Pretenţii. Decizia nr. 1530/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1530/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1530/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1530
Ședința publică din data de 8 decembrie 2015
Președinte- T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pîrîții S. V., domiciliat în Gura Humorului, ..19, jud.Suceava și G. G., domiciliat în ., orașul F., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.641 din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul ȘESTAC C., domiciliat în ., orașul F., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. D.-M. pentru pîrîții apelanți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat H. D.-M. pentru pîrîții apelanți, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2x50 lei cu chitanțele . nr._ și nr._ din 8 decembrie 2015, a arătat că părțile au folosit terenul în litigiu în baza unor înțelegeri, nu mai are alte cereri de formulat și a cerut cuvîntul la dezbateri.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat H. D.-M. pentru pîrîții apelanți, a cerut admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr._ din 7 ianuarie 2014, reclamantul Șestac C. i-a chemat în judecată pe pârâții S. V. și G. G., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de pretenții.
În motivare, reclamantul a arătat că deține un teren în suprafață de 1,5 ha, fânaț, situat pe raza orașului Gura Humorului, zona Boureni Toaca, iar, în vara anului 2013, pârâții i-au pășunat iarba de pe terenul său, cu animalele pe care le au, fără a exista o înțelegere în acest sens.
A mai arătat că, pentru aceste motive, a formulat sesizare la Poliția Orașului Gura Humorului, iar, prin adresa nr._ din 23 octombrie 2013, i s-a comunicat că se confirmă aspectele reclamate de către el, fiind îndrumat să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea prejudiciului, precizând că se constituie parte civilă cu suma de 1000 RON, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat, pe care îl va dovedi prin probele administrate.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care, pe cale de excepție, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ca inadmisibilă, în raport de neîndeplinirea procedurii prealabile a informării cu privire la avantajele medierii, conf. prev. art.60 ind.1 al.1 lit. f din Lg.192/2005 privind medierea și avantajele medierii, coroborate cu art.193 N.C.P.C.
Pe fondul cererii de chemare în judecată a reclamantului și în raport de cererea reconvențională, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, obligarea reclamantului la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale față de pârâtul reclamant S. V., precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, detaliind punctul de vedere și motivând cererea reconvențională.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr.641 din 22 iunie 2015, pronunțată în rejudecare, a admis cererea având ca obiect pretenții, și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
În raport de motivele invocate de reclamant în cerere, instanța a reținut că temeiul juridic al acțiunii exercitate de acesta prin primul capăt de cerere îl constituie răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1357 C.civ..
În fapt, din declarațiile pârâților din data de 23.10.2013, date în fața lucrătorilor de poliție, confirmate de raportul privind rezultatul verificărilor efectuate în petiția nr. R/_ (filele 42-43) rezultă că aceștia au administrat împreună în decursul verii anului 2013 o stână situată în orașul Gura Humorului în zona Toaca Hașnet, unde deține și reclamantul o suprafață de teren de 1,4 ha, fânaț. Aceștia au recunoscut în declarațiile indicate că la sfârșitul lunii iulie 2013 reclamantul i-a comunicat că animalele pârâților au intrat pe porțiunea de teren deținută de reclamant și i-au trecut prin fân. Pârâții au arătat că părțile au stabilit de comun acord ca reclamantul să cosească o altă parcelă de teren aparținând pârâtului S. V.. Pârâții au arătat că după aproximativ o lună reclamantul a arătat că deplasându-se la fața locului au găsit iarba cosită, însă nu ei sunt răspunzători pentru situația intervenită deoarece nu știu cine a cosit iarba, ci reclamantul care a fost neglijent. Aspectele relatate au fost confirmate în parte și de martorii ascultați de lucrătorul de poliție P. P. și A. G. (filele 48-49).
Instanța a apreciat declarațiile anexate la filele 46-47 ca având caracterul unei mărturisiri extrajudiciare a pârâților. Este real că în declarația de la fila 47 numele pârâtului apare ca fiind „Gemănari G.”, însă dat fiind faptul că situația de fapt expusă în cuprinsul declarației se coroborează cu probele administrate în cauză și că pârâtul G. G. nu a contestat respectivul înscris, potrivit art. 301 C.p.civ. instanța a apreciat că înscrisul a fost semnat de pârât și cuprinde declarația dată în mod liber de acesta în fața lucrătorului de poliție.
În consecință, instanța a apreciat ca fiind dovedită fapta delictuală invocată de către reclamant respectiv distrugerea recoltei de fân aparținând reclamantului aferentă suprafeței de teren de 1,4 ha, fânaț, situată în orașul Gura Humorului în zona Toaca Hașnet, deținută de reclamant.
Instanța a apreciat convenția invocată de reclamanți ca făcînd referire, așa cum rezultă din însăși recunoașterea pârâților mai sus arătate, doar la modul de despăgubire al reclamantului, respectiv prin asigurarea unui alt teren reclamantului pentru cosit. Pârâții nu și-au îndeplinit obligația asumată pentru plata despăgubirii, întrucât atunci când s-a deplasat la locul indicat, reclamantul a găsit terenul cosit. Instanța nu poate reține susținerea pârâților că cosirea terenului se datorează neglijenței reclamantului, întrucât obligația efectuării plății revenea pârâților, care trebuiau să asigure reclamantului plata prejudiciului produs și să efectueze toate diligențele necesare pentru aceasta.
Referitor la declarațiile martorilor B. V. și D. G. (filele 22-23), date în fața instanței, prin care reclamantul a încercat să dovedească existența unui schimb de folosință între părți anterior faptei delictuale reclamate, instanța a apreciat că proba administrată nu este de natură a răsturna proba recunoașterii însăși a pârâților. În plus, martorii B. V. și D. G. au descris încheierea între părți a unei convenții constând într-un schimb de terenuri în care reclamantul ar fi fost de acord ca pârâții să folosească pentru pășunat un teren pășune, aparținând acestuia și nu fânaț așa cum a reclamat și cum s-a consemnat în cuprinsul raportului privind rezultatul verificărilor efectuate în petiția nr. R/_ (filele 42-43).
Prejudiciul material suferit de reclamant constă în suma de 1000 de lei, așa cum a fost estimat de martora P. P. (fila 49), cuantificare pe care instanța a reținut-o în lipsa unor alte probe concludente administrate de părți în acest sens.
Împotriva sentinței civile au declarat apel pîrîții S. V. și G. G. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au reiterat în primul rînd excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că nu s-a parcurs procedura prealabilă a medierii, care era obligatorie la data promovării acțiunii întrucît decizia CC nr.266/2014 care a declarat neconstituțională obligația impusă de disp.art.601 lit.f din Legea nr.192/2006 a intervenit ulterior.
Pe fondul cauzei apelanții au arătat că în condițiile în care reclamantul nu și-a motivat cererea în drept instanța era obligată să îi pună în vedere să complinească această lipsă sau să anuleze cererea în cadrul procedurii de regularizare.
Instanța nu a procedat astfel, ba mai mult, în motivarea soluției se preiau argumente atît din sfera răspunderii delictuale cît și din sfera răspunderii contractuale.
Referitor la răspunderea delictuală apelanții au arătat că aceasta nu este dată întrucît așa cum rezultă din actele aflate în dosarul R/_ al Poliției Gura Humorului trecerea cu animalele peste terenul reclamantului s-a făcut în baza unei înțelegeri verbale cu pîrîtul; că în cauză nu s-a stabilit în mod cert legătura de cauzalitate dintre prejudiciul invocat și traversarea cu animalele a terenului în discuție; nu s-a realizat o valoare corectă a prejudiciului ci s-a acordat reclamantului valoarea cerută fără a se proba aceasta pe calea unei expertize.
Apreciază apelanții că în mod greșit soluția instanței s-a întemeiat pe declarațiile anexate la filele 46-47 dosar, ca avînd caracterul unei mărturisiri extrajudiciare, acestea fiind declarații date în fața organelor de cercetare penală, astfel că nu puteau fi folosite în procedura civilă; că deși inițial analiza instanței s-a realizat pe structura art.1349 Cod civil, în motivarea soluției se adoptă argumente din sfera art.1350 cod civil care reglementează răspunderea contractuală reținînd în mod greșit că înțelegerea dintre părți se referă doar la modul de despăgubire a reclamantului și nu o înțelegere anterioară privind schimbul de terenuri confirmată de martorii audiați în cauză B. V. și D. G..
Intimatul a depus la dosar întîmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul nefondat.
Astfel, în ce privește inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că nu s-a parcurs procedura medierii, tribunalul constată că această chestiune a fost tranșată în mod definitiv prin Decizia civilă nr.831 din 25 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava prin care s-a reținut că excepția nu este dată, astfel că în al doilea ciclu procesual această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție.
Pe fondul cauzei, de observat, contrar susținerilor apelanților, că instanța nu a invocat izvoare diferite în ce privește răspunderea ce revine pîrîților ci a argumentat obligația lor de plată în baza răspunderii civile delictuale reținînd drept faptă delictuală trecerea acestora cu animalele peste terenul reclamantului și distrugerea recoltei de fîn.
Referirea instanței la înțelegerea părților nu determină schimbarea naturii juridice a răspunderii ci a avut în vedere modalitatea de despăgubire a reclamantului pentru prejudiciul cauzat. Acest aspect este confirmat și de declarațiile date de S. V. și G. G. în fața organelor de cercetare penală, față de care în mod corect prima instanță a apreciat că au caracterul unor mărturisiri extrajudiciare și care se coroborează și cu depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului în fața primei instanțe.
Convenția invocată de pîrîți în sensul că anterior incidentului s-ar fi înțeles cu reclamantul pentru un schimb de folosință de terenuri nu a fost dovedită, chiar și martorul B. V. care în fața instanței a afirmat existența acesteia se presupune că se referea la convenția privind despăgubirea reclamantului întrucît însuși pîrîtul S. V. în declarația dată precizează că la discuția cu reclamantul privind modul în care acesta din urmă să fie despăgubit cu un teren pentru cosit, a afirmat că la discuție a participat și B. V..
De altfel, chiar și în ipoteza în care s-ar reține situația invocată de pîrîții apelanți, în condițiile în care aceștia nu i-au asigurat în mod real reclamantului compensarea pentru paguba creată prin trecerea cu animalele pe terenul său, fapta acestora se dovedește ilicită.
În ce privește cuantumul prejudiciului, în condițiile în care acesta nu a fost contestat de pîrîții apelanți el a fost corect reținut de instanță la indicarea reclamantului și confirmat de martora P. P..
Față de aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pîrîții S. V., domiciliat în Gura Humorului, ..19, jud.Suceava și G. G., domiciliat în ., orașul F., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.641 din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul ȘESTAC C., domiciliat în ., orașul F., jud.Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – Șalar A. I.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 17 februarie 2016
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1893/2015. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1502/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
