanta fiind agresată verbal și fizic de către pârât, atitudinea acestuia din urmă generând o puternică suferință psihică reclamantei și minorilor. În susținerea faptului că reclamanta este o victimă a violenței exercitate de către pârât și este forțată de împrejurări să trăiască alături de pârât, este și declarația martorului V. I. care a arătat că nu poate să o ia pe fiica lui acasă întrucât a vândut garsoniera. De asemenea, martorul a precizat că fiicei sale îi este frică atunci când pârâtul începe să arunce cu lucruri, cât a fost crescută de martor, aceasta nefiind bătută.
Același martor a precizat că vecinilor le este frică de pârât și nu o mai primesc pe reclamantă atunci când fuge de acasă. Susținerea martorului V. I. este confirmată parțial și de către martorul Tecliș C., acesta precizând că în urmă cu trei ani, pârâtul a intrat cu un topor în mână în curtea unei vecine din cauza locului în care acesta își parchează mașina.
Susținerea pârâtului în sensul că din moment ce plângerea penală formulată de către reclamantă a fost soluționată prin neînceperea urmăririi penale, nu se poate vorbi despre fapte penale sau contravenționale săvârșite de către pârât, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, din adresa nr._ din data de 09.03.2015 emisă de Poliția Municipiului Suceava – Secția de Poliție Burdujeni, instanța reține că reclamanta a formulat o plângere penală, în cursul anului 2012, împotriva pârâtului, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. h) din Codul de procedură penală (a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat) – (fila 47). Prin urmare, soluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 3228/P/2012 nu contrazice afirmațiile reclamantei în sensul că pârâtul a agresat-o verbal și fizic.
În ceea ce privește înscrisul depus la fila 49 din dosar, instanța a apreciat că acesta nu este util soluționării prezentei cauze. Dincolo de faptul că acest înscris este din anul 2006, instanța apreciază că un eventual comportament indecent al reclamantei nu justifică atitudinea pârâtului față de aceasta.
Având în vedere comportamentul violent verbal și fizic al pârâtului față de reclamantă, instanța a apreciat că, din probatoriul administrat, reiese faptul că atitudinea pârâtul este de natură să pună în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei. De asemenea, instanța a considerat că episoadele de tensiune și agresivitate petrecute în prezența minorilor B. C., B. L., B. P. și B. S., reprezintă un factor generator de tensiune pentru aceștia, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost nevoită să fugă de acasă, în repetate rânduri, împreună cu minorii. Nu mai puțin important este și aspectul relatat de către martorul Tecliș C., în sensul că minorul B. C. este trimis să cumpere băutură.
Prin urmare, având în vedere că prin violența sa verbală și fizică pârâtul creează o stare de pericol, supunând reclamanta și minorii unor suferințe emoționale și psihologice, instanța a admis în parte cererea, astfel cum a fost formulată, și a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, pe o durată de patru luni, perioadă necesară pentru luarea măsurilor care se impun în vederea remedierii situației.
Astfel, în baza art. 23 din Legea nr. 217/2003, în scopul înlăturării stării de pericol, instanța a dispus cu caracter provizoriu, pentru o perioadă de 4 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, următoarele măsuri: evacuarea pârâtului B. V. C. din locuința familiei situată în municipiul Suceava, ., nr. 12, județul Suceava; reintegrarea reclamantei B. L. și a minorilor B. C., născut la data de 17.07.2002, B. L., născut la data de 01.10.2006, B. P., născută la data de 13.10.2008, și B. S., născut la data de 10.02.2012, în locuința familiei situată în municipiul Suceava, ., nr. 12, județul Suceava; obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta B. L., precum și față de copiii minori ai părților, respectiv B. C., B. L., B. P. și B. S.; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, al pârâtului cu reclamanta B. L..
De asemenea, în baza art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, considerând că este util pentru schimbarea comportamentului agresiv al pârâtului față de reclamantă și minori, instanța a obligat pârâtul să participe la un program de consiliere psihologică în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, în vederea îmbunătățirii relației cu copiii și reclamanta. D. fiind că din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul provoacă scandal, devine agresiv fizic și verbal pe fondul consumului excesiv de alcool, instanța a recomandat pârâtului să efectueze un tratament în scopul dezintoxicării alcoolice.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului să păstreze o distanță minimă față de unitatea de învățământ a copiilor, instanța a apreciat că aceasta nu se mai justifică din moment ce pârâtul este obligat să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamanta B. L., precum și față de copiii minori ai părților. Astfel, instanța a reținut că atunci când minorii sunt la școală sau la grădiniță, pârâtul nu se poate apropia de ei, iar atunci când aceștia nu sunt în unitățile de învățământ nu se justifică limitarea exercitării drepturilor părintești ale pârâtului prevăzute de dispozițiile art.36 alin.5 din Legea nr.272/2004. Pe cale de consecință, instanța a respins această solicitare, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîtul criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că prima instanță a analizat superficial probele reclamantei, ignorînd susținerile sale referitor la faptul că minorii locuiesc în prezent la bunicii paterni.
A precizat că s-a reținut doar ceea ce martorii reclamantei au fost învățați să spună, nefiind reale aspectele legate de comportamentul său negativ față de copii, sau de faptul că ar consuma alcool, ci, neînțelegerile sînt cauzate de discuțiile contradictorii legate de religie.
A solicitat completarea probatoriului cu înscrisuri și audierea martorilor M. S. și D. F..
Intimata nu a depus întîmpinare însă a fost prezentă în instanță și a cerut respingerea apelului.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Hotărîrea apelată a fost dată în considerarea art.23 din Legea nr.217/2003, reținîndu-se că din probatoriul administrat rezultă că prin violența verbală și fizică pîrîtul pune în pericol integritatea fizică și psihică a reclamantei, creînd o stare de tensiune cu consecințe emoționale și psihologice negative pentru minori.
Nu poate fi reținută apărarea apelantului relativ la faptul că prima instanță a preluat doar probatoriul solicitat de reclamantă întrucît, așa cum rezultă din considerente acesta nu s-a prezentat la termenele fixate și nu a depus întîmpinare, iar potrivit art.478(2) Cod procedură civilă, acesta nu se poate folosi de mijloace de apărare și dovezi care nu au fost administrate conform cu art.205 Cod procedură civilă.
De asemenea, aspectele legate de comportamentul violent sînt probate și cu înscrisuri, ancheta socială efectuată în cauză menționînd despre degradarea relațiilor soților ca urmare a stării materiale proaste și a lipsei de comunicare, precum și faptul că aceste aspecte afectează starea fizică și psihică a minorilor în condițiile în care conflictele părinților se manifestă în prezența acestora.
Și repetatele sesizări ale reclamantei către poliție confirmă comportamentul violent al pîrîtului.
Declarația martorului audiat în apel nu este relevantă cauzei, comportamentul pîrîtului în raport cu angajatorul neconstituind un criteriu în manifestările acestuia cu familia.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pîrîtul B. V. C., cu domiciliul în municipiul Suceava, ., nr.12, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1939 din 3 aprilie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta B. L., cu domiciliul în municipiul Suceava, ., nr.12, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. Pentru judecător M. C. P. T.
aflat în C.O. semnează
președintele completului
Red. T.M.
Jud.fond – Timiță O. E.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 14 iulie 2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 595/2015. Tribunalul SUCEAVA | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 32/2015.... → |
|---|
