Partaj judiciar. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1490/206/2009**

Dosar nr._ - partaj judiciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 63

Ședința publică de la 27 ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

JUDECĂTORGherasim – P. V.

JUDECĂTORSeserman A.

GREFIERSimion M. G.

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de către pârâții L. M., L. G., L. F., L. T., L. M. C., L. E., M. CATRINUȚA (F. L.), L. M. G., și L. I. împotriva sentinței civile nr. 1048 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul_, intimați fiind reclamanții L. E. – decedată și L. I..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea să se depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 27 ianuarie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 07 mai 2009, reclamanta L. E. i-a chemat în judecată pe pârâții: L. I., L. E. a V., L. F. a V., L. G. a V., L. T. a V., L. M. C. a V. și L. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească: masa succesorală rămasă după defunctul L. I. (decedat la 20 decembrie 2002 ); calitatea de moștenitor a părților și cotele cu care concură la masa succesorală ; să se partajeze averea succesorală rămasă după acesta prin atribuirea de loturi în natură, fiecărui moștenitor.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat următoarele:

La data de 20 decembrie 2002 a decedat L. I. și în urma sa au rămas de partajat:

- suprafața de 13.100 m.p. teren (dobândită de acesta prin moștenire de la părinții săi ), situat în satul Paltinul . cu: Reabschi I., I. V., S. T., S. M. izlazul comunal și drumul comunal și

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie, șură și fânar situate pe acest teren ( edificate de defunct împreună cu ea – reclamanta, în timpul căsătoriei).

La această masă de partajat concură: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼; pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota 1/3 din 3/4; pârâtul L. I., fiu cu cota de 1/3 din ¾ și- pârâții: L. E. a V., L. F. a V., L. G. a V., L. T. a V., L. M. C. a V. – în calitate de nepoți după fiul decedat L. V. a I. - toți cu cota de 1/3 din ¾.

Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.728 din codul civil.

Prin cererea reconvențională depusă la dosar (fila 66 – 67) pârâtul L. I. a solicitat: completarea masei de partajat după defunctul L. I. cu suprafața de aproximativ 3 ha teren fânaț situat la locul numit „Podirei” de pe raza satului P., învecinat cu: P. P., familia B., șoseaua și izlazul comunal; să se constate că el are lucrări de îmbunătățiri la imobil în sumă de circa 10.000 lei, constând în: văruitul a 4 camere, vopsitul stoleriei, vopsitul cu ulei a casei, bucătăriei de vară și grajdului, vopsitul tablei de pe casă, montarea tavanelor false la bucătăria de vară, montarea burlanelor la bucătăria de vară și șură, montarea podelelor la șură și montarea gardurilor la întreaga gospodărie.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că reclamanta cu bună știință a omis să treacă la masa de partajat și această suprafață de teren și nici nu a făcut referire la îmbunătățirile pe care el le-a adus la imobilele respective și pe care le folosește împreună cu reclamanta ( mai puțin bucătăria de vară ).

Prin sentința civilă nr. 772/26 mai 2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a admis acțiunea de partaj, după cum urmează:

S-a constatat că masa bunurilor de partajat după defunctul L. I., decedat la 22 decembrie 2002 se compune din suprafețele de:

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie de vară, șură și fânar, în valoare de 31.400 lei ( restul de ½ fiind partea de bun comun al reclamantei ) și

- suprafața de 1,31 ha teren situat în intravilanul satului Paltinu din .>

S-a constatat că, la această masă de partajat concură:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼ ;

- pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾;

- pârâtul L. I., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾ și

- pârâții: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), în calitate de nepoți de fiu predecedat, cu cota de 1/3 din ¾.

S-a dispus ieșirea din indiviziune și s-au atribuit părților următoarele loturi:

- reclamantei L. E. lotul nr.1 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 4,5,6,7,19,18,17,4, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- dormitorul, sufrageria, holul de intrare, holul, casa scării și camerele din pod cât și anexele gospodărești: bucătărie de vară, grajd, șuri lângă bucătăria de vară, fânar și ½ din șura de lemne în spatele bucătăriei de vară, conform variantei III c din completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de Quandul L.;

- pârâtului L. I. lotul nr.2 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 7,8,21,12,13,16,17,18,19,20,7, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G., precum și

- bucătăria și ½ din șura de lemne situată în spatele bucătăriei de vară, conform variantei III c din completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de Quandul L.;

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), lotul nr.3 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 3,4,17,16,3, din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G. și

- pârâtului L. G., lotul nr.4 format din:

- suprafața de 3275 m.p. teren conform anexei nr.1 cu punctele de contur 1,2,316,13,14,15,1 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul F. G..

În vederea egalizării loturilor, a obligat pe reclamanta L. E. la plata sultelor după cum urmează:

- pârâtului L. I. suma de 1012 lei;

- pârâtului L. G. suma de 7850 lei și

- pârâților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C., suma de 7850 lei.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părților și în acest sens:

- s-a dispus obligarea pârâtului L. I. să-i plătească reclamantei suma de 1.087,5 lei;

- a bligat pe pârâtul L. G. să-i plătească reclamantei suma de 2137,5 lei și

S-a dispus obligarea pîrîților: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C., să-i plătească reclamantei suma de 2137,5 lei.

S-a luat act că părțile au renunțat la capătul de cerere privind intabularea.

S-a respins cererea reconvențională a pârâtului L. I..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că:

Pârâtul L. I. nu a făcut cu nimic dovada susținerilor sale din cererea reconvențională, încât aceasta este nefondată.

Cât privește acțiunea reclamantei, instanța în baza probelor administrate și ținând seama că părțile nu au avut obiecțiuni cu privire la rapoartele de expertiză întocmite (mai puțin cel topo, referitor la neindicarea parcelelor cadastrale, apte de intabulare) și nici referitor la proiectul de partaj, a constatat că acțiunea de partaj a fost întemeiată și a admis-o, instanța – în temeiul art.728 din Codul Civil coroborat cu art.673 ind.5 alin.1 și 673 ind.6 alin.1 Cod Procedură Civilă – și în acest sens a constatat că masa bunurilor de partajat după defunctul L. I., decedat la 22 decembrie 2002 se compune din suprafețele de:

- cota de ½ din construcțiile: casă, grajd, bucătărie de vară, șură și fânar, în valoare de 31.400 lei ( restul de ½ fiind partea de bun comun al reclamantei ) și

- suprafața de 1,31 ha teren situat în intravilanul satului Paltinu din . că

La această masă de partajat concură:

- reclamanta L. E., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de ¼ ;

- pârâtul L. G., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾;

- pârâtul L. I., în calitate de fiu, cu cota de 1/3 din ¾ și

- pârâții: L. E., L. G., L. F., L. T. și L. M. C. ( toți moștenitori al defunctului L. V.), în calitate de nepoți de fiu predecedat, cu cota de 1/3 din ¾.

Așadar, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit părților loturi, ținând seama – pe de o parte – de poziția exprimată de aceștia, iar – pe de altă parte – de modul de folosință a bunurilor, cât și de cotele cu care aceștia concură la moștenire.

Părțile au declarat recurs împotriva susmenționatei sentințe, iar prin Decizia nr. 1047, pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 15 mai 2012, s-a admis recursul formulat de pârâtul L. I., s-a dispus casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut, în esență, că, prima instanță a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, respectiv nu s-a preocupat să administreze probe din care să rezulte dovada dreptului de proprietate a defunctului L. I., asupra imobilelor din litigiu.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2013, sub nr._ .

La data de 11.10.2012, pârâtul L. I. a depus la dosar o cerere reconvențională (filele 43-44), prin care a solicitat, în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză, ca prin sentința ce o va pronunța, instanța să dispună ca lotul de teren în natură ce i-ar fi revenit defunctului L. V. a I., să-i fie atribuit lui

În motivarea în fapt a cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că, prin declarația autentificată sub nr. 2720/30.08.2004, la BNP H. I. S., defunctul L. V., fratele său, i-a cedat suprafața de 40 ari teren ce se află situat în jurul casei părintești din com. Vatra Moldoviței, ., iar posesia asupra imobilelor supuse partajului a fost și este exercitată numai de către pârât și reclamantă.

A apreciat pârâtul că, față de declarația autentică mai sus menționată, din care rezultă faptul că a cumpărat de la fratele său, L. V., decedat în anul 2006, terenul în suprafață de cca. 40 de ari teren, se impune atribuirea către acesta a lotului de teren ce i-ar fi revenit lui L. V..

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art. 119-120 din Codul de procedură civilă.

La data de 30.10.2012, pârâta L. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat, în esență, că atât aceasta cât și copiii săi, Lupas G., Lupas F., Lupas T., Lupas M. C. si Lupas V., nu sunt de acord ca terenul ce i-ar fi revenit autorului lor, L. V., după L. I., să-i fie atribuit pârâtului.

Totodată, pârâta a arătat că este acord cu sentința pronunțată în primul ciclu procesual .

La termenul din data de 05.07.2013, pârâtul L. I. a depus la dosar un memoriu, în cuprinsul căruia a solicitat să se constate că a cumpărat, de la reclamanta L. E., suprafața de 3275 mp. teren.

La același termen, instanța a pus în discuție calificarea memoriului ca fiind o cerere reconvențională, însă pârâtul, prin apărător a arătat că nu înțelege să investească instanța cu o cerere reconvențională, astfel că, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a soluționat cauza în limitele în care a fost investită până la momentul depunerii memoriului.

Prin sentința civilă nr. 795 din data de 12 iulie 2013, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis acțiunea civilă având a obiect „partaj succesoral”, formulată de reclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâții L. I., L. I., L. G., L. F., L. T., L. M. C., L. E., Maftean Catrinuța, L. M. G. și L. M., și în consecință:

A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant L. I., ca neîntemeiată

A constatat ca masa succesorala rămasă după Lupas I., decedat la data de 20.12.2002 se compune din următoarele bunuri imobile:

- suprafața de_ mp teren identica cu parcelele nou formate nr. 463, 460, 66, 458, 462, 461 toate din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din conversia CF 21 a . si .. 194/2 din CF_ Vatra Moldoviței, provenita din CF 1231 Valea Boului;

- cota de ½ din construcțiile casa, in valoare de 41.761 lei, bucătărie de vara in valoare de 6.997 lei, grajd in valoare de 10.006 lei, suri situate lângă bucătăria de vara in valoare de 1.562 lei, sura de lemne in valoare de 956 lei si fanar in valoare de 1.499 lei, valoarea totala a construcțiilor fiind de 62.781 lei.

A constatat ca la aceasta masa de partajat concura:

- reclamanta Lupas E., in calitate de soție supraviețuitoare, cu cota indiviza de ¼

- pârâtul Lupas I., în calitate de fiu, cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții Lupas G., Lupas F., Lupas T., Lupas M. C. si

Lupas E. (moștenitori după Lupas V.), cu cota indiviza de 1/3 din ¼;

- pârâții Lupas (căsătorită M.) Catrinuta, Lupas M. G., Lupas I. si Lupas M. (moștenitori după Lupas G.) cu cota indiviza de 1/3 din ¼.

A dispus ieșirea din indiviziune a parților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul L. I. prin care a arătat următoarele:

Dacă în ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra terenului și atribui­rea loturilor conf. raportului de expertiză întocmit de exp. B. G., instanța a procedat corect, cu excepția lotului nr.1 atribuit moșt. def. L. V., în schimb, valoarea masei de partajat la construcții este de_ lei și nu_ lei (restul de 1/2 fiind partea de bun comun al reclamantei L. E., în prezent decedată, la data de 03.08.2013) iar cota de participare este de 7850 lei pentru fiecare moștenitor.

El nu trebuie să plătească cu titlu de sultă nici o sumă de bani deoarece

conf. tranzacției încheiate la data de 11.05.2012 (pag.45 dosar recurs) și tranzacției încheiata la data de 28.02.2013 (pag.161 din prezentul dosar) reclamanta L. E. i-a cedat din lotul său, conform variantei I de partaj - raport de expertiză tehnică (raportul inițial și nu din completarea raportului de expertiză) întocmit de expert Quandid L., fără a pretinde sultă, camera cu destinația sufragerie, 1/2 părți din șura de lemne din spatele bucătăriei de vară,

compartimentul standoală și adăpostul pentru animale (coteț), din anexele gospodărești și a fost de acord să folosească împreună holul de la .>

Prin sentința pronunțată, instanța de fond nu i-a atribuit compartimentul standoală si adăpostul de animale (coteț) din anexele gospodărești.

Pentru egalizarea loturilor, cea care trebuia să plătească sultă în valoare

de 7850 lei, most. def L. G. si L. V. era reclamanta si nu pârâtul.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat si intabularea loturilor formate din imo­bile (pag.3 dosar vol. I) însă instanța a omis să dispună intabularea loturilor for­mate atât pentru teren, cât și pentru construcții.

În mod nelegal i-a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională (dovedită prin înscrisuri și prin martori), deoarece prin declarația autentificată sub nr. 2720 din 30 august 2004 la BNP H. I. S., defunctul L. V. i-a cedat suprafața de 40 de ari de teren ce se află situată în jurul casei părintești com. Vatra Moldoviței ..

S-a menționat în această declarație că „cedez fratelui meu acest teren, deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care subsemnatul am împrumutat-o de la fratele meu L. I., că nu am și nici nu voi avea nici o pretenție de nici o natură de la fratele meu L. I. și declar că renunț în totalitate la dreptul de a ataca în instanță dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren".

Având în vedere că pârâtul a cumpărat de la fratele său L. V., dec. în anul 2006, terenul în suprafață de cea. 40 de ari situat în jurul casei părintești conform declarației sus-arătate, cota parte din terenul su­pus partajului ce i ș-ar fi cuvenit acestuia, urmează să-i fie atribuită lui în lot.

Din acest motiv, def. L. V. n-a acceptat (nici expres, nici în mod tacit) moștenirea după tatăl lor L. I., dec. la data de 20.12. 2002 .

Acest lucru s-a putut vedea din încheierea de suspendare pentru deschi­derea procedurii succesorale (depus la fila 6 dosar, vol. I) conf. căreia deschi­derea procedurii succesorale s-a solicitat la data de 24.10.2008. Posesia asupra imobilelor supuse partajului a fost exercitată numai de către pârâtul L. I. și reclamanta L. E., cu care a gospodărit împreună.

Pentru cele arătate, a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare conform probelor administrate, casarea în parte a sentinței civile atacate în sensul că în lotul său să-i fie atribuite și compartimentul standoală și adăpostul pentru animale (coteț) din anexele gospodărești, admiterea cererii reconvențională formulată, iar suprafața de 3275 mp, identică cu parc. nou formate nr.463/14, 462/3, 460/4, 458/3, 194/5, 461/1 toate din CF. nr. 21 Vatra Moldoviței, corespunzătoare lotului nr.1, să-i fie atribuite lui în lot și să se dispună intabularea loturilor formate atât pentru teren, cât și pentru con­strucții, în CF.

În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. Pr. Civ.

Pârâtul L. I. și moștenitorii reclamantei L. E., L. E., L. G., L. F., L. T., L. M. C., M. Catrinuța, (fostă L.), L. M. G., au formulat întâmpinare prin care au arătat că instanța de fond a stabilit în mod corect masa de partajat rămasă în urma defunctului L. I., atât în ceea ce privește suprafețele de teren, cât și în ceea ce privește construcțiile.

Prin Decizia nr. 2688/1.12.2013 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de L. I. împotriva sentinței civile 795/12 iulie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a modificat în parte sentința civilă menționată mai sus în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului L. I. să plătească numiților L. M., L. Catrinuța, L. M. G. și L. I. suma de 4251 lei cu titlu de sultă în loc de 5231 lei și pe autoarea L. E. la 980 lei sultă către aceeași pârâți.

S-a casat în parte sentința civilă 795/12 iulie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale și s-a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe menținând celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii, intimații fiind obligați să plătească lui L. I. 300 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că instanța trebuia să analizeze și să califice actul invocat de pârât în raport de voința părților, că la data încheierii convenției, 30 august 2004 autorul L. I. era decedat, astfel în cazul în care bunul ar fi fost bun comun al soților L. I. și E., L. V., în calitate de fiu al lui L. I. avea un drept de coproprietate asupra acestui bun, astfel că susținerea intimaților că acesta a dispus asupra unei succesiuni nedeschise nu poate fi primită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 26 februarie 2014 sub nr._, iar la data de 10 aprilie 2014, pârâții L. E., L. Gabrielea, L. F., L. T., L. M. Cruistian, M. Catrinuța (fostă L.), L. M. G., L. M. și L. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de L. I. cu motivarea că înscrisul autentificat sub nr. 2720/30 august 2004 este un act unilateral încheiat și semnat de L. V. și nu poate fi calificat ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare sau o promisiune de vânzare cumpărare întrucât este un act unilateral. Că acesta nu poate fi calificat nici ca reprezentând o dare în plată întrucât actul trebuia să fie bilateral iar L. I. trebuia să primească de bunăvoie imobilul la care face referire L. V., împrejurare de fapt care nu este menționată în cuprinsul actului și nu există semnătura lui L. I..

Au mai arătat pârâții că actul nu poate fi interpretat nici ca donație întrucât, potrivit art. 813 din Vechiul Cod civil, trebuia să fie încheiat în formă de contract și în consecință actul invocat de pârât, încheiat la data de 30 august 2004 la BNP H. I. S. nu este de natură să producă consecințe juridice așa cum solicită pârâtul în cererea reconvențională.

Referitor la întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul partajului succesoral privind averea defunctului L. I., inclusiv cei 40 de ari pretinși de L. I. în cererea reconvențională, s-a menționat că reprezintă suprafețe de teren ce au fost posedate de L. E.. Că L. I. a fost tolerat să locuiască în casa ce a format obiectul partajului după defunctul L. I. ( casa fiind bun comun cu L. E.) dar acesta nu a gospodărit împreună cu mama sa cu care a avut în permanență o relație tensionată iar L. E. a locuit împreună cu L. I. și familia acestuia care o ajuta la trebuirile gospodărești.

S-a menționat că L. E. era înscrisă în registrul agricol și plătea impozite pentru terenul în litigiu, astfel că L. I. nu a exercitat posesia asupra terenului și orice pretenție asupra acestuia este prescrisă din anul 2007, chiar și în condițiile în care înscrisul din 30 august 2004 ar fi avut aptitudinea de a produce consecințe juridice. Pârâții au arătat că nici unul dintre moștenitori nu a pretins că averea defunctului L. I. ar fi fost împărțită voluntar iar înscrisul de care se prevalează L. I. nu putea să vină în sprijinul ideii de partaj voluntar întrucât emană de la un singur moștenitor iar pentru existența partajului voluntar este necesar ca toți erezii să se fi înțeles potrivit dispozițiilor art. 728 Cod civil.

Pârâții au arătat că înscrisul de care se prevalează L. I. probează faptul că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I. a cărui cuantum nu este menționat și pe care L. I. ar fi putut să o recupereze în termen de 3 ani astfel că acțiunea în pretenții este prescrisă din anul 2007.

Au mai învederat pârâții că nu există identitate între terenul revendicat de L. I. în cererea reconvențională și terenul menționat în înscrisuri din 30 august 2004, că separat de terenurile ce au făcut obiectul partajului judiciar, L. V. și ceilalți moștenitori au avut terenuri primite cu titlul de zestre iar L. V. a primit cu titlu de zestre suprafața de 40 de ari de teren pe care a posedat-o până în anul 2004 când i-a cedat-o fratelui său L. I., care la rândul său, a înstrăinat-o unei terțe persoane.

În cauză, s-a luat un interogatoriu lui L. I. care a arătat că terenul din convenția încheiată la data de 30 august 2004, aparținea tatălui său, că fiecare dintre moștenitori după tatăl său L. I. a primit câte o suprafață de câte 1 ha teren, din care L. V. a primit 40 de ari lângă casă care ulterior i-au fost vânduți lui conform înțelegerii de la notar. A precizat că terenul este identic cu cel din expertiza topometrică, că l-a folosit el după care l-a vândut unei terțe persoane.

Prin sentința civilă nr. 1048 din data de 23 octombrie 2014, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, în fond după rejudecare, a admis cererea reconvențională formulată de L. I., împotriva pârâților L. I., L. G., L. F., L. T., L. M. C., L. E., Maftean Catrinuța, L. M. G. și L. M., așa cum a fost precizată și în consecință:

A atribuit lui L. I., suprafața de 3275 mp teren, identică cu parc. nr. 463/14 fânaț de 1690 mp, parc. nr. 462/3 grădină de 585 mp, parc. nr. 458/3 fânaț de 447 mp, parc. nr. 194/5 pășune de 301 mp, parc. nr. 461/1 fânaț de 50 mp și parc. nr. 460/4 arabil de 202 mp, reprezentând lotul nr. 1 din anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de B. G. (fila 159 dosar nr._ ) dobândită prin cumpărare de la L. V., conform actului intitulat „declarație” din 30 august 2004, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004 de BNP H. I. S..

A luat act că nu s-a solicitat compensarea loturilor prin sultă.

A compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare doar în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de L. I. cu privire la lotul nr. I, celelalte dispoziții civile ale Sentinței din 12 iulie 2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc fiind menținute, acestea devenind definitive și irevocabile prin Decizia civilă nr. 2688/11.12.2013 a Tribunalului Suceava.

Așa fiind, orice pretenție a reclamantului L. I. cu privire la standoală sau alte anexe ori în privința imobilului casă de locuit, nu au mai fost luate în discuție de instanță întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat, dispozițiile instanței rămânând definitive.

Referitor la cererea reconvențională, instanța a avut în vedere solicitarea lui L. I. de a se constata că prin actul autentificat sub nr. 2720/30 august 2004 încheiat la BNP H. I. S., a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren menționată în acest act de 40 de ari, asupra căreia L. V. a declarat că o cedează fratelui său L. I., terenul fiind dobândit de către acesta prin moștenire și reprezentând contravaloarea unei sume de bani pe care L. V. a împrumutat-o de la fratele său L. I..

Defunctul L. V. a primit suprafața de 40 de ari de teren prin înzestrare și apoi prin moștenire de la tatăl său L. I. alături de o altă suprafața de circa 60 de arin de teren. Acest teren se află în Vatra satului la locul „în țarnă” și se află în continuarea terenului constând în casă și anexe gospodărești pe care L. V. le-a vândut anterior decesului soților Reapschi.

Terenul de 40 de ari a fost folosit de L. V. din anul 1975 și până în anul 2004 când prin declarația autentificată sub nr. 2720/30 august 2004 l-a vândut reclamantului care ulterior l-a vândut familiei Reapschi fiind în continuarea terenului pe care se află gospodăria acestora.

Din declarațiile martorilor Ș. M., Nicuțar G. audiați la propunerea lui L. I., a rezultat faptul că L. V. vândut lui L. I., terenul care i-a revenit prin moștenire după L. I.. S-a arătat de către martori că terenul din litigiu a fost vândut de L. V. lui L. I. în anul 2004 iar terenul a fost folosit de L. I..

Prin declarația aflată la fila 296 din dosar, L. E. a arătat că L. I. a înstrăinat o suprafață de teren donată de fratele său V. pe când acesta trăia.

De asemenea, la fila 314 din dosar, într-o declarație L. E. a arătat că terenul a fost vândut de L. E. și soțul său V. lui L. I..

Martorul R. P. a arătat în declarația aflată la fila 50 din dosar că terenul de la locul „în țarnă” a fost vândut de L. V. lui L. I. în anul 2004 iar la rândul său L. I. l-a vândut familiei Reapschi în anul 2007.

Martorul pârâtei L. E., pe nume V. G., a arătat în declarația sa, că terenul de 40 de ari a fost primit zestre de L. V. de la tatăl său I., că la folosit din anul 1975 până în anul 2004 când i l-a vândut lui L. I. iar la rândul său acesta l-a vândut familiei Reapschi.

Din declarațiile martorilor a rezultat că terenul de circa 40 de ari a fost folosit după cumpărare de L. I. iar L. E. a recunoscut că soțul său V. a primit bani de la L. I. pentru teren, martorul pârâtei arătând că până în anul 1975 terenul a fost folosit de L. I., autorul părților, după care din 1975 până în anul 2004 de L. V. care l-a vândut lui L. I. în anul 2007.

Instanța a apreciaat că, în raport de probele administrate în cauză actul intitulat „declarație” și autentificat sub nr. 2720/30 august 2004 de BNP H. I. S. poate fi interpretat ca fiind o convenție de vânzare cumpărare avându-se în vedere declarațiile martorilor audiați cât și declarațiile pârâtei L. E., care a recunoscut că terenul a fost vândut de soțul său făcând referiri contradictorii cu privire la suma ce a constituit prețul acestuia.

Prin urmare, voința lui L. V. a fost aceea de a înstrăina terenul, lui L. I., menționând în cuprinsul declarației că nu va mai avea nici o pretenție de nici o natură de la L. I. și renunță în totalitate la dreptul de a ataca în instanță asupra acestei suprafețe de teren.

L. I. a intrat în posesia terenului astfel dobândit pe care l-a folosit în perioada 2004-2007 când l-a vândut soților Reapschi, susținerile în sensul că acțiunea ar fi prescrisă fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Susținerile în sensul că, L. V. nu putea dispune de un bun indiviz, nu au putut fi primite de instanță întrucât actul de dispoziție poate fi validat sub condiție rezolutorie, soarta acestuia, urmând a depinde de partajul dintre comoștenitori.

De asemenea, nu au putut fi primite nici susținerile în sensul că L. V. nu ar fi acceptat succesiune după L. I., în condițiile în care L. V. a dispus asupra unui bun moștenit.

Față de cele ce preced, instanța a admis cererea reconvențională și a atribuit lui L. I., suprafața de 3275 mp teren, identică cu parc. nr. 463/14 fânaț de 1690 mp, parc. nr. 462/3 grădină de 585 mp, parc. nr. 458/3 fânaț de 447 mp, parc. nr. 194/5 pășune de 301 mp, parc. nr. 461/1 fânaț de 50 mp și parc. nr. 460/4 arabil de 202 mp, reprezentând lotul nr. 1 din anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de B. G. (fila 159 dosar nr._ ) dobândită prin cumpărare de la L. V., conform actului intitulat „declarație” din 30 august 2004, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004 de BNP H. I. S., a luat act că nu s-a solicitat compensarea loturilor prin sultă.

S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată, așa cum a solicitat reclamantul cu ocazia soluționării cauzei în fond, pârâții declarând că nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare au arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a calificat actul intitulat „Declarație" aparținând lui L. V., autentificat de BNP H. I. S. sub nr. 2720 din 30 august 2004 „poate fi interpretat ca fiind o convenție de vânzare - cumpărare ".

Așa cum au arătat și în întâmpinarea depusă la data de 10.04.2014, precum și în celelalte cicluri procesuale, acest act nu poate fi considerat ca un act bilateral, care să producă consecințe juridice.

Astfel, actul juridic intitulat declarație, autentificat sub nr. 2720 din 30 august 2004 este un act unilateral, fiind încheiat și semnat de L. V..

In nici un caz declarația autentică efectuată de L. V. nu poate fi calificată ca fiind un antecontract de vânzare - cumpărare sau o promisiune de vânzare - cumpărare.

Înscrisul intitulat declarație este un act unilateral, în timp ce un antecontract de vânzare - cumpărare sau o promisiune de vânzare - cumpărare este un act bilateral.

Înscrisul anterior menționat nu poate fi calificat nici ca reprezentând o dare în plată pentru că și în acest caz actul trebuia să aibă caracterul de a fi bilateral, deoarece creditorul - în speță L. I., trebuia să primească de bună voie imobilul la care a făcut referire L. V. or, acest lucru nu a fost menționat în cuprinsul actului și nici nu există semnătura lui L. I..

Declarația autentificată dată de către L. V. nu poate fi interpretată nici ca reprezentând o donație, care în conformitate cu dispozițiile art. 813 cod civil vechi trebuia să fie încheiată sub forma contractului.

În consecință, înscrisul intitulat declarație, încheiat de către L. V. la 30.08.2004, la Biroul Notarului Public H. I. S., nu este de natură să producă consecințe juridice, în sensul validării acestui act sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 40 ari teren, astfel cum a invocat L. I. în cererea reconvențională.

Conform Deciziei nr. 2688 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Suceava s-a dispus ca instanța de fond, în rejudecare să califice actul juridic anterior amintit, dar să și verifice dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru validarea acestuia.

Or, instanța de fond nu numai că nu a făcut o minimă verificare dacă din punct de vedere al legislației acest act îndeplinește sau nu condițiile, limitându-se la a afirma că „poate fi interpretat ca fiind o convenție de vânzare - cumpărare", fără a argumenta cu nimic acest postulat.

In ceea ce privește întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul partajului succesoral privind averea defunctului L. I., inclusiv cei 40 ari pretinși de către L. I. prin cererea reconvențională, reprezintă suprafețe de teren ce au fost posedate de către L. E., astfel cum au arătat și anterior, în fiecare ciclu procesual și cum a reieșit din probatoriul aflat la dosar.

Cu toate acestea instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a constatat, doar pe baza afirmațiilor lui L. I. că realitatea ar fi fost alta și că acesta ar fi exercitat posesia terenului ce formează lotul nr. 1 din Expertiza B..

L. I. a fost tolerat să locuiască în casa ce a format obiectul partajului după defunctul L. I. (casa fiind bun comun cu L. E.), dar acesta nu a gospodărit împreună cu mama sa, cu care a avut permanent o relație tensionată de certuri și scandal, aceasta fiind și cea care exercita posesia asupra terenului mai sus amintit.

De altfel, L. E. a gospodărit împreună cu L. I. și familia acestuia, care o ajuta la toate treburile gospodărești.

L. E. era înscrisă la registrul agricol și plătea impozite pentru terenul în litigiu. În consecință, L. I. nu a exercitat posesia asupra terenului, astfel încât orice pretenție asupra acestuia este prescrisă din anul 2007, chiar și în condițiile în care înscrisul din 30 august 2004 ar fi avut aptitudinea de a produce consecințe juridice.

De asemenea, nu există identitate între terenul indicat de către L. I. în cererea reconvențională și terenul indicat în înscrisul din 30 august 2004, astfel cum a reieșit și din probatoriul administrat în cauză.

Separat de terenurile ce au făcut obiectul partajului judiciar, L. V. și ceilalți moștenitori ai lui L. I. au avut terenuri primite cu titlu de zestre.

L. V. a primit cu titlu de zestre suprafața de teren de 40 ari (alăturată terenului ce a format obiectul partajului), pe care a posedat-o până în 2004, când i-a cedat-o fratelui său L. I., fiind vorba de o suprafață diferită de cea care face parte din masa de partajat în urma defunctului L. I..

Instanța de fond a confundat terenul ce formează lotul nr. 1 din Expertiza B. cu terenul alăturat masei de partajat și a suprapus o realitate valabilă pentru terenul învecinat ca fiind cu privire la cel în cauză, deși din declarațiile martorilor propuși de către pârâți, din declarația dată cu ocazia cercetării locale de către L. E., precum și din restul probatoriului administrat nu a reieșit că cele două terenuri ar fi identice, ci dimpotrivă, că sunt parcele distincte.

Martorul V. G. a identificat exact terenul ca fiind „situat la est de terenul ce formează masa de partajat și este în prezent îngrădit", iar ambii martori propuși de către pârâți au afirmat că acest teren a fost primit cu titlu de zestre de către L. V., care 1-a înstrăinat lui L. I. prin actul intitulat Declarație din 30 august 2004 și care ulterior a fost vândut lui Reabschi I..

L. E., fiind audiată cu ocazia cercetării locale efectuate în cauză, a identificat suprafața ce face obiectul Declarației lui L. V. ca fiind situată între curtea gospodăriei lui Reabschi I. și limita de hotar a masei de partajat din prezenta cauză, respectiv lotul nr. 1 din Expertiza B..

În aceste condiții a reieșit în mod clar că terenul ce face obiectul amintitei Declarații aparținând lui L. V. nu este identic cu lotul nr. 1 ce face obiectul cererii reconvenționale.

Pe de altă parte, nici unul dintre moștenitori nu a pretins că averea defunctului L. I. ar fi fost împărțită printr-un partaj voluntar și oricum înscrisul invocat de către L. I. nu ar putea să vină în sprijinul ideii de partaj voluntar pentru că emană de la un singur moștenitor, iar pentru existența unui partaj voluntar este necesar ca toți erezii să se fi înțeles, conform art. 728 Cod civil vechi, ceea ce în cauză nu a reieșit.

Înscrisul de care s-a prevalat L. I. a probat doar faptul că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I., care însă nu a fost menționată și pe care cel din urmă ar fi putut să o recupereze de la primul în termen de 3 ani de zile, acțiunea în pretenții fiind prescrisă din anul 2007 și nicidecum contrazisă de către probele administrate, astfel cum în mod greșit a afirmat instanța de fond.

De asemenea, au solicitat a se observa că în înscrisul intitulat „Declarație", defunctul L. V. s-a referit la dreptul său de moștenire „după părinți", în condițiile în care numai tatăl său L. I. era decedat din anul 2002, în timp ce mama sa L. E. a decedat în anul 2013.

D. urmare, în „declarația" L. V. s-a referit la drepturile pe care urma să le dobândească printr-o succesiune viitoare și pe care urma să le cedeze recurentului L. I., fiind nulă de drept în condițiile în care pactele asupra unei succesiuni viitoare sunt interzise, aspect care trebuia constatat de către instanța de fond.

Pentru motivele expuse, au solicitat admiterea recursului și în fond respingerea cererii reconvențională formulată de către L. I. ca fiind neîntemeiată.

În drept, au invocat disp. art. 304 Cod procedură civilă.

Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare a arătat că recursul nu a fost motivat corespunzător in drept, afara de acest aspect, urmează a se reține ca înțelege sa conteste in totalitate susținerile din recurs si sa aprecieze ca toate motivările instanței de fond au fost corecte si temeinice, fiind astfel legale, fiind întemeiate pe un probatoriu concret-poziții procesuale (Lupas E.-fila nr. 296, nr. 314, declarația data cu ocazia efectuării cercetării locale), înscrisuri (actul autentificat sub nr. 2720/30 august 2004, de către B.N.P. H. I. S.) si depoziții de martori: Stefiuc M., Nicutar G., R. P., V. G..

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:

La data de 11.10.2012, pârâtul L. I. a depus la dosarul cauzei o cerere reconvențională (filele 43 – 44), prin care a solicitat instanței să-i atribuie terenul ce i-ar fi revenit după L. V., fundamentul pretenției sale fiind reprezentat de înscrisul intitulat „Declarație” autentificat sub nr. 2720 din 30.08.2004 (fila 45), înscris în cuprinsul căruia L. V. a menționat că cedează fratelui său, respectiv pârâtului L. I. a I. o suprafață de 40 ari teren situat în jurul casei părintești din comuna Vatra Moldoviței, ., învecinat cu S. Tinel, L. I. și izlazul comunal, dobândită prin moștenire de la părinți și că cedează această suprafață de teren deoarece reprezintă contravaloarea unei sume de bani pe care a împrumutat-o de la fratele său L. ilie.

Prin decizia nr. 2688 din 11.11.2013, Tribunalul Suceava a casat în parte sentința civilă nr. 795/12.07.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în ceea ce privește soluționarea acestei cereri reconvenționale și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că în ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță nu a cercetat fondul, întrucât nu a pus în discuție calificarea corectă a convenției încheiate de părți la data de 30 august 2004 astfel cum a fost dovedită cu înscrisul autentificat sub nr. 2720/30.08.2004 la BNP H. I. S. (semnat de cel care se obligă) și declarațiile martorilor audiați în cauză, nu s-a identificat terenul în litigiu, nu s-a stabilit natura juridică a acestui bun, nu a verificat dacă între terenul care face obiectul acestei convenții și cel inclus în masa de partaj și în lotul moștenitorilor defunctului L. V. există identitate. Sub acest ultim aspect s-a avut în vedere că în cursul judecății în primă instanță pârâta L. E. (fila 113), iar în fața instanței, în recurs, intimata L. M. au arătat că suprafața de_ mp supusă partajului nu include celelalte suprafețe de teren date spre folosință moștenitorilor L. G., L. V. și L. I..

În aceste condiții, Tribunalul pentru motivele mai sus arătate a admis recursul, a modificat sentința instanței de fond în ceea ce privește partajul succesoral, în temeiul art. 312 alin.1, 2, 3 Cod de procedură civilă și a casat sentința în privința cererii reconvenționale, precizată, în temeiul art. 312 alin.1, 2, 5 Cod de procedură civilă.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a dispus a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în rejudecare, urmând a se califica actul juridic invocat de recurent și a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru validare, să se analizeze excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimați, sens în care se vor administra probe pentru a se stabili dacă între terenul care face obiectul acestei convenții și cel inclus în masa de partaj și în lotul moștenitorilor defunctului L. V. există identitate, natura juridică a acestui bun și cine a exercitat posesia asupra acestui teren.

Potrivit art. 315 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecători.

Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate, soluția consacrată de art. 315 alin. 1 codul de procedură civilă având o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar.

Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei de casare, instanța de recurs a dat îndrumări judecătorului fondului în sensul că instanța de fond trebuie să ceară lămuriri pârâtului recurent cu privire la calificarea convenției invocate și temeiul de drept al acțiunii, fiind necesar să pună în discuție și să analizeze explicit toate ipotezele, privind calificarea actului invocat de pârât, potrivit voinței reale a părților și în sensul în care acesta produce efecte juridice. În îndrumările date s-a mai arătat că:

„Este adevărat că a fost analizată ipoteza încheierii unui antecontract de vânzare –cumpărare, a unei convenții de vânzare cumpărare, însă așa cum susțin și intimații, înscrisul de care se prevalează recurentul probează că autorul lor, L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I., pe care nu a mai achitat-o obligându-se să execute o altă prestație decât cea la care s-a obligat inițial, respectiv să transfere în contul datoriei dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 40 de ari situat in jurul casei părintești din comuna Vatra Moldoviței, ., învecinat cu S. Tinel, Lupas I. și Islazul comunal, dobândit prin moștenire de la părinți.

Înțelegerea invocată de recurent prezintă caracteristicile unui act de dare în plată sau novație, în baza căreia recurentul solicită a se constata dreptul de proprietate asupra terenului transmis în favoarea sa.”

În speță, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, ca instanță de trimitere, în rejudecare a nerespectat îndrumările date de instanța de casare, atât cu privire la problema de drept dezlegată cât și cu privire la necesitatea administrării unor probe (expertiză cadastrală).

În acest sens, este a se vedea că instanța de recurs a motivat că înțelegerea prezentată de pârâtul L. I. ce însoțește cererea sa reconvențională și care datează din 30.08.2004 prezintă caracteristicile unui act de dare în plată sau novație, în baza căruia pârâtul a solicitat a se constata dreptul de proprietate asupra terenului transmis în favoarea sa, or, în rejudecare, prima instanță nu a procedat la calificarea actului juridic invocat și nici nu a verificat dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru validare respectiv cele reglementate de dispozițiile art. 1128 – 1137 Cod Civil, respectiv art. 1100 – 1683 Cod Civil.

Instanța de fond a analizat ipoteza încheierii unei convenții de vânzare – cumpărare, contrar indicațiilor instanței de recurs, care, în considerente, a arătat că înscrisul de care se prevalează pârâtul L. I. probează că L. V. a împrumutat o sumă de bani de la L. I., pe care nu a mai achitat-o, obligându-se să exercite o altă prestație decât cea la care s-a obligat inițial; prin urmare actul nu poate fi calificat ca un antecontract sau un contract de vânzare – cumpărare.

Prin aceeași decizie de casare, Tribunalul a dispus a se analiza și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimați, or, din cuprinsul și dispozițiile sentinței recurate rezultă că instanța de trimitere a nesocotit prevederile art. 315 Codul de Procedură Civilă, în sensul că nu s-a pronunțat de fel nici asupra acestei excepții.

Mai mult, în considerarea aceleiași prevederi, prima instanță a fost îndrumată a administra probe pentru a se stabili dacă între terenul care a făcut obiectul convenției și cel inclus și în lotul moștenitorului defunctului L. V. există identitate, natura juridică a acestui bun și persoana care a exercitat posesia acestui teren.

Cum terenurile ce compun masa de partaj rămasă după defunctul L. I. au fost identificate din punct de vedere cadastral, e evident că pentru clarificarea aspectelor mai sus semnalate, se impunea administrarea unui probatoriu complex, cu expertiză de specialitate, care să identifice terenul ce a făcut obiectul declarației din 30.08.2004 din punct de vedere cadastral, pentru a se concluziona dacă între terenul de 40 de ari din convenție și cel inclus în locul moștenitorilor defunctului L. V., teren identificat din punct de vedere cadastral, există sau nu identitate.

Neprocedând astfel, instanța de trimitere, e evident că a nerespectat îndrumările date de instanța de casare atât cu privire la problema de drept dezlegată cât și cu privire la necesitatea administrării unor probe și soluționarea unor excepții, iar rezultatul nerespectării acestor îndrumări îl reprezintă nulitatea hotărârii dată în rejudecare.

Față de cele arătate, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 315 Codul de Procedură Civilă, Tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care, instanța de trimitere urmează a ține seama de cele dispuse prin decizia nr. 2688/11.12.2013.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de către pârâții L. M., L. G., L. F., L. T., L. M. C., L. E., M. CATRINUȚA (F. L.), L. M. G. și L. I., toți cu domiciliul ales la av. O. D. – Cîmpulung Moldovenesc, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1048 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul_, intimați fiind reclamanții L. E. – decedată și L. I., Vatra Moldoviței, .

Casează sentința civilă nr. 1048/23.10.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 27 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTORI	GREFIER,
C. L.	G. – P. V.	S. A.	S. M. G.

Red. jud.. C.L.

Jud fond: M. D.

2 ex./10.02.2015

Tehnored. SMG

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Acţiune în constatare. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul SUCEAVA