Revendicare imobiliară. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 1535/227/2013
Dosar nr._ -revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.21
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2015
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTOR L. A.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta O. N., împotriva sentinței civile nr. 950 pronunțată la data de 14 mai 2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. L., R. F. și R. I. (Nicușor).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 13.01.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 30.04.2013, reclamanta O. N., în contradictoriu cu pârâții C. L., R. F. și R. I.(Nicușor), a solicitat obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1000 mp. teren arabil, situat în orașul Dolhasca, jud. Suceava, parte din suprafața de 2042 mp. teren arabil, situat la locul numit „O.”, înscrisă în titlul de proprietate nr. 4751/23.01.2009; obligarea pârâților la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune, reprezentând beneficiul nerealizat în anul în curs, ca urmare a ocupării suprafeței de 1000 mp. teren; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 4751/23.01.2009, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,4672 ha teren, în favoarea autorului său, S. G., inclusă în suprafața de 2042 mp. teren arabil, situat la locul numit „O.”, pe raza orașului Dolhasca, jud. Suceava; iar de la data punerii în posesie și până în data de 01.04.2013 a stăpânit terenul, când a fost anunțată de persoana care îl lucra efectiv, că pârâții au arat și însămânțat suprafața de aproximativ 1000 mp. din totalul de 2042 mp.
A precizat că pârâta C. L., deține teren în zona respectivă, dar pe un alt amplasament, și că deoarece nu poate folosi terenul în litigiu în acest an, solicită obligarea pârâților la plata beneficiului nerealizat, respectiv c/valoarea produselor pe care le-ar fi putut obține de pe această suprafață, apreciind aceasta la suma de 3000 lei și având în vedere că terenul este unul bun productiv.
Reclamanta a menționat faptul că este fiica numiților S. G. și O. M., așa cum rezultă din actele de stare civilă și registrul agricol din anii 1959-1960.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 563, 565, 566 Cod Civil, art. 451-453 Cod proc.civ.
P. precizările formulate și depuse la f. 33 dosar, reclamanta a înțeles să-și majoreze câtimea obiectului cererii deduse judecății, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1478 mp. în loc de 1000 mp. teren.
Așa cum reiese din planul topo cadastral întocmit de către ing. A. M., suprafața ocupată efectiv de pârâți este de 1478 mp. teren.
In legătură cu valoarea indicată în acțiune, a avut în vedere prețul practicat pe piața imobiliară, fiind vorba despre teren arabil extravilan.
Pârâții C. L., R. F. și R. I. au formulat întâmpinare (f. 48-51 dosar), prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
In fapt, au arătat că nu s-a făcut dovada vocației succesorale a reclamantei după S. (S.) Gh.G. și potrivit certificatului de căsătorie a lui S. Gh.G., aceasta este fiica lui O. T. și O. M. și s-a născut în anul 1943. Potrivit certificatului de căsătorie, S. G. s-ar fi căsătorit în anul 1948 cu O. M., fiica lui S. G..
Arată că potrivit întâmpinării Comisiei de fond funciar Dolhasca, în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, O. N. este una și aceeași persoană cu O. N., care figurează ca fiică la poziția de rol a lui S. G., iar potrivit sentinței civile 2831/1999, O. N. are vocație succesorală după defuncți prin retransmitere, culegând cota de 1/7, cuvenită fiului postdecedat al defuncților, A..
In ce privește obligarea lor de către reclamantă la plata de daune în sumă de 3000 lei, pârâtul R. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât acesta doar a arat terenul proprietatea pârâtei C. L., în indiviziune cu C. M., C. D.-I., G. M. și C. A. la locul „ Mălăiște” arendat către pârâtul R. F., astfel că nu există identitate între el și titularul obligației care intră în conținutul raportului de drept material dedus judecății.
Pârâtul R. F., a arătat că a arendat de la C. L. suprafața de 3600 mp. la locul „ Mălăiște”, detenția precară fiindu-i transmisă printr-un contract de arendă încheiat în luna februarie 2013.
Pârâta C. L., a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3600 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr.3822/2004, pe vechiul amplasament dinaintea cooperativizării, configurația și amplasamentul terenului, rezultând din planul de situație- anexă la expertiza efectuată în dosarul de partaj nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
In raport de actele doveditoare, pârâta a arătat că deține la locul în litigiu teren în limita actelor justificative de proprietate, neocupând teren din terenul reclamantei.
Mai arată că, deoarece reclamanta nu este intabulată cu dreptul de proprietate al terenului revendicat, potrivit art. 556 alin. 1 Cod civil. „dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, iar potrivit art. 557 alin. 4 Cod civil: în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea disp. prev. la art. 888. alin. 1 Cod civil.
Față de cele de mai sus expuse, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In drept și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 și urm. Cod proc.civ. art. 453 Cod proc.civ.
P. răspunsul la întâmpinarea pârâților, reclamanta O. N. (f.75-77 dosar), a arătat că în legătură cu vocația sa succesorală, după defunctul S. Gh. G., pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4751/2009, precizează că este al doilea soț al mamei sale, O. M., conform actelor de stare civilă anexate.
P. contractul de schimb din 14.10.1937 prin care M. Gh.D., dă în schimb lui A. O., 20 prăjini loc de casă în satul Siliștea Nouă, a făcut dovada faptului că suprafața în litigiu, provine de la bunicii ei paterni- O. A. și V., iar potrivit sentinței civile nr. 2831/1999 a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a soluționat partajul succesoral după O. A. și V., această suprafață nu a fost inclusă în masa succesorală după cei doi defuncți.
A precizat că pârâții R. I. și R. F. sunt cei care i-au ocupat efectiv terenul în litigiu, iar ca urmare a demersurilor întreprinse de către agenții de poliție Dolhasca, consecință a reclamației făcute de aceasta la data de 02.04.2013, aceștia au ocupat terenul la îndemnul pârâtei C. L., proprietara terenului, dar fără a prezenta un contract de arendă în acest sens.
Apoi că, în realitate, cele două parcele „O.” și „ Mălăiște” care vizează suprafața de 3600 mp. proprietatea pârâtei C. L., au amplasamente diferite și nu sunt identice, purtând denumiri diferite: tarlaua „O.” are deschidere la drumul județean, în timp ce tarlaua „Mălăiște” este situată în spatele acesteia, cu deschidere la drumul de exploatare.
De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și mențiunile din cele două titluri de proprietate: terenul la „O.” din titlul de proprietate nr. 4751/2009 este situat în tarlaua 35, . de la „Mălăiște” din titlul de proprietate nr. 3822/2004, este situat în tarlaua 35, .> Cu privire la aspectul invocat de către pârâți în întâmpinare, cu privire la faptul că nu este intabulată cu dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, potrivit prev. art. 887 alin. 1 cod civil „ drepturile reale se dobândesc, fără înscrierea în cartea funciară când provin prin moștenire”, cum este și cazul în speța de față.
In dovedire, anexează la dosar înscrisuri.
P. sentința civilă nr.950 din 14.05.2014 Judecătoria Fălticeni a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. I. și R. F. și a respins ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
A respins ca nefondată acțiunea având ca obiect revendicare și pretenții, astfel cum a fost precizată, privind pe reclamanta O. N., în contradictoriu cu pârâții: C. L., R. F. și R. I..
A obligat reclamanta să plătească pârâtului R. F., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, privitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților R. loan și R. F., că această excepție este incidentă în cauză, câtă vreme nu există identitate între acești pârâți și titularii obligației care intră în conținutul raportului de drept material dedus judecății.
Pârâtul R. loan a arătat că a arat în martie 2013 terenul proprietatea pârâtei Ciobanașu L., aflat în indiviziune cu Ciobanașu M., Ciobanașu D.-I., G. M. și Ciobanașu A., teren în suprafață de 3.600 mp situat la locul numit „Mălăiște", arendat de către pârâtul R. F., cel care nu dețin acest teren.
Pârâtul R. F., a învederat faptul că de asemenea, a arendat de la prim-pârâta C. L. aceeași suprafață de teren, pe care o deține cu titlu de folosință și nu sub nume de proprietar, detenția precară fiindu-i transmisă printr-un contract de arendă încheiat în februarie 2013.
Pe fondul cauzei, se reține că prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanta O. N. a solicitat obligarea pârâților să-i predea suprafața de 1.478 mp din cei 2.042 mp situați la locul numit „O." proprietatea sa, astfel cum apare evidențiată în titlul de proprietate nr. 4751/23.01.2009, poz. A.L3, eliberat după S. Gh. G. ( S. Gh. G.).
A mai solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 3000 lei, reprezentând daune, provocate prin necultivarea terenului (f.33 dosar).
Reclamanta este fiica lui O. T. și O. M. (și nu a lui S. G. și O. M.) și s-a născut în 1943, iar potrivit certificatului de căsătorie a lui S. G., acesta s-a căsătorit în anul 1948 cu O. M., fiica lui S. G..
Din cuprinsul întâmpinării formulate de Comisia de Fond Funciar Dolhasca în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni (care are ca obiect modificarea TP 4751/2009), O. N. este una și aceeași persoană cu O. N., persoană care figurează menționată ca fiică la poziția de rol a lui S. Gh. G., iar potrivit sentinței civile nr. 2831/1999 a Judecătoriei Fălticeni, anexată acțiunii, care a finalizat partajul averii succesorale după O. A. și V. și care a vizat o suprafață de 162,6 ari situată la locul „La P." înscrisă în titlul de proprietate nr. 3309/1998, reclamanta Orlenschi N. are vocație succesorală după defuncți prin retransmitere (f. 11, 15-19 dosar).
Astfel reclamanta, a cules cota de 1/7 cuvenită fiului postdecedat al defuncților A., fiind menționat ca moștenitor O. A., fiu postdecedat al fiului V. al defuncților.
Reclamanta nu a justificat vocația succesorală după S. Gh. G., prin urmare nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren revendicată.
Cererea privind obligarea pârâților la daune în sumă de 3.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă în anul 2013, urmare a ocupării de către pârâți a terenului în litigiu, nu a fost dovedită.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi putut fi cultivat cu cartofi sau că, în eventualitatea cultivării s-ar fi obținut o anumită cantitatea de cartofi.
Actele și lucrările dosarului au stabilit că suprafața de teren în litigiu, nu este propice culturilor agricole anuale, care înseamnă și cheltuieli suplimentare de înființare, întreținere și recoltare a culturilor agricole, de natură a diminua corespunzător valoarea recoltei care s-ar fi putut obține, fiind dintotdeauna cultivat cu iarbă.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora de la data punerii sale în posesie și până la 01.04.2013 a deținut terenul revendicat, dată la care ar fi fost ocupat abuziv de către pârâți, nu au fost dovedite.
Pârâtei Ciobanașu L., potrivit sentinței civile nr. 558/04.03.2011, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, i s-a atribuit în indiviziune, alături de Ciobanașu M., Ciobanașu D.-I., G. M. și Ciobanașu A., suprafața de 3.600 mp teren arabil extravilan, situată la locul „Mălăiște", înscrisă în TP 3822/2004 la poz. A.1.3, între vecinii: O. A., drum județean, P. D. și drum exploatare (f. 57-60 dosar).
Susținerile reclamantei, potrivit cărora această din urmă suprafața de teren, nu se învecinează cu drumul județean la est, nu pot fi reținute ca utile și pertinente soluționării cauzei, câtă vreme această vecinătate este consemnată în TP 3822/2004, precum și în schița întocmită cu ocazia punerii în posesie, și în planul de situație-anexă la expertiza I. D. efectuată în dosar nr._ (f.60-62, 68 dosar).
De altfel, reclamanta nu a făcut dovada că a contestat vecinătățile menționate pentru această suprafață, în titlul de proprietate nr. 3822/2004.
Pentru această suprafața de 3600 mp. la „Mălăiște” s-a reconstituit după persoana îndreptățită, def. Ciobanașu T. C. dreptul de proprietate pe vechiul amplasament de dinainte de CAP, configurația și amplasamentul terenului fiind cea evidențiată și în planul de situație-anexă la expertiza I. D. efectuată în dosarul de partaj succesoral (f. 62, 68 dosar).
Potrivit acestui plan, o suprafață de 138 mp (4 m lățime și 34,5 m lungime) este ocupată de C. G., iar potrivit procesului-verbal de constatare din 15.04.2013, întocmit de Primăria orașului Dolhasca, din cei 3.600 mp evidențiați în TP 3822/2004, 3.289 mp. au fost arați de R. F., diferența fiind ocupată de curtea casei de locuit, aparținând numitului C. G. (f. 68, 72 ).
In acest proces-verbal se menționează că suprafața de 3600 mp. la „Mălăiște” respectă amplasamentul suprafeței evidențiate în TP 3822/2004, precum și lățimea de 9 m înscrisă în schița raportului de expertiză, întocmit în cauză, având ca obiect ieșirea din indiviziune a moștenitorilor lui Ciobanașu T. C., vecinul la nord fiind O. A., cel care ține teren în arendă de la Orlenschi N..
Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing.P. I., expert topo, concluziile acestuia privind identificarea celor 3.600 mp situați la locul în litigiu, nu au avut reperele din procesul verbal de punere în posesie, cele din cuprinsul titlului de proprietate nr. 3822/2004, precum și schița întocmită cu ocazia partajului, schiță care respectă modalitatea de punere în posesie, pentru identificarea acestei suprafețe.
Obiecțiunile formulate de către pârâtă, prin apărător ales, care vizau în principal identificarea suprafeței de 3.600 mp. raportat la vecinătățile înscrise în TP 3822/2004, schița întocmită cu ocazia punerii în posesie din care rezulta dimensiunile de 9 m și 400 m și funcție de planul de situație-anexă la expertiza I. D. efectuată în dosar nr._, nu au fost analizate prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul a înțeles să-și mențină punctul de vedere, arătând că s-au avut în vedere toate documentele scriptice și grafice.
Or, această concluzie nu are la bază înscrisurile mai sus menționate, iar din cuprinsul raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză, reiese că expertul a identificat terenurile fiecărei părți funcție de limitele indicate de fiecare și nu raportat la vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate ale părților și la documentația premergătoare ale acestora, în principal procesele verbale de punere în posesie, întocmite de către comisia locală.
Concluziile raportului de expertiză, precum și ale suplimentului la raport nu sunt de natură să tranșeze chestiunea unei eventuale suprapuneri scriptice între titlurile de proprietate ale părților și îndreptățirea autorilor acestora la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Astfel expertul, la obiectivul „să se stabilească dacă pârâții ocupă teren din proprietatea reclamantei”, a răspuns că prin situația prezentată în anexa grafică 4, suprafața ocupată de pârâți este de 1.404 mp, contur hașurat de culoare roșie și albastră (f.120 dosar).
Conform acestui plan de situație anexa 1 la raport, suprafețele de teren ocupate de părți, se învecinează la sud, dar în titlul de proprietate nr. 4751/2009 emis după S. Gh.G., moștenitorii C. C. apar ca vecini la vest, în timp ce pe titlul de proprietate nr. 3822/2004 emis pentru moșt. C. C., vecinul de la nord este O. A., cel care, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, a primit de la reclamantă suprafața de 2042 mp. teren arabil extravilan, de la „ O.”, în arendă.
In circumstanțele în care titlul de proprietate emis după S. Gh. G., titlu opus de către reclamantă în prezenta cauză este ulterior celui emis autorului prim-pârâtei, este fără putință de tăgadă că vecinătățile înscrise în acest titlu cât privește suprafața de la „O.” nu sunt conforme cu situația reală.
P. urmare, reținerea ca utile și pertinente, a afirmațiilor expertului, potrivit cărora identificarea și măsurarea terenurilor în litigiu, s-a realizat funcție de limitele indicate de părți, ar conduce la concluzia că în limita celor 1.404 mp. există o suprapunere între titlurile părților.
Această concluzie impune analiza comparativă a titlurilor de proprietate prezentate de părți în susținerea pretențiilor lor și funcție de posesia actuală și cuprinsul proceselor verbale de punere în posesie a părților, înscrisuri ce fac parte din documentația prealabilă eliberării titlurilor de proprietate.
Suprafața de 3.143 mp. evidențiată prin contur hașurat de culoare albastră, în planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză- ing. P. I., corespunde ca amplasament și vecinătăți modalității de punere în posesie prealabilă emiterii titlului de proprietate nr. 3822/2004, și vecinătăților menționate cât privește suprafața de 3.600 mp teren arabil „Mălăiște", cu ocazia întocmirii raportului de expertiză I. D. în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, planul de situație anexă întocmit cu acest prilej, având aceiași vecini cu cei indicați în titlul de proprietate.
De altfel, reclamanta nu a înțeles să procedeze la întocmirea documentației cadastrale necesară înscrierii în CF a dreptului său de proprietate, cât privește suprafața de 2042 mp. teren arabil extravilan Dolhasca-Suceava, la locul „O.”, documentație care odată întocmită, prin determinarea coordonatelor necesare ar fi fost de natură să susține pretențiile acesteia.
Așa fiind, în temeiul art. 245 și urm. Cod proc.civ. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. I. și R. F. și a respins ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
In temeiul art. 563, 566 Cod civil, coroborat cu disp. art. 556 alin. 1, art. 557 al. 4, art. 885 al. 1, art. 888 C.Civil, a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect revendicare și pretenții, astfel cum a fost precizată
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta Orlenschi N., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, procedând la analiza comparativă a titlurilor de proprietate, instanța a considerat că se impune a da eficiență titlului nr. 3822/2004, emis pe numele autorului pârâtei Ciobanașu L., deoarece vecinătățile înscrise în titlul de proprietate opus de ea, care este și mai recent, nu sunt conforme cu situația reală.
În mod greșit a reținut instanța de fond că de la data punerii în posesie și până la 01.04.2013 nu a deținut terenul revendicat.
Înțelege să dovedească acest aspect prin intermediul probei testimoniale, martorii O. A. și M. T. având cunoștință despre modalitatea în care s-a exercitat posesia asupra imobilului.
Proba testimonială a fost propusă în fața primei instanțe, dar nu a mai fost administrată după efectuarea expertizei.
În mod eronat a reținut instanța de fond că titlul intimatei Ciobanașu L. este preferabil. întrucât părțile, se prevalează de titluri prin care se reconstituise dreptul de proprietate asupra imobilelor, instanța de fond trebuia să aibă în vedere și actele în baza cărora a fost dobândit dreptul de proprietate asupra acestor bunuri anterior preluării acestora de către statul comunist.
P. titlul de proprietate nr. 4751/23.01.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru imobilul în suprafață de 2.042 m.p. pe vechiul amplasament.
Vechiul amplasament reiese din analiza actului de schimb din 6 octombrie 1937, a titlului de proprietate susmenționat și a procesului-verbal de punere în posesie (anexa nr. 1 la raportul de expertiză).
Astfel, conform actului de schimb din 6 octombrie 1937, A. O. - tatăl ei - a dobândit terenul cu următoarele vecinătăți:
- la sud -G. P. (în titlul de proprietate este indicat moștenitorul acestuia, P. D.),
- la nord-V. A. O. (în titlul de proprietate este menționată ea, O. N., deoarece a moștenit imobilul respectiv de la bunica sa, O. V.),
- la est - șoseaua B. (în procesul-verbal de punere în posesie figurează R. C., dumnealui construindu-și o casă pe o porțiune din acest teren anterior anului 1989; în titlul de proprietate vecinătatea estică este reprezentată de terenul lui S. G. deoarece terenul a figurat pe numele acestuia în registrul agricol, fiind împărțit în două loturi distincte),
- la vest - M. Gh. D. - Atât în procesul-verbal de punere în posesie, cât și în titlul de proprietate nr. 4751/2009, terenul se învecinează la vest cu moștenitorii lui Ciobanașu C..
Intimata Ciobanașu L. nu a demonstrat că autorul său a dobândit terenul de la M. Gh. D. (care era vecinul din vest a terenului dobândit prin schimb de autorul meu), sau că dreptul de proprietate s-ar fi reconstituit pe vechiul amplasament, așa cum s-a procedat pentru terenul revendicat de ea.
P. urmare, nu are nicio relevanță faptul că titlul de proprietate opus de pârâtă are o vechime mai mare.
Vecinătățile indicate în titlul de proprietate nr. 3822/2004 al intimatei Ciobanașu L. nu corespund cu cele indicate în fișa proces-verbal de punere în posesie (anexa nr. 2 la raportul de expertiză). Astfel, vecinătatea estică indicată in procesul-verbal de punere în posesie este O. N. (contrar celor reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii apelate), iar în titlul de proprietate este „drum județean”.
În concluzie, titlul de care se prevalează intimata este incorect întocmit.
În plus, reclamanta deține terenul în modalitatea evidențiată în raportul de expertiză efectuat în cauză abia din luna aprilie a anului 2013, iar nu din momentul punerii în posesie, aspect ce se poate demonstra prin administrarea probei testimoniale.
R. C. și-a edificat o gospodărie pe terenul tatălui încă din timpul C.A.P.-ului.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în acest caz „... grădinile din intravilan ale foștilor proprietari... revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali sau a moștenitorilor acestora”.
Raportat la aceste dispoziții legale, terenul a reintrat de drept în proprietatea sa, fără a mai fi necesară vreo formalitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. (1), 471 alin. (1), 480 alin. (2), 451 alin. (1) și 453 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe textele de lege invocate în rândurile de mai sus.
Pârâții Ciobanașu L., R. F. și R. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele:
P. S.C. nr. 950/14.05.2014 a Judecătoriei Fălticeni s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a lui R. I. și R. F. și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu ei; s-a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect revendicare și pretenții formulată împotriva lui Ciobanașu L. și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
În primul rând, deși prin apelul formulat de reclamantă se solicită, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, nu se face nici o referire la modalitatea de soluționarea a excepției lipsei calității procesual pasive a lui R. I. și R. F., excepție corect admisă.
Pârâtul R. I. doar a arat în martie 2013 terenul proprietatea pârâtei Ciobănașii L., aflat în indiviziune cu Ciobanașu M., Ciobanașu D.-I., G. M. și Ciobanașu A., de 3,600 mp „Mălăiște”, arendat către l R. F.. Nu deține terenul revendicat, încât nu există identitate între el și titularul obligației care intră în conținutul raportului de drept material dedus judecății. Conform art 35 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății
În ce îl privește pe pârâtul R. F., a arendat de la C. L. terenul de 3,600 mp „Mălăiște”, pe care nu-l deține sub nume de proprietar, detenția precară fiindu-i transmisă printr-un contract de arendă valabil încheiat în februarie 2013. P. urmare, nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, prin raportare la același temei anterior invocat – art. 35 C.pr.civ.
Din această perspectivă și în raport de limitele învestirii instanței de apel consideră că obiect al verifîcărilor jurisdicționale îl vizează doar soluția dată de instanța de fond în ce o privește pe Ciobanașu L..
Reclamanta O. N. a formulat o acțiune de revendicare și daune, pretinzând că-i ocupă fără drept o suprafață de 1.478 mp din cei 2.042 mp „O.” proprietatea sa, evidențiați în. TP 4751/23,01.2009, poz, A.1.3, titlu eliberat după S. Gh. G. (cunoscut ca și S. Gh. G.).
O primă chestiune care se pune în discuție este dacă s-a făcut dovada vocației succesorale a reclamantei după S. (S.) Gh, G., în opinia sa, răspunsul este negativ.
Potrivit certificatului de naștere al reclamantei, aceasta este fiica lui O. T. și O. M. (și nu a lui S. G. și O. M.) și s-a născut în 1943. Potrivit certificatului de căsătorie a iui S. G., acesta s-ar fi căsătorit în anul 1948 cu O. M., fiica lui S. G..
Potrivit întâmpinării formulate de Comisia de fond funciar Dolhasca în Dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni (care are ca obiect modificarea TP 4751/2009), O. N. este una și aceeași persoană cu O. N., persoană care figurează menționată ca fiică la poziția de rol a lui S. Gh. G., iar potrivit S.C nr. 2831/1999 a Judecătoriei Fălticeni, care a finalizat partajul averii succesorale după O. A. și V. și care a vizat o suprafață de 162,6 ari situată la locul JU Postelnici înscrisă în TP 3309/1998, Orlenschi N. are vocație succesorală după defuncți prin retransmitere, culegând cota de 1/7 cuvenită fiului postdecedat al defuncților A.. Mai este menționat ca moștenitor O. A., fiu postdecedat al fiului V. al defuncților. S-a mai depus la instanța de fond un înscris greu, lizibil, care pare a fi un contract de schimb din 14.10.1937, prin care M. Gh. D. dă în schimb lui A. O. 20 prăjini loc de casă în satul Siliștea Nouă din .> Interpretând coroborat toate aceste înscrisuri, rezultă că reclamanta nu a justificat vocația succesorală după S. Gh. G., prin urmare nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat (privită prin prisma dovedii titularului acestui drept).,
În altă ordine de idei, reclamanta a susținut în fața instanței de fond că de la data punerii sale în posesie și până la 01.04.2013 ar fi deținut terenul revendicat, când Ciobanașu L. l-ar fi ocupat abuziv prin R. F. și R. I., s-a mai arătat că Ciobanașu L. ar trebui să dețină teren la locul în litigiu, însă pe un alt amplasament.
Lui Ciobanașu L., prin S.C. nr. 558/04.03,2011 (Dosar nr._ ) a Judecătoriei Fălticeni i s-a atribuit în indiviziune, alături de Ciobanașu M., Ciobanașu D.-I., G. M. și Ciobanașu A., suprafața de 3.600 mp „Mălăiște”, înscrisă în TP 3822/2004 la . poz, A.1.3 între vecinii: O. A., drum județean, P. D. și drum exploatare.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că suprafața de 3.600 mp nu ar avea ca vecin „drum județean” având în vedere că, pe de o parte, această vecinătate a drumului rezultă din cuprinsul TP 3822/2004, din schița întocmită cu ocazia punerii în posesie și din planul de situație-anexă la expertiza I. D. efectuată în Dosar nr._, iar, pe de altă parte, de vreme ce conținutul TP 3822/2004, sub aspectul vecinătăților, nu a fost contestat.
Pentru acest teren s-a reconstituit după def. Ciobanașu T. C. dreptul de proprietate pe vechiul amplasament de dinainte de cooperativizare, configurația terenului rezultând din planul de situație-anexă la expertiza I. efectuată în dosarul de partaj succesoral. Potrivit acestui plan o suprafață de 138 mp (4 m lățime și 34,5 m lungime) este ocupată de C. G.. Iar potrivit Procesului-verbal de constatare din 15.04,2013, întocmit de Primăria orașului Dolhasca, din cei 3.600 mp evidențiați în TP 3822/2004, 3.289 mp au fost arați de R. F., diferența fiind ocupată cu curtea casei de locuit. Este vorba de casa lui C. G., în acest proces-verbal se arata că terenul corespunde amplasamentului suprafeței evidențiate în TP 3822/2004, dar și lățimii de 9 m înscrisă în schița raportului de expertiză privind ieșirea din indiviziune a moștenitorilor lui Ciobanașu T, C. și că vecin în partea nordică este O. A., care ține teren în arendă de la Orlenschi N..
Concluzia care se impune este una singură: Ciobanașu L. de deține la locul în litigiu teren în limita actelor justificative de proprietate, neocupând, teren din terenul reclamantei. În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, nu puteau fi valorificate concluziile acestuia. În ceea ce privește identificarea celor 3.600 mp situați la locul în litigiu, având în vedere faptul că nu s-au avut în vedere reperele care rezultă din punerea în posesie, din mențiunile TP 3822/2004 și din modalitatea, de configurare a terenului cu ocazia partajului (care respectă modalitatea de punere în posesie).
Ciobanașu L. a formulat, de altfel, obiecțiuni împotriva raportului, arătând că suprafața de 3.600 mp s-a. identificat raportat la limitele indicate de fiecare parte și susținând că se impunea identificarea în funcție de vecinătățile înscrise în TP 3822/2004, de schița întocmită cu ocazia punerii în posesie, din care rezultă dimensiunile de 9 ml și 400 ml și funcție de planul de situație-anexă la expertiza I. D. efectuată în Dosar nr._ . P. suplimentul la raportul de expertiză, expertul și-a menținut punctul de vedere, arătând că s-au avut în vedere toate documentele scriptice și grafice, concluzie care nu se coroborează cu înscrisurile menționate anterior,
Din cuprinsul raportului de expertiză și al suplimentului la raportul de expertiză rezultă că expertul a identificat terenurile fiecărei părți funcție de limitele indicate de fiecare și nu raportat la vecinătățile înscrise în TP 4751/2009 și 1 v 3822/2004, respectiv la modalitatea de punere în posesie realizată de comisia locală.
Deși chestiunea unei eventuale suprapuneri scriptice între titlurile lor și chestiunea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament trebuia lămurită pe bază de expertiză topo, nu erau edificatoare concluziile raportului de expertiză în acest sens.
La răspunsul „să se stabilească dacă pârâții ocupă teren din proprietatea reclamantei”, se răspunde că prin situația prezentată în anexa grafică 4 suprafața ocupată de pârâți este de L404 mp, contur hașurat de culoare roșie și albastră.
O astfel de concluzie nu putea fi reținută și nu putea conduce la admiterea acțiunii.
Dacă se raportează la ce afirmase expertul, că a identificat terenurile funcție de limitele indicate de părți, rezultă că în limita celor 1.404 mp de fapt exista și suprapunere între titlurile părților.
O asemenea concluzie implică analiza comparativă a titlurilor opuse reciproc de părți, chestiune neanalizată de expert și care trebuia și putea fi lămurită prin verificarea concordanței dintre situația care rezultă din posesia actuală și modalitatea de punere în posesie a părților. Instanța de fond, în schimb, analizând titlurile opuse reciproc, vizând și modalitatea de întocmire a raportului de expertiză, a concluzionat corect în sensul preferabilității titlului ei, practic, reclamanta, neprobând că în limita terenului revendicat a făcut - dovada unui titlu care să-mi poată fi opus cu succes.
Pe de altă parte, suprafața de 3.143 mp evidențiată prin contur hașurat de culoare albastră corespunde și modalității de punere în posesie prealabil emiterii TP 3822/2004, și modalității de configurare a terenului de 3.600 mp „Mălăiște” cu ocazia întocmirii raportului de expertiză I. D. în Dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, încât rezultă că terenul de 1.404 mp este deținut de ea în limitele justificative de proprietate.
O altă problemă analizată de instanța de fond viza faptul că reclamanta nu este întabulată cu dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Potrivit art.556 al 1 C.civ., dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, iar potrivit art. 557 al 4 C.civ., în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888 (care reglementează condițiile de înscriere în cartea funciară). Potrivit art. 885 al.1 C.civ., drepturile reale asupra imobilelor înscrise în cartea, funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.
Transpunând aceste prevederi legale la speța de față, cum pentru terenul revendicat reclamanta nu a fcut dovada înscrierii în cartea funciară, cererea sa cu atât mai mult nu putea fi primită.
Privitor la daunele de 3.000 lei, reprezentând, beneficiul nerealizat reclamantă în 2013 ca urmare a ocupării de către ei a terenului revendicat, nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi cultivat sau ar fi putut cultiva cartofi pe suprafața revendicată, nici nu s-a probat cantitatea de cartofi care s-ar fi obținut, încât simplul fapt că a solicitat obligarea subsemnaților la daune reprezentând beneficiul nerealizat în 2013 nu este suficient, fiind, necesar să dovedească acest beneficiu nerealizat. Terenul în litigiu a fost dintotdeauna cultivat cu iarbă și nu cu culturi agricole, plus că beneficiul nerealizat trebuie să țină cont și de cheltuielile de înființare, întreținere și recoltare a culturilor agricole, de natură a diminua corespunzător valoarea recoltei care s-ar fi putut obține, dovezi neadministrate de reclamantă, deși sarcina probei îi revenea.
Pentru toate acestea, solicită, respingerea apelului formulat de către reclamantă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 453 C.p. c.
Reclamanta Orlenschi N. a formulat răspuns la întâmpinare în motivarea căruia a arătat că într-adevăr, a învestit instanța de control judiciar să analizeze soluția atacată doar în ceea ce o privește pe intimata-pârâtă C. L..
Calitatea procesuală activă este dată în ceea ce o privește, contrar susținerilor intimatei C. L., pentru motivele dezvoltate în memoriul de apel. De altfel, Judecătoria Fălticeni nici nu s-a pronunțat cu privire la o astfel de excepție, care ar fi făcut inutilă analiza fondului cauzei, după cum nici intimata nu a înțeles să insiste în invocarea ei.
În plus, conform actului de partaj voluntar succesoral autentificat cu nr. 1617/08.10.2014, pe care îl anexezează în copie certificată, acest teren îi aparține.
Expertiza efectuată de către domnul I. D. în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni nu îi este opozabilă, câtă vreme ea nu a fost parte în acel litigiu.
Referitor la împrejurarea că dreptul ei de proprietate asupra imobilului nu este înscris în cartea funciară, conform art. 56 din Legea nr. 71/2011, înscrierea drepturilor reale în cartea funciară se face doar în scop de opozabilitate față de terți, până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare.
Pârâta ocupă teren din proprietatea sa, după cum în mod corect s-a arătat în raportul de expertiză întocmit, în caz contrar, instanța de fond nu ar mai fi trebuit să procedeze la compararea titlurilor invocate de ei, ci - stabilind că pârâta nu posedă bunul ei - să statueze că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul va confirma soluția atacată, pentru considerentele de mai jos:
Potrivit art.563 din Codul civil, text în baza căruia reclamanta ți-a întemeiat acțiunea „ Proprietarul unui bun are dreptul de a revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul „.
Din interpretarea dispozițiilor suscitate rezultă că acțiunea în revendicare este o acțiune a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamantului îi incumbă potrivit art.249 din codul de procedură civilă atât dovada dreptului de proprietate cât și faptul că bunul revendicat este stăpânit în mod abuziv de pârât.
În speță astfel cum rezultă din actele și lucrările pricinii, așa cum în mod legal a reținut și instanța de fond reclamanta Orlenschi N. a revendicat de la pârâții R. F. și R. I. o suprafață de 1000 mp teren arabil situat în oraș Dolhasca, parte din suprafața de 2042 mp teren de la locul numit „O.”, sens în care s-a prevalat de titlul de proprietate nr.4751 din 23.01.2009.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar (acte de stare civilă), din precizările reclamantei apelante la termenul de astăzi 06.01.2015, Tribunalul reține că titlul de proprietate nr.4751/23.01.2009 susamintit a fost emis pe numele defunctului S. Ghe .G..
Reclamanta este fiica numiților O. T. și O. M. și s-a născut în anul 1943.
Astfel cum a învederat instanței de apel, tatăl său a decedat în anul 1946, mama sa rămânând văduvă cu doi copii, respectiv cu reclamanta și cu sora sa T., iar după doi ani s-a recăsătorit cu S. G. pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate, mama sa, O. M. decedând în anul 1996 iar, S. G. în anul 2008.
Cum reclamanta nu figurează evidențiată pe titlul de proprietate nr.4751/23.01.2009 pe care și-a întemeiat acțiunea, față de cele mai sus invocate prin precizări, Tribunalul constată că întemeiat a reținut judecătorul instanței de prim grad, că reclamanta apelantă nu are vocație succesorală după S. G. și că, prin urmare, nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat.
Susținerile reclamantei precum că terenul din litigiu ar fi constituit proprietatea defuncților săi părinți O. T. și O. M., fiind trecut în Registrul Agricol pe numele lui S. G. nu pot fi primite de instanța de apel, astfel de susțineri nefiind în măsură să-i confirme pretențiile în revendicare.
Este a se observa în acest sens, că nici reclamanta și nici autoarea sa O. M. nu apar evidențiate pe titlul de proprietate nr.4751/23.01.2009, apoi; așa cum a recunoscut și arătat apelanta, chiar dacă terenul ar fi fost al mamei sale, dinainte de căsătoria cu S. G., aceasta, respectiv O. M. a decedat în anul 1996, deci cu mult înainte de decesul lui S. G., intervenit în anul 2008, și nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren în timpul vieții, la apariția Legii Fondului Funciar, și nici ulterior, moștenitorii săi, respectiv reclamanta, nu s-au manifestat în acest sens.
Cum mama reclamantei a decedat în anul 1996,este a se reține că apelanta nu poate face dovada proprietății acestui teren revendicat nici prin retransmitere după S. G.,cel în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea titlului nr.4751/2009.
În dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus în timpul procesului, respectiv în apel, actul de partaj succesoral autentificat sub nr.1617 din 98.10.2014 potrivit cu care din terenurile evidențiate în titlul de proprietate nr.4751/2009 i-ar fi revenit apelantei terenul din . de 2042 mp arabil, tarlaua 35.
Nici acest înscris nu poate fi primit de instanța de apel ca doveditor al proprietății terenului revendicat, întrucât pe de o parte nu s-a probat care sunt moștenitorii defunctului S. G.; iar pe de altă parte, actul de partaj voluntar nu poate produce efecte juridice în ceea ce o privește pe reclamantă, câtă vreme ea nu justifică vocația succesorală după defunctul S. G., cel în favoarea căruia s-a eliberat titlul de proprietate în condițiile Legii Fondului Funciar, astfel că nu putea la partajarea și atribuirea terenurilor din titlu.
Așa fiind, în absența unui titlu translativ de proprietate pentru terenul revendicat, în absența unui titlu de proprietate eliberat în condițiile Legii nr.18/1991 și cum reclamanta nu justifică vocație succesorală după numitul S. G., întemeiat a concluzionat prima instanță că aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru cei 1000 mp revendicați, respingând pretențiile sale din acțiune.
Întrucât apelanta nu a probat că este proprietarul terenului din litigiu, iar pârâții au depus în apărare sentința civilă nr.558/2011 a Judecătoriei Fălticeni și titlul de proprietate nr.3822/2004, Tribunalul va înlătura considerentele primei instanțe privitoare la compararea titlurilor de proprietate ale părților litigante.
Cum celelalte critici exced prezentului cadru procesual, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, găsind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Date fiind și prevederile art.453 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta O. N., domiciliată în mun. Suceava, ., nr.12, ., . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat ”T. V.”, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.28, ., ., împotriva sentinței civile nr. 950 pronunțată la data de 14 mai 2014 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. L.,domiciliată în loc. Dolhasca, județul Suceava, R. F. și R. I. (Nicușor), ambii cu domiciliul în .,județul Suceava.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. S. A.
Red.CL.
Tehnored.SA/ 7ex/30.01.2015
Judecător fond S. G.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
