Acţiune pauliană. Decizia nr. 968/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 968/2015
Dosar nr._ - acțiune pauliană -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 968
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 IUNIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de pârâții ȘUTU D., ȘUTU N. și J. R., cu toții domiciliați în comuna Moara, ..8D, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat Ș. R. A., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.10, etaj 3, camera 6, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5991 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant IEȘ E., domiciliată în mun. Suceava, ..13, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 IUNIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 25 IUNIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.05.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta Ies E. a chemat în judecată pe pârâții Sutu D., Sutu N. și J. R., pentru desființarea contractului de vânzare, autentificat sub nr. 230 din 21.01.2014 de către Societatea Profesională Notarială „O. B. A. – E. B.”, încheiat în dauna intereselor sale de creditor al pârâților Sutu D. și Sutu N., pentru suma de_ lei, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitorilor săi și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este creditoarea pârâților Sutu D. și Sutu N., care îi datorează suma de aproximativ_ euro, conform Sentinței civile nr.3796 din 18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia nr.401/25.10.2013 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin Decizia civilă nr.60/11.02.2014 a Curții de Apel Suceava.
Reclamanta a învederat faptul că suma ce i-o datorează debitorii Sutu D. și Sutu N. se compune din cheltuieli reprezentând debit și sume reprezentând cheltuieli de executare, astfel: sume ce se constituie debit_,71 lei, reprezentând 175.845,71 lei – contravaloarea a_,44 euro din care s-a dedus suma de_ lei reprezentând prețul imobilului adjudecat de către reclamantă;_,90 lei cheltuieli de judecată conform Sentinței civile nr. 3796 din 18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, respectiv Deciziei nr.401/25.10.2013 a Tribunalului Suceava, ce intra în calculul debitului de recuperate; a dobânzii legale la debitul datorat, ce se adaugă la debitul de recuperat, în cuantum de 1) 539,4 euro + 54,04 euro + 2167 euro, 2) 500,51 euro + 383,49 euro, 3) 9,9 euro + 181,69 euro conform Rapoartelor de calcul întocmite de expert Bradatan B. G.. Sume ce se constituie în cheltuieli de executare: 8792, 49 lei taxă timbru executare + onorariu executor; 350 lei conform facturilor BBG nr._/29.04.2014 respectiv BBG nr._ din 16.11.2013 anexate, a cheltuielilor cu publicitatea imobiliară pentru imobilul adjudecat în sumă de 300 lei și contravaloarea evaluării imobilului în sumă de 600 lei.
A arătat reclamanta că este atestată calitatea sa de creditoare, în dosarul de executare nr. 1212/E/2013 a Birou Individual executor Judecătoresc C. M.G. Sarmis, dosar instanță_/314/2013. Suma de aproximativ_ euro este ceea ce a mai rămas din debitul de recuperat, deoarece în baza actului de adjudecare emis la data de 30.04.2014 în același dosar execuțional a devenit proprietara imobilelor constând în teren intravilan în suprafață de 719 mp și având număr cadastral_ și construcție având număr cadastral_ – C1, situate în intravilanul satului B., ., înscrisă în CF_ a comunei cadastrale Moara, imobile ce au făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare dintre reclamantă și pârâții Sutu D. și Sutu N..
Reclamanta a mai arătat că, știindu-se urmăriți, pârâții au înstrăinat mamei pârâtei Sutu N. și în același timp soacrei pârâtului Sutu D., respectiv numitei J. R., bunurile prevăzute în contractul de vânzare, respectiv imobilul situat în intravilanul satului B., ., compus din suprafața de 456 mp teren identic cu . în CF_ a UAT Moara și imobilul compus din 951 mp identic cu parcela_ din CF_ a UAT Moara. Înstrăinarea a fost declarată ca fiind cu titlu oneros, pentru o sumă de numai_ lei. Prin această înstrăinare a suferit un prejudiciu actual și personal, datorită faptului că pârâții și-au mărit starea de insolvabilitate.
Reclamanta și-a întemeiat cererea, în drept pe dispozițiile art.1562 – 1565 cod civ.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: contractul de vânzare autentificat sub nr. 230 din 21.01.2014 de către Societatea Profesională Notarială „O. B. A. – E. B.”, promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, Încheierea OCPI nr. 9340 din 7.03.2012 și Actul de adjudecare din 30.04.2014 în dosar executare 1212/E/2013 (filele 4-16).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin are, pe cale de excepție, au invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivare, pârâții au arătat că, conform procesului verbal de adjudecare încheiat la data de 28.04.2014 de către executorul Judecătoresc M.G. Sarmis, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate în contul creanței sale asupra unui imobil proprietatea pârâților constând în teren intravilan în suprafață de 719 mp plus construcție situate în intravilanul satului B., . suma de 148.500 lei. După perfectarea contractului de vânzare cumpărare nr. 230/21.01.2014, în patrimoniul pârâților a rămas o suprafață de 300 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Sf. I., . . în Cartea Funciară nr._. Această suprafață de teren a fost cumpărată de pârâți la nivelul anului 2002 și încă se mai află în patrimoniul lor.
Pârâții au arătat că, la data de 24.04.2012 această suprafață de teren a fost evaluată la suma de 57.375 euro astfel cum rezultă din Raportul de evaluare anexat. De asemenea, au menționat faptul că în patrimoniul lor se mai regăsește și un autoturism marca Volkswagen conform certificatului de înmatriculare anexat.
Au mai arătat pârâții că, prin Contractul de vânzare – cumpărare nr. 230/21.01.2014, au vândut către pârâta J. R. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul satului B., ., compus din suprafața de 764 mp teren curți construcții, împreună cu locuință C1 – în suprafață măsurată de 114 mp și garaj C2 în suprafață de 45 mp, identică cu parcela nr._, înscrisă în CF nr._ a UAT Moara și întregul drept de proprietate asupra imobilului compus din suprafața de 20 mp teren curți construcții, identică cu . în C.F. a UAT Moara. Deși prețul din contract este de doar 52.000 lei, valoarea imobilelor vândute este mult mai mare, de aproximativ 30.000 euro. Acest preț a fost stabilit prin considerarea calității persoanei cumpărătorului, respectiv mama pârâtei Șutu N. și soacra pârâtului Șutu D..
Mai mult decât atât, pârâții au învederat faptul că bunul ce a fost adjudecat de reclamantă în contul unei părți din creanță avea o valoare mult mai mare, însă reclamanta l-a ocupat după perfectarea promisiunii de vânzare – cumpărare (25.10.2011) și efectiv l-a distrus, motiv pentru care au introdus o cerere de chemare în judecată înregistrată de către Judecătoria Suceava sub nr. de dosar_ prin care au solicitat obligarea pârâtei Ieș E. la plata sumei de 15.000 de euro cu titlu de daune – materiale reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care aceasta l-a locuit. Practic, faptul că în urma adjudecării bunului imobil a rămas o diferență de creanță de aproximativ 10.000 euro se datorează culpei reclamantei care prin acțiunile sale de distrugere a scăzut valoarea imobilului. Evaluarea bunului imobil ce a aparținut pârâților Șutu D. și Șutu N. și a fost adjudecat de reclamantă s-a făcut după perfectarea Contractului de vânzare – cumpărare nr. 230/21.01.2014. La momentul încheierii acestui contract nu putea prevede că respectivul bun va fi evaluat la un preț care să nu acopere întreaga creanță a reclamantei. Prețul vânzării bunului adjudecat a fost stabilită la suma de 40.000 euro prin Promisiunea de vânzare – cumpărare încheiată cu reclamanta în data de 25.10.2011, însă la nivelul anului 2014 același bun a fost evaluat la suma de 30.000 euro.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă, art. 1562, art. 1565 cod civil precum și pe toate celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
În dovedire, pârâții au depus la dosar, în copii certificate cu originalul, o . înscrisuri (filele 79-98).
La data de 16.09.2014, reclamanta în temeiul dispozițiilor art. 204 NCPC, a înțeles să își modifice cererea introductivă, respectiv în baza dispozițiilor art. 1562 NCC, temeiul de drept al acțiunii inițiale, a solicitat să se constate inopozabilitatea actelor încheiate de către debitorii Sutu D. și Sutu N., în calitate de vânzători și J. R. în calitate de cumpărător, respectiv contractul de vânzare nr. 230 din 21.01.2014 pentru imobilul situat în . identic cu . CF UAT Moara, teren arabil în suprafață de 951 mp, față de reclamantă, în calitate de creditoare în dosarul de executare nr._/E/2013.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, deoarece prin acțiunea revocatorie solicită desființarea contractului de vânzare menționat nr. 230/21.01.2014 și nu solicită inopozabilitatea vânzării față de aceasta, excepția nu mai subzistă ca urmare a modificării cererii.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 113-126).
La data de 04.12.2014, pârâții au formulat întâmpinare la cererea modificatoare a acțiunii introductive formulată de reclamantă (filele 144-147), prin care au solicitat respingerea acțiunii introductive ca nefondată.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 205 Cod de procedură civilă.
În dovedire, pârâții au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 148-150).
La aceeași dată, pârâții au formulat o cerere de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, instanța a respins cererea de suspendare a prezentei cauze formulată de către pârâți, ca neîntemeiată, reținând în acest sens faptul că, suspendarea întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. 1, pct. 1 C.pr.civ. este una facultativă, nu obligatorie, considerând și că între cele două cauze nu este o legătură atât de strânsă care să impună suspendarea prezentei cauze.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 5991 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea pauliană formulată de reclamanta Ieș E., domiciliată în oraș Buziaș, ., nr.8, jud. T., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa din mun. Suceava, .. 13, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții Sutu D., Sutu N. și J. R., toți domiciliați în ., ., jud. Suceava, astfel cum a fost modificată.
Constată inopozabilitatea față de reclamanta IEȘ E. a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 230/21.01.2014 de SPN O. B.-A. E. B. din Suceava până la concurența sumei de 40.960,61 lei la care se adaugă cheltuielile de executare silită din dosarul de executare silită nr.1212/E/2013 al B. C. M.G.SARMIS din Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din analiza materialului probator administrat în cauză, a constatat următoarele:
În fapt, în baza Sentinței civile nr. 3796/18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 401/25.10.2013 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 60/11.02.2014 a Curții de apel Suceava, s-a început executarea silită împotriva pârâților Șutu D. și Șutu N. pentru sumele de_,71 lei, respectiv_,90 lei, datorate de către aceștia reclamantei Ieș E.. S-a întocmit, în consecință, dosarul de executare silită nr. 1212/E/2013 al B. C. M.G. Sarmis, în cadrul căruia executorul judecătoresc a emis somația din data de 17.02.2014 privind imobilul situat în intravilanul satului B., .. Respectiva somație imobiliară a fost înscrisă în CF nr._ UAT Moara la data de 28.03.2014 (f. 10-11).
Prin Actul de adjudecare din data de 30.04.2014, întocmit de B. C. M.G. Sarmis, în dosarul de executare silită nr. 1212/E/2013, reclamanta a adjudecat în contul unei părți a creanței sale un imobil aparținând pârâților la valoarea de 148.500 lei (f. 12).
La data de 21.01.2014, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.230/21.01.2014 la BNP O. B., pârâții Șutu D. și Șutu N. au vândut pârâtei J. R. imobilul situat în intravilanul satului B., ., compus din suprafața de 764 mp teren curți construcții, identică cu parcela nr._, împreună cu locuința situată pe acesta și imobilul situat în intravilanul satului Moara N., ., compus din suprafața de 20 mp teren curți construcții, identică cu parcela nr._, pentru prețul de 52 000 lei (f. 4-7).
În drept, potrivit art. 1562 Cod civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate, iar potrivit art. 1563 Cod civil, creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
Conform art. 1565 alin. 1 Cod civil, actul atacat va fi declarat inopozabil față de creditorul care a introdus actiunea, care va avea dreptul de a fi plătit din prețul bunului urmărit, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, prin intermediul acțiunii revocatorii, creditorii pot obține, pe cale judecătorească, desființarea actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii lor.
În consecință, pentru admiterea acțiunea revocatorii (pauliene), trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1) actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorului; 2 ) să existe frauda debitorului; 3) creditorul să aibă o creanță certă la data introducerii acțiunii; 4) să existe complicitatea terțului la fraudă.
În speță, instanța apreciază că aceste condiții sunt îndeplinite.
Astfel, reclamanta are față de pârâți o creanță certă la data introducerii acțiunii, aceștia datorându-i, în baza Sentinței civile nr. 3796/18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 401/25.10.2013 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 60/11.02.2014 a Curții de apel Suceava, suma de_,61 lei, rezultată din însumarea sumei de_,71 lei, reprezentând debit principal, cu suma de_,90 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța reține că, în urma adjudecării unui imobil al pârâților în valoare de 148 500 lei, la data de 30.04.2014, reclamanta mai are de recuperat un debit de 40 960,61 lei.
În ceea ce privește condiția ca actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorului, instanța observă că, prin contractul a cărui revocare se cere, pârâții Șutu D. și Șutu N. au vândut pârâtei J. R. imobilul situat în intravilanul satului B., ., compus din suprafața de 764 mp teren curți construcții, identică cu parcela nr._, împreună cu locuința situată pe acesta și imobilul situat în intravilanul satului Moara N., ., compus din suprafața de 20 mp teren curți construcții, identică cu parcela nr._, pentru prețul de 52 000 lei (f. 4-7).
Prin întâmpinare, pârâții Șutu D. și Șutu N. arată că au vândut pârâtei J. R. imobilul la un preț de aproximativ trei ori mai mic decât valoarea acestuia, în considerarea calității de mamă, respectiv soacră a cumpărătoarei. Prin urmare, instanța reține că, prin actul de vânzare-cumpărare pârâții și-au micșorat considerabil activul patrimonial, prejudiciind astfel pe creditoare.
În cauză, pârâții au invocat faptul că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu și-au creat sau mărit o stare de insolvabilitate deoarece, la momentul încheierii actului aveau în proprietate suficiente bunuri mobile și imobile care ar fi putut fi valorificate de executorul judecătoresc pentru satisfacerea creanței reclamantei. În acest sens, pârâții au arătat că dețin în proprietate un teren evaluat la 57 375 euro și un autoturism, nefiind în stare de insolvabilitate.
Instanța nu poate reține însă aceste apărări întrucât, din extrasul de carte funciară al imobilului teren arabil situat în intravilanul satului Sf. I., . . în cartea funciară nr._, rezultă că acesta este grevat de un contract de ipotecă în favoarea Pireus Bank Romania SA, pentru suma de 265 000 lei. Or, în cazul unei eventuale executări silite a acestui imobil banca ar avea prioritate la plata creanței sale din prețul obținut la vânzare față de alți creditori ai debitorului (f.122). De asemenea, instanța observă că prețul obținut din vânzarea silită a unui autoturism folosit nu garantează acoperirea creanțelor reclamantei împotriva pârâților.
În ceea ce privește condiția existenței fraudei debitorului, instanța reține că este cert că aceștia cunoșteau, la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, în ianuarie 2014, faptul că imobilul supus vânzării va fi urmărit silit de către reclamantă în vederea valorificării, având în vedere că, la data de 25.10.2013, Tribunalul Suceava a pronunțat, împotriva pârâților Șutu D. și Șutu N., Decizia civilă nr.401, decizie definitivă, susceptibilă de a fi pusă în executare de către reclamantă, iar la data de 23.12.2013, Judecătoria Suceava a admis cererea de încuviințare a executarii silite cu privire la acestă sentință, în dosarul de executare silită nr. 1212/E/2013 al B. C. M.G. Sarmis.
De asemenea, instanța reține ca fiind îndeplinită condiția de complicitate a terțului la fraudă, din moment ce cumpărătoarea și-a asumat cumpărarea imobilului deși în cartea funciară era notat litigiul dintre reclamantă și pârâții Șutu D. și Șutu N. cu privire la acest imobil. Mai mult, deoarece cumpărătoarea este mama, respectiv soacra vânzătorilor, instanța prezumă faptul că aceasta cunoștea situația juridică a bunului aparținând acestora, precum și situația juridică a celorlalte bunuri ale acestora.
D. urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea acțiunii revocatorii, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale menționate, instanța va admite acțiunea astfel cum aceasta a fost modificată și va constata inopozabilitatea față de reclamanta Ieș E. a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 230/21.01.2014 de SPN O. B.-A. E. B. din Suceava până la concurența sumei de 40.960,61 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită din dosarul de executare silită nr.1212/E/2013 al B. C. M.G.SARMIS din Suceava.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții ȘUTU D., ȘUTU N. și J. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea hotărârii apelate iar în rejudecarea cauzei să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea apelului s-a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de către Ieș E. și înregistrată de către Judecătoria Suceava sub numărul de dosar_, reclamanta a solicitat inițial "desființarea" Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.230 din 21.01.2014 de către S.P.N. O. B. A. E. B. prin care subsemnații Șutu D. și Șutu N. a vândut către J. R. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul satului B., . acesteia.
După invocarea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reclamanta și-a modificat acțiunea introductivă în sensul că a înțeles să solicite doar inopozabilitatea actului de vânzare - cumpărare.
Prin Sentința Civilă nr.5991 pronunțată de către Judecătoria Suceava la data de 11.12.2014 în dosarul nr._, instanța de fond a admis acțiunea pauliană și a constatat inopozabilitatea față de reclamanta leș E. a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 230/21.01.2014 de SPN O. B. - A. E. B. din Suceava până la concurența sumei de 40.960,61 lei la care se adaugă cheltuielile de executare silită din dosarul de executare silită nr.i2i2/E/20i3 al B.EJ. C. M.G.Sarmis din Suceava.
Apreciem că Sentința Civilă nr.5991/11.12.2014 este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicităm anularea acesteia, iar în rejudecarea cauzei solicităm respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivarea hotărârii apelate instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, existența prejudiciului suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor, existența fraudei debitorului precum și existența complicității terțului la fraudă.
În ceea ce privește deținerea unei creanțe certe a reclamantei împotriva apelanților-pârâți Șutu D. și Șutu N., instanța de fond a reținut că în urma adjudecării unui imobil al acestora în valoare de 148.500 Iei Ia data de 30.04.2014, reclamanta leș E. mai are de recuperat un debit de 40.960,61 lei.
Prin întâmpinarea formulată a învederat că bunul ce a fost adjudecat de reclamantă în contul unei părți din creanța totală avea o valoarea mult mai mare, însă leș E. l-a ocupat după perfectarea promisiunii de vânzare - cumpărare (25.10.2011) și efectiv l-a distrus, motiv pentru care am introdus o cerere de chemare în judecată înregistrată de către Judecătoria Suceava sub nr. de dosar_ prin care a solicitat obligarea pârâtei leș E. la plata sumei de 15.000 de euro cu titlu de daune - materiale reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care aceasta l-a locuit.
Cu alte cuvinte, faptul că în urma adjudecării bunului imobil a rămas un debit de 40.960,61 lei se datorează culpei reclamantei care prin acțiunile sale de distrugere a scăzut valoarea imobilului.
Evaluarea bunului imobil ce a aparținut subsemnaților Șutu D. și Șutu N. și care a fost adjudecat de reclamantă s-a făcut după perfectarea Contractului de vânzare cumpărare nr.230/21.01.2014. La momentul încheierii acestui contract nu puteam prevede că respectivul bun va fi evaluat la un preț care să nu acopere întreaga creanță a reclamantei. Prețul vânzării bunului adjudecat a fost stabilită la suma de 40.000 euro prin Promisiunea de vânzare - cumpărare încheiată cu reclamanta în data de 25.10.2011, însă la nivelul anului 2014 același bun a fost evaluat la suma de 30.000 euro.
Din acest considerent am considerat la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr.230/21.01.2014 că bunurile rămase în patrimoniul nostru vor acoperi întreagă creanță a numitei leș E..
Astfel, la momentul perfectării Contractului de vânzare - cumpărare nr.230/21.01.2014 am considerat că reclamanta are suficiente bunuri din care să-și îndestuleze creanța, respectiv din bunul ce a fost promis spre vânzare și care a fost și adjudecat de către aceasta, (bun care astfel cum am menționat avea o valoare de 40.000 euro), din suprafața de 300 mp teren situată în intravilanul satului Sf.llie dar și din două autoturisme ce au fost predate către executorul judecătoresc.
Faptul că după adjudecarea bunului imobil nu s-a îndestulat întreaga creanță este culpa exclusivă a reclamantei care, astfel cum am precizat mai sus, prin acțiunile de distrugere aduse bunului imobil pe care l-a ocupat a scăzut valoarea acestuia cu aproximativ 10.000 euro.
În aceste condiții putem afirma că respectiva creanță în cuantum de 40.960,61 lei are un caracter oarecum incert.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor, acesta nu există deoarece în patrimoniul apelanților - pârâți Șutu D. și Șutu N. au rămas două autoturisme și un teren în suprafață de 300 mp evaluat la suma de 57.375 euro.
Instanța de fond a reținut că pârâții și-au micșorat considerabil activul patrimonial, prejudiciind astfel pe creditoare.
Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că în patrimoniul subsemnaților au rămas suficiente bunuri pentru îndestularea creanței, respectiv suprafața de 300 mp teren situată în intravilanul satului Sf.ilie evaluată la suma de 57.375 euro și două autoturisme.
Chiar dacă suprafața de teren este grevată de un contract de ipotecă în favoarea Piraeus Bank România SA pentru suma de 265.000 de lei, acest bun imobil poate fi executat silit de către executorul judecătoresc, desigur cu condiția achitării diferenței de sold rămasă de achitat băncii.
Din graficul de rambursare anexat rezultă că la data formulării prezentei cereri de apel suma de bani rămasă de restituit băncii este de 107.266,63 lei.
Printr-un calcul matematic simplu ajungem la concluzia că, în ipoteza în care executorul judecătoresc ar scoate la vânzare silită imobilul evaluat la suma de 57.375 euro (_ "ei - calculați la un curs 1 euro = 4,44 lei) și ar achita creanța băncii în cuantum de 107.266,63 lei ar rămâne suma de 147.478,37 lei, sumă care ar fi mai mult decât îndestulătoare pentru acoperirea creanței reclamantei.
Chiar dacă am lua în considerare și ipoteza în care suprafața de teren ar fi evaluată la suma de aproximativ 50.000 euro (222.000 lei), ar fi scoasă la vânzare, s-ar vinde la 75% din prețul de evaluare (aproximativ 166.500 lei) și s-ar achita către bancă suma de 107.266,63 lei, tot ar rămâne o sumă de 59.233 care ar acoperi debitul în cuantum de 40.960 lei și toate cheltuielile de executare silită, fără a lua în considerare vânzarea celor două autoturisme care se află în posesia executorului judecătoresc.
Micșorarea activului patrimonial nu echivalează întotdeauna cu fraudarea creditorilor în condițiile în care în patrimoniul debitorilor au rămas suficiente bunuri pentru îndestularea creanței.
Mai mult decât atât, art. 1.562, alin.(i) din Codul Civil stipulează: dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabiie față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Legiuitorul folosește noțiunea de stare de insolvabilitate, și nu micșorare considerabilă a activului patrimonial, între cele două noțiuni existent diferențe apreciabile. Instanța de fond nu a analizat existența unei stări de insolvabilitate a debitorilor, ci doar a considerat că o micșorare a activului patrimonial este suficient pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii.
Consideră tocmai contrariul, micșorarea activului patrimonial despre care face vorbire instanța de fond în motivarea hotărârii apelate nu echivalează cu crearea sau mărirea unei stări de insolvabilitate.
Este chiar prematur să discutăm despre o stare de insolvabilitate deoarece executarea silită este în plină desfășurare, aceasta nu era finalizată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu era finalizată la momentul pronunțării hotărârii apelate și nu este încheiată nici la data formulării prezentei cereri.
Din aceste considerente, aprecisză că această condiție esențială a admisibilității acțiunii revocatorii nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Pentru a forma convingerea instanței de apel sub acest aspect, solicităm emiterea unei adrese către B.EJ. C. M.G.Sarmis din Suceava pentru a ne comunica stadiul dosarului execuțional nr.i2i2/E/20i3.
În ceea ce privește condiția fraudei debitorului, instanța a reținut că este cert că aceștia cunoșteau, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în ianuarie 2014, faptul că imobilul supus vânzării va fi urmărit silit de către reclamantă în vederea valorificării.
La momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare aveam cunoștință despre executarea silită, însă nu aveam cunoștință despre raportul de evaluare întocmit de către experta L. G.OItea în dosarul execuțional prin care a fost evaluat imobilul ce a fost adjudecat.
Intenția reclamantei a fost de a obține dreptul de proprietate ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, imobil pe care aceasta l-a obținut prin actul de adjudecare.
După încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.230/21.01.2014 au rămas în patrimoniul subsemnaților Șutu D. și Șutu Nlculina terenul intravilan în suprafață de 719 mp plus construcția ce au fost adjudecate de către reclamantă, terenul intravilan în suprafață de 300 mp și două autoturisme.
Raportul de evaluare din dosarul execuțional întocmit de către experta L. G.OItea a fost întocmit la data de 10.03.2014 iar Contractul de vânzare - cumpărare nr.230 a fost încheiat la data de 21.01.2014. Astfel, la data încheierii contractului de vânzarecumpărare nu cunoștea suma la care urmează a fi evaluat imobilul ce a fost adjudecat de reclamantă și implicit nu cunoșteam că respectivul imobil urmează a fi evaluat la o sumă mai mică decât cuantumul total al creanței, plus că în patrimoniul subsemnaților a mai rămas un teren și două autoturisme după perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.
Referitor la Raportul de evaluare întocmit în cadrul dosarului execuțional se menționează la pag.9: la data edificării imobilul a fost finisat cu finisaje superioare; la data inspecției nu exista un sistem de încălzire, nu exista apă curentă, pereții interiori sunt degradați, prezintă igrasie, prezintă crăpături, instalațiile sanitare nu sunt funcționale, instalațiile electrice nu sunt funcționale, corpurile de încălzit sunt exfoliate și ruginite, centrala termică nu este racordată la nici un sistem de alimentare, necesită revizie.
Starea imobilului este descrisă de către expertul evaluator într-un singur cuvânt ca fiind degradantă. Culpa pentru această stare aparține numai reclamantei care a ocupat acest imobil începând cu anul 2011, și care, astfel cum am precizat a distrus în totalitate imobilul.
Datorită acțiunilor sale de distrugere, imobilul a fost evaluat la o sumă mult prea mică care nu a acoperit în integralitate creanța pe care o deține împotriva subsemnaților.
Chiar și în această situație, instanța de fond a reținut că prin perfectarea Contractului de vânzare nr.230/21.01.2014 tot ei au creat un prejudiciu creditoarei deși situația de fapt dovedește tocmai contrariul.
Nici ultima condiție, cea a complicității terțului la fraudă nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția de complicitate a terțului la fraudă, din moment ce cumpărătoarea și-a asumat cumpărarea Imobilului deși în cartea funciară exista notat litigiul dintre reclamantă șl pârâții Șutu D. șl Șutu Nlculina cu privire la acest imobil; mal mult, deoarece cumpărătoarea este mama, respectiv soacra vânzătorilor, instanța prezumă faptul că aceasta cunoștea situația juridică a bunului aparținând acestora, precum și situația juridică a celorlalte bunuri ale acestora.
Existența notării unui litigiu în cartea funciară nu echivalează întotdeauna și cu existența unui drept de creanță iar existența unui drept de creanță nu are nici o legătură cu un bun imobil atâta timp cât nu grevează bunul respectiv de o sarcină.
Calitatea de mamă, respectiv de soacră nu echivalează întotdeauna cu o cunoaștere a situației juridice a tuturor bunurilor subsemnaților Șutu D. și Șutu N..
Reclamanta este cea care ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate a acțiunii pauliene, în special aceasta ar fi trebuit să dovedească complicitatea terțului la fraudă și nu instanța de judecată să prezume această situație de fapt.
Fiind un fapt juridic, reclamanta avea la dispoziție orice mijloc de probă pentru dovedirea complicității terțului la fraudă.
În cadrul metodologiei juridice, prezumțiile și ficțiunile dreptului sunt prezentate ca tehnici subsidiare de completare a acestuia, prin comparație cu tehnicile/regulile clasice de interpretare a dreptului, puse la dispoziția judecătorului, în cadrul procesului de aplicare a dreptului. Prezumția complicității la fraudă a terțului ar fi trebuit să fie cel puțin coroborată cu o altă probă pertinentă din dosar.
Astfel, apreciază că nu este îndeplinită nici această condiție de admisibilitate a acțiunii revocatorii.
Având în vedere toate aceste considerente, au solicitat admiterea apelului împotriva Sentinței Civile nr.5991 pronunțată la data de 11.12.2014 de către Judecătoria Suceava în dosarul nr._, anularea hotărârii apelate iar în rejudecarea cauzei să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată
În temeiul art.451 din Noul Cod de Procedură Civilă au solicitat obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat.
În drept, apelul a fot întemeiat pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod de Procedură Civilă, art.1562, art.1565 Cod Civil precum și pe toate celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul art.411, alin.1, pct.2 Cod de Procedură Civilă, au solicitat judecata cauzei și în eventuala lipsă.
Intimata Ieș E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat potrivit motivelor arătate pe larg în înscrisurile depuse la filele 68-85 dosar.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în mod corect, față de probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1562 și 1563 CC, respectiv prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.230 din 21.01.2014 s-a creat un prejudiciu reclamantei intimate urmare a fraudei debitorului și cu complicitatea terțului la fraudă, creanța certă a reclamantei intimate fiind dată de existența S.c. nr.3796/18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 401/25.10.2013 și irevocabilă conform D.C. nr.60/11.02.2014 a Curții de Apel Suceava.
Existența unei creanțe certe prevăzute de dispozițiile art.1563 CC raportat la art.662 alin.2 NCPC este dată de S.C. nr. 3796/2013 a Judecătoriei Suceava, hotărâre definitivă conform căreia apelanții datorau intimatei suma de_,61 lei, sumă care în urma adjudecării unui imobil proprietatea debitorilor s-a redus la_.61 lei.
Ca atare, la data introducerii acțiunii apelanții aveau față de intimată o datorie în sumă de 4090,61 lei, caracterul incert ala cestei creanțe nefiind dat.
Susținerile referitoare la faptul că imobilul adjudecat de intimată în contul unei părți din creanță ar fi avut o valoare mult mai mare însă această valoare s-ar fi diminuat din culpa acesteia care l-ar fi distrus, nu are relevanță în cauză față de dispozițiile art.662 C., mai mult în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava prin care se solicita obligarea intimatei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune materiale (urmare a pretinselor distrugeri) instanța a respins acțiunea, iar în dosarul nr._ format ca urmare a disjungerii din dosarul menționat mai sus pentru capătul de cerere având ca obiect plata consumului de curent, apelanții au renunțat la pretențiile lor față de apelantă. Așa fiind în cauză nici nu s-au dovedit susținerile apelanților referitoare la culpa intimatei.
De asemenea, sub aspectul existenței unei creanțe certe, nu are relevanță nici apărarea conform căreia la momentul încheierii contractului nr.230/21.01.2014 apelanții nu puteau prevede că bunul imobil va fi adjudecat la un preț care nu va acoperi creanța deoarece expertiza a făcută ulterior perfectării contractului reținându-se în acest sens noțiunea de creanță certă care este dată atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, fiind anterioară perfectării contractului.
În ceea ce privește susținerea referitoare la existența în patrimoniul apelanților a două autoturisme, tribunalul constată că autoturismul Volkswagen a fost adjudecat de apelantă la licitația din data de 28.11.2014 cu prețul de 4900 lei, iar despre autoturismul Audi 4 se susține că ar fi înstrăinat fără acte, cert este că acesta nu a fost predat executorului, după cum rezultă din dosarul_, dovadă fiind și faptul că la data de 25.11.2014 executorul emite somație apelanților pentru predarea acestuia, susținerea intimatei privind o eventuală vânzare având suport.
Referitor la suprafața de 300 mp situate în satul Sf. I., conform extrasului CF acest imobil este ipotecat în favoarea Piraeus Bank pentru un credit de 265.000 lei, fiind menționată interdicția de înstrăinare, grevare de sarcini și a promisiunii de grevare cu ipotecă.
Ca atare, nu se poate reține că prejudiciul suferit de intimată ca urmare a încheierii contractului nu există deoarece în patrimoniul apelanților a rămas o suprafață de teren și două autoturisme.
De altfel, condiția ca actul atacat să fi creat un prejudiciu, are în vedere inexistența în patrimoniul debitorului de bunuri susceptibile de executare, ori, în cauză după cum s-a menționat mai sus, apelanții nu dețin bunuri care s-ă acopere prejudiciul, cu mențiunea că un eventual preț obținut ca urmare a vânzării la licitație a autoturismului Audi nu garantează acoperirea creanței datorate.
În ceea ce privește condiția fraudei, din actele și lucrările dosarului rezultă că apelanții aveau cunoștință de rezultatul păgubitor al contractului față de intimată, în condițiile în care imobilul vândut urma să fie urmărit silit de debitoare deoarece la data de 25.10.2013 s-a pronunțat definitiv Decizia nr.401, iar la data de 23.12.2013 s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, notificarea fiind comunicată apelanților la data de 13.01.2014, încheierea contractului având loc la data de 21.01.2014.
Nu în ultimul rând, față de calitatea cumpărătoarei aceea de mamă și soacră, este dată și complicitatea la fraudă, prezumându-se în mod corect de către instanța de fond, că aceasta cunoștea la data încheierii contractului că se ivește sau se agravează starea de insolvabilitate a apelanților, cu efectul prejudicierii intimatei, mai mult cumpărătoarea a declarat că a luat cunoștință de situația juridică și de fapt a imobilului, în cartea funciară fiind notat litigiul dintre părți, astfel încât și condiția impusă de art.1562 alin.2 NCC este îndeplinită.
Ca atare, corect s-a admis acțiunea revocatorie, actul atacat dovedit a fi fraudulos, urmând a fi inopozabil intimatei creditoare, aceasta putând urmări bunul care forma obiectul contractului ca și cum acesta n-ar fi ieșit din patrimoniul apelanților, astfel că, tribunalul în temeiul prevederilor art.480 C. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul apelului formulat de pârâții ȘUTU D., ȘUTU N. și J. R., cu toții domiciliați în comuna Moara, ..8D, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat Ș. R. A., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.10, etaj 3, camera 6, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5991 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant IEȘ E., domiciliată în mun. Suceava, ..13, județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red.. D.D../Jud. fond. N. M./Tehnored. Ș.L.G./Ex.9./10.07.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2079/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1173/2015. Tribunalul... → |
|---|
