Partaj judiciar. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 433/2015
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA CIVILĂ NR. 433
Ședința publică din 14 septembrie 2015
Președinte: M. G.
Judecător: S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: V. C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții P. G. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 692 din 11 martie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. P., Ș. E. și Ș. V..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14.09.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 21.12.2012 sub nr._, reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâții: P. P., Răzloveanu M., Ș. E. si S. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare cu nr. 1558 din 22 noiembrie 2012, încheiat între defunctul P. T. cu prim pârâta P. P. și pârâții Ș. E. și Ș. V., autentificat de Biroul Notarului Public U. D. și partajul succesoral după defunctul P. T., decedat la data de 24 noiembrie 2012, cu ultimul domiciliu în ..
S-a motivat că prin contractul de vânzare - cumpărare cu nr. 1558 din 22. 11. 2012 încheiat între defunctul P. T. cu prim pârâta P. P. și pârâții Ș. E. și Ș. V., autentificat de Biroul Notarului Public U. D., defunctul P. T. și pârâta P. P. au înstrăinat pârâților Ș. V. și Ș. E. mai multe bunuri, respectiv:
-2 case de locuit cu anexe gospodărești, situate în satul Pîraie, .> -Suprafața de 4.600 mp teren din care 900 mp curți și construcții, situate în vatra satului Pîraie, .> În motivarea cererii, reclamantul a arătat cu privire la primul capăt de cerere, că bunurile înstrăinate sunt proprietatea exclusivă a defunctului P. T., fiind dobândite înainte de căsătoria cu P. P., că defunctul a suferit de cancer la colon, fiind operat în ultimii 2 ani de 3 ori la diferite spitale din țară. În ultima lună, respectiv luna noiembrie a fost deconectat de la aparate și luat acasă, fiindcă era în stadiul terminal.
Pârâta P. P. împreună cu pârâții Ș. E. și Ș. V. folosindu-se de procedee dolosive, au adus notarul, când defunctul era mort în stare clinică și au încheiat în frauda celorlalți moștenitori actul de vânzare - cumpărare cu numărul 1558/2012.
La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare defunctul nu avea discernământul faptelor sale, datorită bolii, când era într-o moarte clinică.
Pârâta P. P. a consimțit la înstrăinarea bunurilor în cote de 1/2 în mod nereal, deoarece ea a venit în căsătorie cu defunctul fără niciun bun mobil sau imobil.
A mai precizat reclamantul, că el și pârâta Răzloveanu M. provin din altă căsătorie, iar pârâta S. E. din căsătoria defunctului cu pârâta P. P..
Pentru dovedirea celor arătate, a făcut dovada cu înscrisuri medicale, martori, expertiză medico - legală și alte mijloace de probe.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că fiecare cotă a moștenitorilor este cea arătată în petitul acțiunii, masa succesorală de asemenea, iar cotele și modalitățile de atribuire sunt cele arătate tot în petitul acțiunii.
A solicitat admiterea acțiunii cu cele două capete de cerere așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art.. 1205alin 1, art. 1143 din Codul civil și 274 din Codul de procedură civilă.
Ulterior, la data de 17.01.2013, reclamantul P. G. a depus la dosar precizări la actiune (f.27 dosar) referitoare la primul capăt de cerere.
A aratat că temeiul de drept al acțiunii este conferit de art. 1204, art. 1205 alin. 1, art. 1251 Noul Cod Civil.
Astfel, potrivit art. 1204 cod civil „consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștința de cauză”.
Referitor la art. 1205 alin. 1 noul Cod civil, a arătat următoarele: „Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale."
Din punctul său de vedere, vânzătorul era lipsit de discernământ, din cauza afecțiunilor de care suferea, iar încheierea contractului de vânzare cumpărare în atare condiții este lovită de nulitate absolută.
Valabilitatea contractului presupune examinarea capacității părților contractante, fiind necesar ca ambele părti contractante să aibă deplină capacitate de exercițiu, fiind necesar ca vânzătorul să-și fi dat seama de actele încheiate și de consecințele juridice pe care le implică aceste acte.
Or, datorită stării de sănătate, vânzătorul nu a fost stăpân pe actele și faptele sale, neavând cunoștință de existența acestui contract iar nevalabilitatea consimțământului exprimat este determinată de starea de sănătate, vânzătorul neînțelegând semnificația hotărârii de a se obliga juridicește, precum și nici cauza și scopul contractului încheiat.
Pârâții: S. E., Ș. V. si P. P. au formulat și depus la dosar întâmpinare (f.30-31 dosar) prin care au solicitat respingerea acțiunii în constatare nulitate absolută contract, ca nefondată.
La soluționarea cauzei, au solicitat a fi reținute următoarele:
Susținerile reclamantului P. G. cum că defunctul P. T., decedat la data de 24 decembrie 2012 "nu ar fi avut discernământ" la încheierea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1558/22.11.2012 sunt nereale, în contextul în care acesta a suferit de cancer la colon, si nu de alta afecțiune neuropsihică, așa cum dovedesc cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În fapt, în primăvara anului 2012, P. T. s-a deplasat împreuna cu P. P. la notarul public U. D. pe care l-au consultat cu privire la actele necesare exprimându-si voința pentru vânzarea - cumpărarea unor imobile (construcții plus terenuri) fiicei sale si ginerelui. Întrucât li s-a cerut intabularea imobilelor ce urmează a fi vândute, vânzătorii au definitivat intabularea pană în toamnă, după care s-a solicitat notarului sa se deplaseze la domiciliu pentru întocmirea actului de vânzare-cumpărare.
A precizat că P. T. era perfect lucid, s-a ridicat din pat si a semnat actele în cunoștință de cauză.
În atare condiții, în baza probelor ce le administrează, pârâții au solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actului autentic de vânzare-cumpărare, ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de partaj succesoral, pârâții au solicitat a se constata că această cerere nu poate fi discutată, decât la rămânerea definitivă si irevocabilă a acțiunii în constatare nulitate absolută a actului de vânzare - cumpărare în contextul în care, în masa bunurilor de partajat nu mai exista alte bunuri decât cele care au fost vândute .
Pârâtii au solicitat în baza probelor ce le vor administra, respingerea acțiunii ca nefondate cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată si onorariu de avocat.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2013, referitor la numita R. M., apărătorul reclamantului a precizat că în mod greșit a fost trecută în cererea introductivă, în calitate de pârâtă, întrucât și aceasta, alături de reclamantul P. G., a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții P. P., Ș. E. și Ș. V.. Prin urmare, a solicitat să se dispună îndreptarea acestei erori materiale, în sensul ca numita R. M. să figureze în calitate de reclamantă, urmând să formuleze și cerere scrisă în acest sens.
La întrebarea instanței, numita R. M. a precizat că a înțeles să formuleze acțiunea împreună cu reclamantul.
Față de aceste precizări, instanța a stabilit cadrul procesual sub aspectul părților din proces, în sensul că pârâta chemată în judecată, R. M., va figura în calitate de reclamantă. având în vedere precizările acesteia cu privire la calitatea sa procesuală activă, punându-i în vedere să formuleze și în scris precizări la acțiune.
La data de 21.01.2013 reclamanții P. G. si Răzloveanu M. au depus note de ședință și cerere completatoare la acțiune formulate de reclamanți, în dublu exemplar, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 884/14.11.2012, în contradictoriu și cu Comisia Județeană de Fond Funciar Suceava și Comisia Locală de Fond Funciar Mălini.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 13.02.2013 (fila 81-83 dosar) s-a disjuns capătul de cerere privind partajul succesoral după defunctul P. T., decedat la data de 24.11.2012 și s-a dispus suspendarea judecării acestui capăt de cerere până la soluționarea definitivă si irevocabilă a primului capăt de cerere, fiind incidente dispozițiile art. 244 pct.1 Vechiul Cod de procedură civilă.
La data de 24.01.2012, reclamanții au înaintat la dosar o cerere formulată în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză precum si cu Comisia Judeteană Suceava si Comisia Comunală Mălini pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin care au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 884/04.11.2012 emis pe numele P. T. si P. P. pentru suprafața de 4.600 mp.
Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2013 (f.81-83 dosar) instanța a pus în discuția părților judecarea cererii completatoare în prezenta cauză.
Pârâții nu au consimțit ca aceste cereri să fie judecate împreună astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 135 vechiul Cod de procedură civilă a dispus înaintarea cererii reclamanților ce are ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate la arhivă pentru întocmirea unui nou dosar, cererile urmând a fi judecate deosebit.
Ulterior, reclamanții au formulat note de ședință (f.174-175) prin care au solicitat să se constate că, actul de vânzare-cumpărare încheiat între P. T., P. P., Ș. E. si S. V. este lovit de nulitate absolută deoarece titlul de proprietate nr. 884/14.11.2012 a fost anulat în mod irevocabil prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul cu nr._ si sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/86/2013.
Efectul nulității se exprimă în adagiul latin „quod nullum est, nullum poducit effectum”, iar pentru a opera această regulă, este necesar să fie aplicate principiile care stau la baza efectelor nulității, respectiv retroactivarea nulității, restabilirea situației anterioare, prin restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului declarat nul si anularea nu numai a actului inițial ci și a celui subsecvent, potrivit principiului rezultat din adagiul ”resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”, care privește efectele nulității față de terții actului anulat, putând fi definit ca fiind acea regulă de drept în virtutea căreia anularea si a actului subsecvent, urmăritor, datorită legăturii sale cu primul, conform adagiului „accesorium sequitur principale”.
Acest principiu privește efectele nulității actului juridic față de terți și este consacrat de art. 1254 alin.2 noul Cod civil, care prevede că „ desființarea contractului atrage, în condițiile legii, si desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”, fiind aplicabil în temeiul art. 1325 noul Cod Civil si actelor judiciare unilaterale lovite de nulitate.
De asemenea, principul rezultă si din art. 1648 noul Cod civil, chiar dacă acesta este consacrat efectelor restituirii față de terți. În literatura de specialitate se subliniază că principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis este o consecință atât a celorlalte două principii ale efectelor nulității cât si a principiului nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nemo dat quod non habet), în sensul că, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent (si care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic inițial), înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.
Prin sentința civilă nr. 692 din data de 11 martie 2015, Judecătoria Fălticenia respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții R. M. si P. G., în contradictoriu cu pârâții: P. P., Ș. E. si Ș. V..
Pentru a hotărî în acest fel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au invocat ca temei al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare contestat în prezenta cauză, dispozițiile art. 1204, 1205 al.1, art. 1251 Noul Cod civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1204 Cod civil consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză iar dispozițiile art. 1205 al.1 Cod civil prevăd că este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.
Actul juridic este prin esența sa un act conștient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecințelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voință.
Prezența sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept. Persoana fizică care are capacitatea de exercițiu deplină este prezumată ca având și discernământul necesar pentru a încheia acte juridice corespunzătoare capacității ei, de aceea lipsa discernământului trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.
În situația în care lipsește discernământul, consimțământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimțământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.
De aceea este esențial a se stabili dacă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, vânzătorul P. T. era în deplinătatea facultăților mintale, dacă avea discernământul faptelor și actelor păstrat.
La dosarul cauzei se află acte medicale privind starea de sănătate a vânzătorului la momentul încheierii actului care au fost verificate cu prilejul efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.
Raportul de expertiză întocmit în baza documentelor solicitate de comisia de expertiză a arătat că P. T., pentru data de 22.11.2012 – data încheierii contratului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate absolută se cere, nu se reconstituie tulburări psihice clinic manifeste, sus numitul prezenta „adenocarcinom colon stg. Std.III operat (hemicolectomie stg.); splenectomie „Recidivă locală operată, anus contra naturii”.
S-a concluzionat că: nu se poate demonstra, prin criterii cu valoare medico-legală psihiatrică, incapacitatea psihică si implicit incompetența psihică de a întocmi acte notariale de translație.
Prin incapacitate psihică se înțelege capacitatea persoanei de a aprecia critic și predictiv privind consecințele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor și obligațiilor morale.
Depozițiile martorilor audiați în cauză nu evidențiază modificări psihice evidente privitor la starea (capacitate, incapacitate) psihică a acestuia de a încheia acte juridice.
Martorul M. P. a afirmat în depoziția sa (fila 109 dosar) că l-a cunoscut pe P. T. care a decedat anul trecut în luna noiembrie, că înainte de a muri a fost internat în spital, iar la externare l-a văzut. Martorul a relatat că a vorbit cu acesta si că era conștient. La o săptămână de la acea discuție acesta a decedat.
Martorul a mai făcut aprecieri vagi cum că i-au spus vecinii că după ce el l-a vizitat, P. T. nu mai era conștient.
Martora G. L. a aratat în depoziția sa (f.11 dosar) că l-a văzut pe P. T. în luna iulie, după ce a fost operat și că din discuții rezulta că era coerent.
Martorul Ț. P. a arătat la rândul său că a vorbit cu P. T. întrucât i s-a solicitat să are un teren, ocazie cu care a constatat că era lucid, însă vorbea greu, cu pauze în vorbire (f. 111 dosar).
Martorul C. P. a afirmat în depoziția sa că l-a văzut pe P. T. când a auzit că s-a îmbolnăvit și că a fost internat, apoi l-a mai văzut în luna noiembrie 2011, în ziua de 20 sau 21- zi de marți când nu a putut discuta cu acesta. L-a văzut că stătea cu fața în sus, cu ochii deschiși, l-a întrebat ce face și nu a schițat nici un gest, nu a răspuns. I s-a părut că este în comă.
Toți acești martori au relevat că P. T. deși suferea de o boală gravă, nevoile psihice primare erau prezente cel puțin până la data de 20-21 noiembrie.
Or, depoziția martorului C. P. care a făcut referire la incapacitatea defunctului de a se exprima, că părea a fi inconștient (aflat în comă) nu este suficientă pentru a se constata lipsa discernământului acestuia la data încheierii actului a cărui nulitate absolută se solicită.
În raport de probatoriul administrat în cauză, de situația reținută, sub aspectul motivului invocat de reclamanți, acela al lipsei consimțământului vânzătorului P. T. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanța a respins cererea, ca nefondată.
În ceea ce privește motivul de nulitate prevăzut de dispozițiile art. 1254 al. 2 Noul Cod civil invocat de reclamanți, instanța a considerat că acesta se referă la contractul lovit de nulitate absolută sau anulat, care atrage și nulitatea actelor subsecvente încheiate în baza lor.
În speță, contractul de vânzare-cumpărare este perfect valabil și în baza lui nu s-a mai încheiat un act subsecvent.
Invocarea de către reclamanți a Deciziei nr. 2154/8 octombrie 2013 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr._ care a anulat în mod irevocabil sentința civilă nr. 826/18.04.2013 a Judecătoriei Fălticeni si s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 884/11.2012 emis pentru P. T. si P. P., titlu ce a stat la baza vânzării, nu poate constitui motiv de nulitate a contractului în contextul în care din considerentele deciziei rezultă doar faptul că nu putea fi emis titlul de proprietate în zone necooperativizate cum este și cazul comunei Mălini și nu pentru că vânzătorii nu ar fi dovedit un drept de proprietate.
Pentru imobilele în cauză ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut dovada dreptului de proprietate al vânzătorilor, fiind înscrise în rolul agricol si în evidențele fiscale ale Primăriei comunei Mălini, conform adeverinței depuse la dosarul atașat nr._ (fila 8) precum si cu înscrisul sub semnătură privată numit „Chitanța” (fila 45 dosar atașat) întocmit la 1 mai 1987 prin care se atestă că P. Gh. T. și A. P., concubina la acea dată a lui P. T. au dobândit suprafața de 14 prăjini teren grădină, situat în vatra satului Pâraie, .> Așadar, nu se poate pune în discuție problema vânzării lucrului altuia cum susțin reclamanții, întrucât decizia invocată nu face referire la existența sau nu în patrimoniul vânzătorilor a bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere.
Pe considerentele de fapt si de drept expuse Judecătoria Fălticeni a constatat acțiunea neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Deoarece pârâții au solicitat cheltuieli de judecată însă nu au anexat la dosar dovezi astfel cum prevăd dispozițiile art. 274 vechiul Cod procedură civilă aceste cheltuieli nu au fost acordate de către instanță.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții P. G. și Răzloveanu M., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivare, în esență, au arătat că, defunctul P. T., la data când s-a încheiat acel contract de vânzare cumpărare nu avea consimțământul liber exprimat datorită afecțiunilor medicale de care suferea. S-a făcut dovada de către reclamanți că, vânzătorul, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare era suferind de mai multe afecțiuni medicale, care i-au afectat consimțământul. La data când s-a deplasat notarul public la domiciliul acestuia, recurenții au afirmat că acesta nu avea consimțământul liber exprimat pentru a fi îndeplinite dispozițiile art. 1204 și 1205 alineat 1 din Vechiul Cod Civil, iar actele medicale aflate la dosarul cauzei, coroborate cu depozițiile martorilor dovedesc acest lucru. Din punctul acestora de vedere, vânzătorul era lipsit de discernământ, datorită afecțiunilor de care suferea, iar încheierea contractului de vânzare cumpărare în astfel de condiții, este lovită de nulitate absolută.
Un alt motiv de recurs privește o problemă ce nu a fost tranșată de instanța de fond. Aceasta din urmă a înlăturat apărările reclamanților, motivând că, vânzătorii au făcut dovada dreptului de proprietate cu evidențele din Registrul Agricol al Comunei Mălini precum și cu înscrisul sub semnătură privată. Față de acest motiv, au apreciat că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 7 și 9 în sensul că desființarea titlului atrage, în condițiile legii și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui. A fost emis un titlu de proprietate nr. 884 din anul 2002, însă, acel titlu este lovit de nulitate absolută motivat de faptul că zona Mălini nu a fost zonă cooperativizată și, prin urmare, nu se impunea emiterea titlului de proprietate fiind necesară altă procedură respectiv, constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată reglementată de Vechiul Cod Civil.
De asemenea, au arătat că, în cauză erau incidente și dispozițiile legii referitoare la reaua credință a vânzătorilor și cumpărătorilor. P. P. cunoștea situația juridică a terenului și a imobilelor construcții, precum și faptul că acestea nu au fost proprietatea sa ci proprietatea lui P. T. și a fostei sale soții. În ceea ce îi privește pe Ș. E. și soțul acesteia, Ș. V., din Ordonanța de clasare nr. 681/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a reținut că, Ș. E. este cea care a depus la Primăria Mălini, la data de 30.10.2012, cererea formulată și semnată în numele lui P. T. – deși nu avea procură în acest sens – și a semnat procesul verbal de punere în posesie pentru P. T. și P. P., fiind astfel dată reaua lor credință. Ambele părți știau că nu au nici un drept de proprietate dobândit în condițiile legii asupra imobilelor transmise prin contractul de vânzare-cumpărare. Instanța de fond, pe lângă faptul că nu s-a motivat pe reaua credință a părților, nu a analizat nici motivul prin care au arătat că, desființându-se titlul în baza căruia s-a vândut, trebuiau desființate și actele subsecvente.
Pentru cele ce preced au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi cercetat în totalitate fondul.
În subsidiar, au solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 alineat 1 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.05.2015 de către intimații Ș. V., Ș. E. și P. P., au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin recursul formulat s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1558 din 22.11.2012 pentru lipsa discernământului defunctului P. T. în calitate de vânzător, invocându-se că intimații ar fi folosit mijloace dolosive la încheierea contractului. Instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză care a concluzionat că toată capacitatea psihică a fost păstrată, competența psihică de a decide cu libera voință fiind prezumată, iar incapacitatea trebuind dovedită. Față de tot probatoriul administrat nu au fost evidențiate modificări psihice în sensul celor arătate de recurenți. Tot aceeași comisie, a constatat că, defunctul P. T., pentru data de 22.11.2012 nu suferea în nici un fel de tulburări psihice. Potrivit art. 1251 din Noul Cod Civil, contractul este anulabil când au fost nesocotite dispozițiile legale referitoare la capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat precum și în alte cazuri prevăzute de lege, în speță nefiind incidente niciunul din aceste cazuri.
Supozițiile la care fac referire recurenții cu privire la consimțământul defunctului nu pot fi avute în vedere, expertiza stabilind indubitabil existența discernământului liber exprimat.
Față de cel de-al doilea motiv invocat de recurenți, prin decizia Tribunalului Suceava, a fost anulat titlul de proprietate cu motivare că terenurile din . fost cooperativizate și, ca atare, nu trebuiau emise titluri de proprietate, în cauză nu pot fi reținute prevederile art.1254 și 1325 din Noul Cod civil invocate de recurenți. În speță, contractul de vânzare cumpărare este valabil, iar în baza acestuia nu a fost încheiat un alt act subsecvent.
Au mai arătat intimații, că actul de vânzare – cumpărare produce efecte doar între părțile contractante. Cum în speță nu s-a dovedit nici o încălcare a dispozițiilor legale, contractul fiind lovit de nulitate relativă, nulitatea poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
Analizând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacatăapreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor din recurs, Tribunalul constată că judecătorul de fond a realizat o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1204 Cod civil și ale prevederilor art. 1205 alineat 1 Cod civil.
Astfel cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată și din precizările ulterioare (fila 27 dosar fond), reclamanții recurenți au investit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1558/22.11.2012 prin susținerea faptului că la momentul încheierii contractului susmenționat, vânzătorul P. T., avea consimțământul viciat, deoarece nu avea discernământ.
Ulterior, prin notele de ședință depuse la fila 174 dosar fond, în temeiul art. 132 alineat 2 punctul 4 Cod procedură civilă, reclamanții și-au completat pretențiile solicitând constatarea nulității absolute a aceluiași contract de vânzare - cumpărare având în vedere faptul că titlul de proprietate nr. 884/14.11.2012 ce a stat la baza încheierii contractului, a fost anulat irevocabil prin decizia pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ și sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/86/2013 precum și principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial „accesorium seguitur principale”.
Consimțământul este unul din elementele esențiale ale actului juridic, exprimând voința persoanei la încheierea actului, iar pentru a fi valabil, o condiție esențială este ca să provină de la o persoană cu discernământ.
Lipsa discernământului duce la nulitatea absolută a actului juridic doar în cazul erorii obstacol: error in corpore și error in negotio. În cazul în care lipsa consimțământului se datorează lipsei discernământului, sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativă a actului încheiat, întrucât într-o atare situație, regula încălcată ocrotește un interes personal al celui lipsit de discernământ.
În acest sens și dispozițiile art. 1205 alineat 1 Cod civil, prevăd că „Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii actului, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.”
Cu referire la primul aspect, acela al lipsei discernământului, este a se reține, în acest sens, că pentru ca manifestarea de voință să producă efecte, este necesar ca ea să provină de la o persoană cu discernământ, definit ca puterea de a aprecia și prevedea efectele juridice pe care actul încheiat la va produce; în principiu, orice persoană ce are capacitate de exercițiu deplină este prezumată a avea și discernământul necesar încheierii actelor juridice, incapacitățile constituind excepția în materie. Fie că este vorba de incapacități legale (persoanele ce nu au capacitate de exercițiu deplină) ori de incapacități naturale (acele stări vremelnice de lipsă de discernământ cauzate de beție, somnambulism, mânie puternică etc.), sancțiunea încheierii unui act juridic civil în lipsa discernământului este aceeași: nulitatea relativă.
Fiindcă este vorba de o prezumție de existență a discernământului în ceea ce îi privește pe cei cu capacitate deplină de exercițiu, cel ce va invoca lipsa sa va trebui să facă dovada în acest sens.
În speță, în ceea ce privește lipsa discernământului întemeiat pe actele de sănătate prezentate de reclamanți, în prima instanță s-a dispus administrarea probei cu expertiza medico - legală, în dosar fiind întocmit un raport de expertiză medico legală de către Institutul de Medicină Legală Iași.
Contrar celor susținute în motivele de recurs, Tribunalul reține că recurenții nu au probat faptul că vânzătorul ar fi fost lipsit de discernământ.
Astfel, reclamanții recurenți nu pot invoca lipsa discernământului vânzătorului P. T., datorită stării de boală având în vedere întregul probatoriu și mai ales, concluziile raportului de expertiză medico – legală efectuat în dosar.
Analizând documentația ce i-a fost pusă la dispoziție de către instanță, comisia de specialitate a Institutului de Medicină Legală Iași a constatat, că în ceea ce îl privește pe vânzătorul P. T., pentru data de 22.11.2012, nu se reconstituie tulburări psihice clinic manifestate; susnumitul prezenta „adenocacinom colong stg stadiul III operat (hemicolectomie stg.); splenectomie. Recidivă locală operată, anus contra natura”. Având în vedere cele menționate cu privire la statusul psihiatric, expertiza a reliefat că nu se poate demonstra, prin criterii cu valoare medico legală psihiatrică, incapacitatea psihică și implicit incompetența psihică a vânzătorului de a întocmi acte notariale de translație deși filiația temporală a evenimentelor ar putea sugera scăderea capacității psihice, dar fără a putea fi demonstrată.
Concluziile expertizei medico – legale se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați la instanța de fond. Cum relatările acestora nu confirmă în nici un caz teza susținută de reclamanții recurenți, în considerarea tuturor celor arătate, față de toate probele administrate, se apreciază că întemeiat au fost respinse pretențiile recurenților de anulare a contractului de vânzare – cumpărare cu numărul 1558/24.11.2012, consimțământul vânzătorului nefiind viciat, iar lipsa de discernământ nefiind probată.
S-a mai criticat sentința și prin prisma faptului că, față de al doilea motiv de nulitate, instanța de fond a înlăturat apărările reclamanților și nu a dat curs principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
Și acest motiv de recurs formulat este neîntemeiat.
Este a se reține, în acest sens, că regula anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), deși fără o consacrare legală cu titlu general, are caracterul unui principiu care guvernează efectele nulităților – retroactivitatea și repunerea în situația anterioară, dar și a principiului potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia un drept pe care nu îl are, în sensul că, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent, înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici dobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.
Principiul presupune două sau mai multe acte succesive prin care s-au transmis aceleași drepturi ori s-au constituit sau transmis drepturi aflate în strânsă legătură.
Situația de fapt evocată în cauză nu este aceea a două acte juridice succesive prin care s-au transmis aceleași drepturi, pentru că se vorbește despre un titlu de proprietate ca act inițial prin care s-a reconstituit pârâtei P. P. dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren și un contract de vânzare – cumpărare, ca act subsecvent, care are ca obiect imobile și construcții.
Instanța de recurs constată, mai întâi, că, pe lângă faptul că este vorba despre acte juridice care au un obiect diferit, acestea au părți diferite și izvor diferit, respectiv legea, în privința actului principal și convenția, în privința actului subsecvent.
Apoi, hotărârea judecătorească prin care s-a constat nul titlul de proprietate emis pârâtei P. P., reține în motivare că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâtă s-a făcut pentru un teren aflat într-o zonă necooperativizată. Totodată, prin decizie nu s-a stabilit că P. P. sau P. T. nu ar îndreptățiți la terenul în litigiu sau că n-ar fi făcut dovada proprietății. Prin urmare, sancțiunea nulității titlului s-a întemeiat pe faptul că terenul de 4600 m.p. este situat într-o zonă necooperativizată și că prin urmare nu ar fi incidente prevederile Legii Fondului Funciar.
Astfel cum a motivat și judecătorul instanței de fond, pentru imobilele în cauză, respectiv pentru cele ce au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorii au făcut dovada dreptului de proprietate, terenul fiind înscris în Registrul Agricol și în evidențele fiscale ale Primăriei Comunei Mălini, conform adeverinței depuse în dosarul nr._, precum și cu înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanță” (fila 45 dosar atașat).
Acest din urmă înscris întocmit la data de 01.05.1987 atestă neîndoielnic faptul că defunctul P. G. T. și concubina acestuia de la acea vreme: A. P., au dobândit suprafața de 14 prăjini teren grădină situat în vatra satului Pîraie, . de_ lei.
Prin urmare, pentru terenul înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare, vânzătorii au probat proprietatea și provenința acestuia, terenul fiind stăpânit de vânzătorii soți potrivit întâmpinării depuse de către Primăria Comunei Mălini, o perioadă de peste 30 de ani.
Cum decizia invocată nu face referire la existența sau nu în patrimoniul vânzătorilor a terenului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, Tribunalul apreciază că și acest motiv de recurs este neîntemeiat formulat.
S-a mai susținut în motivarea recursului că nu poate fi reținută buna credință a părților ( vânzători și cumpărători) din prezenta cauză, deoarece, P. P. cunoștea că terenurile înstrăinate nu au fost proprietatea sa, ci proprietatea vânzătorului P. T. și a fostei sale soții, că în ceea ce-i privește pe cumpărătorii Ș. este dată reaua lor credință întrucât din Ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni cu nr. 681/P/2013 și Referatul întocmit de Secția 7 a Poliției Fălticeni a rezultat că Ș. E. a fost cea care a depus la data de 30.10.2012, cererea formulată și semnată în numele lui P. T., deși nu avea procură în acest sens, semnând și procesul verbal de punere în posesie pentru P. T. și P. P.,
Au invocat că nulitatea absolută a vânzării bunului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au întocmit contractul știind că bunul vândut este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, actul fiind fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, având ca numitor comun reaua credință a părților contractante și prevederile Deciziei nr. 191/2002 a Curții Constituționale și principiulvalidității aparenței în drept.
Cu referire la toate aceste critici, Tribunalul reține, în speță, incidența prevederilor art. 294 alineat 1 Cod procedură civilă și ale dispozițiilor art. 316 Cod procedură civilă, texte potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Câtă vreme nici prin acțiunea principală, nici prin precizările ulterioare la aceasta (fila 27) și nici prin „notele de ședință”, recurenții reclamanți nu au înțeles să investească prima instanță cu toate aceste motive, invocarea lor direct în recurs, contravine prevederilor imperative suscitate, astfel că, instanța de recurs apreciindu-le ca cereri noi, urmează a le înlătura, neanalizându-le.
În contextul tuturor celor arătate, apreciind că motivațiile recurenților sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul acestora, ca nefondat.
Date fiind și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului S. V. suma de 1.000 de lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul, formulat de reclamanții P. G. și R. M.– ambii cu domiciliul în satul Pâraie, . împotriva sentinței civile nr. 692 din 11 martie 2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. P., Ș. E. și Ș. V. – toți cu domiciliul în satul Pâraie, ., ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului S. V. suma de 1.000 de lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. G. S. A. C. L. V. C. P.
Red. C.L.
Tehn. V.C.P.
Jud. fond: A. I.
2 ex/14.10.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1600/2015. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1535/2015. Tribunalul... → |
|---|
