Anulare act. Hotărâre din 28-01-2016, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 90/2016
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
D E C I ZI A NR. 90
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 IANURIE 2016
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta Mancaș M., împotriva sentinței civile nr. 940 din data de 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălăceana și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Instituția Prefectului Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamata apelantă, asistată de avocat U. I., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantei apelante depune la dosar împuternicire avocațială și solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse în procedura prealabilă efectuată în cauză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către reclamanta apelantă, prin apărător, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie analizate prin raportare la ansamblul probator aflat la dosar.
Apărătorul reclamantei apelante arată că nu mai are cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea apelului, cu precizează că terenul se află în posesia reclamantei apelante, dar eroarea provine de la faptul că în evidențele agricole terenul a fost trecut în prăjini, iar la reconstituirea dreptului de proprietate acesta a fost reconstituit în ari, la f. 7 dosar este depus contractul de vânzare cumpărare din anul 1930 prin care autoarea reclamantei apelante a făcut dovada cumpărării mai multor terenuri în suprafață totală de 210 prăjini, din aceste suprafețe i s-a constituit două suprafețe de teren prin titlul de proprietate a cărui anulare se solicită în sensul modificării acestora, de la 2700 mp la 3510 mp și de la 1000 mp la 1300 mp, făcându-se dovada cu planurile de situație că terenurile au vecinătăți, dar instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, arătând că reclamanta apelantă avea o altă cale deschisă, respectiv a unei plângeri prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 și că nu ar fi întrunite condițiile prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997. Arată că prin admiterea acțiunii nu se lezează nici un drept de proprietate și în realitate se stabilește o situație de fapt corectă, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 14.08.2014, sub numărul de dosar_, reclamanta Mancaș M. a chemat în judecată pe pârâții C. C. de fond funciar Bălăceana și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea care se pronunța să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 892/24.02.1994 emis de pârâta C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea autoarei acesteia C. E., în sensul majorării suprafețelor de teren din categoria suprafețelor intravilan de la 2700 mp (poziția 1 arabil) la 3510 mp precum și de la 1000 mp ( poziția 6 curți-construcții) la 1300 mp, motivat de faptul că suprafețele avute în proprietate de autoarea reclamantei au fost în prăjini, iar reconstituirea s-a făcut în mp, fiind prejudiciată, întrucât prăjina are 1,3 ari (130mp).
În fapt, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 12 februarie 1930 înregistrat sub nr. 91/1930 autoarea sa Chichifoi E., devenită prin căsătorie C., a cumpărat de la Sazonti Todoraș a lui G. mai multe suprafețe de teren printre care și suprafața de 210 prăjini identice cu ..398 aparținând de CF nr. 2736 a .>
A menționat reclamanta că suprafața achiziționată în anul 1930 a fost în prăjini, o prăjină având 1,3 ari (130 mp), ulterior toate actele au fost operate în mp.
Reclamanta, a arătat că . divizată în mai multe parcele, fiind înființată o nouă carte funciară sub nr. 1263 în data de 07 noiembrie 1994. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 07 noiembrie 1994 la fostul notariat de stat județean Suceava, autoarea reclamantei a transmis dreptul de proprietate cu privire la parcelele de 1.000 mp (. 1263) și de 2700 mp (. CF 1263). În realitate parcelele ar trebui să fie de câte 10 prăjini, adică de 1.300 mp în loc de 1.000 mp pentru prima parcelă și de 27 prăjini, adică de 3.510 mp în loc de 2.700 mp-pentru a doua parcelă.
A arătat reclamanta că diferența de teren în momentul când a întocmit schița cadastrală pentru suprafața pe care o are în posesie a fost constatată datorită unității de măsură.
Legal citată C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălăceana a depus întâmpinare (f.24-28) însoțită de înscrisuri în care a arătat că este de acord cu majorarea suprafeței de teren deținută în intravilan de către reclamantă, cu condiția ca această majorare să se facă cu respectarea legii, în baza unui plan cadastral integrat în baza de date și avizat de OCPI Suceava, pentru a nu exista suprapuneri de suprafețe cu alți vecini.
Legal citată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare (f.29).
Prin sentința civilă nr. 940 din data de 17.02.2015, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar Bălăceana și C. județeană de fond funciar Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 892/24.02.1994, autoarei reclamantei Mancaș M., respectiv numitei C. E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 4,89 ha pe raza localității Bălăceana, jud. Suceava.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea acestui titlu de proprietate, în sensul majorării suprafeței înscrisă în titlu.
Potrivit art. III alin.1 lit. a) din Legea nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.”
În cauză, instanța a constatat că autoarea reclamantei, respectiv C. E., titulara titlului de proprietate nr. 892/24.02.1994, nu a contestat pe calea acțiunii speciale, respectiv plângerea prevăzută de art. 53 din Legea 18/1991, suprafața înscrisă în titlul de proprietate.
Ca urmare, instanța a constatat că autoarea C. E. sau moștenitorii acesteia, aveau deschisă calea plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991 pentru remedierea unor eventuale neconcordanțe între cererea formulată potrivit Legii nr. 18/1991 și titlul emis, iar nu o acțiune în anulare a titlului de proprietate prin care în concret s-a solicitat o majorare a suprafeței înscrise în titlul de proprietate. Cum autoarea sau moștenitorii acesteia nu au înțeles să folosească procedura plângerii, instanța a constatat pe cale de consecință ca aceștia au acceptat implicit că reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat cu respectarea legilor fondului funciar.
Mai mult, instanța a constatat că situația de fapt descrisă de reclamantă și pretenția concretă dedusă judecății nu s-a încadrat în niciunul dintre cazurile de anulare prevăzute de art. III alin.1 lit. a) din Legea nr.169/1997.
Față de aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care a arătat următoarele:
- dimensiunile reale ale grădinii au rămas neschimbate de 85 de ani;
- grădina a fost stăpânită de părinții ei până în anul 1994, când a devenit ea proprietară prin actul de vânzare-cumpărare nr._/7.11.1994 cu CF 1263;
- hotarele bine marcate de pomi și răchiți nu s-au schimbat, noii vecini au respectat aceleași hotare, fapt confirmat de procesul verbal de vecinătate depus la dosar. Nu poate fi vorba de suprapuneri de teren;
- eroare a apărut când s-a făcut registrul agricol, părinții ei nu și-au pus de acord datele din registrul agricol cu realitatea din actele pe care le aveau;
- a urmat CAP-ul până la Revoluție, perioadă în care nimeni nu mai era proprietar de teren;
- când s-au făcut titlurile de proprietate, mama reclamantei de 80 de ani, nu a solicitat transformarea prăjinilor în ari, iar comisia a lucrat cu singura unitate de măsură - mp. Mama ei a semnat pentru datele din registrul agricol, nu s-a folosit raportul de transformare a unităților de măsură;
- așa s-a ajuns ca terenul ei măsurat acum de cadastru să fie în suprafață de 48,1 ari, iar în titlul de proprietate să apară 37 de ari.
A solicitat a se analiza înscrisurile depuse la dosar pentru a se găsi o rezolvarea legală acestei situații.
A arătat că trebuie să devină proprietară și pe cei 11,1 ari – diferența dintre titlul de proprietate și realitate.
La data de 9 noiembrie 2015 reclamanta a depus la dosar precizări în sensul indicării temeiului de drept, respectiv art. 466 cpt. 1, art. 470 și art. 471 Cod procedură civilă.
Pârâta C. Comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Balaceana a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat si nefondat.
În motivare a arătat că, față de cele reținute de către instanța de judecata, soluția primei instanțe a fost legală și temeinică fiind data cu respectarea prevederilor legale.
După cum a arătat si in întâmpinarea depusa la instanța de fond, titlul de proprietate nr. 892/24.02.1994, emis pe numele C. C. cu moștenitoarea acestuia C. E., referitor la cele doua suprafețe de 2700 mp si 1000 mp situate la locul numit Gradina, cu vecinii Cocarla I, Arcalean L, drum si drum, a fost emis in mod legal si corect având la baza înscrierile existente in Registrul agricol din anii 1959-1963 (fila 121, cap gospodărie C. C.), a Anexei nr.3 la Legea fondului funciar, cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicita in scris stabilirea dreptului de proprietate (la nr. curent 365/nr. anexa 690, figurează C. C. cu suprafața de 0.37 ha teren intravilan) si a Procesului Verbal de punere in posesie însușit fără obiecții de către C. E. pentru cele doua suprafețe de teren de 2. 700 mp + 1000 mp curți construcții (înscrisurile sunt depuse la dosarul cauzei).
Înscrisul depus la dosar de reclamanta, la cererea de apel (pe care aceasta l-a denumit plan de situație autorizat de P. G.), nu are nici o justificare legala, nu reprezintă o dovada a dreptului de proprietate si nu poate sta la baza unei anulari/modificări de titlu de proprietate si majorare a suprafeței de teren iar planul întocmit nu este integrat in baza de date, nu este vizat de OCPI Suceava.
In concluzie, a considerat că susținerile reclamantei au fost neîntemeiate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 482 rap. la art. 205 C. proc. civ.
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Instituția Prefectului Suceava, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta C. Comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Balaceana prin care a arătat că, în general, pârâta și-a însușit considerentele sentinței potrivit cărora autoarea sa - C. E. sau moștenitorii acesteia aveau deschisa calea plângerii in temeiul art.53 din Legea 18/1991 pentru a fi remediate unele neconcordante intre cererea formulata si titlul emis in baza actului normativ menționat mai sus si nu o acțiune in anulare titlu de proprietate prin care se majorează suprafața înscrisa in titlul de proprietate.
S-a susținut ca TP nr.892/24.02.1994 emis pe numele C. E. a fost emis in mod legal, in baza evidentelor din Registrul agricol pe anii 1959-1963, a Anexei nr.3 la Legea fondului funciar, precum si a procesului verbal de punere in posesie. S-a concluzionat ca înscrisul intitulat plan de situație autorizat de P. G. nu poate sta la baza anularii/modificării unui titlu de proprietate.
A arătat că își menține toate susținerile din apel si a solicitat admiterea apelului așa cum l-a motivat.
Apelul este nefondat.
Reclamanta a solicitat înscrierea pe titlul de proprietate nr. 892/24. 02. 1994 a două suprafețe de teren suplimentare, prin majorarea celor deja înscrise, anume 3510 mp față de 2700 mp intravilan Bălăceana-poz. 1 arabil, respectiv 1300 mp față de 1000 mp-poz. 6 curți construcții.
Dar așa cum corect a reținut și prima instanță, pentru această diferență de teren solicitată nu există hotărâre de validare, din documentația prealabilă titlului rezultând că s-a obținut reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru o suprafață de 3,72 ha teren, chiar mai mică decât cea înscrisă în titlu, pe baza registrului agricol 1959-1962 al autorului C. C.-filele 26-28.
Procedura de retrocedare a terenurilor conform Legii 18/1991 este o procedură complexă, care debutează cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Primăriei de la locul situării terenurilor, ce se soluționează într-o primă etapă de către C. locală de fond funciar, care emite propunere de validare/invalidare, împotriva căreia persoana îndreptățită poate formula contestație adresată Comisiei județene de fond funciar, care emite în acest sens o hotărâre de validare/invalidare, împotriva căreia, din nou, persoana nemulțumită are drept de contestație, de data aceasta adresându-se instanței de judecată, titlul de proprietate emițându-se numai după finalizarea acestei proceduri de validare, adică de recunoaștere în principiu a dreptului de proprietate.
Dispozițiile Legii 18/1991, și ale Regulamentelor sale de aplicare, aprobate în timp prin HG 131/1991, HG 1172/2001, HG 890/2005, sunt foarte clare sub acest aspect, rezultând cu evidență că emiterea titlului de proprietate este actul final al procedurii, și că acesta trebuie să reflecte întocmai rezultatul procedurii, adică să fie în concordanță cu soluția dispusă de comisiile de fond funciar, respectiv de instanță, după caz – art. 8, 9, 27, 51, 53 din Lege, art. 5, 6, 11, 27, 36 din Regulament.
Întrucât în cauză titlul de proprietate concordă cu hotărârea de validare, în sensul în care conține întreaga suprafață validată, ba chiar mai mult, nu există niciun motiv de anulare a acestuia, soluția contrară echivalând cu eludarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în privința diferențelor de teren în litigiu, prin înscrierea lor direct pe titlu, cu ignorarea etapelor obligatorii mai sus menționate, ceea ce este inadmisibil.
Se impune a se menționa și faptul că din punct de vedere al calificării juridice a acțiunii, corect cererea reclamantei vizează o modificare a titlului de proprietate prin majorarea suprafețelor înscrise, iar nu anularea acestuia, întrucât printr-o astfel de acțiune, de anulare a unui titlu de proprietate, se tinde în toate situațiile a se exclude de pe titlu suprafețe de teren, invocându-se nelegalitatea reconstituirii din perspectiva art. III din legea nr. 169/1997.
Faptul că reclamanta deține registru agricol și pentru acest teren sau contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1930, nu prezintă importanță în acest cadru procesual, ci trebuia invocat fie printr-o contestație întemeiată pe art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 împotriva hotărârii de validare, prin care i s-a recunoscut dreptul la reconstituire pentru o suprafață mai mică decât în actul primar, fie printr-o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la legile ulterioare de fond funciar, nr. 169/1997, 1/2000, 247/2005, acestea fiind căile legale în care reclamanta putea pune în discuție îndreptățirea sa la retrocedarea terenurilor suplimentare, astfel că toate criticile din apel pe acest aspect exced obiectul judecății, neinteresând în acest cadru procesual care sunt dimensiunile reale ale acelor terenuri, configurația lor în timp, erorile în raport de unitatea de măsurat folosită-prăjini sau metri pătrați.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamanta Mancaș M., domiciliată în .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 940 din data de 17 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălăceana și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Instituția Prefectului Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond A. A.
5 ex./12.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 55/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
