Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 8878/314/2011

Dosar nr._ partaj bunuri comune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 20

Ședința publică de la 13.01.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

Judecător S. A.

Grefier B. F.

Pe rol, judecarea apelului având ca obiect „partaj bunuri comune” formulat de pârâta A. M. D., cu domiciliul ales la cabinet avocat O. A., .. 29, ., apt. 3, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. ( actual C.) E., cu domiciliul ales la societatea civilă de avocați B., .. 16, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. A., pentru apelanta-pârâtă și avocat I. B., pentru pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că, la dosar, pârâtul a depus întâmpinare, după care:

Apărătoarea apelantei-pârâte depune la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 495 lei și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei, ambele fiind anulate de către președintele completului de judecată.

Apărătoarea apelantei-pârâte arată că părțile au încheiat o tranzacție.

Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Instanța, având în vedere că, în cauză, nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătoarea apelantei –pârâte solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, să se ia act de tranzacția încheiată între părți cu mențiunea de a nu se menționa numărul de autorizație de construcție, fără plata cheltuielilor de judecată.

Apărătoarea intimatei-reclamante solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, să se ia act de tranzacția încheiată între părți, cu mențiunea de a nu se menționa numărul de autorizație de construcție, fără plata cheltuielilor de judecată. Arată că intimata-reclamantă se numește în prezent C. ( fostă B.).

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 09.09.2011 sub nr._, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâtul A. M. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit împreună în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune: imobilul constând în suprafața de 700 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei Bosanci, dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2407 din 30.07.1996 de B.N.P. P. A., imobilul constând în suprafața de 400 m.p. teren curte împreună cu casă de locuit și anexe gospodărești situat în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava, identic cu .. 1711 și suprafața de 300 m.p. teren grădină dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2408 din 30.07.1996 de B.N.P. P. A. și imobilul casă de locuit (construcție nouă), situat pe . ., valoarea totală a bunurilor imobile fiind de aproximativ 33.000 lei.

Totodată, a solicitat să se dispună atribuirea bunurilor imobile pârâtului A. M. D., cu obligarea acestuia la plata sultei către reclamantă, raportat la valoarea finală ce va rezulta din expertizele tehnice ce vor fi efectuate în cauză, în funcție de cota de contribuție a fiecăruia: 50% cotă indiviză pentru reclamantă și 50% cotă indiviză pentru pârât.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 08.05.1993, căsătorie înregistrată în Registrul Stării Civile al comunei Bosanci sub nr. 12 din aceiași dată. În dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, la data de 20.01.2009 s-a pronunțat divorțul din culpa comună a părților, încredințându-se reclamantei spre creștere și educare minorii A. Andreeas - E. și A. E..

A mai arătat că în timpul căsătoriei părțile au achiziționat: imobilul constând în suprafața de 700 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei Bosanci, dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2407 din 30.07.1996 de B.N.P. P. A., imobilul constând în suprafața de 400 m.p. teren curte împreună cu casă de locuit și anexe gospodărești situat în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava, identic cu .. 1711 și suprafața de 300 m.p. teren grădină dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2408 din 30.07.1996 de B.N.P. P. A. și imobilul casă de locuit (construcție nouă) situat pe . ..

Pe suprafața de 400 m.p. teren curte, pe lângă casa bătrânească deja existentă, părțile au edificat o construcție nouă care nu a fost finalizată în totalitate.

S-a mai arătat faptul că părțile au mai construit o împrejmuire din fundație de beton, construcție din elemente prefabricate din BCA estetic și porți din metal și lemn conform autorizației nr. 83 din data de 09.10.2002.

În drept, au fost invocate prevederile art. 36 alin. 1 din Codul familiei și art. 30 din Codul familiei.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 6-18 dosar).

Legal citat, pârâtul A. M. D. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 28.08.2012, prin care a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 8.05.1993, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 203 din 20.01.2009, acțiunea fiind promovată de pârât la data de 29.07.2008, după o despărțire în fapt de peste 5 ani de zile. Din anul 2003, părțile s-au despărțit în fapt, fiecare administrându-și separat veniturile, iar la scurt timp, minorul A. Edward a locuit cu pârâtul în Austria, iar minorul A. Andreeas E. a rămas în grija reclamantei care locuiește și ea în Austria, fiind recăsătorită.

În ceea ce privește bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, pârâtul a precizat că pe . 700 m.p. teren identic cu . de Cartea Funciară nr. 6910 a Comunei Cadastrale Bosanci, achiziționată în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2407/30.07.1996 identificată s-a edificat în timpul căsătoriei o casă care la data despărțirii părților era doar ridicată la roșu și acoperită, fără tavane, fără dușumele, fără racorduri și instalații electrice, fără canalizare. A precizat că, construcția începută și neterminată se deteriorează, reclamanta manifestând un dezinteres total întrucât toate bunurile au fost făcute aproape exclusiv cu contribuția sa. În ceea ce privește pretinsa contribuție egală la dobândirea bunurilor, a făcut precizarea că pârâtul are o contribuție de 80%, iar reclamanta are o contribuție de 20%.

Întrucât veniturile pe care le realizau în țară erau modeste, în anul 1994, de comun acord cu reclamanta, a plecat la muncă în Austria unde a stat 6 luni de zile, și a plecat din nou în anul 1995, lucrând iar 5 luni de zile. A mai arătat că în decembrie 1995 s-au hotărât să cumpere casa bătrânească și cu cele trei suprafețe de teren. Cum vânzătorii nu locuiau în Bosanci, s-au înțeles să le plătească un avans, pârâtul achitând atunci în mână - așa cum economisise din Austria, împrumutând diferența de la părinții săi și stabilind că în luna iulie când vânzătorii au concediu, să le achite diferența și să facă actele. După sărbători a plecat din nou în Austria pentru a aduna diferența necesară cumpărării bunurilor pentru care în realitate s-a achitat suma de 21 milioane lei. După încheierea actelor, întrucât era deja născut primul copil și doreau să se mute în casa cumpărată, pârâtul a plecat din nou la muncă pentru a strânge banii necesari reamenajării casei vechi cumpărate și începerii construcției noi. Cu banii trimiși de el, s-a schimbat stoleria la casa veche, s-au pus podele noi din lemn și tavane, s-a construit sobă din teracotă, așa încât în anul 1996 părțile s-au mutat în casa lor.

Cum în anul 1997 pârâtul cumpărase o camionetă cu care reclamanta își ajuta părinții la muncile agricole, aceștia urmau să-i ajute ulterior la supravegherea lucrărilor la noua casă începută în anul 2000 cu banii trimiși de pârât și din care mare parte erau împrumutați de reclamantă la diverse persoane.

Cum pârâtul era plecat din nou în Austria, în anul 2001, a venit și reclamanta care a stat cu el 4-5 luni de zile, perioadă în care lucrărilor de construcție la casa erau supravegheate de părinții acesteia, de nașul său și de un frate.

Reclamanta a lucrat sporadic, iar sumele încasate le-a folosit în interes personal, iar când a aflat că este însărcinată cu cel de-al doilea copil, a fost nemulțumită, întrucât nu-și mai dorea un copil.

A mai arătat că după nașterea celui de-al doilea copil, neînțelegerile s-au agravat, reclamanta nejustificând în niciun mod cheltuirea sumelor de bani trimise de pârât în țară. Toate eforturile făcute de pârât nu au dat rezultatele scontate, astfel că părțile s-au despărțit în fapt, fiecare administrându-și veniturile separat, iar imobilele sunt în același stadiu, numai că mai deteriorate.

A mai arătat că, între timp, reclamanta s-a căsătorit și s-a stabilit în Austria, motiv pentru care solicită partajarea bunurilor.

A precizat faptul că va face propuneri de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, în sensul ca, toate bunurile supuse partajului să le lase prin act autentic în cotă de 1/2 celor doi fii, iar dacă reclamanta nu va dori acest lucru, pârâtul oricum va da cota cuvenită copilului care locuiește cu el.

De asemenea, a arătat că nu este de acord cu valoarea bunurilor indicate de reclamantă și nici cu modul de partajare în sensul ca el să primească toate bunurile și reclamanta să-și primească cota cuvenită în echivalent bănesc. A menționat că sunt două imobile construcții și două suprafețe de teren de 700 mp fiecare, fiind posibilă partajarea în natură, motiv pentru care solicită ca imobilul casă veche și terenul aferent să-i fie atribuit reclamantei la care să i se stabilească o nouă intrare, iar casa nouă și terenul aferent cu împrejmuiri să-mi fie atribuit lui, întrucât de la data despărțirii de reclamantă el a montat geamuri și uși la imobil, a achiziționat multe materiale necesare continuării construcției.

La data de 14.11.2012, reclamanta B. E. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că dorește partajarea bunurilor, nefiind posibilă partajarea lor în natură, fiind de acord ca fie pârâtului să-i fie atribuite toate bunurile din masa partajabilă și să fie obligat la plata sultei în cotă de 50%, fie ca toate bunurile să-i fie atribuite reclamantei și să fie obligată aceasta la plata sultei către pârât tot în cotă de 50%.

De asemenea, a arătat că este neadevărată susținerea pârâtului potrivit căreia acesta ar avea o contribuție superioară, respectiv de 80% din masa partajabilă.

La data de 13 februarie 2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu câte doi martori, respectiv D. F. A. și S. I., pentru reclamantă, și V. C. și P. G., pentru pârât, și proba cu expertizele tehnice specialitatea topo și construcții, care au fost întocmite în cauză de expert A. M., respectiv L. A. C..

Prin sentința nr. 4074/24.09.2014, prima instanță a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „partaj bunuri comune”, formulată de reclamanta B. E., cu domiciliul procedural ales la Societatea civilă de avocați „B.”, cu sediul în municipiul Suceava, .. 16, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A. M. D., domiciliat în ., a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ fiecare următoarele bunuri imobile situate în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava: suprafața de 700 m.p. teren curți-construcții în valoarea de 12.236 lei, suprafața de 678 mp teren arabil în valoare de 2962,86 lei, casa nouă în valoare de 136.591 lei, casa veche în valoare de 36.055 lei, anexa poiată în valoare de 2358 lei, fântâna în valoare de 5153 lei, gardul de la stradă în valoare de 4440 lei, gardul lateral stânga în valoare de 4200 lei, dren și hidroizolație în valoare de 2224 lei și tâmplăria PVC în valoare de 6970 lei, valoarea totală a bunurilor este de_,86 lei, iar valoarea fiecărei cote este de 106.594,93 lei, a dispus sistarea stării de devălmășie a părților, a atribuit reclamantei, în deplină proprietate și posesie, toate bunurile imobile, respectiv: suprafața de 700 mp teren curți-construcții, suprafața de 678 mp teren arabil, casa nouă, casa veche, anexa poiată, fântâna, gardul de la stradă, gardul lateral stânga, dren și hidroizolație, precum și tâmplăria PVC, în valoare de_,86 lei, a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 106.594,93 lei, reprezentând contravaloarea cotei cuvenită acestuia și a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3396,50 lei, cu acest titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Părțile au avut calitatea de soți și că în timpul căsătoriei care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 203/20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 20.03.2012 (fila 27-28 dosar), aceștia au dobândit mai multe bunuri imobile care beneficiază de prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. 1 din Codul familiei, aplicabil în speță, conform art. 6 din Noul Cod Civil.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că foștii soți sunt proprietarii, în devălmășie a următoarelor imobile: suprafața de 700 m.p. teren curți-construcții, suprafața de 678 mp teren arabil, casa nouă, casa veche, anexa poiată, fântâna, gardul de la stradă, gardul lateral stânga, dren și hidroizolație, precum și tâmplăria PVC, bunuri ce au fost achiziționate prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2407 și 2408 din 30.07.1996 de B.N.P. P. A. (filele 8-9 dosar), iar casa nouă prin construcție în baza autorizației de construire nr. 83/09.10.2002 (fila 6 dosar).

Prin cererea reconvențională pârâtul-reclamant a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se rețină că el are o cotă de contribuție majoritară (80%) la dobândirea bunurilor comune, motivat de faptul că veniturile lui realizate în străinătate depășeau cu mult veniturile realizate de reclamantă cu munca în gospodărie și creșterea copiilor. Totodată, a pretins că după nașterea celui de-al doilea copil, în anul 2003, a intervenit despărțirea lor în fapt, iar imobilele au rămas în același stadiu.

Pârâtul-reclamant a pretins că terenurile și casa veche au fost cumpărate prin contribuția lui exclusivă, deoarece reclamanta nu a lucrat, iar banii proveneau din banii economisiți cât a lucrat în Austria.

După cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor propuși de reclamantă (D. F. A. – fila 58 și S. I. – fila 93), dar și cu declarațiile martorilor propuși de pârât (P. G. – fila 57 și, respectiv V. C. – fila 116 dosar), ambele părți au avut contribuții sensibil egale la dobândirea bunurilor comune. Astfel, atât reclamanta, cât și pârâtul au realizat venituri cât au lucrat în țară, iar după ce reclamanta a născut primul copil a plecat și ea în Austria, lăsând copilul în grija părinților, ea prestând diverse servicii ca menajeră. După cum au declarat martorii, după achiziționarea imobilelor (casă veche și teren aferent), părțile au început lucrările de renovare ale vechii construcții, ambele părți plătind manopera și materialele după cum rezultă din declarațiile martorilor P. G., S. I. și V. C. care au arătat că banii proveneau de la ambele părți.

Tot din declarațiile martorilor rezultă că după ce au început construcția noii case, ambii soți lucrau în Austria de unde trimiteau banii necesari, iar reclamanta ajutată de familia ei (atunci când era în țară) și în lipsă doar părinții acesteia supravegheau lucrările la noul edificiu.

Susținerea pârâtului-reclamant că despărțirea în fapt a părților și practic sistarea tuturor lucrărilor la noua casă a avut loc în anul 2003, nu poate fi reținută atâta timp cât, din hotărârea de divorț aflată la filele 27-28 dosar, rezultă că în acțiunea sa, același pârât a indicat faptul că în vara anului 2008 părțile încă aveau același domiciliu, gospodărind împreună „de dragul copiilor”.

Prin urmare, în urma probatoriului administrat, se constată că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor commune și chiar dacă pârâtul a fost plecat mai mult timp la lucru în străinătate, nu poate fi subevaluată contribuția reclamantei la dobândirea bunurilor, atâta timp cât toți martorii audiați au arătat că în permanență reclamanta a muncit în gospodărie, a crescut cei doi copii rezultați din relațiile lor de căsătorie, a fost plecată deseori la lucru în Austria, iar când se întorcea în țară supraveghea lucrările care se făceau la casa nouă.

De asemenea, din înscrisurile aflate la filele 61-83 dosar (chitanțe, facturi, bonuri fiscale), rezultă că după divorț, toate utilitățile pentru imobilele dobândite împreună cu pârâtul-reclamant au fost achitate în exclusivitate de reclamanta-pârâtă din veniturile sale proprii.

Prin expertizele tehnice judiciare specialitatea topo-cadastrală efectuată de expert A. M. (filele 100-111 dosar) și respectiv construcții efectuată de expert L. A. C. (filele 145-182 dosar) s-a stabilit că suprafața de 700 mp teren-construcții are o valoare de 12.236 lei, iar suprafața de 678 mp teren arabil are o valoare de 2962,86 lei, iar partajarea terenului în natură, în loturi egale are o . inconveniente, întrucât cele două case (cea veche și cea nouă) sunt foarte apropiate una de cealaltă, fântâna ar trebui folosită doar de către una dintre părți, iar terenul grădină are lățimi variabile și este în pantă.

Cât privește expertiza în construcții, s-a stabilit că imobilele-construcții au următoarele valori: casa nouă – 136.591 lei, casa veche – 36.055 lei. Totodată, expertul L. A. C. a menționat în raportul de expertiză că cele două construcții nu sunt comod partajabile în natură, deoarece există o singură intrare în fața celor două imobile, care sunt foarte apropiate (fila 151 dosar).

Potrivit celor reținute mai sus, valoarea totală a bunurilor imobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ fiecare, este de_,86 lei, iar valoarea fiecărei cote este de_,93 lei.

Față de situația de fapt reținută și având în vedere dispozițiile art. 36 alin. 1 din Codul familiei, instanța constată că acțiunea principală este în parte fondată, în timp ce cererea reconvențională este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, astfel încât va dispune sistarea stării de devălmășie a părților cu respectarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 și art. 673/10 alin. 4 Cod procedură civilă.

Cum din probatoriul administrat s-a constatat că imobilele nu sunt partajabile în natură și având în vedere că solicitarea reclamantei de a-i atribui pârâtului în lot imobilele dobândite în timpul căsătoriei, cu obligarea lui la plata către reclamantă a contravalorii cotei ce se cuvine acesteia, nu este viabilă, întrucât pârâtul nu a fost de acord decât cu o lotizare în natură ce nu este posibilă din punct de vedere tehnic și nu este nici economică, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei în sensul că, văzând opțiunea sa finală exprimată prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 188-190 dosar) va atribui reclamantei, în natură, toate bunurile imobile în valoare totală de_,86 lei.

Reținând contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor immobile, instanța va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului suma de_,93 lei, cu titlu de contravaloare a cotei cuvenite acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată vor fi compensate, cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamantă sumei de 3396,50 lei, cu acest titlu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât a fost dată cu încălcarea prevederilor legale respectiv art. 673 ind. 5 alin. 2 C., menționat de instanță în hotărârea atacată, dar aplicat greșit.

În motivarea a mai arătat că, imediat ce a aflat pronunțarea, reclamanta a fost de acord să încheie o tranzacție la notariat pe care a depus-o la dosar și solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a se lua act de tranzacția încheiată.

Prezenți în instanță, apărătorii părților au arătat că, întrucât în cuprinsul hotărârii apelate s-a menționat greșit că imobilul nou a fost construit în baza autorizației nr. 83/2002 aflată la fila 6 dosar, în realitate această autorizație fiind pentru împrejmuiri, au solicitat ca în conținutul tranzacției să nu fie menționat numărul autorizației de construcție.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu susținerile părților prezente astăzi în instanță, constată următoarele:

Potrivit art.271 Cod procedură civilă, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății pentru a cere să se dea o hotărâre care să le consfințească învoiala iar potrivit art. 272 alin. 2 C., învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii.

Instanța, verificând tranzacția, constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale sus menționate, astfel că, în temeiul art. 296 C., va admite apelul și desființând sentința civilă nr. 4074/24.09.2014 a Judecătoriei Suceava va luat act de tranzacția încheiată între părți în felul următor:

„1. Eu, A. D.-M., am primit următoarele bunuri imobile:

-suprafața de 700 mp teren (formată din 400 mp teren curte și 300 mp teren grădină), împreună cu casa veche de locuit și anexa poiată, dobândite prin cumpărare, în baza Contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2408/30.07.1996 de BNP P. A. din Suceava, precum și cu locuința nouă D+P+M, dobândită prin construire, situate în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava.

-suprafața de 687 mp teren arabil situat în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava, dobândită prin cumpărare, în baza Contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2407/30.07.1996 de BNP P. A. din Suceava,

- fântâna construită în jurul anului 2004,

-gardul de la stradă construit în jurul anului 2003,

-gardul lateral stânga construit în jurul anului 2003,

- drenul și hidroizolațiile demisolului construite în jurul anului 2003,

-tâmplăria PVC.

În schimbul bunurilor descrise mai sus am achitat astăzi, 15.10.2014, fostei mele soții C. E. suma de 15.000 (cincisprezecemii) euro.

2. Eu, C. E., am primit astăzi, 15.10.2014, cu titlu de sultă, suma de 15.000 (cincisprezecemii) euro și sunt de acord ca A. D.-M. să primească toate bunurile descrise mai sus.

Primind această sumă de bani, eu C. E. nu mai am niciun fel de pretenții, prezente sau viitoare, de la ANTONlAC D.-M. cu privire la bunurile mai sus menționate, dobândite în timpul căsătoriei, orice litigiu dintre noi stingându¬se.

3. Noi, părțile declarăm că nu mai avem aIte bunuri de partajat, ca am lichidat și orice pretenții privind cheltuielile de judecată rezultate din acest litigiu și cerem instanței a pronunța o hotărâre care să consfințească învoiala noastră.

Prezenta tranzacție ne va folosi în dosar nr._ al Judecătoriei Suceava. “

Potrivit dispozițiilor legale sus menționate, instanța consfințește învoiala părților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul având ca obiect „partaj bunuri comune” formulat de pârâta A. M. D., cu domiciliul ales la cabinet avocat O. A., .. 29, ., apt. 3, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. ( actual C.) E., cu domiciliul ales la societatea civilă de avocați B., .. 16, jud. Suceava.

Desființează sentința civilă nr. 4074/24.09.2014 a Judecătoriei Suceava și, în consecință, ia act de tranzacția încheiată între părți în felul următor:

„1. Eu, A. D.-M., am primit următoarele bunuri imobile:

- fântâna construită în jurul anului 2004,

-gardul de la stradă construit în jurul anului 2003,

-gardul lateral stânga construit în jurul anului 2003,

- drenul și hidroizolațiile demisolului construite în jurul anului 2003,

-tâmplăria PVC.

În schimbul bunurilor descrise mai sus am achitat astăzi, 15.10.2014, fostei mele soții C. E. suma de 15.000 (cincisprezecemii) euro.

2. Eu, C. E., am primit astăzi, 15.10.2014, cu titlu de sultă, suma de 15.000 (cincisprezecemii) euro și sunt de acord ca A. D.-M. să primească toate bunurile descrise mai sus.

Prezenta tranzacție ne va folosi în dosar nr._ al Judecătoriei Suceava. “

Instanța consfințește învoiala părților.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică din 13.01.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. L. S. A. B. F.

Red. S.A.

Tehnored. B. F.

4 ex./ 15.01.2015

← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 674/2015. Tribunalul...		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 20/2015. Tribunalul SUCEAVA