Acţiune în constatare. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 68/2016

Dosar nr._ Acțiune în constatare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 68

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 IANUARIE 2016

PREȘEDINTE V. O. D.

JUDECĂTOR A. I. M.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul G. Ș. S., împotriva sentinței civile nr. 1325 din data de 12 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. F. – prin primar.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat N. L., pentru reclamantul apelant și consilier juridic S. C., pentru pârâtul intimat, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța constată că la dosar a fost depus, prin serviciul registratură, de către reclamantul apelant raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ .

Apărătorul reclamantului apelant precizează că a comunicat părții adverse raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ .

Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.

Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.

Apărătorul reclamantului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, cu precizarea că motivarea primei instanțe este contradictorie, aceasta i-a reproșat reclamantului apelant că nu l-a chemat în judecată și pe proprietarul vecin, ce a dobândit o parte din trupul de teren inițial, însă acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, având în vedere că terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate este distinct de terenul în suprafață de 600 mp ce a format obiectul transmisiunilor succesive, chestiunea litigioasă dintre acesta și reclamantul apelant fiind tranșată într-un alt litigiu. Arată că a depus la dosar hotărârea în care reclamantul apelant s-a judecat în contradictoriu cu dobânditorul celeilalte părți de teren, acțiunea a fost pornită inițial ca o acțiune în rectificarea certificatului de moștenitor nr. 1279/1978, ulterior s-a transformat într-o acțiune în revendicare, iar din considerentele acestei acțiuni rezultă că aceasta a fost respinsă, cu motivarea că vecinii au dobândit prin constituire suprafața de 600 mp teren, iar restul terenului se află în posesia reclamantului apelant și a unei verișoară a acestuia, decedată. Precizează că dobânditorul celeilalte suprafețe de teren nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză cu atât mai mult cu cât acesta nu a contestat dreptul de proprietate invocat de reclamantul apelant.

În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a Municipiului F., arată că prima instanță a reținut că aceasta nu ar fi justificată, întrucât acesta nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului apelant, însă pârâtul intimat refuză înscrierea reclamantului apelant în evidențele agricole și fiscale cu terenul pe care îl deține, cu motivarea că actele ar fi ambigue și că nu rezultă cu certitudine întinderea suprafeței de teren al cărei proprietar este acesta, iar faptul că i se refuză înscrierea, reclamantul apelant nu poate să se întabuleze, corespondența purtată cu această instituție fiind depusă la dosar.

Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii, în mod greșit prima instanță a reținut că acestea nu ar fi îndeplinite, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate, astfel că aceasta nu vizează constatarea unei situații de fapt, cum a reținut instanța de fond, ci constatarea existenței unui drept subiectiv, anume a dreptului real de proprietate, iar cauza de față nu aduce în discuție ipoteza unei preluări abuzive, fără titlu a terenului în litigiu, astfel că nu se impune constatarea nevalabilității vreunui titlu.

Arată că reclamantul apelant înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Reprezentantul pârâtului intimat arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului declarat în cauză.

Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei F. si înregistrată la data de 19.01.2015 sub nr._, reclamantul G. Ș. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 752 mp. teren curte neproductiv, situat în intravilanul municipiului F., ., învecinat cu: . gane, Scoala Generală nr. 1 „A. I. C.” si Blănari A..

A menționat că imobilul în litigiu nu figurează înscris în cartea funciară, iar în conformitate cu disp. art. 104 al. 2 rap. la art. 98 Cod pr. Civilă a estimat valoarea imobilului la suma de 13.858,65 lei.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitorul defunctului G. A., decedat în anul 1951 si respectiv, al defunctului G. S., decedat la data de 9.09.1978.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentic din 5 noiembrie 1909, bunicul său patern, G. A., a dobândit prin cumpărare de la vânzătorul N. G. imobilul situat în mun. F., . (fost 241), compus din construcții (casa cu anexe gospodărești) și din terenul clădit și neclădit aferent acestora, în suprafață totală de 2048 mp, teren ce a fost identificat prin planul de situație anexă la contract,

După decesul bunicului patern, cei doi fii ai acestuia, respectiv G. S. (tatăl reclamantului) și G. M. au intrat în posesia construcțiilor și a suprafeței de 2048 mp teren individualizată anterior, pe care le-au stăpânit timp de mai mulți ani în indiviziune.

In anul 1966 o suprafață de 570 mp din terenul ce aparținuse defunctului G. A. a fost preluată de stat fără titlu în vederea amenajării unui spațiu verde, această suprafață fiind afectată ulterior anului 1980 construcției Școlii generale "A. I. C.".

In contextul celor arătate, fosta proprietate a defunctului G. A. de pe amplasamentul în litigiu s-a diminuat de la suprafața 2048 mp teren, individualizată în schița anexă la contractul de vânzare cumpărare din 5 noiembrie 1909, la suprafața de 1478 mp teren care a fost partajată de descendenți în anul 1978 în două loturi, din care un lot de 600 mp teren clădit și neclădit împreună cu parte din casă și din anexele gospodărești a revenit lui G. M. iar un lot de 878 mp teren împreună cu cealaltă parte din casă și anexe a revenit tatălui reclamantului, G. S..

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2336/1978 G. M., prin mandatar M. M. A., a vândut numiților C. Leonid și C. A. imobilele construcții dobândite în urma partajului succesoral după defunctul G. A., iar în temeiul acestui contract și al disp. art. 30 Legii nr. 58/1974 suprafața de 600 mp teren aferentă construcțiilor înstrăinate a trecut în proprietatea statului, sens în care a fost emisă decizia nr. 119/1978 a Biroului Executiv al fostului Consiliu Popular al orașului F..

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2058/1991 soții C. Leonid și C. A. au vândut numiților B. A., B. I. construcțiile dobândite prin cumpărare de la G. M., iar în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 dobânditorilor subsecvenți le-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren aferentă construcțiilor cumpărate, suprafață ce a fost evidențiată în titlul de proprietate nr. 2324/2005. Ulterior, au avut loc mai multe vânzări succesive ale imobilului ce aparținuse defunctului G. M. (construcții și 600 mp teren), acest imobil aparținând în prezent numitei Blănari A. și fiind înscris pe numele acesteia în CP_ a loc. cadastrale F..

Reclamantul a mai arătat că suprafața de 878 mp teren ce a revenit în urma partajului succesoral tatălui său a fost stăpânită de acesta, iar ulterior de el, fară să fi fost cooperativizată și fară să fi fost preluată cu titlu sau fară titlu în proprietatea statului, această împrejurare fiind confirmată de adresa nr. 480/1998 a Primăriei F. și adresa nr. 7151/1997 a Prefecturii Suceava. De altfel, ulterior anului 1978 tatăl său a figurat înscris în evidențele fiscale ale Primăriei mun. F. mai întâi cu o suprafață de 186 mp (care reprezintă doar terenul ocupat de construcții), apoi cu suprafețele de 500 mp (în anul 1982) și 667 mp (începând din anul 1983), iar în perioada 1998-2007 el a figurat în evidențele agricole și fiscale cu suprafața de 1390 mp teren pentru care a achitat impozitele și taxele aferente pentru ca ulterior el să nu mai fie înregistrat în aceste evidențe decât cu suprafața strict ocupată de construcții (186 mp), din motive imputabile pârâtului, care nu i-au fost aduse la cunoștință.

A susținut că, potrivit planului de amplasament și delimitare întocmit de ing. S. V. la data de 29 septembrie 2014, suprafața deținută de el pe amplasamentul în litigiu, astfel cum este ea delimitată de împrejmuirile actuale, măsoară 752 mp teren, din care 92 mp reprezintă terenul aferent construcției cu destinație de casă și 660 mp reprezintă terenul neconstruit. Terenul astfel identificat face parte din fosta proprietate a bunicului său patern, G. A. și respectiv din lotul care a revenit defunctului său tată, G. S. în urma partajului succesoral și care nu a fost cooperativizat sau preluat de stat, iar el a stăpânit acest teren de la decesul tatălui său și în prezent în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.

D. fiind faptul că pârâtul a refuzat să-l înscrie în evidențele agricole și fiscale cu întreaga suprafață de teren al cărei proprietar este, dar și faptul că, în absența acestor înscrieri, el se află în imposibilitate de a-și intabula dreptul de proprietate în cartea funciară și de a obține autorizație pentru edificarea unor construcții sau împrejmuiri, reclamantul a înțeles să solicite, în temeiul art. 35 cod procedură civilă, să se constate dreptul de proprietate dobândit de el prin devoluțiune succesorală legală după defuncții G. A., G. S. cu privire la suprafața de 752 mp teren situată în intravilanul mun. F., . și identificată prin planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. S. V. la data de 29 septembrie 2014.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în temeiul art. 453 cod procedură civilă a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 35 cod procedură civilă, art.555,557 cod civil, art. 453 cod procedură civilă.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantului, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.

Prin adresa nr. 1555/30.01.2015, M. F., prin primar a arătat că lasă la aprecierea instanței pronunțarea unei hotărâri în prezenta cauză, potrivit actelor ce vor fi depuse la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 01.04.2015 apărătorul reclamantului a depus la dosar precizări la acțiune, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 963 lei, plan de amplasament și în copie certificat de moarte pe numele G. A. P. (f.55-59 dosar).

Prin sentința civilă nr. 1325 din 12 iunie 2015, Judecătoria F. a respins, ca nefondată, acțiunea în constatare formulată de reclamantul G. Ș. S., în contradictoriu cu pârâta M. F. - prin primar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al defunctului G. A., decedat în anul 1951 si respectiv, al defunctului G. S., decedat la data de 9.09.1978, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate asupra suprafeței de 752 mp. teren curte neproductiv, situat în intravilanul municipiului F., ., învecinat cu: . gane, Scoala Generală nr. 1 „A. I. C.” si Blănari A. (fila 15-17).

A reținut instanța că imobilul proprietatea G. A., situat în mun. F., . (fost 241), potrivit contractului de vânzare cumpărare autentic din 5 noiembrie 1909, era compus din construcții (casa cu anexe gospodărești) și din terenul clădit și neclădit aferent acestora, în suprafață totală de 2048 mp (fila 18).

După decesul acestuia, G. S. (tatăl reclamantului) și G. M., fiii lui G. A., au intrat în posesia construcțiilor și a suprafeței de 2048 mp teren individualizată anterior, pe care le-au stăpânit timp de mai mulți ani în indiviziune.

Începând cu anul 1966 întinderea și situația juridică a imobilului proprietatea familiei reclamantului s-a modificat: o suprafață de 570 mp teren a fost preluată de stat fără titlu în vederea amenajării unui spațiu verde, această suprafață fiind afectată ulterior anului 1980 construcției Școlii generale "A. I. C.".

Suprafața de 1478 mp teren rămasă a fost partajată de descendenți în anul 1978 în două loturi, din care un lot de 600 mp teren clădit și neclădit împreună cu parte din casă și din anexele gospodărești a revenit lui G. M. iar un lot de 878 mp teren împreună cu cealaltă parte din casă și anexe a revenit tatălui reclamantului, G. S..

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2336/1978 G. M., prin mandatar M. M. A., a vândut numiților C. Leonid și C. A. imobilele construcții dobândite în urma partajului succesoral după defunctul G. A., iar în temeiul acestui contract și al disp. art. 30 Legii nr. 58/1974 suprafața de 600 mp teren aferentă construcțiilor înstrăinate a trecut în proprietatea statului, sens în care a fost emisă decizia nr. 119/1978 a Biroului Executiv al fostului Consiliu Popular al orașului F..

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2058/1991 soții C. Leonid și C. A. au vândut numiților B. A., B. I. construcțiile dobândite prin cumpărare de la G. M. iar în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 dobânditorilor subsecvenți le-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren aferentă construcțiilor cumpărate, suprafață ce a fost evidențiată în titlul de proprietate nr. 2324/2005 ( fila 20-25).

Ulterior, au avut loc mai multe vânzări succesive ale imobilului ce aparținuse defunctului G. M. (construcții și 600 mp teren), acest imobil aparținând în prezent numitei Blănari A. și fiind înscris pe numele acesteia în CP_ a loc. cadastrale F..

Suprafața de 878 mp teren ce a revenit în urma partajului succesoral tatălui reclamantului a fost stăpânită de acesta, iar ulterior de către reclamant, fară ca terenul să fi fost cooperativizat și fară să fi fost preluată cu titlu sau fară titlu în proprietatea statului ( fila 38,39).

După anul 1978 tatăl reclamantului a figurat înscris în evidențele fiscale ale Primăriei mun. F. mai întâi cu o suprafață de 186 mp (care reprezintă doar terenul ocupat de construcții), apoi cu suprafețele de 500 mp (în anul 1982) și 667 mp (începând din anul 1983) iar în perioada 1998-2007 el a figurat în evidențele agricole și fiscale cu suprafața de 1390 mp teren pentru care a achitat impozitele și taxele aferente pentru ca ulterior el să nu mai fie înregistrat în aceste evidențe decât cu suprafața strict ocupată de construcții (186 mp), din motive imputabile pârâtului, care nu i-au fost aduse la cunoștință.

Scopul urmărit prin promovarea prezentei acțiuni a fost evident acela de a obține înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilului, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată doar în contradictoriu cu unitatea administrativ –teritorială nu și cu proprietarul care ocupă cealaltă parte din fosta proprietate G. A., proprietate pentru care de altfel a fost emis și un titlu de proprietate conform Legii nr. 18/1991( fila 24).

Or, cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existenței unui drept al său (cerere în constatare pozitivă) ori inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa (cerere în constatare negativă), articolul 35 Cod proc. civ. reprezentând o preluare întocmai a art. 111 Cod proc. civ. 1865, cu singura diferență că teza a II-a a articolului a fost completată cu sintagma „pe orice altă cale prevăzută de lege".

Cererea în constatarea dreptului de proprietate, formulată de către reclamant privește suprafața de 752 mp. teren curte neproductiv, situat în intravilanul municipiului F., ., învecinat cu: . G., Scoala Generală nr. 1 „A. I. C.” si Blănari A., suprafață cu privire la care nu s-a făcut, pe de o parte, dovada posesiei exclusive iar, pe de altă parte, reclamantul, cu privire la această suprafață nu a dovedit existența sau eventualitatea unei contestații, din partea pârâtului sau a actualului proprietar a celelalte părți din proprietatea G. A..

Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizare de drepturi, dar în speță, nu s-a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului asupra unui bun preluat abuziv, urmat de cel vizând revendicarea imobiliară.

Cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt.

De observat că în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate în litigiu, nu este identificat perimetrul și accesul spre cele două străzi ce învecinează fosta proprietate G. A., pentru proprietatea înscrisă CP_ a loc. cadastrale F. (fila 41,42).

În planul menționat, precum și în cel depus ulterior, cu redarea pe categorii de folosință a terenului în litigiu și în scopul stabilirii cu acuratețe a taxei judiciare de timbru, nu este evidențiată fosta proprietate G. M. (fila 56-59).

Martorii audiați în cauză nu au declarat despre existența unei contestări a dreptului dobândit de către reclamant prin moștenire, de către pârât sau proprietarul vecin întabulat în CP ( fila 62-63).

Martorii au mai arătat că nu cunosc întinderea proprietății în litigiu, parte din proprietatea G. A., stăpânită nestingherit de trei generații.

Precizările aduse acțiunii și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, atașat acestora, au stabilit că reclamantul are posesia imobilului situat în intravilanul municipiului F., ., învecinat cu: . G., Scoala Generală nr. 1 „A. I. C.” si Blănari A., imobil compus din: 148 mp teren curți construcții aferent construcției în suprafață de 192 mp și 412 mp teren arabil ( fila 70-71), posesie necontestată.

Așa fiind, în temeiul art. 35 Cod proc civ, art. 555, art.557 Cod civil, instanța a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a arătat următoarele:

Sub aspectul situației de fapt deduse judecății, instanța de fond a reținut că, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, bunicul său patern, G. A., a fost proprietarul unui imobil compus din casă de locuit cu anexe gospodărești și din suprafața de 2048 mp teren curte și grădină, că din acest teren o suprafață de 570 mp teren a fost preluată fară titlu de Statul Român și a fost afectată de construcția Școlii Generale "A. I. C.", că diferența de 1478 mp teren a fost partajată între fiii defunctului G. A., respectiv G. M. - care a primit parte din casă cu anexe și suprafața de 600 mp teren, trecută inițial în proprietatea statului și ajunsă ulterior, prin constituirea dreptului de proprietate și prin înstrăinări succesive în proprietatea numitei Blănari A. - și G. S., tatăl său, care a primit cealaltă parte din casă și suprafața de 878 mp teren, ce a fost deținută mai întâi de tatăl reclamantului, iar apoi de el, fară să fi fost cooperativizată sau preluată de stat.

In continuare însă, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a formulat acțiunea în constatarea dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce a revenit defunctului său tată în urma partajului succesoral după defunctul G. A. doar în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, nu și în contradictoriu cu proprietarul celeilalte părți din fosta proprietate G. A., că nu a făcut dovada posesiei exclusive asupra imobilului în litigiu și nici dovada existenței vreunei contestații din partea pârâtului sau a dobânditorului celeilalte părți din imobil în privința dreptului de proprietate invocat și că în planul de amplasament și delimitare depus la dosarul cauzei nu este identificat imobilul înscris în CF_ a loc. cadastrale F., care include suprafața de 600 mp teren dobândită de defunctul G. M. în urma partajului după autorul inițial, G. A..

Față de cele arătate, considerentele sentinței apelate au fost în mod vădit contradictorii din perspectiva situației de fapt deduse judecății în contextul în care, pe de o parte, s-a reținut că după partajarea bunurilor succesorale ale defunctului G. A. partea din imobil ce a revenit tatălui său a fost stăpânită de acesta și de reclamant, până în prezent (pag. 4 alin.3 și pag. 5 alin.4) iar, pe de altă parte, s-a invocat faptul că nu ar fi făcut dovada posesiei exclusive exercitate asupra respectivei părți din imobil (pag. 4 alin. 8), această din urmă împrejurare fiind infirmată de înscrisurile și probele testimoniale administrate în cauză, care au relevat fără echivoc faptul că, exceptând suprafața de 570 mp teren preluată fără titlu de stat și suprafața de 600 mp ce a revenit unchiului său G. M. în urma partajului, tot restul terenului provenind de la autorul G. A. a fost în permanență stăpânit doar de tatăl reclamantului și de el.

Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, în mod greșit a reținut prima instanță că acestea nu ar fi îndeplinite.

Astfel, prin cererea dedusă judecății a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din parte din casă și din suprafața de 752 mp teren, fiind astfel evident că acțiunea de față nu a vizat constatarea unei situații de fapt, cum fără nici un temei a insinuat judecătorul fondului, ci constatarea existenței unui drept subiectiv, respectiv a dreptului real de proprietate.

în ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale, aceasta a fost justificată de faptul că pârâtul - prin organele sale de conducere - nu a recunoscut existența dreptului invocat, refuzând să îl înscrie în evidențele agricole și fiscale cu întreaga suprafață de 752 mp teren al cărei proprietar este, fapt ce face imposibilă înscrierea dreptului în cartea funciară. În acest sens, a învederat faptul că prin cererea înregistrată sub nr._ din 15 octombrie 2012, reiterată și în luna mai 2013, a solicitat Primăriei mun. F. înscrierea în evidențele agricole și fiscale cu suprafața de teren aflată în posesia și proprietatea sa, iar prin adresele nr._/2012 și 9019/2013 i s-a comunicat că din actele existente în arhiva Primăriei nu a rezultat cu certitudine întinderea suprafeței al cărei proprietar este, motiv pentru care a fost îndrumat să se adreseze instanței de judecată.

Potrivit art. 78 alin. 2 lit. b din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al ANCPI, pentru prima înscriere a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară este necesară prezentarea certificatului fiscal eliberat de primăria în a cărei rază teritorială se află situat imobilul; or, în condițiile în care pârâtul a refuzat să îl înscrie în evidențele fiscale cu suprafața al cărei proprietar este, a fost evident că se află în imposibilitatea de a-și intabula dreptul de proprietate în cartea funciară, suferind în mod nejustificat o restrângere a exercițiului acestui drept.

Prin urmare, împrejurarea că pârâtul nu a recunoscut întinderea reală a suprafeței de teren pe care o deține în proprietate pe amplasamentul în litigiu a justificat, în sensul art. 36 cod procedură civilă, legitimarea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale, din culpa căreia se află în imposibilitatea exercitării și valorificării dreptului dedus judecății.

Împrejurarea că nu a înțeles să formuleze acțiunea de față în contradictoriu și cu proprietarul celeilalte părți din imobilul care a aparținut inițial defunctului G. A. nu a fost de natură să justifice soluția de respingere a acțiunii, din moment ce însuși judecătorul fondului a reținut în considerentele sentinței apelate că el deține în prezent imobilul în litigiu și că nu s-a dovedit vreo contestare a dreptului invocat de reclamant de către proprietarul vecin, context în care nu ar fi fost justificată legitimarea procesuală pasivă a acestuia din urmă, iar acțiunea promovată în contradictoriu cu el ar fi fost lipsită de interes.

Deosebit de aceasta, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat fără echivoc că suprafața de teren stăpânită în prezent de proprietarul părții din imobil ce a revenit lui G. M. este de 600 mp teren și că succesorii cu titlu particular ai defunctului său unchi nu emit pretenții pentru o suprafață mai mare.

In acest sens, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 2336/1978 și planului de situație anexă la acest contract, la momentul înstrăinării de către numitul G. M. a părții din imobil ce i-a revenit în urma partajului, a trecut în proprietatea statului suprafața de 600 mp teren aferentă părții înstrăinate din construcții, aceasta fiind suprafața pentru care s-a constituit ulterior dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 în favoarea subdobânditorului construcțiilor potrivit titlului de proprietate nr. 2324/2005 și care a fost ulterior revândută către actuala proprietară, Blănari A..

Referitor la limitele suprafeței de 600 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 2324/2005, acestea sunt evidențiate în planul de situație anexă la contractul de vânzare cumpărare n. 2336/1978, dar și în planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. S. V., în care este evidențiată linia de hotar dintre suprafața de 752 mp teren aflată în posesia și proprietatea sa și corpul de proprietate nr. 2786/1 din CF_ (menționat ca atare în contractele de vânzare cumpărare nr. 3517/2007 și 4418/2009).

De altfel, imobilul înscris în CF_ nu formează obiectul litigiului de față, iar determinarea și verificarea limitelor și vecinătăților sale exced cadrului procesual obiectiv cu care instanța a fost investită, aceasta mai ales în condițiile în care prin sentința apelată s-a reținut, în concordanță și cu probatoriul administrat, că subdobânditorul celeilalte părți din imobil nu emite pretenții asupra terenului și părții din construcție aflate în posesia sa.

In ceea ce privește principiul caracterului subsidiar al acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizare, pretențiile deduse judecății nu au nesocotit în nici un mod acest principiu din moment ce, așa cum a rezultat din probele administrate și cum a reținut de altfel prima instanță, imobilul în litigiu se află în posesia sa, reclamantul neavând deschisă în aceste condiții calea unei acțiuni în realizare.

Enunțul potrivit căruia el nu a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului asupra unui bun preluat abuziv și nu a înțeles să revendice imobilul în discuție nu a avut nici o legătură cu pretențiile deduse judecății și nici cu situația de fapt rezultată din probele administrate. Așa cum a arătat în acțiunea introductivă (și cum s-a reținut în considerentele sentinței apelate), suprafața de 752 mp teren în discuție (care reprezintă diferența dintre suprafața inițială dobândită de G. A. și suprafețele preluate cu titlu sau fără titlu de Statul Român, respectiv 600 mp și 570 mp) nu a fost preluată de stat sau de fosta CAP nici scriptic, nici faptic, ci s-a aflat în posesia autorului său și a reclamantului atât anterior anului 1990, cât și ulterior, până în prezent, împrejurare în raport de care speța de față nu a adus în discuție ipoteza unei preluări abuzive, fără titlu a terenului în discuție și nu a impus prin urmare constatarea nevalabilității vreunui titlu. În egală măsură, câtă vreme el exercită posesia asupra suprafeței de 752 mp teren în discuție, iar dobânditorul celeilalte părți din fosta proprietate G. A. nu a emis pretenții pentru terenul ce excede suprafeței de 600 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 2324/2005 și în contractele de vânzare cumpărare nr. 3517/2007 și 4418/2009, a fost evident faptul că nu a avut posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare și că unica modalitate în care poate obține recunoașterea judiciară a dreptului său, nerecunoscut de pârât, constă în promovarea unei acțiuni în constatare.

Față de cele arătate, având în vedere și faptul că probatoriul administrat în cauză a confirmat modalitatea de dobândire și de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din casă de locuit și din suprafața de 752 mp teren identificată în planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. S. V., a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

In drept, a invocat disp. art. 466 și urm. cod procedură civilă, art. 35 cod procedură civilă, art. 555, 557 cod civil.

Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin reprezentantul său prezent la dezbateri, a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului declarat în cauză.

Apelul este nefondat.

Mai întâi, în ceea ce privește situația juridică în timp a terenului din respectivul perimetru, reținută de prima instanță astfel cum a fost prezentată de către reclamant-apelant, tribunalul trebuie să și-o însușească, altminteri, o eventuală reevaluare a întinderii dreptului reclamantului-apelant ar putea înrăutăți situația părții în propria cale de atac, ceea ce este inadmisibil în conformitate cu prevederile art. 481 din noul cod de procedură civilă.

Prin urmare, va reține cu putere de lucru judecat faptul că:

- terenul situat în mun. F., . (fost 241) a fost inițial proprietatea bunicului reclamantului-apelant, G. A., achiziționată de la vânzătorul N. G. în baza contractului de vindere-cumpărare autentic din 5 noiembrie 1909, având o suprafață totală de 2048 mp, parțial liber și parțial ocupat de casă cu anexe gospodărești;

- după decesul acestuia survenit în anul 1951 fiii săi, în calitate de moștenitori, G. S. (tatăl reclamantului-apelant) și G. M., au intrat în posesia acestor imobile, stăpânindu-le mai mulți ani în indiviziune;

- începând cu anul 1966 o suprafață de 570 mp teren a fost preluată de stat fără titlu în vederea amenajării unui spațiu verde, fiind afectată ulterior anului 1980 construirii școlii generale “ A. I. C.”;

- suprafața de 1478 mp rămasă după această preluare a fost partajată între cei doi descendenți în anul 1978 prin sentința civilă nr. 835/1978 a Judecătoriei F., revenind lui G. M. un lot de 600 mp teren clădit și neclădit împreună cu parte din casă și din anexele gospodărești, iar tatălui reclamantului-apelant, G. S. revenindu-i un lot de 878 mp teren împreună cu cealaltă parte din casă și anexe;

- după partaj, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2336/1978 G. M. a vândut numiților Chiril Leonid și A. construcțiile astfel dobândite, iar suprafața aferentă, de 600 mp, a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din legea nr. 58/1974;

- soții Chiril au înstrăinat respectivele construcții numiților B. A. și B. I. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2058/1991, iar în temeiul art. 36 din legea 18/1991 dobânditorii au obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 600 mp aferentă construcțiilor cumpărate, evidențiată în titlul de proprietate nr. 2324/2005;

- ulterior au avut loc mai multe vânzări succesive ale imobilului ce aparținuse defunctului G. M. (construcții și suprafața de 600 mp teren), acest imobil aparținând în prezent numitei Blănari A.;

- suprafața de 878 mp teren ce a revenit prin partaj lui G. S., tatăl reclamantului-apelant, a fost stăpânită de către aceștia, terenul nefiind cooperativizat sau preluat la stat, cu sau fără titlu;

- după anul 1978 tatăl reclamantului-apelant a figurat în evidențele fiscale ale Primăriei F. mai întâi cu 186 mp, strict suprafața ocupată de construcțiile atribuite prin partaj, apoi cu 500 mp (în anul 1982), 667 mp (în anul 1983), 1390 mp (anii 1998-2007), pentru ca ulterior să rămână înregistrat cu suprafața inițială de 186 mp teren.

Respingând totuși acțiunea, prima instanță s-a bazat pe următoarele argumente:

I. Acțiunea în constatare poate avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt.

Tribunalul nu-și însușește acest argument, rezultând din conținutul cererii deduse judecății faptul că s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului - teren curte și neproductiv, situat în intravilanul mun. F., ., învecinat cu . G., școala generală nr. 1, “A. I. C.”, în suprafață de 752 mp, fiind astfel evident că acțiunea nu vizează constatarea unei situații de fapt, ci constatarea existenței unui drept subiectiv, anume a dreptului real de proprietate.

II. Acțiunea în constatare are caracter subsidiar în raport cu acțiunea în realizarea dreptului, or în speță nu s-a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului asupra unui bun preluat abuziv, urmat de cel vizând revendicarea imobiliară.

Și acest argument este greșit, prin acțiunea de față nu se nesocotește principiul caracterului subsidiar al acțiunii în constatare în raport de acțiunea în realizare întrucât reclamantul a pretins, iar instanța a acceptat, că acesta posedă teren în perimetrul în discuție, neavând deschisă în aceste condiții calea acțiunii în realizare; în plus, s-a mai reținut că terenul nu a fost cooperativizat ori preluat de stat cu sau fără titlu.

III. Acțiunea în constatare nu se justifică întrucât reclamantul nu a dovedit, cu privire la suprafața de teren în litigiu, existența sau eventualitatea unei contestații din partea pârâtului.

Reține tribunalul, sub acest aspect, faptul că se contestă însăși legitimitatea procesuală a unității administrativ – teritoriale, care, în speță, contrar concluziilor primei instanțe, este dată, din moment ce aceasta nu recunoaște existența dreptului invocat de către reclamantul-apelant, refuzând să-l înscrie în evidențele agricole și fiscale cu suprafața pretinsă, pe motiv că nu rezultă cu certitudine întinderea suprafeței al cărei proprietar este – a se vedea în acest sens corespondența purtată de părți, anume cererea reclamantului înregistrată sub nr._/2012, răspunsul pârâtului prin adresele nr._/2012 și nr. 9013/2013 (filele 26-31 dosar apel).

IV. S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada posesiei exclusive asupra suprafeței de 752 mp teren pretinse, că planul de amplasament depus la filele 70, 71 dovedește posesia sa necontestată asupra unei părți din acest teren, de 148 mp curți construcții și 412 mp arabil, și că prin respectivul plan, depus și la filele 41, 57 nu apare evidențiată fosta proprietate a lui G. M., respectiv proprietatea înscrisă în CP_ a loc. Cadastrale F. pe numele Blănari A..

Dincolo de inadvertențele din sentință pe aspectul posesiei reclamantului asupra respectivului perimetru, semnalate de altfel și prin memoriul de apel, totuși prima instanță a reținut o chestiune esențială, anume că nu este configurată pe plan suprafața de 600 mp teren dobândită prin constituirea dreptului de proprietate conform legii 18/1991 de către dobânditorii construcțiilor de la unchiul reclamantului, G. M., cu atât mai mult fiind necesar acest lucru cu cât reclamantul și beneficiarii constituirii dreptului de proprietate și-au disputat acest teren în dosarul nr._ al Judecătoriei F., soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 56/03. 03. 2010 al Curții de apel Suceava (filele 21-25 dosar apel).

Chiar dacă în prezent reclamantul recunoaște dreptul acelor terțe persoane cu privire la suprafața de 600 mp, era absolut necesară configurarea și a acestei suprafețe pe plan, alături de cei 752 mp în litigiu, pentru a se înlătura orice suspiciune cu privire la suprapunerea de amplasamente.

Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește suprafața preluată de stat, de 570 mp, pe care se află construită în prezent școala generală Aexandru I. C., chiar dacă și în cazul acestei suprafețe reclamantul nu contestă dreptul în sine al terțului, identificarea pe plan fiind necesară, în opinia tribunalului, din același motiv, pentru a se exclude existența vreunei suprapuneri între cele două terenuri.

De altfel, tribunalul a pus în discuție acest aspect, acordând reclamantului un nou termen de judecată pentru a-și dovedi amplasamentul terenului de 752 mp în raport de partajul efectuat de către tatăl său, de titlul de constituire al dobânditorilor construcțiilor de la unchiul său (600 mp), de titlul statului (570 mp ), or, o asemenea probă nu a fost făcută, raportul de expertiză depus în acest scop, întocmit de către expert C. D. în dosarul nr._ al Judecătoriei F., dosar la care tribunalul a făcut referire mai sus, necuprinzând nici în partea scriptică, nici în planurile-anexă vreo referire la suprafața de 752 mp teren în litigiu.

Întrucât reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra amplasamentului solicitat, configurat în planurile depuse la filele 41, 57, 70, neexistând certitudinea că nu se suprapune cu celelalte două terenuri, de 600 mp, respectiv de 570 mp, acest aspect, reținut și de prima instanță, este suficient pentru respingerea acțiunii.

Cât privește întinderea efectivă a dreptului reclamantului din moștenirea bunicului său, prin retransmitere de la tată, așa cum s-a arătat la începutul motivării s-a pronunțat prima instanță pe acest aspect preluând susținerile reclamantului, considerente intrate în autoritate de lucru judecat câtă vreme nu au fost criticate de către pârât, dar fără a se opune cu valoare absolută față de moștenitorii defunctului G. M. într-un eventual litigiu.

Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge apelul declarat de către reclamantul G. Ș. S. – LA AV. N. L. – Suceava, ., nr. 47, ., . civile nr. 1325 din data de 12 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. F. – prin primar F., ., jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

V. O. D. A. I. M. S. A.-M.

Red./Tehnored. V.O.D.

Judecător fond S. G.

4 ex./03.02.2016

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul...		Cereri. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță