Acţiune în constatare. Decizia nr. 54/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 54/2016
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător O.-D. V.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de intervenientul M. I. și reclamantele apelante B. R. și N. M. împotriva sentinței civile nr. 1709 pronunțată la data de 15 aprilie 2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. A., G. M., G. G., G. V., G. E., G. P. L., G. I., B. M. M. și G. A. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. I. pentru reclamantele apelante, lipsă fiind acestea și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța aduce la cunoștință că unul din membrii completului de judecată este plecat la altă instanță și în locul acestuia în componența completului intră d-ra judecător V. O. D. de permanență la această dată potrivit art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.
De asemenea, instanța constată că la momentul formulării cererii de chemare în judecată apărătoarea reclamantelor apelante a formulat pretențiile lor și în contradictoriu cu G. G., iar din lucrările dosarului rezultă că acesta este decedat la data de 15.09.1964, astfel încât reclamanții au promovat o acțiune împotriva unei persoane care nu are capacitate de exercițiu.
Avocat M. I. arată că la momentul la care au promovat acțiunea singurul lucru după care s-au putut ghida a fost cartea funciară pentru că practic ei trebuiau să se desprindă din starea de indiviziune cu terenul pe care reclamantele apelante l-au moștenit de la antecesorii lor, în același trup este și pământul lor și al lui G., deci s-au judecat cu proprietarii de carte funciară
Față de situația constatată, instanța pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a intimatului G. G., având în vedere implicațiile acestei excepții cu privire la hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Față de această excepție, apărătoarea reclamantelor apelante solicită admiterea acesteia și pe fond anularea sentinței civile apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se preciza acțiunea cu privire la cadrul procesual.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA,
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., la data de 09.02.2011, sub nr. de dosar_, reclamanții A. M., B. R. și N. M., în contradictoriu cu pârâții L. A., G. M., G. G., G. V., G. A. și G. E., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că pârâtul L. A. a înstrăinat către defunctul H. G. teren în suprafață de 3955 mp situat în Baia M. .. 21, identificat în CF 197 Sasar nr. top. 1034/2 – 1309 mp și top. 1033/8/2/1 – 2646 mp, prin înscrisul sub semnătură privată din 15.09.1954 intitulat „contract de vânzare – cumpărare provizoriu”, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare și dispunând intabularea la CF pe numele acestuia a dreptului de proprietate astfel dobândit – valoare teren 20.000 lei. De asemenea, au solicitat să se dispună sistarea stării de coproprietate dintre pârâtul Luputiu A. și pârâții G. M., G. G., G. V., G. A., G. E. cu privire la suprafața de 3955 mp identificată topografic mai sus, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamantele au arătat cu sunt succesoarele testamentare ale defunctei H. I. (Oanta), soția supraviețuitoare a defunctului H. G. cu privire la suprafața de 3955 mp. Acest lucru este constatat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 4635/10.05.2010 pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei Baia M..
Au arătat reclamantele că prin înscrisul sub semnătură privată din 15.09.1954, pârâtul Luputiu a vândut către defunctul H. G. o suprafață de teren care cuprinde și suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu, H. G. a decedat rămânând moștenitoare H. I. (Oanta), soția supraviețuitoare a acestuia,
În drept, reclamantele au invocat art. 728, 1073 Cod civil, 274 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantele au depus la dosar, în copie, contract provizoriu de vânzare – cumpărare, extrase CF și sentința civilă nr._/10/05.2010 (filele 6-12).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1 311 lei (fila 5).
La termenul de judecată din data de 27.04.2011, reclamantele prin reprezentant au susținut că între părțile din proces s-a mai purtat un litigiu pentru o altă suprafață de teren, soluționată irevocabil. Au menționat că era necesar să-i cheme în judecată pe pârâții G., având în vedere că după dezbaterea succesiunii au constatat că terenul moștenit, în CF se află în indiviziune. Au menționat că probațiunea administrată în dosarul nr._ folosește parțial soluționării prezentei cauze.
A fost atașat la dosarul cauzei dosarul civil nr._ al Judecătoriei Baia M..
La termenul din 08.06.2011, reclamantele prin reprezentant au învederat instanței că sunt în posesia terenului în suprafață de 3955 mp, în natură fânețe, pe care îl folosesc și în prezent, acesta având o valoare de 20.000 lei, astfel cum au arătat și în acțiunea introductivă și cum de altfel reiese și din certificatul fiscal depus în probațiune, solicitând instanței stabilirea taxei judiciare de timbru raportat la această valoare. Au menționat că prin înscrisul sub semnătură privată din data de 15 septembrie 1954, pârâtul L. A. a vândut către defunctul H. G. o suprafață de teren ce cuprinde și suprafața de teren care face obiectul prezentului litigiu. După decesul acestuia a rămas moștenitoare soția supraviețuitoare a acestuia, defuncta H. I.. Reclamantele sunt succesoarele testamentare ale defunctei H. I., cu privire la suprafața de teren în litigiu, astfel cum este constatat definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr. 4635 din data de 10 mai 2010, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ . Au arătat reclamantele că au promovat prezenta acțiune având în vedere împrejurarea că terenul din litigiu a rămas în cartea funciară în indiviziune cu pârâții G. M., G. G., G. V., G. A. și G. E., iar în această condiție nu se poate întabula în CF sentința menționată, impunându-se dezmembrarea acestui teren între pârâții G. și reclamante.
La solicitarea reclamantelor, a fost atașat dosarul civil nr._ al Judecătoriei Baia M..
La data de 20.10.2011, numitul M. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună sistarea stării de indiviziune dintre proprietarii tabulari: Luputi A., G. E., G. V., G. G. și G. A., cu privire la terenul înscris în CF 197 Sasar, nr. top. 1033/8/2/1) și nr. top. 1034/2 teren în suprafață totală de 3955 mp, atribuind întreaga suprafață numitului Luputi A.; validarea vânzării intervenită între Luputi A. în calitate de vânzător pe de o parte și defunctul H. G. senior, în calitate de cumpărător pe de altă parte, cu privire la suprafața de teren de 3955 m.p., înscrisă în CF 197 Sasar, nr. top. 1033/8/2/1 și nr. top. 1034/2, vânzare intervenită la data de 15.09.1954, pentru suma de 18.000 lei ROL; să se constate că masa succesorală rămasă după defunctul H. G. sr. decedat la data de 8.12.1965 se compune din suprafața de teren de 3955 mp teren înscris în CF 197 Sasar nr. top. 1033/8/2/1 și nr. top. 1034/2, iar moștenitori ai defunctului sunt H. G. ir. și H. I., în calitate de fii, în cote egale de ½ parte fiecare; să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la suprafața de teren de 3955 mp teren înscris în CF 197 Sasar nr. top. 1033/8/2/1 și nr. top. 1034/2 (dintre cei doi frați H., conform cotelor de ½ parte pentru fiecare, atribuind suprafața de 2600 mp defunctului frate H. I., iar diferența de 1624 mp defunctului frate H. G. ir., în subsidiar câte 1977,5 mp pentru fiecare, conform unei expertize topografice; să se constate că prin sentința civilă nr. 2314/30.03.1998 a Judecătoriei Baia M. a fost validată vânzarea cumpărarea intervenită la data de 30.04.1966 între H. I. și cumpărătorul Gvalog I., cu privire la cota de 3/8 parte din imobilul înscris în CF 197 Sasar nr. top. 1033 și 1034, natura teren intravilan și casa de locuit cu bucătărie de vară și lemnărie, situate ad-tiv în Baia M. .. 11, nr. nou 19, cu suma de 7000 lei ROL; să se constate că prin aceeași sentință nr. 2314 din 30.03.1998 a Judecătoriei Baia M., intervenientul a dobândit un drept de proprietate cu privire la cota de 3/8 parte din imobilul înscris în CF 197 Sasar nr. top. 1033 și 1034, teren intravilan și casa de locuit cu bucătărie de vară și lemnărie, situate ad-tiv în Baia M. .. 11, nr. nou 19, cu suma de 50.000 lei ROL, urmare a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 24.05.1970, intervenit între numitul M. I. și numitul Gyalog I.; să se dispună notarea construcțiilor și întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF de către intervenientul M. I., cu privire la construcții și teren în suprafață totală de 2600 mp, cu titlu de drept cumpărare conform unui plan de amplasament care se va întocmi în cauză; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, numitul M. I. a arătat că a cumpărat de la Gyalog I., în 24.05.1970 o casă de locuit, cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 2600 mp aferent cotei de 3/8 parte, complex imobiliar situat în Baia M. .. 19, dobândit la rândul său de la H. I. în 1966. Prin sentința civilă 2314/30.03.1988 a Judecătoriei Baia M. s-au validat cele două vânzări, cea dintre H. I. și Gyalog I., precum și cea dintre Gyalog I. și intervenient, suprafața de teren fiind identică cu cea pe care reclamantele doresc să și-o intabuleze în exclusivitate. Terenul, de la data cumpărării de către intervenient, a fost tot timpul în folosința acestuia, pe el se afla casa de locuit care la fel constituise obiect al contractului de vânzare cumpărare din 1970, casa fiind edificată în 1967.
A arătat intervenientul faptul că H. G. senior a fost căsătorit prima dată cu numita H. V., iar din această căsătorie au rezultat doi copii, H. G. junior și H. I.. H. I. a fost cea de a II-a soție a lui H. G. senior. În 1973 H. I. nu avea ce să testeze reclamantelor, deoarece nu era în folosința terenului din litigiu și nu era în patrimoniul său nici la data decesului ei. Suprafața de 26 ari revenise fiului lui H. G. senior, numitului H. I., care așa cum a subliniat, a vândut-o la rândul său lui Gyalog I.. Partea de teren ce a revenit lui H. G. junior a fost solicitată de acesta la legea fondului funciar, fiindu-i eliberat titlul de proprietate. H. I. nu a solicitat acest teren (cel din litigiu), la legea fondului funciar, întrucât știa că vânduse terenul la Gyalog, iar acesta la rândul său intervenientului. În acest sens H. I. a și dat o declarație autentică la BNP M. I. în data de 11.02.1997, din această declarație rezultând faptul că terenul fusese deja vândut, aflându-se în folosința intervenientului M. I.. Prin certificatul de moștenitor 1114/1.11.1982 emis după defuncta H. I. nu s-a predat și acest teren care a fost în folosința sa.
A precizat intervenientul că, reclamanta A. M., fostă C. M. a și semnat în calitate de martor contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 24.05.1970, între M. I. și Gyalog I., cum de altfel a fost prezentă la încheierea contractului și defuncta H. I., care neștiind carte și-a aplicat amprenta digitală. H. I. a decedat și are ca urmaș pe H. V..
În drept, intervenientul a invocat dispozițiile art. 49 pct. 2, art. 50 pct. 1 și art. 52 pct. 1 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedire, intervenientul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 2314/30.03.1998 a Judecătoriei Baia M., contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 24.05.1970, declarația autentică a lui H. I. (fila 62-64).
La termenul de judecată din data de 07.03.2012, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. I..
Prin procesul verbal încheiat de grefierul delegat al Judecătoriei Baia M., s-a arătat că, având în vedere că prin Încheierea civilă nr. 2751 din 24.04.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea dosarului nr._ al Judecătoriei Baia M. la Judecătoria Suceava, s-a procedat la dezacvirarea dosarului nr._ în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 5080/19.09.2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 17.05.2012, sub același număr de dosar.
La data de 22.11.2012, intervenientul M. I. a formulat cerere prin care a solicitat ca în temeiul art. 244 pct. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei aflată pe rolul instanței, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, având ca obiect Fond funciar, cu termen de judecată la data de 04.12.2012 (dosar strămutat de la Judecătoria Baia M.), dosar în care are calitatea de intimat, iar reclamanta A. M., are calitatea de intervenientă.
În motivare, intervenientul a arătat că terenul în discuție a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar în urma plângerii formulate de către petenta A. M., în contradictoriu cu M. I., Comisia Locală și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 și alții, plângerea acesteia a fost respinsă ca nefondată, conform Sentinței civile nr. 8018/04.12.2006 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 687/R/29.05.2007 a Tribunalului Bihor.
A arătat intervenientul că prin plângerea arătată mai sus, petenta A. M., a solicitat anularea Hotărârii nr. 8975/29.05.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin care i s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,60 ha teren, care este același cu cel care face obiectul cauzei aflat la Judecătoria Suceava și pe care este edificată casa în care locuiește de 40 de ani. Cum repetatele demersuri făcute la Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 de la Primăria Municipiului Baia M., pentru punerea în posesie, au rămas doar la stadiul discuțiilor, la data de 16.06.2009, a formulat o cerere, pe care a adresat-o Comisiei locale, pentru punerea efectivă în posesie, însă nu a primit nici un răspuns, astfel că s-a adresat instanței de judecată, respectiv Jud. Baia M., care prin sentința civilă nr._/05.11.2010, a admis cererea pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală Baia M. și Comisia Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar și pe cale de consecință: a obligat-o pe pârâta Comisia Locală Baia M. să procedeze la punerea sa în posesie, cu privire la terenul în suprafață de 0,60 ha ce face obiectul Hotărârii Comisiei Județene nr. 8975/29.05.1997 sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10 lei pe zi de întârziere, începând cu rămânerea irevocabilă a sentinței până la efectiva punere în posesie. A obligat pârâta Comisia Județeană Maramureș să procedeze la eliberarea titlului de proprietate în favoarea sa, în baza aceleiași Hotărâri și a documentației ce urmează a fi întocmită de Comisia Locală. Sentința a fost atacată cu recurs la Tribunalul Maramureș, iar prin încheierea din 02.02.2011, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 8975/1997 (aceiași hotărâre care a format obiectul dosarului nr._/R/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8018/04.12.2006 de jud. Oradea și la care a făcut referire), formulată de Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Baia M., acțiune promovată după pronunțarea sentinței civile nr._/05.11.2010 a Jud. Baia M.. Astfel, cauza având ca obiect anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 8975/1997, în urma strămutării, formează dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea, dosar în care la solicitarea petentului, respectiv Primarul Municipiului Baia M. în reprezentarea Comisiei Locale Baia M. pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, s-a efectuat o expertiză topo, cauza fiind amânată pentru data de 04.12.2012, pentru achitarea onorariului pentru expert.
În susținerea celor expuse, intervenientul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 8018/04.12.2006 a Judecătoriei Oradea, Decizia civilă nr. 687/R/29.05.2007 a Tribunalului Bihor, sentința civilă nr._/05.11.2010 a Judecătoriei Baia M., Încheierea din 02.02.2011 a Tribunalului Maramureș – dos. nr._ și informații de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dos. nr._ a Judecătoriei Oradea (filele 33-44).
La solicitarea reclamantelor prin apărător, au fost atașate dosarele nr._ și nr._ ale Judecătoriei Baia M..
La data de 11.11.2012, reclamantele au formulat precizare, prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului G. P., fiul pârâtului inițial G. A., decedat la data de 15.04.2012.
Au fost efectuate în cauză, rapoarte de expertiză tehnică specialitatea geodezie – topografie – cadastru (filele 111-114, f.189-192 (vol I) și f. 341 – 347 (vol. II).
La data de 04.09.2013, intervenientul în nume propriu, M. I. a formulat completare la cererea de intervenție, în principal, în sensul majorării suprafeței nr. topo 1033/8/2 de la 2915 mp la 3347 mp, în raport de concluziile expertizei d-lui expert T. sau, în subsidiar, în sensul majorării suprafeței nr. topo 1033/8/2 de la 2915 mp la 3284 mp, în raport de concluziile expertizei domnului Zlampareț, întrucât rezultă din ambele expertize că suprafața ce aparține nr. topo 1033/8/2 este mai mare în realitate decât suprafața înscrisă în CF, cu 432 mp în cazul primei expertize (dl. expert T.) și cu 369 mp în cazul celei de-a doua expertize (dl. expert Zlampareț). De asemenea, a reiterat solicitarea suspendării prezentei cauze până la soluționarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Oradea dosar nr._ având ca obiect: fond funciar, cu termen de judecată la data de 17.09.2013, dosar în care are calitatea de intimat, iar reclamanta A. M. (în prezent succesorii acesteia) au calitatea de intervenienți.
La termenul de judecată din data de 13.09.2013, reclamantele prin apărător au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu moștenitorii pârâtului G. A..
La data de 11.10.2013, reclamantele B. R. și N. M. au formulat precizare de acțiune prin care au învederat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârâți pe succesorii defunctului G. A. decedat la data de 15.04.2012, după cum urmează: G. P. L., G. I., G. A. și B. M..
Legal citați, pârâții G. A. P., B. M. M., G. P. L. și G. I., au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivare, pârâții au arătat că sunt moștenitorii defunctului G. A., decedat la data de 15.04.2012, după cum reiese din Actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 7155/06.12.2012 și certificatul de moștenitor nr. 170 din data de 06.12.2012 emise de BNP C. C. R., Rakoczi F. R., M. G. M.. Din informațiile deținute, cota aferentă defunctului G. A. din terenul în suprafață de 2915 mp (în cota actuală de 138/2915 conform extrasului CF de informare nr._/06.12.2010 emis de OCPI Maramureș) situat în Baia M., .. 21, identificat în fosta CF 197, actuala CF_, a fost înstrăinată de către mama defunctului, respectiv G. A., anterior anului 1960.
Au arătat pârâții că nu au deținut și nu dețin în prezent nici un drept de proprietate asupra nici unei cote din terenul în cauză și nu au nici o pretenție sau un interes asupra terenului respectiv sau a vreunei cote din acesta, astfel încât au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive. În măsura în care se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, au arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea pretențiilor reclamantelor. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere poziția lor procesuală și faptul că nu sunt în culpă față de pretențiile reclamanților, au solicitat să se dispună respingerea acestora, ca fiind neîntemeiate.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar, în copie, actul de lichidare a regimului comunității legale și a certificatului de moștenitor emise de pe urma defunctului G. A. (filele 250 - 307).
La termenul de judecată din data de 15.11.2013, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâți prin întâmpinările formulate. Totodată, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a respins cererea de suspendare formulată de intervenientul M. I..
La termenul de judecată din data de 31.01.2014, instanța a calificat obiecțiunile formulate de intervenient drept o excepție de nulitate a raportului de expertiză pentru întocmirea acestuia cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la convocarea părților, respingând această excepție ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1709/15 aprilie 2014, Judecătoria Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții B. M. M., G. A. P., G. I. și G. P.-L., ca neîntemeiată.
A respins acțiunea formulată de reclamantele A. M. (decedată la 06.01.2013), B. R. și N. M. în contradictoriu cu pârâții L. A. G. M., G. G., G. V., G. E. și moștenitorii lui G. A. (decedat la 15.04.2012), respectiv Barbărasă M. M., G. A. P., G. I. și G. P.-L., ca neîntemeiată.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul M. I., ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamantei de obligare a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A respins cererea intervenientului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții B. M. M., G. A. P., G. I. și G. P.-L., instanța a reținut caracterul neîntemeiat al acesteia.
Pârâții au fost introduși în cauză în calitate de moștenitori ai pârâtului G. (G.) A., decedat la data 15.04.2012, pe parcursul judecării cauzei. Părțile sunt moștenitorii lui G. A. potrivit Anexei 24 comunicată de Primăria Mun. Baia M. (fila 205) și potrivit certificatului de moștenitor nr. 170 din 06.12.2012 (filele 250-252). De asemenea, instanța reține că în extrasul de carte funciară depus de către reclamante (fila 7 – dosar inițial) printre persoanele întabulate ca proprietari asupra suprafeței de 2.915 mp din CF 197 Săsar figurează și G. A. cu o cotă de 138/2915.
Or, față de obiectul cererilor formulate în cauză, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și sistarea stării de indiviziune dintre pârâți (printre care figurează și G. A.), instanța a reținut că este dată calitatea procesuală pasivă a celor 4 pârâți, în calitate de moștenitori ai lui G. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Primul capăt de cerere al reclamantelor vizează constatarea de către instanță a faptului că pârâtul L. A. a vândut defunctului H. G. teren în suprafață de 3.955 mp (situat în Baia M., .. 21, identificat în CF 197 Sasar nr. topografic 1034/2 – 1309 mp și nr. topografic 1033/8/2/1 – 2646 mp) printr-un înscris sub semnătură privată din 15.09.1954 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În consecință, au solicitat reclamantele și întabularea pe numele lui H. G. a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Analizând sentința civilă nr. 4635 din 10.05.2010 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, invocată de către reclamante în susținerea pretențiilor lor, instanța a reținut următoarele aspecte:
S-a constat prin această sentință civilă faptul că masa succesorală după defunctul H. G. este formată din imobilul teren situat în Baia M., .. 21 în suprafață de 3955 mp identificat în CF 197 Săsar nr. top 1034/2 – 1309 mp și nr. top 1033/8/2/1 – 2646 mp.
S-a constatat, totodată, că are vocație succesorală defuncta H. I. (Oanța), în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/1 conform testamentului autentic 819/208 din 2 august 1960, dispunându-se întabularea în cartea funciară pe numele acesteia a dreptului de proprietate cu privire la acest teren.
S-a constatat, de asemenea, că masa succesorală după defuncta H. I. (Oanța) este formată din același imobil teren și că au vocație A. M. (C.) și defunctul C. G. în cotă de ½ fiecare, dispunându-se din nou întabularea dreptului de proprietate.
În cele din urmă, s-a constatat că masa succesorală după defunctul C. G. este formată din ½ din imobilul teren antemenționat și că au vocație succesorală, conform certificatului de moștenitor nr. 312/28.03.1984: în cotă de 2/8 - A. M., 3/8 – B. R., 3/8 – N. M.. Din nou, s-a dispus intabularea în CF pe numele acestora a dreptului de proprietate.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert Zlampareț I., suprafața de teren identificată în CF 197 Săsar nr. top 1033/8/2/1 constituie parte din suprafața de teren identificată în aceeași carte funciară cu nr. 1033/8/2, în suprafață de 2.915 mp (dezmembrată) – filele 148-151 dosar (vol. 1).
În ceea ce privește înscrisul sub semnătură privată din data de 15.09.1954 în temeiul căruia reclamantele au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța reține că a fost depus la dosarul cauzei (fila 6 –dosar inițial) un înscris intitulat „Contract de vânzare-cumpărare provizoriu”.
Potrivit acestei convenții, încheiate între L. A. și H. G., cel dintâi arată că vinde celui de al doilea imobilul, proprietatea sa, compusă din terenul intravilan, în întindere de 1,38 ha, cuprins în CF Baia M. nr. 197, nr. de ordine A.1 -1 și 2, de sub nr. topografic 1033 și 1034, pe porțiunea subsemnatului vânzător.
Potrivit clauzelor contractuale, prețul vânzării a fost stabilit la 18.000 lei și ar fi fost plătit la data semnării actului.
De asemenea, convenția cuprinde clauza conform căreia „cumpărătorul intră de drept în stăpânirea imobilului vândut, din momentul autentificării prezentului contract.”
Interpretând convenția intervenită între părți, potrivit clauzelor contractuale și principiilor de interpretare prevăzute de legea civilă, instanța reține că aceasta are semnificația unui antecontract, promisiune de vânzare – cumpărare, dat fiind faptul că pentru a fi în prezenta unei convenții de vânzare – cumpărare translativă de proprietate, legea impunea imperativ ca acordul de voință al părților să fie concretizat în formă autentică.
Or, atari promisiuni de vânzare - cumpărare nu sunt apte prin ele însăși să transfere proprietatea în ce privește terenul; în același timp, însă, ele nu sunt lipse de efectele obligatorii ale unor convenții între părți, astfel ca ele dau naștere unor obligații de face, acelea de a încheia, în viitor, în forma prevăzută de lege, convenția stabilită. Totodată, neîndeplinirea acestei obligații, atrage răspunderea contractuală a părților care nu și-au îndeplinit obligațiile, răspundere care, potrivit regulilor de drept comun are în vedere în principal, executarea directă în natură – prin prestarea a însuși obiectului contractului, sau, în subsidiar, executare indirectă, prin echivalent, prin despăgubiri bănești.
O formă de reparație în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutare, este însăși acțiunea în justiție de perfectare a contractului de vânzare – cumpărare, admisibilă în măsura în care cumpărătorul și-a îndeplinit la rându-i propria obligație iar bunul se mai află în patrimoniul promitentului – vânzător. Aceasta acțiune, este fundamentată pe principiul reparației în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului, consacrat de art. 1073 – 1077 cod civil 1864, potrivit căruia creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației debitorului. Or, aceasta formă de răspundere contractuală este incidentă și în cauză.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut caracterul neîntemeiat al cererii reclamantelor pentru următoarele considerente:
Analizând conținutul înscrisului în temeiul căruia reclamantele solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța reține lipsa unor date de identificare clare ale terenului ce face obiectul convenției: terenul intravilan, în întindere de 1,38 ha, cuprins în CF Baia M. nr. 197, nr. de ordine A.1 -1 și 2, de sub nr. topografic 1033 și 1034, pe porțiunea subsemnatului vânzător.
Astfel, o interpretare gramaticală a descrierii imobilului nu lămurește faptul dacă suprafața de 1,38 ha reprezintă toată suprafața din CF Baia M. 197, nr. top. 1033 și 1034 sau reprezintă doar o parte din această suprafață, respectiv „porțiunea subsemnatului vânzător”.
Mai mult, și esențial în cauza dedusă judecății, este faptul că reclamantele nu au probat existența unei identități între suprafața de 3955 mp cu privire la care solicită pronunțarea hotărârii și parte din suprafața de 1,38 ha indicată în convenția din 15.09.1954.
În aceste împrejurări, nu există certitudine că promitentul-vânzător a înțeles la perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare să se oblige inclusiv în sensul de a vinde suprafața la care se referă reclamantele în acțiune.
În al doilea rând, instanța nu poate face abstracție de faptul că, deși acțiunea formulată de către reclamante presupune lipsa calității de proprietar a numitului H. G. (întrucât dobândirea acestei calități se urmărește chiar prin acțiune), sentința civilă nr. 4635 din 10.05.2010 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ (irevocabilă), invocată de către reclamante în susținerea pretențiilor lor, relevă contrariul, respectiv faptul că suprafața de 3955 mp face obiectul masei succesorale după defunctul H. G. și că asupra acestei suprafețe reclamantele sunt deja titularele unor cote-părți din dreptul de proprietate.
De altfel, în motivarea în fapt a acțiunii, înseși reclamantele arată că motivul pentru care ele formulează acțiunea este acela că terenul în litigiu apare în cartea funciară în indiviziune cu pârâții G. neputându-se intabula conform sentinței ante-menționate.
Or, scopul pentru care este recunoscută părților posibilitatea de a se adresa instanței în sensul pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic este acela al complinirii consimțământului unui promitent-vânzător în sensul perfectării vânzării și nu al rezolvării unor neregularități referitoare la mențiunile din cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că cererea reclamantelor de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea având ca obiect sistarea stării de coproprietate dintre pârâtul L. A. și pârâții G. M., G. G., G. V., G. A. și G. E. cu privire la suprafața de 3.955 mp, instanța a reținut reține caracterul netemeinic al acesteia.
Pronunțarea unei hotărâri de partaj prin care instanța să sisteze o stare de coproprietate presupune probarea de către părți a stării de coproprietate asupra bunului ce se solicită a fi partajat.
Luând în considerare și dispozițiile art. 6732 Cod procedură civilă, instanța a reținut că reclamantele aveau obligația de a indica și proba titlul pe baza căruia se cere împărțeala. Or, reclamantele nu au probat existența unei stări de indiviziune cu privire la suprafața de 3.955 mp indicată în acțiune. Mai exact, reclamantele nu au probat faptul că pârâții L. A. și pârâții G. M., G. G., G. V., G. A. și G. E. ar fi proprietari în indiviziune cu privire la suprafața de 3.955 mp indicată în acțiune.
Sentința civilă nr. 4635 din 10.05.2010 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ (irevocabilă), invocată de către reclamante în susținerea pretențiilor lor, relevă contrariul, respectiv faptul că suprafața de 3955 mp face obiectul masei succesorale după defunctul H. G. și că asupra acestei suprafețe reclamantele înseși sunt deja titularele unor cote-părți din dreptul de proprietate (prin totalizare, acesta ar fi coproprietare asupra întregii suprafețe).
Analizând, din nou motivarea în fapt a acțiunii, instanța a reținut că reclamantele au arătat că se impune sistarea stării de indiviziune dintre pârâți pentru ca ele să se poată bucura de drepturile de proprietate conferite de sentința civilă nr. 4635/10.05.2010. ca și în cazul capătului de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc a de act autentic, se pare că scopul părților nu este, într-adevăr, acela de urmări o sistare a unei stări de indiviziune în care s-ar afla pârâții (întrucât reclamantele se recunosc ele însele drept proprietare asupra terenului în suprafață de 3.995 mp) ci acela de a rezolva neregularități referitoare la mențiunile din cartea funciară.
Așadar, instanța a respins în tot acțiunea reclamantelor, ca fiind neîntemeiată.
Instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. I., pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește validarea vânzării intervenite între L. A. și H. G. cu privire la suprafața de 3.955 mp înscrisă în CF 197 Săsar, instanța a reținut exact aceleași argumente care au fost reținute și în motivarea soluției de respingere a aceleiași cereri formulate de către reclamante - fondate pe lipsa unor probe din care să rezulte identitatea între suprafața de 3955 mp cu privire la care solicită pronunțarea hotărârii și parte din suprafața de 1,38 ha indicată în convenția din 15.09.1954.
În ceea ce privește sistarea stării de indiviziune dintre proprietarii tabulari L. A. și G. G., G. V., G. A. și G. E., instanța a reținut din nou, argumentele reținute în motivarea soluției de respingere a aceleiași cereri formulate de către reclamante – fondate, în principal, pe faptul că, potrivit unei hotărâri judecătorești irevocabile, suprafața de 3955 mp face obiectul masei succesorale după defunctul H. G. și că asupra acestei suprafețe reclamantele înseși sunt deja titularele unor cote-părți din dreptul de proprietate (prin totalizare, acesta ar fi coproprietare asupra întregii suprafețe).
Pentru aceleași considerente, instanța a respins și capătul de cerere vizând sistarea stării de indiviziune asupra aceleiași suprafețe de 3.955 mp dintre H. G. și H. I.. Astfel, intervenientul nu a probat existența stării de indiviziune invocate, titlul din care ar reieși starea de indiviziune iar cu privire la aceeași suprafață există o hotărâre irevocabilă din care rezultă că asupra acestei suprafețe reclamantele înseși sunt deja titularele unor cote-părți din dreptul de proprietate (prin totalizare, acesta ar fi coproprietare asupra întregii suprafețe).
Cu privire la celelalte capete de cerere ale cererii de intervenție, instanța a reținut caracterul neîntemeiat, prin prisma faptului că ele fac referire la situații de fapt cu privire la care însuși intervenientul recunoște că au fot tranșate prin hotărâri judecătorești anterioare sau reprezintă capete de cerere accesorii ale capetelor de cerere respinse.
Față de soluțiile pronunțate asupra cererilor formulate, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată dar și cererea intervenientului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenientul M. I. și reclamantele B. R. și N. M. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantele reclamante B. R. și N. M. au arătat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoiei Baia M., la data de 09.02.2011, sub nr. de dosar_, reclamanții A. M., B. R. și N. M., in contradictoriu cu parații Luputiu A., G. M., G. G., G. V., G. A. si G. E., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, sa se constate ca paratul Luputiu A. a înstrăinat către defunctul H. G. teren in suprafața de 3955mp situate bin Baia M. ..21, identificat in CF 197 Sasar n. top. 1034/2 - 1309 mp si top. 1033/8/2/1 - 2646 mp., prin înscrisul sub semnătura private din 15.09.1954 intitulat „ contract de vânzare - cumpărare provizoriu", pronunțând o hotărâre care sa tina ioc de act autentic de vânzare - cumpărare si dispunând intabularea la CF pe numele acestuia a dreptului de proprietate astfel dobândit - valoare teren 20.000 lei. De asemenea, au solicitat sa se dispună sistarea stării de coproprietate dinte paratul Luputiu A. si parații G. M., G. Gheoghe, G. V., G. E. cu privire la suprafața de 3955mp identificata topographic mai sus, cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
Reclamantele au arătat ca sunt succesoarele testamentare ale defunctei H. I. (Oanta) soția supraviețuitoare a defunctului H. G. cu privire la suprafața de 3955 mp. Acest lucru este constatat definitiv si irevocabil prin sentința civila nr.4635/_ pronunțata in dosarul nr._ a Judecătoriei Baia M..
Au arătat reclamantele ca prin înscrisul sub semnătura private din 15.09.1954, paratul Luputiu a vândut către defunctul H. G. o suprafața de teren care cuprinde si suprafața de teren care face obiectul pezentului litigiu, H. G. a decedat rămânând moștenitoare H. I. (Oanta), soția supraviețuitoare a acestuia.
Asa cum au arătat si in motivarea hotărârii calitatea lor procesuala este stabilita definitiva si irevocabil precum si masa succesorala prin sentința civ. nr. 4635/_ pronunțată in dos. nr._ . Prin aceasta sentința civila s-a constatat ca intra in patrimoniul lor suprafața de teren de 3955mp prin succesiune acest teren a fost dobândit prin înscrisul sub semnătura privata din 15.09.1954 intervenit intre vânzătorul Luputiu A. si cumpărat H. G. antecesorul lui H. G. junior soțul lui Oanta I. care atestat in favoarea părinților noștri in prezent decedați aceasta suprafața de teren. Deci cu privire la calitatea lor procesuala nu poate exista nici un dubiu precum nici cu privire la componenta masei succesorale după defuncta Oanta I. (H.) soția lui H. G..
Ca acest înscris sub semnătura privata atesta fara putința de tăgada faptul ca prin înscrisul sub semnătura privata din 15. 09. 1954 terenul din litigu a trecut prin vânzare cumpărare de la Luputiu A. proprietarul terenului la H. Gheoghe se vorbește si sentința civ. pronunțata in dos.nr._ a Judecătoriei Baia M.. In acest dosar din suprafața totala pe care Luputiu A. a instrainat-o care H. G. s-au validat 400 mp, care actualmente sunt in proprietatea tabulara a subsemnatelor. Prin sentința judecătoreasca pronunțata in acest dosar s-a constatat definitiv si irevocabil ca acest înscris poate fi validat si cu privire la restul suprafețelor cu atât mai mult cu cat de la data vânzării si pana in prezent a fost in proprietatea si folosința lui H. G. si apoi succesiv in proprietatea si folosința moștenitorilor acestora pana in prezent ce este in proprietatea si folosința subsemnatelor.
Instanța de fond care a pronunțat hotărârea definitiva si ievocabila cu privire la suprafața de 400 mp, a validat parțial acest act. Daca pentru 400 mp., antecontractul poate fi validat pentru diferența de 3955 mp., de ce nu poate fi validat?Actul poate fi valid sau invalid in întregime dar nu parțial pentru că vânzarea-cumpărarea acestui teren intervenita intre Luputiu si H. s-a făcut cu privire la întreaga suprafața din teren din cuprinsul actului.
A mai invocat instanța de fond când pronunța hotărârea atacata ca acest teren din litigii in CF este in indiviziune cu parații G. M., G. G., G. V., G. E., B. M. M. ,G. A. P., G. I. si G. P. L., tocmai esența acestei cauze a fost si sistarea stării de indiviziune cu privire la aceasta suprafața de 3955 mp proprietatea subsemnatei si restul proprietarilor tabulari. Subsemnatele arată că nu sunt interesate de diferența de teren de la 400mp validat si intabulat si 3955 mp din prezentul proces pana la intreaga suprafața cumpărata de la H. G. de la Luputiu A. in proprietatea subsemnatelor au intrat definitive si irevocabila doar aceste 2 suprafețe de teren.
Că au o hotărâre judecătoreasca pe care nu o pot intabula deoarece in CF acest teren devenit prorietatea subsemnatelor nu poate fi intabulat fiind in indiviziune cu parații G. si succesori ai acestora. Că nu au cerut validarea întregii suprafețe de teren cumpărate de H. de la Luputiu nu are nici o importanta pentru ca ele nu au dobândit prin cumpărare decât 400 mp intabulați deja si cei 3955 mp moșteniți deci restul suprafeței de teren aparține probabil altor proprietari nu le vizează pe ele dar in CF aceste teren nu a fost dezmembrat au rămas in indiviziune cu restul proprietarilor de CF. Mai arata instanța ca nu am probat ca parații G. ar fi coproprietari de CF, insasi CF reprezintă proba ori peste proba scrisa a unei CF nu se mai poate pune problema unei probe, unor altor probe se pot sfida înscrisurile din CF, au considerat ca nu cu atât mai mult cu cat sentința arata mai sus definitiva si irevocabila o instanța a dispus definitiv si irevocabil sistarea stării de indiviziune.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de M. I. soluția instanței este temeinica si legala, având in vedere motivarea instanței si însăși faptul ca face referire la situații de fapt cu privire la care însăși si intervenientul recunoaște ca au fost tranșate prin hotărâri judecătorești anterioare.
În motivarea apelului său, intervenientul M. I. a arătat că prin cererea formulată, a solicitat în primul rând sistarea stării de indiviziune dintre proprietarii tabulari, atribuind întreaga suprafață de 3955 mp numitului L. A., în calitate de proprietar tabular al parcelei din litigiu. Această solicitare era imperios a fi admisă pentru a se putea valida vânzarea cumpărare dintre acesta și defunctul H. G. senior în condițiile în care nu era unic proprietar tabular promitentul vânzător L. A., trebuia mai întâi efectuată ieșirea din in diviziune dintre acesta și familia G., respectiv să se atribuie în lotul lui L. A. întreaga suprafață de 3955 mp.
Din perspectiva sa, trebuia admis și capătul de cerere privind stabilirea masei succesorale după defunctul H. G. senior întrucât acesta a avut doi copii, respectiv H. G. junior și H. I. și nu numai pe H. G. junior, așa cum s-a reținut în Sentința civilă nr. 5080/19.09.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M..
In acest dosar, reclamanta A. M., în prezent decedată, cu rea credință a susținut că defunctul H. G. senior a avut un singur fiu, pe H. G. junior.
Or, celălalt fiu pe nume H. I., a fost la rândul său moștenitor acceptant al succesiunii tatălui său, folosind parte din acest teren și înstrăinând această suprafață numitului Gyalog I. (care la rândul său i-a vândut acel teren prin act sub semnătură privată, valorificat deja în instanță). Evident că trebuia admisă și ieșirea din indiviziune dintre cei doi copii, respectiv H. G. junior și H. loan, pentru a se putea da ulterior eficiență promisiunii de vânzare cumpărare intervenită între H. loan și Gyalog I..
Instanța fondului motivează sentința, printre altele că nu s-a dovedit faptul că ar exista identitate între terenul care a constituit obiect al vânzărilor succesive și cel înscris în cartea funciară, respectiv nu s-a dovedit faptul că această suprafață de teren expertizată de către expertul Zlampareț I. este cea vândută și intrată în succesiunea lui H. G. senior dar și H. G. junior.
Instanța era datoare să pună în vedere părților acest lucru, respectiv să producă dovezi în acest sens, inclusiv pentru acceptarea succesiunii în termen de către ambii copii.
Nefiind soluționată pe fondul său cauza, consideră că se impune casarea cu trimitere spre o nouă judecată pentru verificarea acestor aspecte și administrarea de probe testimoniale.
Fiind vorba și de o ieșire din indiviziune, instanța era obligată să soluționeze cererea de ieșirea din indiviziune pentru că potrivit art. 728 Cod civil ( vechiul cod civil) „ Nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune".
El nu a contestat si nu contestă faptul ca H. I., cea de a 2-a soție a lui H. G. senior ar fi fost beneficiara unui testament, dar nu este vorba de suprafața de teren pe care o folosește el. La aceea dată, reclamantele de astăzi nu au solicitat și nu au avut pretenție cu privire, la terenul folosit de el.
Testamentul din perspectiva sa era caduc, oricum nu suprafața folosită acum de el putea fi testată, întrucât această suprafață de 26 de ari a fost în folosința lui H. I., fiu a lui H. G. senior, care în 1966 a vândut-o lui Gyalog I..
Suprafața de 26 ari revenise fiului lui H. G. senior, numitului H. I., care așa cum a mai subliniat, a vândut-o la rândul său lui Gyalog I..
Partea de teren ce a revenit lui H. G. junior a fost solicitată de acesta la legea fondului funciar, fiindu-i eliberat titlul de proprietate.
H. I. nu a solicitat acest teren ( cel din litigiu), la legea fondului funciar, întru-cât știa că vânduse terenul la Gyalog, iar acesta la rândul său intervenientului.
In acest sens H. I. a și dat o declarație autentică la BNP M. I. în data de 11.02.1997, din această declarație rezultând faptul că terenul fusese deja vândut, aflându-se în folosința intervenientului M. I..
Prin certificatul de moștenitor 1114/1.11.1982 emis după defuncta H. I. nu s-a predat și acest teren care a fost in folosința sa.
De altfel, proprietatea intervenientului este bine delimitată de proprietatea reclamantelor, aceștia fiind vecini. Reclamanta A. M., fostă C. M. a si semnat în calitate de martor contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 24.05.1970, între subsemnatul și Gyalog I., cum de altfel a fost prezentă la încheierea contractului și defuncta hoțea ioana, care neștiind carte si-a aplicat amprenta digitală. A precizat că H. I. este decedat și are ca urmaș pe H. V..
La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2016, instanța a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intimatului G. G..
Conform art. 137 Cod pr. Civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii.
Cu referire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a initmatului G. G., la data sesizării instanței de judecată (9.02.2011), s-a constatat că aceasta este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea lor. Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele de procedură – inclusiv cererea de chemare în judecată – făcute de o persoană fără capacitate de folosință, sunt nule.
În cauză, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că intimatul G. G., la data sesizării instanței de judecată, 20.02.2011, este decedat la data de 15.09.1964 conform extrasului din registrul de decese pentru uzul oficial aflat la fila 143 dosar aăel și prin urmare, este dată excepția lipsei capacității de folosință a acestuia.
În conseință, tribunalul va admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatului G. G., va admite apelurile declarate de intervenientul M. I. și reclamantele apelante B. R. și N. M. împotriva sentinței civile nr. 1709 pronunțată la data de 15 aprilie 2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. A., G. M., G. G., G. V., G. E., G. A. P., G. P. L. G. I. și B. M. M., va anula sentința civilă nr.1709/15.04.2014 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatului G. G..
Admite apelurile declarate de intervenientul M. I. din Baia M., ..19, jud. Maramureș și reclamantele apelante B. R. la cabinet de avocat M. I., ./34, Baia M., jud. Maramureș și N. M. din Tăuții Măgheruș, nr. 900, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1709 pronunțată la data de 15 aprilie 2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. A., G. M., G. G., G. V., G. E., G. A. P. toți prin afișare la ușa instanței și G. P. L. din Baia M., .> G. I. din Baia M., .,jud Maramureș, B. M. M. din C., ., jud. D..
Anulează sentința civilă nr. 1709/15.04.2014 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.
Președinte, A. S. | Judecător, O.-D. V. | |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. S.A
Jud. fond. Cosovăț A.
Tehnored. S.L./ 19 ex/02.02.2016
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-01-2016, Tribunalul... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 17/2016.... → |
|---|
