Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-01-2016, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 15/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Judecător O.-D. V.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamantul M. G. împotriva sentinței civile nr. 2630/11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți intimați fiind P. V. - a P., G. D. și P. V. - a V..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea recurentului prin apărător, de a depune concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 26 ianuarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 17 mai 2012 sub nr._, reclamantul M. G. i-a chemat în judecată pe pârâții P. V. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să îi predea în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în suprafața de 1907 mp. teren arabil, situat în ..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de teren în baza titlului de proprietate, iar pârâtul P. V. ocupă suprafața de 955 mp., iar pârâta G. D. ocupă suprafața de 952 mp.. Totodată acesta a precizat că prin sentința civilă nr.3950 din data de 11.11.2011 Comisia comunală Grănicești a fost obligată să îl pună în posesie cu suprafața de 1907 mp., iar prin adresa nr.5666 din data de 04.11.2011 Primăria comunei Grănicești a confirmat faptul că pârâții ocupă aceste terenuri.
Prin precizările de la fila nr.14 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul chemării în judecată a pârâților P. V. a V., P. V. a P. și G. D..
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Legal citat, pârâtul P. V. a V. a formulat întâmpinare și s-a prezentat în fața instanței solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât este proprietarul suprafeței de 800 mp. în intravilanul comunei Grănicești, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu tatăl său P. V., care a deținut terenul conform titlului de proprietate nr.484/12.05.1994.
Legal citați, pârâții P. V. a P. și G. D. nu au formulat întâmpinare, dar au fost asistați în fața instanței de apărătorul ales.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar de părți și s-a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale.
Din analiza materialului probator instanța a constatat că reclamantul a revendicat în calitate de proprietar, în baza titlului de proprietate nr.1930 din data de 29.04.2008 (fila nr.16), suprafața de 1907 mp. teren intravilan situat în ., din care pârâtul P. V. ocupă suprafața de 955 mp., iar pârâta G. D. ocupă suprafața de 952 mp..
Instanța a reținut că reclamantul a depus la fila nr.18 extrasul de carte funciară nr.7984/27.05.2009 din care rezultă că acesta este proprietarul tabular al parcelei cu nr._ din CF nr._ Grănicești, aceasta având suprafața din acte de 8300 mp., iar suprafața măsurată de 7610 mp..
În urma verificărilor cadastrale efectuate de expertul judiciar s-a stabilit că reclamantul a vândut imobilul constând în suprafața 8300 mp. identică cu p.f.nr._ din CF nr._ Grănicești către fiul său M. N. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5011/2009.
Instanța a constatat că M. N. F. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea Funciară la data de 13.10.2009, conform extrasului de carte funciară de la fila nr.98, care are atașat și planul de situație pentru . (fila nr.99).
Conform identificărilor topo-cadastrale (fila nr.94), pârâții se învecinează doar cu . CF nr._ Grănicești, fără a ocupa în prezent vreo suprafață de teren proprietatea reclamantului M. G., fiind evident că acesta a încercat să inducă în eroare instanța prin prezentarea situației juridice anterioare a imobilului, conform extrasului de carte funciară nr.7984/27.05.2009 și titlul de proprietate nr.1930 din data de 29.04.2008.
Potrivit doctrinei juridice, în acțiunea în revendicare, calitatea procesuală aparține proprietarului, iar calitatea procesuală pasivă revine celui care stăpânește, ca posesor, sau chiar ca detentor, bunul revendicat. Astfel, admiterea acțiunii în revendicare, presupune printre altele că dreptul de proprietate asupra bunului revendicat nu a ieșit din patrimoniul reclamantului prin nici unul din modurile de transmitere (dobândire) a proprietății, deci că reclamantul a pierdut numai stăpânirea materială a bunului respectiv.
În situația dată, imobilul a ieșit din patrimonial reclamantului prin vânzare către fiul său M. N. F., conform contractului autentificat sub nr.5011 din data de 12.10.2009.
Față de considerentele anterior expuse, și având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, și cum acțiunea în revendicare este acțiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, în temeiul art.555 Noul Cod civ. potrivit căruia, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusive, absolute și perpetuu, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, și ca urmare, a respinge acțiunea precizată ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, pronunțând sentința civilă nr.2868/29.10.2013 de Judecătoria Rădăuți.
La data de 18 decembrie 2013 reclamantul M. G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.2868/29.10.2013, considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia nr.609 din 11 martie 2014 Tribunalul Suceava a admis recursul formulat de reclamantul M. G., a casat sentința civilă nr.2868/2013 și a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ la data de 15 aprilie 2014, când s-a fixat termen de judecată la data de 27.05.2014 și s-a dispus citarea părților.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța a constatat depuse la dosar mai multe înscrisuri, respectiv titlul de proprietate nr.1930/2008, adeverința de proprietate nr.1294/31.10.1991, extras de carte funciară proces verbal din 26.04.2005 emisă de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei Grănicești, actele de evidență din registrul agricol. Au fost solicitate relații de la Comisia locală de fond funciar a . verbale de punere în posesie și a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2630/11.09.2015 Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect revendicare formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâții P. V. a P., G. D. și P. V. a V..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea raportului de expertiză cât și a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de ing. N. C., instanța a reținut următoarele:
Pentru terenurile aflate la locul litigiului s-au eliberat trei titluri de proprietate însumând o suprafață de 9700 mp.
Reclamantului M. G. i s-a eliberat titlul de proprietate nr.1630/2008 pentru suprafața de 8300 mp, iar pentru pârâtul P. V. titlul de proprietate nr.484/1994 pentru suprafața de 800 mp, iar pentru G. Aftecla s-a emis titlul de proprietate nr.1828/2006 pentru suprafața de 600 mp.
Suprafața existentă în teren la fața locului este de 9377 mp. Adeverința de proprietate emisă pe numele reclamantului are la bază registrul agricol din 1959 – 1962. Titlul de proprietate nr.1630/2008 pentru M. G. s-a emis pentru suprafața de 4,28 ha cu o diferență în minus de 0,69 ha față de suprafața înscrisă în adeverința nr.1234/1991.
Titlul de proprietate nr.481/1994 pentru P. V. totalizează suprafața de 2,58 ha, iar în registrul agricol din 1959 – 1962 se regăsește doar 1,50 ha.
Autoarea pârâtei, G. Aftecla are emise două titluri de proprietate pe numele ei, respectiv nr.1600/2003 cu suprafața de 1,69 ha și nr.1828/2006 cu suprafața de 660 mp, totalizând astfel 1,75 ha, iar în registrul agricol din 1959 – 1962 G. Aftecla figurează cu o suprafață de 1,60 ha și cu construcțiile de la locul litigiului din anul 1965.
Niciuna din părți nu a figurat în registrul agricol vechi cu teren situat la locul litigiului.
Prin contractul de vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului viager autentificat cu nr.4492/9.11.1999 încheiat între P. V., P. D. în calitate de vânzători și P. V. a V. în calitate de cumpărător s-a înstrăinat și . și anexe în suprafață de 776 mp identică cu nr.649 din CF 1408 a comunei Grănicești care este imobilul situat la locul litigiului, înscrierea în cartea funciară a acestei parcele făcându-se sub nr.4577/1999 în baza titlului de proprietate nr.484/12.05.1996.
Terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr.1828/2006 și a certificatului de moștenitor nr.158/1997 aflat în proprietatea pârâtei G. D. nu este înscris în cartea funciară.
Reclamantul nu are acte de proprietate pentru terenul revendicat, nu a fost pus în posesie și nu i-a fost emis titlul de proprietate în baza adeverinței nr.1204/1991.
Cum reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru terenul revendicat, instanța a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat recurs, reclamantul M. G. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța d fond a apreciat în mod greșit faptul că el nu are acte de proprietate pentru terenul revendicat reținând aceleași considerente ca și în sentința civilă apelată. A precizat că în baza documentelor care atestă dreptul de proprietate, Comisia comunală Grănicești i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,97 ha din care 1,02 ha aflat în intravilan în locul „Pe coastă” fapt care rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei. Comisia comunală de stabilire a dreptului de proprietate Grănicești nu a putut să-l pună în posesie cu întreaga suprafață de 1,02 ha teren aflat la locul „Pe coastă” întrucât o parte din această suprafață este ocupată de pârâți cu locuințe și anexe gospodărești. Cu privire la diferența cu care reclamantul nu a putut fi pus în posesie Comisia comunală a arătat că suprafața de 1907 m.p. este ocupată de pârâți prin adresa existentă în copie la dosarul cauzei.
Astfel, instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamantul a revendicat în calitate de proprietar în baza titlului de proprietate 1930/2008 suprafața de 1907 m.p. teren intravilan, când în fapt, această suprafață nu se regăsește pe titlul de proprietate ci pe adeverința de proprietate nr. 1294/1991 fiind ocupată de pârâți și reprezintă diferența între suprafața de 1,02 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate și suprafața de 0,83 ha cu care reclamantul a fost pus efectiv în posesie.
A mai arătat că instanța de fond a preluat în mod eronat unele din concluziile formulate prin suplimentul raportului de expertiză, fapt ce afectează în mod semnificativ raționamentul instanței, considerând recurentul că acest aspect modifică în mod decisiv starea reală de fapt, respectiv aceea că doar reclamantul a figurat în registrul agricol vechi cu întreaga suprafață de 1,02 ha teren la locul litigiului.
Că, instanța de fond a omis a lua în considerare aspecte esențiale din concluziile raportului de expertiză cu privire la situația juridică și cadastrală a terenului în litigiu, cu influență decisivă în clarificarea situației de fapt și a pronunțat sentința civilă atacată în contradicție evidentă cu concluziile raportului de expertiză și a suplimentului acestuia.
În acest sens a arătat că instanța nu a reținut faptul că nu a intervenit nici un transfer al dreptului de proprietate între proprietarul inițial al p.f. 33 și pârâți, deși cu privire la această situație s-au făcut referiri în cadrul cercetării judecătorești. Totodată, instanța nu a concluzionat asupra unor aspecte, documente și probe relevante, care au fost administrate în timpul cercetării judecătorești, respectiv: documentele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate pe numele pârâților; declarația dată în fața instanței de către pârâta G. D. prin care aceasta a recunoscut că suprafața deținută la locul litigiului a aparținut reclamantului M. G.. În acest sens a invocat art. 24 (1) din Legea 18/1991 și HG nr. 890/2005, art. 9 (2), astfel în baza motivelor arătate se poate observa o anumită superficialitate a instanței cu privire la aspecte, documente și probe relevante administrate în timpul cercetării judecătorești motiv pentru care solicită admiterea apelului, casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului
Pârâții, legal citați nu au formulat întâmpinare.
La termenul de astăzi, instanța a recalificat calea de atac ca fiind recurs în temeiul disp.art. 282/1 Cod procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, în limita motivelor de recurs invocate, ce se subscriu disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:
Din analiza probelor aflate la dosar reiese fără îndoială că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul CAP prin cooperativizare, reclamantul pierzând dreptul de proprietate asupra acestui teren, care ulterior a fost atribuit pârâților pentru construcția unei locuințe.
Cooperativizarea a reprezentat un mod special de dobândire a dreptului de proprietate de către stat prin unitățile sale cooperatiste, translația proprietății operând așadar în puterea legii.
Întrucât la data de 1.01.1990 terenurile în litigiu se găseau în patrimoniul CAP, au devenit incidente dispozițiile Legii 18/1991, cu caracter special, pârâții apelanți dobândind prin constituire dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, pentru construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești, fiindu-le emis titlul de proprietate.
Verificând probatoriul administrat în cauză cu privire la terenul în litigiu, tribunalul reține că reclamantul a depus la dosar în dovedirea dreptului său de proprietate adeverința de proprietate nr. 1294/31.05.1991 eliberată de Comisia locală de fond funciar Grănicești, fără însă un proces verbal de punere în posesie și schița terenului pentru care s-a făcut reconstituirea.
În raport de cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, reclamantul recurent a formulat prezenta acțiune în revendicare a terenului în litigiu, situat în intravilanul localității, la locul numit „Pe coastă”, pe calea dreptului comun, în contradictoriu cu pârâții intimați.
Prima instanță, soluționând cauza pe fond a respins acțiunea reclamantului recurent, constatând nevalabilitatea titlului de proprietate asupra terenului în litigiu, concluzionând că acesta nu face dovada dreptului său de proprietate. Acestuia în baza Legii 18/1991 i s-a emis un titlu de proprietate nr. 1630/2008 doar pentru suprafața de 8300 mp, teren intravilan la locul „Pe coastă”, iar pentru diferența până la 1,02 ha cât are reconstituit prin adeverința de proprietate nu s-a făcut punerea în posesie și nici nu s-a emis titlul de proprietate, terenul fiind ocupat din anul 1965 de construcțiile pârâților, care dețin titlu de proprietate, depus în copie la dosar.
Din probatoriul administrat în dosar, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului și a suplimentului la raportul de expertiză topo, în urma măsurătorilor efectuate pe limitele indicate și materializate în teren, prin garduri și limite de culturi a rezultat că pârâții nu dețin teren din proprietatea sa, reclamantul recurent M. G. deține o adeverință de proprietate emisă în baza Legii 18/1991, care are la bază evidențele registrului agricol din perioada anterioară cooperativizării.
În domeniul restituirii proprietății funciare, literatura juridică și practica judiciară a decis că adeverința de proprietate nu constituie un titlu de proprietate întrucât acest înscris constată numai întinderea suprafeței de teren acordată, iar nu însuși terenul determinat prin vecinătăți, singurul titlu cu valoare probatorie în revendicare este cel emis în baza Legii 18/1991.
Prin urmare, adeverința de proprietate nr. 1294/31.10.1991 (fila 17 dosar fond), neînsoțită de un proces verbal de punere în posesie și nici de schița terenului cu vecinătăți, dovedesc că aceste demersuri de punere în posesie nu au fost executate pentru că terenul în litigiu este ocupat de construcțiile pârâților intimați.
Deși Comisia locală de fond funciar a reconstituit recurentului dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1,02 ha teren intravilan la locul numit „ Pe coastă”, dar cum o parte din acest teren este ocupat de pârâții intimați cu locuințele și anexele lor gospodărești, reclamantul recurent a fost pus în posesie doar cu suprafața de 0,83 ha teren rămas liber neocupat de construcții. Potrivit sentinței civile nr. 3950 din 11.11.2011 a Judecătoriei Rădăuți, Comisia locală de fond funciar Grănicești a fost obligată să-l pună în posesie pe reclamantul recurent M. G. cu suprafața de 1907 mp teren arabil pe raza comunei Grănicești, deoarece terenul solicitat de către acesta este ocupat de locuințele altor cetățeni care dețin titluri de proprietate, prin care, în speță sunt și pârâții intimați.
Titlurile sunt acele acte juridice translative de proprietate, dar și cele declarative de drepturi. Dacă ambele părți, reclamantul și pârâtul prezintă titluri de proprietate provenite de la autori diferiți, instanța este obligată să le cerceteze și să pronunțe hotărârea în favoarea acelei părți care a dobândit bunul al cărui titlu este mai preferabil. Titlul preferabil este acela care este mai bine caracterizat din punct de vedere juridic, având o valoare incontestabilă ancorată în norme juridice concrete.
În speță, fără îndoială că titlul de proprietate invocat de pârâți este mai preferabil și mai bine caracterizat din punct de vedere juridic, fiind emis în baza Legii 18/1991 prin finalizarea procedurii administrative de constituire a dreptului de proprietate. Adeverința de proprietate invocată de reclamant în susținerea pretențiilor în revendicare a fost emisă de către comisia locală de fond funciar însă procedura de reconstituire nu a fost finalizată prin emiterea unui proces verbal de punere în posesie cu schița terenului și documentația urmată în final de procedura emiterii titlului de proprietate.
Faptul că petenta intimată G. D. a recunoscut că terenul pe care îl stăpânește la locul litigiului a aparținut reclamantului recurent nu prezintă relevanță juridică, atât timp cât dispozițiile legii fondului funciar dă posibilitatea actualilor deținători ai terenului la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul atribuit de fostul CAP pentru edificarea unei locuințe, urmând ca foștilor proprietari să li se dea teren în echivalent pe un alt amplasament sau să fie despăgubiți în bani.
Pe de altă parte, cu prilejul dezbaterilor, apărătorul pârâtului intimat a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare întrucât reclamantul nu a chemat în judecată toți proprietarii terenului din extrasul de carte funciară aflat în primul ciclu procesual (fila 96 dosar).
Cu privire la excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 643 alin. 1 din Noul cod civil fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.
Rezultă, prin urmare că, Codul civil care a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, cuprinde dispoziții ce conferă o protecție superioară coproprietarului care dorește să exercite acțiunea în revendicare împotriva unui terț pentru cota parte dobândită de acesta.
Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate; din analiza termenului „coproprietate” rezultă că noile prevederi permit posibilitatea ca un coproprietar să-și apere singur dreptul, fie că este vorba de întregul bun, fie că este vorba doar de o cotă parte, câtă vreme legea nu distinge între cele două ipoteze.
În speță, dat fiind dispozițiile legale sus menționate, precum și faptul că reclamantul recurent nu a dovedit că pârâții ar fi coproprietari asupra terenului cu alte persoane, tribunalul urmează a respinge excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare invocată de apărător cu prilejul dezbaterilor asupra recursului declarat de reclamant.
În consecință, față de toate aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul M. G. domiciliat în . CP_, împotriva sentinței civile nr. 2630/11.09.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți intimați fiind P. V. - a P., domiciliat în ., jud. Suceava, CP_, G. D., domiciliată în ., jud. Suceava CP_ și P. V. - a V., domiciliat în ., jud. Suceava CP-_.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. A. C. L. V. O. – D.
pt. judecător eliberat din funcție
prin pensionare semnează
președintele instanței
Grefier,
Ș. L. S.
Red. S.A.
Jud. C-tin T.
Tehnored. S.L:/2 ex – 23.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 55/2016. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 54/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
