Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 162/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 162/2016
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 162
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 FEBRUARIE 2016
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul M. G., domiciliat în mun. Suceava, ..16, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat A. D., cu sediul în mun. Suceava, ..10, ., etaj 1, . împotriva sentinței civile nr.4004 din data de 19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., domiciliat în mun. Suceava, ., . B, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a li se da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile era legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului a constatat că prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 21 mai 2015, în baza art.411 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelului pentru ca la data de 09 februarie 2016, cauza să fie repusă pe rol din oficiu, în vederea verificării perimării, în fiind întocmit referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, prevăzut de art. 420 alin. 1 C.pr.civ.
Astfel, instanța de control judiciar înțelege să invoce, din oficiu, excepția perimării apelului promovat în cauză, constatându-se faptul că s-a împlinit termenul de perimare în conformitate cu dispozițiile art.416 alin.1 NCPCiv.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția perimării.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 12.03.2014, reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată din 5.09.2008 întocmit de pârât în numele său, din care rezultă că ar fi împrumutat la data de 7.09.2008 suma de 35.000 RON, pentru o perioadă de un an, pe care, în urma violențelor asupra sa și a familiei sale și amenințărilor pârâtului, l-a semnat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a existat contractul de împrumut autentificat nr.3188/8.12.2004 pentru suma de_ lei rol, fără dobândă, stabilindu-se ca termen de restituire data de 6.06.2005.
Chiar dacă în contractul autentificat sub nr.3188/8.12.2004 apare precizarea că împrumutul este fără dobândă, pârâtul a inclus în suma împrumutată dobânda pentru perioada împrumutului 8.12.2004 - 6.06.2005, în cuantum de 25.000.000 lei rol, împrumutul real pe care i l-a acordat fiind de_ lei rol.
La data de 9.05.2005, pârâtul U. O. F., prin înscrisul intitulat proces verbal, a prelungit termenul de restituire cu încă 180 de zile, începând cu data de 6.06.2005, respectiv până la data de 6.12.2005
Lunar, după data de 6.12.2005, i-a restituit pârâtului câte 1.250 lei timp de 2 ani și jumătate, în total, suma de 35.000 lei (17.500 lei împrumut și 17.500 lei dobândă), fără ca pârâtul să-i dea chitanță la fiecare plată, acesta promițându-i că la restituirea sumei împrumutate și a dobânzii incluse, va semna un act de recunoaștere a restituirii împrumutului.
La data de 05.09.2008, pârâtul, nemulțumit, a considerat că îi mai datorează încă o dobândă de 35.000 lei și l-a obligat prin violență, amenințându-l cu distrugerea bunurilor sale (mașină, casă) de către „racheți”, să semneze un înscris în care apărea că i-a împrumutat suma de 35.000 lei.
A arătat că acest înscris nu corespunde adevărului și este fals în ceea ce privește conținutul (scrisul) său, dovadă care rezultă chiar din conținutul acestuia.
„Am luat cu împrumut ... suma de 35.000 ron începând cu data de 07.09.2008 - înscrisul fiind datat „5.09.2008”.
Dacă ar fi împrumutat o sumă de bani la data de 7.09.2008, ar fi întocmit la acea dată un înscris cu pârâtul și nu anterior acestei date.
La data de 5.09.2008 nu a împrumutat nici o sumă de bani de la pârât.
Înscrisul sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută, pârâtul, obligându-l prin acte de violență să semneze înscrisul, urmărind o cauză ilicită, respectiv o îmbogățire fără just temei prin perceperea unor dobânzi mascate în cuantumul împrumutului pe care i l-a acordat în anul 2004, dobândă pe care prin înscrisul din 5.09.2008, a transformat-o de la sine putere într-un nou împrumut.
Dovada că înscrisul sub semnătură privată din 5.09.2008 este un act fictiv, fals, lovit de nulitate absolută rezidă, pe de altă parte, și din faptul că pârâtul a întocmit înscrisul într-un singur exemplar, iar eu nu am adăugat la finele actului, înainte de a semna, cuvintele „bun și aprobat" cu arătarea în litere a sumei.
În drept, a invocat art.304, art.307 c.pr.civ., art.1216, art.1242, art.1247 și art.1254 și art.1345 C.civ.
În dovedire, reclamantul depus în copie certificată înscrisul sub semnătură privată.
La data de 06.05.2014, pârâtul U. O. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, a arătat că înscrisul sub semnătură privată la care face referire reclamantul, a fost proba care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.3136/14.05.2013 a Judecătoriei Suceava în dosarul nr._, prin care reclamantul era obligat să-i plătească suma de 35.000 lei.
A arătat că reclamantul a atacat decizia cu recurs la Tribunalul Suceava.
Prin decizia nr.97 din 16.01.2014, recursul a fost respins, decizia instanței de fond a rămas irevocabilă.
În motivarea acțiunii de recurs, reclamantul a invocat o parte din motivele pe care le invocă și în acțiunea de față.
În ceea ce privește aspectul că înscrisul a fost redactat doar într-un singur exemplar și că nu a fost adăugat la sfârșit sintagma "bun și aprobat" de către reclamant, acest lucru nu influențează cu nimic situația atâta timp cât înscrisul a fost scris în întregime olograf de către reclamant în calitate de împrumutat. Contractele se redactează în mai multe exemplare, în varianta tipărită, pentru a elimina posibilitatea adăugării ulterioare de text. Ori în situația de față, dacă s-ar fi adăugat text s-ar fi cunoscut diferența de scris. Acest aspect se poate stabili printr-o expertiză grafoscopică. De altfel reclamantul, a fost chemat de instanța de fond la interogatoriu pentru a lămuri acest aspect, însă acesta nu s-a prezentat.
În temeiul art.223 NCPC a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 4004 din data de 19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind declararea falsului pe cale principală.
S-a respins capătul de cerere privind declararea falsului pe cale principală, formulat de reclamantul M. G., domiciliat în mun. Suceava, ..16, jud. Suceava, cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat D. A. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., domiciliat în mun. Suceava, ., ..B, ., ca inadmisibil.
S-a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008, formulat de reclamantul M. G., domiciliat în mun. Suceava, ..16, jud. Suceava, cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat D. A. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., domiciliat în mun. Suceava, ., ..B, ., ca lipsit de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând materialul probator, a reținut următoarele:
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate din oficiu la termenul de judecată din 19.09.2014, respectiv excepția inadmisibilității capătului de cerere privind declararea falsului pe cale principală (excepție de procedură, peremptorie și absolută) și excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind declararea falsului pe cale principală, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea privind declararea falsului pe cale principală este în realitate, o acțiune în constatare, respectiv o acțiunea ce tinde la constatarea inexistenței unui drept al adversarului, decurgând din aparența creată de actul-instrumentum fals. Or, o astfel de acțiune este admisibilă numai dacă nu este sau nu a fost un proces pe rol în care să se fi opus înscrisul ce acum este defăimat având în vedere că în acest caz, în care a existat un proces pe rol, partea interesată are posibilitatea pe cale incidentală a defăima înscrisul. În cauza de față, instanța reține că între părți, s-a desfășurat un proces finalizat prin sentința civilă nr.3136 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 97 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, dosar ce a avut ca obiect pretenții, izvorâte din înscrisul sub semnătură privată din 05.09.2008 și cu ocazia desfășurării acestui litigiu, reclamantului, i s-a opus înscrisul sub semnătură privată, ce prin acțiunea de față este defăimat ca fals. În consecință, instanța reține că reclamantul, nu mai are la îndemână o acțiune de sine stătătoare, cu caracter principal pentru că articolul 301 CPCiv i-a impus să-și precizeze poziția față de înscrisul în baza căruia a fost obligat să plătească pârâtului suma de_ lei. Astfel, poziția procesuală a reclamantului față de înscrisul sub semnătură privată a fost deja expusă și analizată de instanțele de judecată prin soluționarea dosarului nr._ și prin urmare, hotărârea pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat, care poare fi sfărâmată doar prin retractarea hotărârii irevocabile iar nu prin pronunțarea unei noi hotărâri.
Având în vedere cele expuse mai sus și calea pe care a ales-o reclamantul prin prezenta acțiune, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind declararea falsului pe cale principală, urmând a-l respinge ca atare.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes privind capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 32 și 33 din Codul de procedură civilă, printre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, se numără și condiția existenței interesului, reprezentând folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, fiind necesar ca interesul să îndeplinească cumulativ anumite cerințe, respectiv să fie legitim, născut, actual și personal.
Astfel, din sentința civilă nr.3136 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 97 din 16.01.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, rezultă că părțile din prezenta cauză s-au judecat pe calea unei acțiuni în pretenții, ocazie cu care s-a avut în vedere înscrisul sub semnătură privată din 05.09.2008 și în baza căruia reclamantul a fost obligat către pârât la plata unei sume de bani. Astfel, instanța de fond a reținut că în cursul procesului desfășurat între părți și deja finalizat printr-o hotărâre irevocabilă, reclamantul nu mai are interes de a solicita constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată, nulitatea putând fi invocată atât pe cale acțiunii, cât și pe cale de excepție, în cazul unei acțiuni ce se întemeiază pe acel înscris.
În consecință, dacă acțiunea în pretenții s-a soluționat fără a se solicita constatarea nulității absolute sau relative a înscrisului sub semnătură privată, atunci, nu se mai poate invoca ulterior nulitatea pe calea unei acțiuni separate întrucât a operat decăderea persoanei care a fost parte în acțiunea inițială, de a mai solicita nulitatea titlului în baza căruia s-a emis deja o hotărâre. În acest sens, instanța de fond a reținut că în primul rând, partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuție obligația sa stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un nou litigiu iar în al doilea rând, trebuie respectat principiul securității raporturilor juridice care implică ca soluția definitivă dată de o instanță să nu mai fie repusă în discuție.
Mai mult, instanța de fond a reținut că hotărârea pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat iar interesul reclamantului de a desființa înscrisul sub semnătură privată, nu mai este actual și legitim atâta timp cât obligația lui la plata sumei de bani nu-și mai are izvorul în înscrisul sub semnătură privată ce se solicită a fi deființat ci, aceasta reiese dintr-o hotărârea judecătorească, admiterea capătului de cerere privind constatarea nulității nu ar avea astfel, nicio finalitate practică pentru reclamant. În acest sens, instanța reține că desființarea înscrisului sub semnătură privată ca urmare a constatării nulității nu ar putea duce la retractarea hotărârii definitive prin pronunțarea unei alte hotărâri ce ar viza tocmai acest aspect.
În consecință, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008 și a respins acest capăt de cerere, formulat de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., ca lipsit de interes.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat apel pârâtul M. G..
În motivarea apelului arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, considerând inadmisibilă cererea privind declararea falsului pe cal principală șui de asemenea, lipsa de interes a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 05.09.2008.
Apelantul a apreciat că instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză ar fi dată autoritatea de lucru judecat în sensul că poziția procesuală a reclamantului față de înscrisul sub semnătură privată a fost deja expusă și analizată de instanțele de judecată prin soluționarea dosarului nr._ .
Obiectul cauzei în dosarul nr._ a constat în obligarea apelantului la plata unei sume de bani către pârât în baza unui înscris sub semnătură privată, fiind o acțiune în pretenții, nefiind îndeplinite astfel condițiile triplei identități, obiectul acestei cauze fiind diferit de obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute a înscrisului.
Nulitatea absolută pentru cauze de violență și prin aceasta, vicierea consimțământului, este imprescriptibilă.
Apelantul a apreciat că violența poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Instanța, refuzând judecarea cauzei, nu a administrat proba cu martori solicitată prin acțiunea introductivă, ceea ce echivalează cu nejudecarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind falsul înscrisului, instanța a refuzat administrarea probelor solicitate, apreciind în mod legal că acest capăt de cerere nu poate fi judecat pe cale principală.
Înscrisul sub semnătură privată din 05.09.2008 reprezintă doar un început de dovadă scrisă întrucât nu a fot întocmit în două exemplare, iar reclamantul nu a adăugat la finele actului, înainte de a semna cuvintele „bun și aprobat” cu arătarea în litere a sumei și, în condițiile în care între conținutul actului și data redactării actului sunt neconcordanțe evidente, ceea ce imprimă actului caracterul de act fictiv.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute pentru vicierea consimțământului prin violență, soluția instanței este nelegală fiind de natură a îngrădi accesul liber la justiție a reclamantului.
Interesul reclamantului în promovarea acestui capăt de cerere este justificat, legitim și actual, constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată semnătură privată fiind de natură a stinge orice obligație patrimonială fictivă generată de acest înscris între reclamant și pârât.
În drept, apelantul a formulat apelul în conformitate cu art.466, 470 și art.480 NCPCIV.
Intimatul U. O. F. nu a formulat în termen procedural întâmpinare, astfel încât, în temeiul disp. art. 482 raportat la art.208 alin.2 NCPCIV instanța a constatat că este decăzut din dreptul de a mai ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege și că de asemenea nu a solicitat în temeiul disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 09 februarie 2016, instanța de control judiciar a pus în discuție, din oficiu, excepția perimării cererii de apel.
Examinând cu prioritate excepția perimării cererii de apel invocată din oficiu, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 224 Cod procedură civilă, instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Față de prevederile art.248 (1) Cod.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz cercetarea în fond a cauzei și analizând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului, reține următoarele:
Așa fiind, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepției perimării apelului invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 09 februarie 2016.
Reține instanța, că pricina a fost suspendată la data de 21 mai 2015, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin urmare, ultimul act de procedură efectuat în acest dosar îl constituie încheierea de ședință din data de 21 mai 2015, ce a fost comunicată părților la data de 27 mai 2015 conform dovezilor de la filele 26,28,28 dosar apel.
De la data de 21 mai 2015, până la data repunerii pe rol a cauzei – 09 februarie 2016, au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării cauzei, iar în dosar nu s-a mai efectuat nici un act de procedură.
Potrivit art. 416 alin.1 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit art.416 alin.2 Cod procedură civilă, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Având în vedere că de la data de 27 mai 2015 cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, urmează a se constata că a intervenit perimarea prezentei cereri.
Față de aceste prevederi, instanța reține că excepția perimării apelului invocată din oficiu de către instanță este dată, urmând a fi admisă, așa încât tribunalul va constata perimat apelul promovat în cauza pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Constată perimat apelul formulat de reclamantul M. G., domiciliat în mun. Suceava, ..16, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat A. D., cu sediul în mun. Suceava, ..10, ., etaj 1, . împotriva sentinței civile nr.4004 din data de 19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul U. O. F., domiciliat în mun. Suceava, ., . B, ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 FEBRUARIE 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. D. F. L. Ș. L.
G.
Red. D. D.
Jud. fond. M. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5/ 10.02.2016.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 56/2016. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 96/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
