Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 888/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 888/2015
Dosar nr._ - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 888
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 IUNIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul N. G. I., domiciliat în ..189, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3308 din data de 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. C. și B. R., ambii domiciliați în ..504, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat I. A. pentru apelantul pârât și intimata reclamantă B. R. asistată de avocat Tuirtureanu M. care asigură asistență juridică în cauză și intimatului reclamant lipsă, lipsă fiind apelantul pârât.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar adresa nr._ din data de 15.06.2015 remisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava prin care se comunică ancheta prin care s-a făcut evaluarea psihosocială a minorei N. D. M. (filele 76,77).
Față de împrejurarea că pentru termenul de astăzi a fost încuviințată administrarea probei testimoniale, constată că în sală sunt prezenți martorii părților sens în care le solicită apărătorilor părților să indice numele fiecărui martor în vederea audierii acestora.
Astfel, instanța de control judiciar constată că deși martora B. E. propusă de către intimații reclamanți, se impunea a fi audiată cu privire la atitudinea copilului față de bunicii materni și starea de spirit a minorei, reținându-se la termenul anterior de judecată că aceasta este educatoarea minorei, se constată că aceasta de fapt nu este educatoarea minorei, intimații reclamanți deși au propus-o pe acesta ca martoră nu poate indica aspectele de care are nevoie instanța de control judiciar în aprecierea comportamentului minorei.
Ori, instanța de judecată a admis administrarea probei testimoniale cu educatoarea minorei tocmai pentru a se vedea care este comportamentul acesteia, avându-se în vedere faptul că pârâtul apelant îi interzice minorei să ia legătura cu bunicii materni.
Totodată, în ceea ce privește martorul propus spre a fi audiere la acest termen de judecată de către apelantul pârât se constată că acesta nu a putut fi prezentat în instanță sens în care se solicită înlocuirea acestuia cu un alt martor respectiv F. V. care este prezentă în sala de judecată.
Instanța avându-se în vedere faptul că niciunul dintre martorii propuși la termenul de astăzi spre audiere nu a putut fi prezentat în instanță, respectiv că cel propus de intimați nu este educatoarea minorei așa cum s-a precizat la termenul anterior și că cel propus de apelantul intimat pentru egalitate de tratament nu a fost adus și că se solicită înlocuirea acestuia, instanța de control judiciar precizează că revine de la administrarea probei cu martori, apreciind că relațiile comunicate prin ancheta socială depusă la termenul de astăzi sunt suficiente pentru a da posibilitatea instanței să-și formeze un punct de vedere.
Instanța văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare apărătorii părților nu mai au alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, solicitând ambilor apărători ai părților să precizeze dacă sunt pregătiți pentru a pune concluzii pe fondul cauzei sau se solicită acordarea unui termen în acest sens.
A. I. A. și avocat T. M. învederează faptul că sunt pregătiți pentru a pune astăzi concluzii pe fondul cauzei, instanța acordând cuvântul la dezbateri, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
A. I. A. pentru apelantul pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul stabilirii altul program pentru legăturile personale ale minorei cu bunicii materni, a condițiilor vizitării precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Din punctul său de vedere concluziile anchetei sociale depuse la termenul de astăzi la dosar sunt corecte, astfel încât solicită instanței a reține că în cauză se impune stabilirea unui alt program de vizitare al minorei în condițiile în care cel stabilit în timpul vacanțelor judecătorești este mult prea mare.
Astfel, apreciază că instanța de control judiciar poate dispune restrângerea acestui program, stabilirea unui program alternativ, alternanța fiind adecvată interesului superior al copilului, precum și rezonabil, echitabil pentru ambele părți.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată. apreciază că în mod greșit a fost obligat apelantul la plata sumei de 700 lei în condițiile în care acesta a fost de acord cu cererea reclamanților de stabilire a unui program de vizitare al minorei. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la fila 79 dosar.
A. Tutureanu M. pentru intimații reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apreciază că susținerea potrivit căreia domiciliul minorei a fost stabilit la domiciliul tatălui nu are nici un suport probator atâta timp cât minora a locuit la bunicii materni.
Este cunoscut de asemenea faptul că, minora nu poate dezvolta o relație normală cu bunicii săi materni pentru că interferează tatăl și bunicii paterni.
De reținut că părțile din prezenta cauză sunt vecini și că până la un moment dat au avut relații normale, s-au înțeles, însă după decesul mamei sale minora a dezvoltata o relație de frică față de bunici paterni și tatăl său, minora fiind crescută de la naștere și până la moartea fiicei lor – mama minorei – de către intimații reclamanți.
Din raportul de evaluare psihologică a minorei rezultă faptul că minora are un program gradat, iar modificării acestui program ar duce la o modificare a relațiilor dintre minoră și bunicii materni.
Susținerile apelantului precum că dacă minora ar rămâne peste noapte la bunicii materni acesta ar avea repercursiuni asupra acesteia nu sunt fondate.
În consecință, cu solicitarea ca instanța de apel să aibă în vedere cele cuprinse în conținutul întâmpinării, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței de la fila 78 dosar.
În replică, avocat I. A. precizează că asupra copilului nu se exercită nici un fel de presiuni din partea tatălui și bunicilor paterni însă minora este reticentă la orice tocmai datorită lipsă relațiilor afective între aceștia.
În replică, avocat T. M. precizează că din depozițiile martorilor audiați în fața instanței de fond rezultă tocmai contrariul, reclamanții sunt cei care au avut grijă de minoră, mai ales că pârâtul este șofer de tir și lipsește de acasă timp în care minora rămâne cu părinții paterni. Mai mult minora este stresată pentru că pârâtul nu o lasă în vizită la bunicii materni, care o vizitează la grădiniță.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecatoriei Radauti la data de 29.05.2014, sub nr._, reclamanții B. C. și B. R. l-au chemat în judecată pe pârâtul N. G.-I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să le permită să întrețină legături personale cu minora N. D.-M., la domiciliul lor, în zilele de sâmbătă și duminică ale fiecărei săptămâni
În motivarea actiunii, reclamanții au arătat că sunt bunicii minorei, iar după decesul fiicei lor, N. E.-L., mama minorei, pârâtul a refuzat să le mai permită să o viziteze în vreun fel pe minoră, cu toate că aceasta își dorește acest lucru, între ei existând relații afective deosebite. Reclamanții au arătat că minora este singura lor nepoată și faptul că nu li se permite să aibă o legătură apropiată cu aceasta îi afectează emoțional foarte mult.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că în principiu este de acord cu stabilirea unui program de vizită a minorei, însă acest program să aibă o perioadă determinată (o oră sau două ore) și în anumite zile și să se desfășoare exclusiv în prezența lui sau a părinților săi, având în vedere că reclamanții sunt persoane în vârstă și la domiciliul acestora mai locuiește un bărbat (persoană fără adăpost), care pare că are unele afecțiuni psihice.
Pârâtul a mai arătat că nu le-a interzis reclamanților să o viziteze pe minoră, dar de fiecare dată când aceștia veneau la domiciliul lui, unde locuiește împreună cu părinții săi, făceau diferite reproșuri, încercând să-i impună anumite lucruri cu privire la modul de creștere a minorei. A mai precizat că reclamanții se întâlnesc mereu cu fetița în parcul din comună, astfel încât susținerile acestora că ar fi împiedicați să o vadă pe minoră nu sunt reale.
Prin răspunsul la întâmpinare pe care l-au formulat, reclamanții și-au precizat acțiunea, indicând temeiul de drept și detailând programul solicitat de vizitare, respectiv în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă dimineața-ora 9.00, până duminică-ora 18.00, la domiciliul lor, câte 3 zile din vacanța de Paști și în perioada 1 iulie-31 iulie din vacanța de vară-la domiciliul lor și o săptămână din vacanța de iarnă-C., la domiciliul lor.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere susținerile părților, a fost administrată proba testimonială și s-a solicitat efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părților.
Prin sentința civilă nr. 3308 din data de 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a admis acțiunea pentru stabilire program vizitare minor formulată de reclamanții B. C. și B. R., ambii domiciliați în Frătăuții-Vechi, nr. 504, județul Suceava, împotriva pârâtului N. G.-I., domiciliat în Frătăuții Vechi, nr. 189, județul Suceava.
S-a încuviințat ca reclamanții să aibă legături personale cu minora N. D. M., născută de 23.09.2009, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta-orele 10.00, până duminica-orele 14.00, în prima săptămână din vacanța de iarnă, primele 3 zile din vacanța de Paști și în vacanța de vară în perioada 1-31 iulie, la domiciliul reclamanților, fără prezența pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 720 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în urma probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt bunicii materni ai minorei N. D.-M., născută la 23 septembrie 2009, mama acesteia, N. E.-L. fiind decedată la data 13.01.2014.
Conform art. 17 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și alte persoane față de care copilul a dezvoltat relații de atașament, având dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, iar părinții sau alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Pârâtul, prin întâmpinare, a fost de acord în principiu cu stabilirea unui program de vizitare, cu condiția ca acesta să se desfășoare exclusiv în prezenta sa sau a părinților săi, motivat de faptul că reclamanții sunt persoane în vârstă și la domiciliul acestora mai rămâne o persoană fără adăpost.
Martorii O. O. și M. M. D. au arătat însă că după decesul fiicei reclamanților, pârâtul nu a fost de acord ca aceștia să viziteze minora, astfel încât reclamanții au fost nevoiți să meargă la grădiniță pentru a o vedea. Martorii au mai arătat că minora îi cunoaște pe bunicii săi, care au locuință proprietate personală, însă pârâtul nu vorbește cu aceștia, nu o lasă pe minoră în vizită la bunici și a avut o atitudine agresivă față de reclamanți când aceștia au vrut să își vadă nepoata. Ambii martori au mai relatat că dacă vizita bunicilor s-ar desfășura în prezența pârâtului, acesta ar face scandal. De asemenea, martora O. O. a mai arătat că atunci când mama minorei trăia, o lăsa pe aceasta la reclamanți pe timpul cât mergea la serviciu. Și martora N. V., propusă de pârât, a arătat că până a fi formulată acțiunea de față, minora mergea la reclamanți, aceasta vizitându-i des și anterior, iar când mama sa era bolnavă a locuit chiar la reclamanți.
Instanța apreciază că este în interesul minorei de a menține relații personale cu bunicii săi, neexistând motive de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală, care să împiedice desfășurarea acestei relații.
Relatarea martorului propus de pârât, C. A., referitoare la faptul că minora s-ar fi ascuns în timp ce se afla la un magazin împreună cu tatăl său, atunci când a văzut-o pe reclamantă și că aceasta ar fi supărată din cauza procesului, nu este de natură a forma convingerea instanței că dezvoltarea minorei ar fi primejduită în cadrul relațiilor personale cu bunicii săi.
Așa fiind, acțiunea va fi admisă, urmând a se stabili de către instanță un program după care să se desfășoare legăturile personale ale reclamanților cu minora, având în vedere vârsta acesteia și legătura afectivă dintre minoră și bunicii săi, apreciind că este în interesul minorei ca acest program să se desfășoare fără prezența pârâtului, având în vedere relația conflictuală dintre acesta și reclamanți, confirmată și de adresa Postului de Poliție Frătăuții-Vechi depusă la fila 35 dosar.
În baza disp. art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 720 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N. G.-I. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond nu a avut în vedere interesul major al copilului, ci solicitările reclamanților după programul extins precizat ulterior, deși atât inițial cât și cu ocazia dezbaterilor au indicat ca legăturile personale cu minora să fie stabilite doar în zilele de sâmbătă și duminică ale fiecărei săptămâni.
Apelantul, invocând prevederile art.2 din Legea 272/2004 a arătat că minora are o vârstă fragedă, a suportat șocul emoțional al pierderii mamei, dar a găsit stabilitate și un climat armonios în familia paternă unde de altfel a și fost crescută.
S-a arătat că este de acord cu stabilirea unor legături personale cu bunicii materni, însă minora nu este atașată afectiv de aceștia iar vizita acestora la grădiniță o tulbură, copilul manifestându-și nemulțumirea că este scos din sala de clasă și ținut pe hol, unde se exercită presiuni asupra sa de a merge la dânșii.
Programul stabilit de prima instanță ar avea consecințe nefaste asupra copilului, acesta trebuind să se obișnuiască treptat cu bunicii materni, pentru ca mai apoi să-și manifeste dorința de a sta cu aceștia.
A apreciat că programul de vizită ar trebui stabilit gradual, la început la domiciliul său, în prezența bunicilor paterni și apoi după aproximativ un an să poată fi luată la domiciliul bunicilor materni.
Aceeași situație este și în cazul perioadelor din vacanțele școlare, pentru al căror program de vizitare urmează a fi stabilit tot gradual, alternativ, după perioada de acomodare, în sensul că în anii pari în prima jumătate din vacanța de iarnă iar în cei pari în a doua jumătate, în vacanța de paște în anii pari în prime 3 zile iar în cei impari în ultimele 3 zile respectiv în vacanța de vară prima lună în anii pari și ultima lună în anii impari..
A mai susținut că în cauză trebuiau aplicate prevederile art.454 NCPC în condițiile în care a fost de acord cu stabilirea unui program de vizită.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu martori.
Prin întâmpinarea de la fila 21 dosar, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat și au arătat următoarele: vezi motivele subliniate.
La dosar apelantul a depus răspuns la întâmpinare (fila 29) prin care a reiterat pe scurt cele arătate prin apel.
Verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Astfel, la stabilirea programului de vizitare instanța de fond a avut în vedere tocmai interesul superior al minorei precum și prevederile art.17 al.1-3 din Legea 272/2004, conform căruia copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care acesta a dezvoltat legături de atașament, nici părinții și nici un alt reprezentant al copilului neputând împiedica relațiile ale acestuia cu bunicii.
Prin referatul de evaluare psihosocială întocmit în cauză (fila…) s-a constatat că în momentul întâlnirii cu bunicii materni, minora și-a exprimat dorința de a relua legătura cu aceștia, fiind ușor reticentă deoarece în ultima vreme legătura cu ei nu a fost una constantă.
Același raport a concluzionat că stabilirea unui program de vizită pentru bunicii materni este în interesul superior al copilului, aceștia reprezentând familia extinsă și principalele persoane care îi pot menține vie imaginea mamei, bunicul patern declarând că va respecta programul de vizită și se va întâlni cu bunicii materni pe teren neutru în acest sens.
Martorii audiați în cauză, O. O. și M. M. D. au relatat că după decesul fiicei intimaților, apelantul nu a mai fost de acord ca aceștia să viziteze minora care de altfel își cunoaște bunicii stând o perioadă la aceștia atât în perioada în care mama lucra cât și după ce s-a îmbolnăvit. De asemenea martorii au mai arătat că apelantul are o atitudine agresivă față de intimați iar dacă vizita bunicilor ar avea loc în prezența apelantului acesta ar face scandal.
În ceea ce privește gradualitatea unui program de vizită, respectiv după o perioadă în care minora se va fi obișnuit cu bunicii materni, și pentru perioade alternative, acestea contravin relațiilor dintre intimați și minoră, în condițiile a fost crescută și de aceștia, referatul de reevaluare prezentând poziția minorei care dorește reluarea relațiilor cu bunicii materni care a fost întreruptă după moartea mamei, iar probatoriul administrat a demonstrat că orice program de vizitare realizat în prezența tatălui sau a bunicilor paterni va împiedica desfășurarea normală și dezvoltarea armonioasă a relațiilor dintre aceștia, intimații fiind singurele persoane care îi pot menține imaginea vie a mamei minorei.
Referitor la greșita obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanții au fost nevoiți a solicita instanței stabilirea unui drept de vizitare deoarece acesta refuzat orice contact cu bunicii materni ai minorei, iar la instanța de fond a fost de acord în principiu cu solicitarea reclamanților însă cu condiția ca vizitele să se facă doar în prezența sa, ori acest aspect a fost înlăturat în mod corect de către instanță, concluzionându-se urmare a probatoriului administrat că nu ar fi în interesul superior al minorei mai mult ar dăuna relațiilor și scopului pentru care o astfel de măsură a fost dispusă.
Față de toate acestea tribunalul, în temeiul prevederilor art.480 NCPC va respinge apelul ca nefundat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform art.453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de pârâtul N. G. I., domiciliat în ..189, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3308 din data de 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. C. și B. R., ambii domiciliați în ..504, județul Suceava, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red.. D. D..
Jud. fond. G. R.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5 /06.07.2015.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 1576/2015. Tribunalul... | Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 1504/2015.... → |
|---|
