Partaj judiciar. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 458/2015
Dosar nr._ - partaj judiciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 458
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții N. F., domiciliată în ., nr.1190, județul Suceava, P. A., domiciliată în mun. Suceava, ..46, . A, ., L. D., domiciliat în oraș Caransebeș, . 1, scara A, . S., L. G. D., domiciliat în mun. Rădăuți, . 13, scara A, etaj 1, ., L. I., domiciliat în mun. Timișoara, ., . B, ., L. G., domiciliată în mun. Timișoara, ., scara E, etaj 1, ., L. V., domiciliată în mun. Timișoara, . 26, scara B, etaj 1, ., S. E., domiciliată în ., D. A., domiciliată în ., județul Suceava, L. D., domiciliat în ., nr.1454, județul Suceava și L. M., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1482 din 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ și a încheierii din data de 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. S., cu domiciliul ales la cabinet de avocat M. E., cu sediul în București, sector 4, ., nr.3-5, ., . și intimații pârâți D. I., domiciliat în ., județul Suceava și C. E., domiciliată în ., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 SEPTEMBRIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15 SEPTEMBRIE 2015, apoi din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22 SEPTEMBRIE 2015, când, față de nelegala constituire a completului de judecată, întrucât unul din membru acestuia este în concediu de odihnă, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24 SEPTEMBRIE 2015, și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 01 OCTOMBRIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20.02.2012 sub nr._, reclamanta D. S. i-a chemat în judecată pe pârâții N. F., L. V., P. A., D. I., D. V. și C. E., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea după defunctul D. V., cu ultimul domiciliu în ., jud. Suceava, decedat la data de 19 august 2006, cu stabilirea calității de moștenitor și cotele ce le revin.
În motivarea acțiunii, reclamanta D. S. a arătat că în fapt, la data de 19 august 2006 a decedat unchiul său, D. V., care nu a fost căsătorit si nu a avut copii, iar prin urmare calitatea de moștenitori o au colateralii privilegiați, respectiv, frații si surorile. Defunctul a avut doi frați, si trei surori, aceștia fiind D. M., tatăl ei, in prezent decedat, D. D., predecedat, N. F., L. V. si P. A.. Cum D. D. este decedat, acesta este reprezentat de copiii săi, D. I., C. E. si D. V..
Reclamanta a mai arătat că la data de 24 august s-a prezentat la BNP B. C. unde a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 455, prin care ea a fost instituita ca unic moștenitor, deoarece tatăl ei, D. M. a renunțat in favoarea ei sa culeagă moștenirea, certificat ce a fost anulat prin sentința civilă nr.361/2011 a Judecătoriei Rădăuți, la solicitarea pârâtelor N. si L., care au arătat ca nu au fost citate pentru dezbaterea succesiunii si ca certificatul nu consemnează ca mai exista si alți posibili moștenitori.
S-a mai precizat că anulându-se acest Certificat de moștenitor, apreciază ca nu au fost anulate si cele consemnate pentru realizarea lui, respectiv ca tatăl ei i-a transferat cu titlu gratuit drepturile sale succesorale, operand un transport al acestor drepturi in temeiul art.691, transport ce presupune in condițiile aceluiași articol, faptul ca acesta a acceptat succesiunea, pe care insa i-a transportat-o.
A mai arătat reclamanta că a acceptat succesiunea, intrând in posesia bunurilor succesorale, respectiv casa si anexele, pe care in luna mai 2007 le-a dărâmat si a construit un nou imobil.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 91 din Legea nr. 71/2011, art. 651 si urm. C.civ.
În vederea soluționării cauzei, au fost depuse la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 30.03.2012 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu a solicitat un partaj succesoral, ci doar a se stabili cine sunt moștenitorii și cotele ce li se cuvin fiecăruia.
S-a administrat proba cu interogatoriu pârâților și proba cu martorii L. G., P. P., B. V. și G. M..
Instanța a dispus și a fost atașat dosarul succesoral nr. 455/2006 a BNP B. D. A..
Pârâtele N. F. și L. V. au formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe cale reconvențională au solicitat partajul averii succesorale rămasă după defunctul D. V., respectiv casa și anexele situate în ., jud. Suceava, ce au fost demolate de reclamantă în anul 2007 și suprafața de 1,52 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 36/23.03.2004, stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin și lichidarea stării de indiviziune prin atribuire de bunuri ce li se cuvin.
Întrucât în cursul procesului pârâta-reclamantă L. V. a decedat, au fost introduși în cauză în calitate de pârâți-reclamanți moștenitorii acesteia, respectiv L. D., S. E., L. I., L. G. D., L. G., L. V., D. A., L. P., L. D. și L. M..
Prin încheierea din data de 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a admis în principiu acțiunea, s-a constatat deschisă succesiunea după defunctul D. V., decedat la data de 19 august 2006 conform certificatului de deces . nr._, s-a constatat că reclamanta D. S. este unica moștenitoare în calitate de succesoare a defunctului și s-a admis în parte cererea reconvențională.
În fapt, s-a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de 20.02.2012, reclamanta D. S. i-a chemat în judecată pe pârâții N. F., L. V., P. A., D. I., D. V. și C. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea după defunctul D. V., decedat la data de 19 august 2006 conform certificatului de deces . nr._ și a Actului de deces nr. 25 din 21 august 2006 precum și calitatea de moștenitor și cotele ce revin.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că unchiul său, D. V. a decedat la data de 19 august 2006, acesta nu a fost căsătorit și nu a avut copii, și ca urmare cei care pot dobândi calitatea de moștenitori, sunt colateralii privilegiați, respectiv frații și surorile.
Defunctul D. V. a avut doi frați, D. M., tatăl reclamantei, în prezent decedat, D. D., predecedat, cu moștenitorii D. I., C. E. și D. V., în calitate de fii și fiică, N. F., L. V. și P. A..
Reclamanta a mai arătat că prin Certificatul de Moștenitor autentificat sub nr. 455 a B.N.P. „ B. C.” a fost instituită ca unic moștenitor, deoarece tatăl său a renunțat în favoarea sa să culeagă moștenirea, certificat anulat prin sentința civilă nr. 361/2011 a Judecătoriei Rădăuți, la solicitarea pârâtelor N. F., L. V., care au arătat că nu au fost citate la dezbaterea succesiunii și că certificatul nu consemnează că mai există și alți moștenitori.
A mai arătat reclamanta că a acceptat succesiunea, intrând în posesia bunurilor succesorale, respectiv casa și anexele, pe care în luna mai 2007, le-a demolat și a construit un nou imobil.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 91 din Legea nr. 71/2011, art. 651 și urm. C.civ.
În vederea soluționării cauzei, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, respectiv: certificat de deces, Certificatul de Moștenitor autentificat sub nr. 455 a B.N.P. „ B. C.”, sentințele civile nr. 1743/8.05. 2009, nr. 361/2011 ale Judecătoriei Rădăuți, încheiere nr. 2/13.02.2012 a BNP I. Covariuc, alte înscrisuri, s-a solicitat B.N.P. „ B. C.” dosarul succesoral nr. 455/200, s-a administrat proba cu interogatoriu pârâtelor P. A., N. A., L. G., și proba cu martori.
Pârâtele N. F. și L. V. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe cale de cerere reconvențională au solicitat partajul averii succesorale rămasă după defunctul D. V., respectiv casa și anexele situate în ., ce au fost demolate de către reclamantă în anul 2007 și suprafața de 1,52 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 36/23.03.2004, stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin și lichidarea stării de indiviziune, prin atribuirea bunurilor ce li se cuvin.
În cursul procesului pârâta L. V. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia, L. D., L. I., L. G., L. G., L. V., D. A., L. P., S. E., L. M..
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, având în vedere susținerile părților, instanța a admis în principiu acțiunea, a constatat deschisă succesiunea după defunctul D. V., decedat la data de 19 august 2006 conform certificatului de deces . nr._ și a constatat că reclamanta D. S. este unica moștenitoare în calitate de succesoare a defunctului, admițând în parte cererea reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 405 din 31.01.2014 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. S., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă D. S. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți L. D., S. E., L. I., L. G. D., L. G., L. V., D. A., L. P., L. D. și L. M..
Instanța a constatat deschisă succesiunea după defunctul D. V., decedat la data de 19 august 2006 și de asemenea, a constatat ca moștenitori pe reclamanta D. S. și pârâții L. D., D. A., L. G., S. E., L. D., L. V., L. I., L. G., L. P. și L. M. (moștenitori ai pârâtei decedate L. V.), P. A. și N. F., masa succesorală rămasă după defunctul D. V. fiind compusă din 1 (una) casă cu anexe și suprafața de 1,52 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr. 36/23.03.2004, imobile situate pe raza comunei H. de Sus, jud. Suceava.
De asemenea, instanța a încetat starea de indiviziune dintre părți, a atribuit reclamantei D. S. lotul format din 1(una) casă cu anexe, suprafața de 800 mp teren curți-construcții, situată în intravilanul comunei H. de Sus, jud. Suceava între vecinii D. V., C. Rarița, D. M., D. V. și suprafața de 2200 mp teren – tarlaua 60 situată în intravilanul comunei H. de Sus la locul V. . exploatare de 2244, I. V., O. A., T. Orest și a atribuit în indiviziune pârâților L. D., D. A., L. G., S. E., L. D., L. V., L. I., L. G., L. P., L. M. (moștenitori ai pârâtei decedate L. V.), P. A. și N. F. suprafața de 1 ha și 2200 mp teren situat în intravilanul comunei H. de Sus, la locul V. . între vecinii D. C., C. Rarița, D. M., C. S., B. Artemizia, înscrisă în titlul de proprietate nr. 36/2004.
Prin decizia civilă nr. 1299 din 2.09.2014 a Tribunalului Suceava sentința sus-menționată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrat la data de 10.10.2014, sub nr._ .
În rejudecare, instanța a ținut seama de probatoriul administrat în cauză.
Pârâții au invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție ce a fost respinsă prin încheierea din 18.03.2015, având în vedere că în procesul civil, calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului. Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.
În speță, prin acțiune reclamanta a arătat că are calitatea de moștenitor după defunctul D. V., invocând faptul că a acceptat succesiunea și a intrat în posesia bunurilor succesorale, astfel că instanța a respins excepția.
Prin sentința civilă nr. 1482 din 13.05.2015 din data de 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanta-pârâtă D. S., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat E. M., cu sediul în București, Piața Națiunilor Unite, nr.3-5, ., ., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți N. F., domiciliată în ., nr. 1190, jud. Suceava, L. D., domiciliat în ., nr. 1454, jud Suceava, S. E., domiciliată în ., L. I., domiciliat în mun. Timișoara, ., ., ., L. G. D., domiciliat în mun. Rădăuți, ..13, ., L. G., domiciliată în mun. Timișoara, ., ., ., L. V., domiciliată în mun. Timișoara, ., ., ., D. A., domiciliată în ., jud. Suceava, L. P., domiciliată în ., jud. Suceava, L. D., domiciliat în mun. Caransebeș, ..1, ., jud. Caransebeș, L. M., domiciliată în ., jud. Suceava, și pârâții P. A., domiciliată în mun. Suceava, .. 46, ., D. I., domiciliat în ., jud. Suceava, D. V., domiciliat în Rădăuți, .. 1, . și C. E., domiciliată în ., Osoi, jud. Suceava.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți N. F., L. D., S. E., L. I., L. G. D., L. G., L. V., D. A., L. P., L. D. și L. M..
S-a constatat deschisă succesiunea după defunctul D. V., decedat la 19 august 2006.
S-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunct se compune din suprafața de 1,75 ha teren înscrisă în titlul de proprietate 36/2004 și una casă cu anexe situate în . și i-a revenit în întregime reclamantei D. S..
Pentru a hotărî astfel, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că D. V. a decedat la 19 august 2006, după defunct rămânând o casă cu anexe situate în H. de Sus, precum și suprafața de 1,75 ha teren înscrise în titlul de proprietate nr. 36/2004 eliberat pe numele defunctului.
După defunct a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 455/2006, în care a fost trecută ca moștenitoare reclamanta, în calitate de nepoată de frate, cu cota de 1/1 din moștenire, însă prin sentința civilă nr. 361/2011 a Judecătoriei Rădăuți acest certificat de moștenitor a fost anulat, întrucât la eliberarea sa nu au fost citați toți moștenitorii defunctului D. V., respectiv surorile acestuia, L. V. și N. F..
De asemenea, la dosar s-a depus copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2857/2005 din care rezultă că D. V. a vândut către D. S. mai multe suprafețe de teren, intrate în proprietatea sa în baza titlului de proprietate 36/2004, dar prin sentința civilă 4626/2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, astfel că suprafețele precizate în contract s-au reîntors în patrimoniul vânzătorului și fac parte din masa succesorală rămasă după acesta.
Prin încheierea din 14 iunie 2013 s-a admis în principiu acțiunea și cererea reconvențională în parte, constatându-se deschisă succesiunea după defunctul D. V. și constatându-se că reclamanta este unica moștenitoare a acestuia.
Tatăl reclamantei, D. M., a renunțat la moștenirea după D. V., însă conform art. 698 C.civ reclamanta vine la succesiunea după D. V. în virtutea propriului său drept.
Ceilalți moștenitori nu au dat declarații de acceptare a succesiunii după defunctul D. V., iar din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că numai reclamanta a acceptat tacit succesiunea, preluând bunurile rămase după defunct.
Așa fiind, încheierea de admitere în principiu, nefiind atacată de nici una dintre părți în condițiile art. 673 ind.8 Cod pr.civilă, are autoritate de lucru judecat, iar din probatoriul administrat nu rezultă că se justifică pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu.
În consecință, instanța a admis acțiunea în sensul arătat în încheierea de admitere în principiu, precum și cererea reconvențională, în parte, prin aceasta pârâții solicitând stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele care se cuvin copărtașilor, arătându-se că moștenitori cu vocație succesorală au rămas moștenitorii care fac dovada acceptării succesiunii, precum și partajul averii și atribuirea efectivă a bunurilor.
Cum instanța a stabilit masa bunurilor de împărțit, precum și faptul că moștenitor cu vocație succesorală este doar reclamanta, situație în care nu s-au atribuit loturi și pârâților, cererea reconvențională a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 14.06.2013, în termen legal, au promovat recurs pârâții N. F., P. A., L. D., L. G. D., L. I., L. G., L. V., S. E., D. A., L. D. și L. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând, pârâții apreciază că în mod greșit instanța de fond a constatat că reclamanta pârâtă este unica moștenitoare a defunctului D. V. în condițiile în care modificarea cererii de chemare în judecată nu a fost pusă în discuția părților. Astfel, la fila 47 dosar a fost depusă din partea reclamantei pârâte o cerere de preschimbare termen în care se inserează și o frază prin care se solicită instanței să se constate că aceasta este unica moștenitoare a defunctului D. V..
Cererea s-a judecat în camera de consiliu, însă modificarea cererii de chemare în judecată nu a fost pusă în discuția părților și instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
Abia în încheierea din 14.06.2013, instanța se pronunță, constatându-se că reclamanta pârâtă este unica moștenitoare a defunctului, însă prin sentința civilă nr.405 din 31.01.2014, încetează starea de indiviziune dintre părți prin atribuirea de loturi și nicidecum nu menționează că reclamanta pârâtă ar fi unica moștenitoare a defunctului D. V..
În aceste condiții, consideră că nu poate fi reținută motivarea din sentința recurată, în sensul în care încheierea de admitere în principiu are autoritate de lucru judecat, deoarece în prima sentință pronunțată nici nu se face vorbire despre aceasta.
Apoi, se solicită instanței de recurs să constate că acea modificare a cererii de chemare în judecată nu s-a făcut în forma cerută de lege ( o dată fiind făcută în cadrul unei cereri de preschimbare termen și o dată fiind amintită în cererea de probe), și mai mult decât atât nu a fot pusă în discuția părților, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității.
Pe de altă parte solicită a se observa că nu se poate reține că ei, pârâții, nu ar fi acceptat tacit moștenirea, în condițiile în care,așa cum au arătat și la instanța de fond,aspect probat și cu martorii audiați, ei s-au ocupat mereu de defunct până la decesul acestuia, iar ulterior când s-au prezentat la casa defunctului au fost amenințați și împiedicați de reclamanta pârâtă și de soțul ei.
Reclamanta pârâtă a dezbătut succesiunea fără știrea lor, declarând la notar că este unica moștenitoare a defunctului D. V., a încercat să ascundă bunurile din moștenire prin demolarea casei defunctului și prin încheierea în fals a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2857/2005 la B.N.P. Asociat B. C. și B. D. alina.
La momentul în care au aflat despre acestea au sesizat organele competente fiind efectuate cercetări sub aspect penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
Mai mult decât atât au investit instanța de judecată cu două acțiuni civile în ceea ce privește certificatul de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare, acestea fiind anulate prin sentințele nr.361/2011 – fila 177, respectiv nr.4626/2011 – fila 179. De asemenea, au sesizat autoritatea competentă – Primăria și Postul de Poliție din . reclamanta pârâtă a procedat la demolarea casei defunctului D. V., dosar nr.1807/2007, respectiv nr._/2007.
Instanța de fond nu a ținut cont de probatoriul administrat dând eficiență doar susținerilor reclamantei-pârâte și ținând cont în mod greșit de acea modificare a acțiunii, care așa cum a arătat mai sus nu a fost pusă în discuția părților.
În ceea ce privește interogatoriile luate unora dintre părți, arată că acestea sunt persoane în vârstă, care s-au pierdut în sala de judecată sau nu au înțeles exact întrebările care le-au fost puse, astfel încât solicită înlăturarea depozițiilor acestora.
În concluzie, solicită admiterea recursului atât cu privire la sentința civilă recurată, cât și cu privire la încheierea de admitere în principiu, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata reclamantă D. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, în cauză neexistând o modificare a cererii de chemare în judecată, iar la fila 47 din dosar, exista încheierea de preschimbare a termenului de judecată, motivat de imposibilitatea de prezentare a apărătorului reclamantei și nicidecum o modificare a acțiunii.
De altfel, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței ca în raport de probele administrate în cauză să se constate deschisă succesiunea după defunctul lor unchi D. V. și să stabilească în raport de probele administrate în cauză cine sunt succesorii și care sunt cotele ce le revin. Tot prin acțiune a arătat care sunt succesibilii, urmând ca din probele administrate instanța să constate câți succesibili au acceptat succesiunea și care sunt cotele ce le revin. Prin încheierea de admitere în principiu din 14.06.2013, instanța a constatat că este unica succesoare a defunctului D. V., având în vedere declarațiile martorilor și răspunsurile date la interogatoriu de către pârâte. Această încheiere nu a fost atacată cu recurs, astfel că are autoritate de lucru judecat, instanța fiind obligată să pornească de la dispozițiile acestei încheieri. Prin decizia pronunțată în recurs de Tribunalul Suceava, instanța de recurs îndruma instanța fondului ca în rejudecare, față de înscrisurile depuse la dosar după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, să aprecieze dacă se impune pronunțarea unei încheieri rectificatoare în temeiul art.673 ind.7 C.civ., ceea ce instanța a analizat în sentința civilă nr. 1482/2015, reținând că probatoriul administrat nu justifică pronunțarea unei noi încheieri, neexistând nici o declarație de acceptare a succesiunii, iar martorii arătând că singura care a acceptat tacit succesiunea folosind bunurile succesorale a fost ea.
Intimata reclamantă a solicitat a se constata că nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, deoarece nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții ar fi acceptat tacit succesiunea, iar susținerile că în răspunsul la interogatoriu aceștia nu au înțeles întrebările sunt nejustificate, aceștia declarând că nu au luat nimic din moștenire, așa cum s-a întâmplat în fapt iar pârâta N. F. a declarat în fata instanței că avea știință că defunctul i-a dat reclamantei o bucată de teren. Nici susținerea că au fost împiedicați de ea și de soțul acesteia să se apropie de masa succesorala nu poate fi reținută, atât ea cât și soțul său locuind în Italia, astfel că era imposibil să împiedice pe cineva să ia din bunuri. Mai mult decât atât, dacă ar fi fost interesați de moștenire, pârâții ar fi trebuit să accepte moștenirea prin declarații notariale, unde nimeni nu-i putea împiedica în nici un fel.
Faptul că pârâtele au făcut plângeri penale la mai mult de opt luni de la data decesului, nu poate fi considerat o acceptare a succesiunii, așa cum acestea susțin în motivele de recurs, urmând să fie respins recursul iar pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor aduse de către pârâții- reclamanți, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește critica vizând faptul că în mod greșit prima instanță a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului D. V., în condițiile în care modificarea cererii de chemare în judecată nu a fost pusă în discuția părților, tribunalul o consideră neîntemeiată, în cauză neexistând o modificare a cererii de chemare în judecată. Astfel, se constată că la fila 47 dosar fond există încheierea de preschimbare a termenului de judecată în care s-a discutat și aspecte referitoare la timbraj, ocazie cu care apărătorul reclamantei a justificat cuantumul taxei de timbru achitate raportat la solicitarea de a se constata calitatea de moștenitor, însă aceasta nu se poate considera o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
Cererile de modificare a cererii inițiale, prevăzute de art. 132 din vechiul Cod de procedură civilă sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Ori reclamanta a solicitat chiar prin cererea introductivă ca în raport de probele administrate în cauză să se constate deschisă succesiunea după defunctul D. V. și să se stabilească cine sunt moștenitorii și cotele ce le revin.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat care sunt succesorii, că tatăl său a renunțat în favoarea sa la moștenirea rămasă după defunctul D. V. și deși certificatul inițial prin care a fost instituită unică moștenitoare a fost anulat, cele consemnate la emiterea lui rămân valabile, respectiv faptul că tatăl său i-a transferat cu titlu gratuit drepturile succesorale, solicitând ca instanța să constate care din succesibili au acceptat moștenirea și cotele ce li se cuvin.
Din analiza înscrisurilor depuse de reclamantă ulterior la dosar, precum și din încheierea de preschimbare de termen sus menționată nu rezultă că reclamanta și-ar fi modificat cererea inițială, iar instanța de fond nu a pus în discuție acest aspect.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 14.06.2013 instanța a constatat că reclamanta este unica moștenitoare acceptantă a moștenirii după defunctul D. V. pe baza declarațiilor martorilor și a răspunsurilor date la interogatoriu de către pârâte.
Această încheiere a fost criticată implicit prin cererea de recurs formulată de reclamantă împotriva sentinței pronunțate în primul ciclu procesual, însă nu și de către pârâții recurenți în prezenta cauză, iar judecătorii care au analizat recursul au precizat în îndrumările date cu ocazia trimiterii cauzei spre rejudecare că se va pronunța o nouă încheiere numai dacă se impune.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 14.06.2013 prin care s-a constatat deschisă succesiunea după defunctul D. V. și s-a stabilit că unica moștenitoare este reclamanta D. S. nu a fost atacată de nici una din părți iar instanța de fond era obligată să pornească în realizarea efectivă a partajului de la dispozițiile acestei încheieri.
Ori, prin sentința pronunțată prima instanță a constatat ca fiind moștenitori atât reclamanta, cât și pârâții, pe baza unor înscrisuri depuse după pronunțarea încheierii de admitere în principiu și care nu au fost puse în discuția părților, astfel că s-ar fi impus ca instanța să verifice dacă în atare situație nu se impunea pronunțarea unei noi încheieri.
Cum prin decizia pronunțată instanța de recurs îndruma instanța de fond ca în rejudecare, față de înscrisurile depuse la dosar după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, să aprecieze dacă se impune pronunțarea unei încheieri rectificatoare în temeiul art.673 ind.7 C.civ., corect a reținut judecătorul fondului după casare că nu se justifică pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, având în vedere că din probatoriul administrat rezulta că nu s-a făcut de pârâți nici o declarație de acceptare a succesiunii, din răspunsurile la interogatoriu coroborate cu declarațiile de martori rezultă că doar reclamanta a acceptat succesiunea folosind bunurile succesorale, iar pe de altă parte această încheiere de admitere în principiu nu a fost contestată.
Trebuie menționat că la dosarul notarial există o declarație de renunțare expresă a tatălui reclamantei, D. M., la moștenirea după defunctul D. V., iar potrivit art. 691 cod civil eredele care face o renunțare în favoarea unuia dintre coerezi este considerat ca făcând acceptarea succesiunii.
Neexistând alte dovezi care să confirme că au acceptat moștenirea și alți succesori ai defunctului nici nu se mai impunea pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit s-a reținut că pârâții nu ar fi acceptat tacit moștenirea, în condițiile în care s-a probat și cu martorii audiați că ei s-au ocupat mereu de defunct până la decesul acestuia, solicitând a nu se ține seama de răspunsurile date la interogatoriu deoarece pârâtele nu au înțeles exact întrebările puse.
Tribunalul constată că nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, deoarece nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții ar fi acceptat tacit succesiunea, iar susținerile că în răspunsul la interogatoriu aceștia nu au înțeles întrebările nu pot fi primite, acestea fiind suficient de clare pentru a fi înțelese.
Astfel, din coroborarea declarațiilor de martori cu înscrisurile de la dosar și răspunsurile date la interogatoriu de către pârâți rezultă că doar reclamanta a acceptat succesiunea, atât expres în fața notarului, chiar dacă s-a stabilit ulterior că certificatul era lovit de nulitate pe motive procedurale, cât și prin luarea în stăpânire a bunurilor rămase de pe urma defunctului D. V..
Este de observat că certificatul de moștenitor nr. 455 din 24 august 2006 emis inițial după defunctul D. V. a fost anulat prin sentința civilă nr. 361/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava pe motiv că nu au fost citați toți moștenitorii și ca urmare a soluției date în dosarul penal în care reclamanta a fost cercetată pentru fals în declarații, instanța apreciind că neacceptarea succesiunii de către ceilalți succesori ai defunctului D. V. nu prezintă relevanță din punct de vedere al modului în care s-a îndeplinit procedura de citare cu ocazia deschiderii procedurii succesorale notariale.
În ce privește susținerile privind împiedicarea pârâților de a folosi bunurile succesorale, din probatoriul administrat nu rezultă că ar fi fost interesați de bunurile râmase de pe urma defunctului în perioada de acceptare a succesiunii de 6 luni, iar pe de altă parte, dacă ar fi vrut să culeagă moștenirea aveau posibilitatea să se adreseze unui notar public și să solicite deschiderea procedurii succesorale sau să facă declarații de acceptare a moștenirii.
Faptul că pârâtele au făcut plângeri penale la mai mult de opt luni de la data decesului, nu poate fi considerat o acceptare a succesiunii, iar aceste aspecte vizând cercetarea unor fapte penale invocate în recurs au fost tranșate în cadrul altor judecăți care se impun în prezentul dosar.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, urmând ca în temeiul art. 274 C.proc.civ. să oblige recurenții să plătească intimatei D. S., suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâții N. F., domiciliată în ., nr.1190, județul Suceava, P. A., domiciliată în mun. Suceava, ..46, . A, ., L. D., domiciliat în oraș Caransebeș, . 1, scara A, . S., L. G. D., domiciliat în mun. Rădăuți, . 13, scara A, etaj 1, ., L. I., domiciliat în mun. Timișoara, ., . B, ., L. G., domiciliată în mun. Timișoara, ., scara E, etaj 1, ., L. V., domiciliată în mun. Timișoara, . 26, scara B, etaj 1, ., S. E., domiciliată în ., D. A., domiciliată în ., județul Suceava, L. D., domiciliat în ., nr.1454, județul Suceava și L. M., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1482 din 13.05.2015 și a încheierii din data de 14.06.2013 ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. S., cu domiciliul ales la cabinet de avocat M. E., cu sediul în București, sector 4, ., nr.3-5, ., . și intimații pârâți D. I., domiciliat în ., județul Suceava și C. E., domiciliată în . de Sus, județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatei D. S., suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 OCTOMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. G. R.
Tehnored. Ș.L.G. / Ex.2./08.12.2015.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4228/2015. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 1417/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
