Servitute. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 203/2015
DOSAR NR._ SERVITUTE CONTESTAȚIE ÎN ANULARE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 203
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 MARTIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. E., din Salcea, jud. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 524 din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/314/2011, intimați fiind L. M., L. Veronța, ambii din Salcea, jud. Suceava, C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava - Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatoarea, asistată de AV. S. A., substituind av. C. Mihaii, intimatul L. M., asistat de av. D. U. A., lipsă fiind ceilalți intimați, intimata L. Veronța fiind reprezentată de av. D. Urziceavu A...
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătoarea contestatoarei depune la dosar delegație de substituire, chitanța nr._/19.02.2015 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 100 lei (aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată), răspuns la întâmpinare și chitanța nr. 45/19.06.2014 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1000 lei.
Întrebate fiind, apărătoarele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând acțiunea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe excepția tardivității formulării contestației formulată de către intimații părți fizice și pe fondul acțiunii.
Apărătoarea contestatoarei, considerând că nu este dată excepția tardivității formulării contestației, solicită respingerea acesteia conform răspunsului la întâmpinare depus la dosar, iar pe fond solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată (f. 2-4 dosar), cu cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimaților L. M. și L. Veronța solicită admiterea excepției invocate de către aceștia privind tardivitatea formulării de către contestatoarea D. Elea a contestației în anulare, iar pe fond, solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 611/27.02.2015 în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 524/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/314/2011, a fost admis recursul declarat de pârâții L. M. și L. Voronța, împotriva sentinței civile nr.3750/14 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._/314/2011 de Judecătoria Suceava, intimați fiind reclamanta D. E. și pârâtele C. C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Salcea și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava,; a fost modificată în totalitate sentința civilă nr. 3750/14 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava, în sensul că: a respins acțiunea având ca obiect servitute formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu pârâții L. M., L. Veronța, C. C. de aplicare a Legii 18/91 Salcea și C. Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, ca nefondată, fiind obligată intimata-reclamantă la plata către recurenți a sumei de 1611 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că situația de fapt reținută de instanța de fond este una corectă, în sensul că părțile litigante exercită posesia cu privire la două parcele învecinate, deținute în baza titlurilor de proprietate emise conform legilor de fond funciar- reclamanta D. E. deține titlul de proprietate nr. 2184/2003, iar pârâții Lonte M. și Voronța, titlul de proprietate nr. 1872/2000, că terenul reclamantei este situat în spatele terenului pârâților și că inițial, întreaga parcelă a aparținut reclamantei care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/14.10.1978 a dezmembrat . suprafața de la drum pârâților.
Astfel, cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, terenul proprietatea reclamantei are natura juridică de loc înfundat, însă tribunalul reține că această situație se datorează faptei reclamantei care a vândut o suprafață de teren pârâților, suprafață de teren ce are deschidere la calea publică și a păstrat în proprietate o suprafață de terne în spatele celei vândute și fără cale de acces.
Tribunalul a apreciat ca fiind nelegală concluzia instanței de fond potrivit căreia, în cazul dezmembrării unui fond și a înstrăinării unei parcele, dobânditorul acestei parcele este ținut să asigure un traseu pentru exercitarea servituții de trecere, chiar dacă nu s-a prevăzut în contract o astfel de obligație și chiar dacă vânzătorul nu a ținut cont în fixarea prețului de faptul că lotul ce i-a rămas în proprietate este înfundat.
În lipsa unor prevederi legale în acest sens, obligațiile celor două părți sunt exclusiv cele contractuale, astfel cum sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/14.10.1978. nu se poate reține constituirea în mod taci a unei servituți în favoarea reclamantei, prin convenția părților și nici asumarea unei obligații implicite de către proprietarii fondului aservit de a asigura un traseu pentru exercitarea servituții de trecere.
De altfel, atât în practica judiciară cât și în doctrina dispozițiile art. 616 din Codul civil din 1864 au primit o interpretare unanimă în sensul că, facă s-a ajuns la situația de loc înfundat datorită faptei proprietarului, cum ar fi vânzarea unei părți din teren cu care ocazie vânzătorul și-a înfundat restul terenului, el nu mai este îndreptățit să ceară un drept de trecere pe terenul vecinului.
De asemenea, tribunalul a reținut că nu își găsesc aplicabilitatea în cauză nici dispozițiile4 art. 627 din vechi8ul cod civil, care consacră dreptul proprietarului fondului dominant de a-și exercita servitutea asupra fondului înstrăinat, chiar în lipsa unei clauze contractuale în acest sens, în situația în care proprietarul a două proprietăți înstrăinează una dintre ele, deoarece, prin acest text de lege este reglementată posibilitatea constituirii dreptului de servitute prin destinațiunea proprietarului, or, art. 625 din același cod, prevede că destinațiunea proprietarului ține loc de titlu doar în privința servituților continue și aparente.
Așadar, este admisibilă constituirea servituții de trecere la data când se vinde o porțiune din terenul ce formase până atunci un singur fond, însă această constituire se poate realiza numai prin convenția părților și nu prin destinația proprietarului, întrucât servituții de trecere care este necontinuă și neaparentă, nu-i sunt aplicabile dispozițiile înscrise în articolul 625 din vechiul Cod civil.
Astfel, neexistând o clauză contractuală care să-l oblige în mod special pe proprietarul fondului înstrăinat să-i respecte reclamantei dreptul de servitute de trecere și în condițiile în care recurenții invocă faptul că această cale de acces ar fi deosebit de împovărătoare pentru fondul lor - întrucât ar necesita demolarea unor anexe și scoaterea din rădăcini a unor arbori – tribunalul a apreciat că lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, astfel că aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică sau, în lipsa acestuia, cu plata unor despăgubiri convenabile.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C., tribunalul a admis recursul, a modificat în totalitate sentința recurată și a respins acțiunea ca nefondată.
Potrivit art. 274 C., intimata-reclamantă a fost obligată la plata către recurenți a sumei de 1611 lei, cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxe de timbru și onorarii avocat.
Împotriva deciziei mai sus menționate, a formulat contestație în anulare contestatoarea D. E..
În motivare, a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha 2600 mp teren agricol, conform titlului de proprietate nr. 2184 din 24.03.2003, din care face parte și suprafața de 2230 mp, identică cu . în intravilanul orașului Salcea, județul Suceava, având ca vecinătăți: la N: Bilius P., L. T., la est: L. M. ia sud: I. M. și la vest: Vișinoschi P..
A mai arătat că, intimații au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4905/14.10.1978 de către fostul notariat de Stat Județean Suceava, de la ea, contestatoarea și fratele său, Palamar M., casa și anexele gospodărești pe care ei, le dobândiseră, prin moștenire, de la mama lor Palamariu A., prin certificatul de moștenitor nr. 1456/1977. Inițial, . moștenit-o de la Palamariu A., era în suprafață de 3300 mp, dar în urma descompunerii acesteia și a vânzării, au păstrat în proprietate suprafața de 2230 mp.
După apariția Legii 18/1991, li s-a eliberat intimaților titlul de proprietate nr. 1872 din 21.03.2000, pentru suprafața de teren ocupată de casa și anexele lor, de 996 mp, identică cu . învecinează pe latura de est cu terenul proprietatea subsemnatei.
A menționat contestatoarea că, anterior vânzării parcelei de 996 mp, a avut acces direct la calea publică atât pietonal cât și cu mijloace hipo și auto, dar terenul său a devenit loc înfundat întrucât, intimații îi ocupă în prezent, fără drept, suprafața de 186 mp, care îmi permite calea de acces spre drumul public și care face parte din trupul de teren ce îi aparține conform titlului de proprietate, reprezentat de . suprafață de 2230 m.p teren intravilan.
A mai arătat contestatoarea că, întrucât între ei părțile, au intervenit mai multe certuri în legătură cu această problemă, s-a adresat Judecătoriei Suceava cu o cerere, care a făcut obiectul dosarului nr._/314/2011, prin care a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să instituie în favoarea sa o servitute de trecere la calea publică pe terenul proprietatea intimaților L. M. și L. Voronța și că, prin sentința civilă nr. 3750/14 iunie 2013, prima instanță a admis acțiunea, stabilind în favoarea sa un drept de trecere delimitat de pct 10,11,12,13,14,15,16,17,18 în lungime de 46,55 și lățime de 4 m, identificat conform raportului de expertiză topo-cadastrală și planului de situație anexa nr. 2 la raport, pe terenul proprietatea intimaților conform titlului de proprietate nr. 1872/2000 și identificat prin raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel intimații, care a fost recalificat de către instanța de control judiciar ca fiind recurs, iar în urma deliberării, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de intimați împotriva sentinței primei instanțe, a modificat în totalitate sentința civilă nr. 3750/14 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că, a. respins acțiunea sa, a contestatoarei, având ca obiect servitute de trecere.
Contestatoarea a considerat că această decizie este rezultatul unei greșeli materiale a instanței de recurs, care a stabilit că terenul proprietatea sa are natura juridică de loc înfundat datorită faptei sale, deoarece a vândut intimaților o suprafață de teren ce are deschidere la calea publică și că a păstrat în proprietate o suprafață de teren în spatele celei vândute și fără cale de acces.
Contestatoarea a arătat că, în mod greșit, instanța de control judiciar a reținut că terenul proprietatea sa are natura juridică de loc înfundat datorită faptei sale, sens în care a învederat faptul că ea a vândut acea parcelă de teren intimaților, cunoscând faptul că suprafața de teren pe care a păstrat-o în proprietate are deschidere la calea publică; Că, așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, intimații i-au ocupat o suprafață de teren de 186 mp din . pe care o deține în baza titlului de proprietate nr. 2184 din 24.03.2003, iar pe această suprafață de teren numiții L. M. și L. Voronța au ridicat niște construcții provizorii, respectiv un coteț de păsări și un gard.
Contestatoarea a menționat că, nașterea acestei situații de loc înfundat, se datorează faptelor intimaților, care nu au respectat limitele proprietății lor și care, prin ridicarea acestor construcții, au blocat calea de acces pe care ea, contestatoarea, o avea la drumul public și nicidecum faptei sale de a păstra în proprietate, după vânzare, o suprafață de teren fără cale de acces.
Pe de altă parte, contestatoarea a solicitat a se observa că și din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă aceeași situație juridică învederată mai sus, respectiv că suprafața de teren de 189 mp, pe care a solicitat să se constituie servitutea de trecere, delimitată cu pct. 10,11,12,13,14,15,16,17,18 în lungime de 46,55 m și o lățime de 4 m, în planul la anexa 2 al raportului, face parte din suprafața inclusă în . 2288,62 mp, parcelă înscrisă în T.P. nr. 2184/24.03.2003, pe numele său.
Instanța de recurs a respins acțiunea sa pe considerentul că, „neexistând o clauză contractuală care să-l oblige în mod special pe proprietarul fondului înstrăinat să-i respecte reclamantei dreptul de servitute de trecere și în condițiile în care recurenții invocă faptul că această cale de acces ar fi deosebit de împovărătoare pentru fondul lor, întrucât ar necesita demolarea unor anexe și scoaterea din rădăcini a unor arbori, lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, astfel că aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică sau, în lipsa acestuia, cu plata unor despăgubiri convenabile".
Contestatoarea a mai arătat faptul că, dacă instanța de recurs ar fi analizat în mod corespunzător actele și lucrările dosarului, ar fi constatat că, ea, contestatoarea, nu putea să stipuleze în contractul de vânzare-cumpărare, o clauză contractuală prin care intimații își asumau față de ea obligația de a respecta dreptul de servitute de trecere, întrucât suprafața de teren de 2230 mp, avea la acel moment, deschidere la drumul public și nu se justifica stabilirea unei servituți.
La dezlegarea cauzei, Tribunalul Suceava a avut în vedere și faptul că prin constituirea unui drept de servitute în favoarea sa și stabilirea unui drum de acces, le-ar crea intimaților o situație împovărătoare, întrucât aceștia ar fi nevoiți să demoleze niște anexe și să scoată din rădăcini niște arbori.
Având în vedere că această situație juridică litigioasă a apărut ca urmare a faptelor intimaților și nu a sa, contestatoarea a considerat că intimații trebuie să răspundă pentru consecințele faptelor lor, iar sancțiunea demolării anexelor și tăierea arborilor este foarte blândă în raport de îngrădirea pe care i-au adus-o, mai mult decât atât, în aceste condiții, intimații neavând dreptul nici la plata unor despăgubiri.
Contestatoarea, menționând faptul că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, consideră că se impune admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei precizate, rejudecarea recursului formulat de intimați și respingerea acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art.. 318 și art. 319 Cod pr.civ. și art. 274 Cod pr. civ.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
În întâmpinare, intimații L. M. și L. Veronța au invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare în raport de art. 319 (2) C.pr.civ.
Pe fond au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, susținând că acțiunea a fost soluționată în baza probelor administrate conform cu motivele de casare invocate.
Deși legal citate, C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu au delegat reprezentat pentru a se prezenta în instanță să-și precizeze punctul de vedere asupra contestației.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, contestația în anulare este nefondată.
Relativ la excepția tardivității, instanța constată că aceasta nu este dată, întrucât termenul de introducere a contestației în anulare este de 1 an de zile de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, dispozitivul hotărârii contestate nefiind susceptibil de executare deoarece acțiunea în creare servitute a fost respinsă.
Pe fond, contestația în anulare este nefondată.
Astfel, pentru a putea fi admisă contestația în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte, să privească o problemă de procedură.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs trebuie să fie greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În cauză, contestatoarea a invocat ca fiind greșeală materială reținerea de către instanță a faptului că terenul în litigiu are natura juridică a unui teren înfundat datorită culpei contestatoarei.
Ori, întreg probatoriul administrat în cauză a vizat stabilirea naturii juridice a parcelei în litigiu, astfel că determinarea acesteia nu poate fi interpretată ca o eroare materială.
Așadar, în cauză, nefiind date condițiile cerute de art. 318 C.pr.civ., tribunalul va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., contestatoarea va fi obligată să plătească intimaților cheltuieili de judecată în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea D. E., din Salcea, jud. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 524 din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/314/2011, intimați fiind L. M., L. Veronța, ambii din Salcea, jud. Suceava, C. comunală de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava - Suceava, ., nr. 36, jud. Suceava.
Obligă contestatoarea D. E. să plătească intimaților L. M. și L. Veronța suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. T.M.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 05.05.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
