Rectificare carte funciară. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 3791/86/2015
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 109/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător A. I. M.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. G. domiciliat în ., CP_, jud Suceava împotriva deciziei civile nr.330/26.05.2015 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr._ *** în contradictoriu cu intimații S. N. și L. VICUȚA ambii domiciliați în ., CP_, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost depus un memoriu de către contestator și o cerere de acordare a unui nou termen de judecată de către intimatul S. N. motivat de existența unui alt dosar pe rolul Judecătoriei Rădăuți cu termen de judecată la 04.09.2015.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către intimatul S. N..
Contestatorul B. G. arată că nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei solicitată de către intimatul S. N., acesta nefăcând dovada susținerilor sale, văzând și poziția contestatorului care se opune.
Instanța, constată că cererea de contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile noului cod de procedură civilă și, având în vedere art.27 din noul cod de procedură civilă conform căruia „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”, raportat la data procesului reține incidente în cauză dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, și anume art.318 C..
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare arătând totodată că dorește ca dosarul său să se judece de către Tribunalul B..
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 09.07.2015 sub nr._, contestatorul B. G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.330/26.05.2015 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr._ *** în contradictoriu cu intimații S. N. și L. VICUȚA.
În motivare acesta a arătat că prin decizia 1069/11.11.2014, Tribunalul Suceava a admis apelul si a modificat în totalitate încheierea de ședință din 16.04.2014 a Judecătoriei Rădăuți, iar în consecință, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale. Astfel s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1894 din 6.06.2013 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că: „Obligă pârâtul S. N. să plătească reclamantului B. G. suma de 6913,34 lei cheltuieli de judecată(în loc de 38,13,34 lei).”
In mod corect Tribunalul a reținut în prima instanță că în baza art 281 al. 1, raportat la art.274, C.proc.civ, s-a constat din probele existente la dosar ca parații intimați datorează reclamantului apelant cheltuieli de judecata in suma de 6913.34, lei, astfel că în baza art. 296 s-a admis apelul.
Însă în recalificarea caii de atac din apel în recurs, ceea ce părea doar o chestiune formala, fondul cauzei fiind dezbătut deja, de către aceeași judecători de la Tribunalul Suceava, a avut surprinderea să i se respingă recursul si a fost prejudiciat de 3.100 ron.
Conform art 503 alin 1 Ncpc hotărârile instanțelor pot fi atacate cu contestație in anulare când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau cand o instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis sa cerceteze unul din motivele de
modificare sau casare.
Soluția instanței de recurs se întemeiază pe grave erori materiale ale instanței, datele cuprinse în motivarea deciziei sunt eronate fata de situația reala, fiind potrivnice situației de fapt si de drept dedusa judecații, cât si tuturor probelor din proces, ceea ce duce la concluzia certă că instanța investita a soluționat cauza fără a lua în calcul datele reale și corecte precizate de către el prin actele depuse la dosar.
Dispozițiile art. 503 Cod proc. civ. sunt aplicabile în cauza, atat timp cat instanța de recurs a comis o greșeala materiala, prin omiterea unor elemente importante sau informații din
dosar, care aveau influenta cu privire la soluția pronunțata in cauza, concluzia instanței referitoare la lipsa de relevanta a acestor impedimente fiind contrara probatoriului.
Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, având in vedere o pertinenta analiza a probatoriului.
Contestatorul a solicitat admiterea acestei contestații careeste justificata de circumstanțe riguroase si de substanța (cauza Ryabikh c. Rusiei). Principiul securității juridice nu este unul absolut. CEDO a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivita măsura reparatorie, atunci când procedurile derulate in fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 (cauza L. c. României). In orice caz, puterea de a iniția si de a admite o cale extraordinara de atac trebuie exercitata de către autorități in asa fel incat sa asigure, in cel mai înalt grad posibil, un echilibru just intre interesele implicate in cauza-
Arbitrarul este evident in felul in care instanța a soluționat cauza, anterior introducerii caii extraordinare de atac, aparență care justifica redeschiderea procedurilor (cauzele Garcia Ruiz c. Spaniei, Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei)
În contextul celor arătate mai sus- rezulta că instanța de fond si recurs au soluționat cauza, contrar probelor administrate in cauza, prejudiciind contestatorul prin pronunțarea unei soluții contrare prevederilor legale si, favorizând prin soluția pronunțata pe intimați.
Instanța trebuie sa supravegheze in virtutea rolului activ, ca actele privind acest dosar sa fie legal îndeplinite.
În situația în care persoanele care considera ca au fost vătămate în drepturile lor, sau care au un interes, pot sa ceara reintrarea în legalitate prin mijlocul procedural oferit de legiuitor-contestația in anulare.
Prin natura si calificarea contestației in anulare, modul în care a înțeles să se folosească de acest mijloc procedural extraordinar, se urmărește anularea unor acte vizate ca nelegale, ce îl vor afecta în mod iremediabil.
Autoritatea de lucru judecat este considerată un principiu, exprimat prin adagiul non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care există o hotărâre definitivă.
În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească este considerată ca o expresie a adevărului {res iudicata pro veritate habetur).
Stabilitatea hotărârilor definitive este necesară, dar nu în detrimentul soluționării juste și legale a cauzelor. în consecință, s-a pus problema raportului dintre principiul autorității lucrului judecat - pe de o parte - și principiile legalității și aflării adevărului - pe de altă parte - si s-a decis că în împrejurări excepționale cauza rezolvată printr-o hotărâre civila rămasă definitivă, poate fi supusă unei reexaminări printr-o procedură cu caracter extraordinar.
Înscriind condițiile necesare pentru ca reexaminarea hotărârilor definitive să nu se transforme într-o etapă ordinară a judecății, Codul de procedură civila a reglementat un sistem de căi extraordinare de atac care, în variate situații, asigură desființarea hotărârilor ne leg a le si netemeinice. Aceste căi de atac se numesc extraordinare nu pentru motivul că pot fi folosite în cazuri rare, excepționale, ci pentru a se deosebi de căile ordinare, întrucât, spre deosebire de acestea, pot fi exercitate numai împotriva hotărârilor definitive care au căpătat autoritatea lucrului judecat. De aceea, aceste căi de atac se situează în afara desfășurării ordinare a procesului civil, în afara sistemului gradelor de jurisdicție.
A apelat la acest mijloc legal, pentru a provoca o amplificare a desfășurării procesului civil în vederea efectuării, numai în anumite cazuri și condiții, a unui control judecătoresc asupra hotărârilor greșite intervenite în acest proces. Excesele autorității de lucru judecat cu menținerea hotărârilor judecătorești, date in mod greșit, sunt foarte periculoase .
Contestația in anulare are ca finalitate înlăturarea efectelor erorilor judiciare, prin desființarea hotărârilor judecătorești definitive care conțin asemenea erorii este de natură să aducă o serioasă atingere puterii lucrului judecat. Interese sociale majore impun însă, ca împărțirea justiției să se facă numai cu respectarea adevărului, trecându-se atunci când este cazul, peste exigentele puterii lucrului judecat.
Contestatorul a depus la dosar un memoriu ( fila 12) și înscrisuri ( filele 13-62 dosar).
Deși legal citați intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Asupra contestației în anulare constată:
Potrivit art. 318 din vechiul cod de procedură civilă ”Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale(…)”.
Textul de lege are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, prin omiterea sau confundarea unor elemente sau date materiale importante, evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
În speță, contestatorul, deși a invocat că decizia atacată ar fi rezultatul unei grave greșeli materiale, nu a precizat în concret în ce constă pretinsa greșeală, făcând doar un scurt rezumat al ciclurilor procesuale parcurse și o expunere teoretică a acestui caz de contestație în anulare, cu referire la doctrina internă și la practica CEDO, conchizând, generic, că instanța de recurs a soluționat cauza contrar probelor administrate și prevederilor legale incidente.
Prin urmare, ceea ce urmărește contestatorul este reaprecierea probelor și reexaminarea fondului, nemulțumit fiind de soluția instanței de recurs sub acest aspect.
Or, pe calea contestației în anulare nu se pot invoca pretinse greșeli de judecată, vizând stabilirea situației de fapt, interpretarea probelor, a textelor legale incidente în cauză, altminteri s-ar deschide părții, într-o manieră ocolită, posibilitatea de a declara recurs la recurs.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare pusă la dispoziția părților interesate doar pentru anumite cazuri expres și limitativ prevăzute, care în nici un caz nu repun în discuție justețea soluției pronunțate.
A admite contrariul și a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs cu privire la modul în care a apreciat probele ori a interpretat dispozițiile legale, înseamnă a deschide calea recursului la recurs, lucru ce nu este posibil.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh c.Rusiei). Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie, atunci când procedurile derulate în fața instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 din Convenție (cauza L. c. României). În orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.
Astfel, pronunțându-se în cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate ( res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absența unor circumstanțe excepționale-situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) - acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de contestației în anulare exercitată de un particular care fusese parte la procedură.
În consecință, în baza art.320 vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. G. domiciliat în ., CP_, jud Suceava împotriva deciziei civile nr.330/26.05.2015 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr._ *** în contradictoriu cu intimații S. N. și L. VICUȚA ambii domiciliați în ., CP_, jud Suceava, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. L. A. L. A.
Red V.O.D
Tehnored.L.A.
2 ex./14.09.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 404/2015. Tribunalul SUCEAVA | Reintegrare în familie. Sentința nr. 1350/2015. Tribunalul... → |
|---|
