Partaj judiciar. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 297/2015
DOSAR NR._ PARTAJ JUDICIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 297
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 MAI 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. R. - prin av. P. L. T. – Vatra Dornei, .. 32, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1174/18.12..2014 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind P. F. – Vatra Dornei, ., jud. Suceava și cu domiciliul ales la av. O. C. – . Dornei, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: reclamantul recurent, asistat de av. P. L. T. și av. O. C. pentru pârâta intimată, aceasta fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătoarea recurentului depune la dosar chitanța nr. 3474/30.04.2015 prin care face dovada achitării taxei de timbru aferentă recursului formulat, în cuantum de 735 lei (aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată, recursul fiind legal timbrat).
Întrebate fiind, apărătoarele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentului, invocând art. 304 pct. 9 C.pr.civ., considerând că sentința civilă atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (filele 3-5 bis dosar), modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul partajării datoriei comune de_ euro, în cote egale, cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor detaliate prin întâmpinarea depusă la dosar (filele21-24) și menținerea sentinței civile nr. 1174/18.12..2014 a Judecătoriei Vatra Dornei, aceasta fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 12/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele :
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei în rejudecare, la data de 18 iulie 2014, sub nr._, reclamantul P. R. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe numita P. F., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea datoriei comune, reprezentând credit bancar în valoare de 10.328 euro, conform contractului nr._/26.04.2007, proporțional cu cota parte a fiecăruia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că la data de 26.04.2007 a contractat cu pârâta un credit bancar în valoare de 20.000 euro de la banca La Caixa Spania.
Mai a arătat că din acest credit, cu suma de 18.000 euro a achiziționat un autoturism marca BMW, iar diferența de 2.000 euro, a fost folosită la efectuarea unor lucrări de construcții.
S-a mai arătat că, în toamna anului 2007 părțile s-au separat în fapt, moment de la care pârâta nu a mai contribuit la cheltuielile comune iar din luna mai 2008 reclamantul și-a deschis un cont personal, iar suma de 10.871,81 euro a fost achitată în exclusivitate de către acesta.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 677 Cod civil.
P. încheierea din 22 ianuarie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei, s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și s-a dispus scutirea acestuia de la plata a ½ din taxa judiciară de timbru de 1.467,6 lei.
Cererea a fost timbrată cu 734 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât cu privire la această sumă a intervenit un partaj voluntar, iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei.
Instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și proba martorii audiați în primul ciclu procesual și interogatoriul părților, care a fost administrat la data de 10.12.2014.
P. sentința civilă nr. 1174/18.12..2014, Judecătoria Vatra Dornei a respins cererea reclamantului, P. R., în contradictoriu cu pârâta P. F., ca nefondată, obligând reclamantul să achite pârâtei suma de 2000 cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul P. R. și pârâta P. F. s-au căsătorit la data de 2.08.2002, căsătorie desfăcută din culpă comună, prin Sentința civilă nr. 961/3.09.2010 a Judecătoriei Vatra Dornei.
La data de 13 decembrie 2012 Judecătoria Vatra Dornei, a pronunțat sentința civilă nr. 1390 în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a constat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, dreptul de proprietate prin edificare, asupra construcției casă de locuit „extindere” identificată în Autorizația de construcție nr. 63/30.07.2001, emisă de Primăria orașului Vatra Dornei, amplasată pe . CF 4907 a ., în valoare de 129.251,70 lei, conform raportului de expertiză întocmit de expert în construcții S. D. și împrejmuiri, în valoare de 2565 lei;
S-a mai constat că la masa de partajat concură atât reclamantul cât și pârâta cu o cotă de ½ fiecare, valoric de 65.908,35 lei.
De asemenea, s-a mai constatat că pârâta are un drept de creanță în cotă de ½ asupra construcției inițială casă proprietatea exclusivă a reclamantului, identică cu parc. 1340 din CF 4907 a ., reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire, în sumă de 5495,5 lei.
De asemenea, s-a dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 5495,5 lei reprezentând cota din ½ din contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire, cu sistarea stării de devălmășie a părților atribuindu-se în lotul reclamantului toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: construcția casă de locuit „extindere” identificată în autorizația de construcție nr. 63/30.07.2001 emisă de Primăria orașului Vatra Dornei, amplasată pe . CF 4907 a ., în valoare de 129.251,70 lei, împrejmuiri în valoare de 2565 lei, iar pentru egalizarea loturilor, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 71.403,85 lei, cu titlul de sultă( fila nr. 321 dosar atașat).
În cauză, reclamantul a solicitat partajarea unei datorii comune reprezentând credit bancar în valoare de 10.328 euro, conform contractului nr._/26.04.2007, proporțional cu cota parte a fiecăruia.
Instanța de fond a reținut din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus la dosar (fila nr. 128 – 130 dosar), necontestat de pârâtă, că suma de 10.328,15 euro reprezintă totalul plăților efectuate de reclamant în perioada 01.01.2009 – 28.06.2010 în contul creditului contractat la data de 26 aprilie 2007, de la banca spaniolă La Caixa ,de către ambii soți, (fila nr. 5 dosar atașat).
Din întreg probatoriul administrat în cauză, atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea, respectiv înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor H. V. și M. A. precum și interogatoriile luate părților, a reieșit faptul că, în timpul căsătoriei lor cele două părți au contractat un credit în valoare de_ euro, creditul contractat de către ambii soți fiind folosit la achiziționarea unui autoturism marca BMW cu nr. de înmatriculare 5357FNN în valoare de 18.000 euro (filele nr. 74, 80 și 107) iar diferența de 2.000 euro a fost folosită la efectuarea unor lucrări de construcții fiind avută în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr. 1390/2012 a Judecătoriei Vatra Dornei după cum rezultă și din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat reclamantului.
Potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, necontestate de pârâtă, cei doi soți s-au despărțit în fapt în toamna anului 2007 și au achitat împreună ratele la creditul contractat până în luna mai 2008, suma achitată împreună până la acel moment fiind de 8.000 euro.
Ulterior, ca urmare a separării în fapt a soților, reclamantul a acceptat ca în perioada 01.01.2009 – 28.06.2010 să achite singur ratele creditului deși acesta reprezenta o datorie comună iar autoturismul marca BMW în valoare de 18.000 euro a rămas în posesia reclamantului, acesta arătând în dosarul nr._, fila nr. 262 că „… de comun acord cu reclamanta (pârâta din prezenta cauză) și cu toate că autoturismul a fost folosit în aceeași măsură și de către ea, i-am achitat acesteia suma de 4.000 euro, ce reprezintă cota ei de bun comun din acesta. Autoturismul a rămas în posesia mea, iar în continuare, restul creditului a fost restituit integral de către de mine”.
Așa cum a reieșit din răspunsurile la întrebările nr. 15, 16, 19, 20, 23 la interogatoriul luat reclamantului și potrivit declarației martorei H. V., fila nr. 107, acesta a efectuat acte de dispoziție cu privire la autoturismul marca BMW, respectiv l-a înstrăinat în schimbul sumei de 12.000 euro achiziționând în același timp un alt autoturism, marca BMW cu nr. de înmatriculare 3318 DMV în valoare de 7.000 euro, la data de 24 noiembrie 2009, fila nr. 86 verso dosar.
Față de cele arătate mai sus, a rezultat faptul că reclamantul a înstrăinat autoturismul obținut fără ca pârâta să fi primit de la acesta o parte din prețul obținut, suma de 4.000 euro achitată pârâtei, reprezentând jumătate din ratele achitate de cei doi soți împreună, până în luna mai 2008.
Instanța de fond a reținut astfel, ca efect al subrogației reale în patrimoniul reclamantului a intrat, în locul autovehiculului marca BMW cu nr. de înmatriculare 5357FNN, suma de bani rezultată din vânzarea acestuia, respectiv_ euro.
În conformitate cu prevederile art. 32 Codul familiei „Sotii raspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligațiile ce au contractat impreuna; c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei. Potrivit acestor dispoziții legale, obligațiile sunt comune, dacă sunt asumate de soți împreună, prin participare directă sau prin reprezentare la încheierea actului, ce a dat naștere acestora, fiind indiferentă cauza contractării lor.
Instanța de fond a respins însă solicitarea de partajare a datoriei comune de 10.328 euro, apreciind că este nefondată, în raport de probele administrate în cauză.
Astfel, deși datoria de_ euro a fost contractată de către ambii soți în timpul căsătoriei, sutoturismul achiziționat cu cea mai mare parte din această sumă –_ euro a rămas în posesia reclamantului care a avut dispoziția asupra acestuia și nu a făcut parte din masa de partajat constatată în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei având ca obiect “partaj bunuri comune”.
Procedând la sistarea stării de codevălmășie, instanța, prin sentința civilă nr 1390 în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă și irevocabilă, a constat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, dreptul de proprietate prin edificare, asupra construcției casă de locuit „extindere” identificată în Autorizația de construcție nr. 63/30.07.2001, emisă de Primăria orașului Vatra Dornei, amplasată pe . CF 4907 a ., în valoare de 129.251,70 lei, conform raportului de expertiză întocmit de expert în construcții S. D. și împrejmuiri, în valoare de 2565 lei .
În ceea ce privește suma obținută de reclamant din vânzarea mașinii marca BMW, instanța a constatat că pârâta nu a beneficiat în niciun fel de suma obținută din vânzare, iar reclamantul nu a dovedit că a utilizat această sumă pentru acoperirea unor datorii comune, motiv pentru care a reținut că suma de 10.328 euro a fost folosită de reclamant în folosul său exclusiv.
Față de dispozițiile art. 274 Cod. pr. civ. din 1865, instanța de fond a obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial din cele două cicluri procesuale).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. R. pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C..
A susținut că instanța de fond nu a respectat indicațiile din Decizia civilă nr.1111/2014 atât în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cât și caracterul nefundat al acesteia.
În rejudecare singura probă adusă în sprijinul soluționării cauzei a fost interogatoriu desfășurat la termenul din data de 10.12.2014 când părțile au fost prezente și asistate de avocați.
Între părți a existat un partaj voluntar cu privire la bunul achiziționat din creditul de 20.000 euro, cu privire la suma achitată băncii în comun până la data separării în fapt, respectiv suma de 8.000 euro.
Din credit s-a achiziționat un autoturism în valoare de 18.000 euro, diferența de 2.000 euro fiind folosită la unele lucrări de construcție. În anul 2008 pârâta s-a retras din contul comun, reclamantul fiind obligat a plăti singur ratele lunare fără contribuția pârâtei care a continuat să folosească autoturismul, ca și bun comun.
Recurentul a precizat că nu a fost de acord nici un moment să achite singur ratele lunare iar în momentul în care pârâta a părăsit domiciliul comun nu a mai folosit mașina, aceasta rămânând la adresa sa de domiciliu, în interogatoriu pârâta recunoscând că u mai avea nevoie de mașină.
Fiind în imposibilitate de plată a creditului a fost nevoit să returneze autoturismul firmei în sistem buy-back primind suma de 12.000 euro din care 5000 euro cash, iar pentru cei 7000 euro o altă mașină pe care ulterior a vândut-o cu suma de 2.000 euro.
Instanța de fond a înțeles greșit susținerile cu privire la suma de bani obținută din vânzarea autoturismului neluând în seamă considerentele instanței de control, respectiv că nu s-a făcut dovada utilizării acestei sume pentru plata unei datorii comune, cu toate că martora H. V. și documentele băncii și ale firmei au făcut această dovadă. În mod corect instanța de control a reținut că nu a fost făcută dovada stingerii datoriei comune prin bună învoială.
Nici un moment suma de 10.328 euro pentru care a solicitat partajarea nu a fost folosită exclusiv de către reclamant, deoarece din suma obținută în urma returnării autoturismului, i-a dat pârâtei 4000 euro din cei 5.000 euro primiți cash, iar 1.000 euro au fost folosiți la plata creditului, după cum rezultă din extrasele de cont de la dosar.
Cei 4.000 euro primiți de pârâtă reprezintă jumătate din suma de 8.000 euro ce a fost achitată împreună, până la data separării în fapt. P. declarația autentificată, pârâta recunoaște că a primit acea sumă, însă la interogatoriu aceasta nu și-a mai adus aminte cu exactitate dacă a primit suma de bani. În aceeași declarație pârâta a recunoscut că suma plătită împreună a fost de 8.000 euro, însă la interogatoriu a susținut că partajul la care se referă în declarație cuprinde întregul credit.
Instanța de casare reține că în speță nu există consimțământul soților pentru a stinge datoria comună prin bună învoială, însă pârâta nu recunoaște acest aspect.
A mai susținut că a rămas cu suma de 2.000 euro din vânzarea ultimei mașini, ca efect al partajului, însă restul sumei de 10.328 euro nu a fost tranșată, în urma înțelegerii, în cauză neoperând prezumția că și-ar fi asumat întreaga datorie și din nici o probă nu se poate deduce însușirea unilaterală a acestei datorii.
Intimata P. F. prin întâmpinare (fila 21) a solicitat respingerea recursului ca nefundat având în vedere susținerea din interogatoriul luat acestuia cât și declarația martorei H. V..
Legal citată, pârâta intimată P. F. a depus la dosar întâmpinare, prin care s solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile cate temeinică și legală.
Analizând criticile invocate și care se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C., tribunalul reține următoarele:
Astfel, este real și de necontestat faptul că în anul 2007 părțile au contractat un credit în valoare de 20.000 euro din care în comun s-a achitat suma de 8.000 euro. Din totalul sumei împrumutate, 18.000 euro au fost folosiți la achiziționarea unui autoturism iar diferența de 2.000 euro a fost investită în imobilul de locuit care a fost partajat anterior între părți.
Conform susținerilor recurentului, din dosarul nr.731/2011 având ca obiect partaj bunuri comune, de comun acord cu intimata și cu toate că autoturismul a fost folosit și de către aceasta, i s-a achitat acesteia suma de 4000 euro ce reprezenta cota de 50% din suma de 8.000 euro achitată în comun de soți.
După cum rezultă din interogatoriu luat părților, a declarațiilor martorilor audiați precum și din înscrisurile depuse la dosar, recurentul a acceptat să achite singur restul din ratele creditului bancar, iar autoturismul cumpărat și care a rămas în posesia acestuia după separarea în fapt a părților, a fost vândut cu suma de 12.000 euro, din care a achiziționat un nou autoturism cu suma de 7.000 euro, vândut ulterior și pentru care ar fi obținut suma de 2.000 euro.
În cauză nu s-a făcut dovada că banii obținuți din vânzarea autoturismului bun comun au fost folosiți pentru a achita parte din restul de credit rămas, mai mult pârâta nu a beneficiat în nici un fel de acești bani, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că suma de 10.328 lei au fost folosiți exclusiv de recurent.
De reținut este și faptul că în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei părțile și-au partajat bunurile dobândite în timpul căsătoriei, ocazie cu care nu s-a făcut referire și la existența unor datorii comune, respectiv autoturism, ceea ce întărește ideea existenței unui partaj voluntar între părți cu privire la acestea după separarea în fapt, urmare și a rămânerii autoturismului în posesia și folosința exclusivă a recurentului.
Față de probatoriul administrat, tribunalul constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în baza art.312 C. va respinge recursul ca nefondat, recurentul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform prevederilor art.274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P. R. - prin av. P. L. T. – Vatra Dornei, .. 32, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1174/18.12..2014 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), pârâtă intimată fiind P. F. – Vatra Dornei, ., jud. Suceava și cu domiciliul ales la av. O. C. – . Dornei, jud. Suceava.
Obligă reclamantul recurent P. R. să plătească pârâtei intimate P. F. cheltueili de judecată în sumă de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. I. C. D.
pt. jud. aflat în C.O.,semnează
președintele in stanței
RED. DD.
JUD. D.L. H.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 11.06.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1502/2015. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
