Pretenţii. Decizia nr. 1355/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1355/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 1355/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1355
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pîrîtul M. V., domiciliat în F., . și reclamantul O. L., domiciliat în loc. Ineu, ., J. A., împotriva sentinței civile nr.335 din 15 aprilie 2015 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ).
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 20 octombrie 2015, 27 octombrie 2015 și apoi pentru astăzi 3 noiembrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.335 din 15 aprilie 2015 Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea, în parte, privind pe reclamantul O. L., și pe pârâtul M. V., având ca obiect pretenții, și în consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 950 lei daune morale și suma de 666 lei daune materiale.
A respins celelalte pretenții, ca nefondate
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr.174/P/2012 din 30.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. V. (pârâtul din prezenta cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al 2 C.P. și amenințare, prev de art. 193, al. 1 C.P., cu aplicarea art. 33, lit. a C.P. întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și s-a aplicat învinuitului M. V. amenda cu caracter administrativ, în sumă de 400 lei.
S-a reținut faptul că, la data de 04.11.2010 în jurul orelor 09.00, pe fondul unui conflict legat de linia de hotar dintre două parcele de teren, numitul M. V. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe numitul O. L., și i-a adresat amenințări cu moartea.
Conform certificatului medico legal 358F/05.11.2010 emis de Cabinetul Medico-legal Câmpulung Moldovenesc, O. L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale.
În concluziile certificatului medico-legal sus-menționat se arată faptul că reclamantul O. L., prezintă ruptura unei proteze dentare fixe, la nivelul maxilarului superior, echimoze și excoriații, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente (pumn, picior etc.).
Din conținutul aceluiași certificat medico-legal, instanța reține faptul că, din Biletul de trimitere către stomatologie nr. 662/05.11.2010 (dr. P. V.) rezultă următoarele: - traumatism facial, edentație intercalată protezată, cu lucrare semifizionomoică fixă.
Se mai reține că fațetele sunt sărite, posibil post traumatic, la dinții 22, 23, 24 paradontită apicală acută, cu modificarea ocluziei
Sub aspectul faptei comise de către pârât, instanța a constatat că, aceasta a fost stabilită în cadrul dosarului penal nr. 174/P /2012, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, iar soluția a rămas definitivă prin neexercitarea căii legale de atac, așa încît a apreciat că depozițiile martorilor audiați în cauză nu prezintă relevanță sub acest aspect.
Sub aspectul pretențiilor civile, instanța a constatat că, acestea sunt întemeiate, în parte.
Potrivit prev. art. 252 C.civ. referitor la ocrotirea personalității umane orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
De asemenea, potrivit art. 253 alin.4 C.civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Față de aceste dispoziții instanța apreciază că prin fapta sa, pârâtul i-a produs reclamantului atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral, constând în atingerea demnității acestuia.
Atingerea adusă drepturilor personalității antrenează în cauza de față un prejudiciu nepatrimonial, care dat fiind dovedirea atingerii dreptului la demnitate al persoanei se prezumă.
Se mai reține că, fapta pârâtului a fost comisă cu vinovăție, întrucât nu s-a reținut o cauză exoneratoare de răspundere, în acest sens, ci dimpotrivă pârâtul a fost sancționat cu amendă administrativă, în sumă de 400 lei, pentru faptele comise.
Astfel, instanța a apreciat că, în cauză, sunt date în cauză condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 1349 C. civ. referitoare la o atingere ilicită adusă unui drept, în cazul de față, atât patrimonial, cât și nepatrimonial săvârșit cu vinovăție și care a cauzat un prejudiciu. De asemenea, sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ. referitoare la răspunderea pentru fapta proprie.
În consecință, în temeiul textelor de lege sus-menționate, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 666 lei cu titlu de daune materiale, justificate cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentând contravaloare radiografii dentare (fila 38, 39 dosar) tratament și refacerea unui dinte, la nivelul 23, (400+66+100 lei, filele 80-82 dosar), c-val. consultație (fila 86 dosar), așa cum se recomandă de către medicul stomatolog în certificatul medico-legal emis pe numele reclamantului (se recomandă radiografie de maxilar superior stâng ,tratament proteic și refacerea lucrării la nivelul 23.)
Faptul că reclamantul justifică că a înlocuit lucrarea dentară cu alta din ceramică (fila 81), cât și faptul că a efectuat tratament endodontic și extracții, nu poate fi luat în considerare, atâta timp cât nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre leziunile produse prin fapta de lovire comise de pârât și necesitatea efectuării acestor lucrări de reclamant ca o consecință a faptei pârâtului.
De asemenea a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 950 lei, cu titlu de daune morale, la nivelul unui salariu minim pe economia națională.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că legea permite acordarea de despăgubiri bănești pentru prejudiciile morale. La stabilirea acestor despăgubiri bănești instanța va avea în vederea gravitatea concretă adusă atingerii dreptului nepatrimonial, împrejurările săvârșirii faptei, faptul că fapta ilicită a generat și prejudicii materiale și că despăgubirea acordată nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză.
În cauză au formulat apel reclamantul și pîrîtul criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pîrîtul a criticat în apel înlăturarea depozițiilor de martori și reținerea săvîrșirii faptei doar în baza lucrărilor din dosarul penal în care au fost audiați martori, rude ale reclamantului, deși acesta este cunoscut ca avînd mai multe dosare din care rezultă că a avut și are în continuare conflicte cu vecinii și alte persoane.
A arătat pîrîtul că în condițiile în care s-ar fi produs leziunile invocate de reclamant acesta ar fi putut să solicite despăgubiri de la data săvîrșirii faptei și nu după aproape 5 ani de la producerea incidentului și că acesta nu este îndreptățit nici la despăgubiri morale întrucît nu și-a probat buna credință și prin mijloace dolosive încearcă să obțină foloase necuvenite.
Pîrîtul a susținut că nici leziunile invocate nu pot fi reținute întrucît la emiterea certificatului medical s-au avut în vedere doar susținerile reclamantului și nu date rezultate în urma anchetei și că prin promovarea acțiunii reclamantul este cel care de fapt îl calomniază întrucît el este o persoană în vîrstă, cunoscut ca un om pașnic în familie și în comunitate.
Reclamantul a arătat în motivarea apelului că în mod greșit cererea de daune morale a fost admisă doar în limita sumei de 950 lei avînd în vedere situația de fapt care impune o despăgubire mai mare.
În ce privește daunele materiale reclamantul a solicitat să fie avute în vedere toate chitanțele depuse la dosar și care justifică aceste despăgubiri în limita sumei de 3000 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
În ce privește apelul pîrîtului, contrar susținerilor acestuia, nu poate fi reținută o altă situație de fapt în condițiile în care fapta a fost stabilită în mod definitiv în cadrul cercetărilor penale. Împrejurarea că în cadrul dosarului penal pîrîtul nu a fost în măsură să-și facă apărările dorite nu constituie un motiv temeinic pentru a relua probatoriul în cadrul dosarului civil în vederea schimbării situației de fapt reținute.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că în cauză sînt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală.
În ce privește cuantumul daunelor morale tribunalul apreciază că față de împrejurările săvîrșirii faptei, de consecințele nepatrimoniale ale acesteia, de persoana părților implicate, prima instanță a apreciat în mod corect că reclamantului i se cuvine suma de 950 lei și nu 5000 lei cît a solicitat.
Referitor la daunele materiale, de observat că înscrisurile existente la fila 38 și urm. dosar sînt documente emise în septembrie 2014, astfel încît nu pot fi reținute ca făcînd legătura cu fapta, respectiv intervențiile medicale suferite ca fiind o consecință a acesteia.
Nici documentul de la fila 72 dosar nu poate fi reținut ca justificînd despăgubirile materiale întrucît este emis în 25 octombrie 2010, ori, fapta reclamată s-a săvîrșit ulterior, în 4 noiembrie 2010.
Așa fiind, reclamantul justifică acordarea de despăgubiri materiale doar în limita sumei de 58 de lei din care 38 lei reprezentînd contravaloarea taxei de consultație medico-legală (f.86 dosar fond) și suma de 20 lei consultația stomatologică din data de 5 noiembrie 2010 (f.36 dosar apel).
Pe cale de consecință, tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă va admite apelul pîrîtului, va schimba în parte sentința civilă și va obliga pe acesta la plata către reclamant a sumei de 58 lei în loc de 666 lei și va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat să plătească pîrîtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul O. L., domiciliat în loc. Ineu, ., J. A., împotriva sentinței civile nr.335 din 15 aprilie 2015 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ).
Admite apelul formulat de pîrîtul M. V., domiciliat în F., ., împotriva sentinței civile nr.335 din 15 aprilie 2015 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ).
Schimbă în parte sentința civilă și în consecință:
Obligă pîrîtul să plătească reclamantului suma de 58 lei daune materiale (în loc de 666 lei).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă reclamantul să plătească pîrîtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – M. O.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 4 februarie 2016
| ← Anulare act. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
