Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1098/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1098/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1098/2013
Dosar nr._ Nulitate act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1098/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. N. M.
Judecător F. L.
Judecător G. F. F.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții-recurenți C. I. domiciliat în Suceava, .,nr.28, .,. și M. L. domiciliată în Negrești, ..28, jud. V., ambii la cab a. O. D., Câmpulung Moldovenesc, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1203/25.10.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții-intimați S. C. I. V. domiciliat în com.Moldovița, ., jud. Suceava și S. C. L. domiciliată în com.Moldovița, ., jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.04.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2011, reclamanții C. I. și M. L., au chemat în judecată pe pârâții S. C. I. V. și S. C. L., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între defunctul C. Georgie, în calitate de promitent vânzător și pârâtul S. Ciușnir I. V., în calitate de promitent cumpărător, autentificat sub nr. 918 din 25 martie 1998 de BNP H. I. S.; să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între defuncta C. E., în calitate de promitentă vânzătoare și pârâtul S. C. I. V., în calitate de promitent cumpărător, autentificat sub nr. 917 din 25 martie 1998 de același biroul notarial, urmând ca pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe disp. art. 948 alin. 2 și 4 Cod civil, reclamanții au arătat că prin antecontractul autentificat sub nr. 918/1998, se stipulează faptul că promitentul vânzător s-a obligat să încheie un contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu pârâtul S. C. I. V., pentru imobilele constând în suprafața de 13.000 mp teren fânaț situat la locul numit „B.”; suprafața de 10.000 mp teren fânaț, pășune și construibil, precum și construcțiile amplasate pe acest teren, respectiv grajd, bucătărie de vară, șură și anexe gospodărești, contra sumei de 5.000.000 lei vechi, care ar fi fost achitată la data încheierii actului. Că, în realitate, între C. Georgie și pârâtul S. C. I. V., nu a existat nici o convenție de vânzare cumpărare asupra imobilelor ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 918/1998, nu s-a tranzacționat în sensul vânzării, nu s-a stabilit vreun preț de vânzare și în realitate nu a fost achitată vreodată vreo sumă drept preț.
Au mai arătat reclamanții că soții C. Georgie și E., au fost părinții lor, iar pârâtul S. C. I. V., este nepot de la o altă fiică predecedată, fiind adoptat de defuncți când era copil întrucât a rămas orfan de ambii părinți. Că, acesta nu a avut niciodată resurse materiale pentru cumpărarea imobilelor descrise în antecontractul autentificat sub nr. 918/1998, iar în realitate, C. Geogie, nu a consimțit la încheierea unui asemenea înscris, în care, la rubrica „vânzător” este semnat descifrabil și indescifrabil de C. E., care nu avea nici o calitate în antecontractul nr. 918/1998. Au mai arătat că nici una din semnăturile de la rubrica „Vânzător”, nu aparțin defunctului C. Georgie, iar dacă ar fi așa, acest contract a fost încheiat pentru cauză ilicită, respectiv pentru a fi scoase din patrimoniul defunctului în scopul ca ele să nu fie cuprinse în masa succesorală a acestuia.
Referitor la antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 917 din 25 martie 1998, s-a menționat că în acesta se consemnează promisiunea lui C. E. de a încheia un contract de vânzare cumpărare cu pârâtul S. C. I. V., pentru imobilele constând în suprafața de 10.000 mp teren fânaț, situat în satul R., la locul numit „Cahmanca”; suprafața de 35.000 mp teren situat în . numit „Rija”, suprafața de 200 mp teren grădină, cât și suprafața de 21.300 mp situat în satul P. Secrieș. Că, în conținutul acestui antecontract, se repetă ca un șablon, clauze care au fost cuprinse în antecontractul autentificat sub nr. 918/1998, respectiv faptul că prețul imobilelor ar fi fost de 5.000.000 lei vechi și că vânzătorul a declarat că a primit prețul la data încheierii înscrisului. Că, prețul din acest antecontract este identic cu prețul din contractul anterior și nu este vorba de nici o promisiune de vânzare cumpărare din partea lui C. E., nu s-a discutat despre vreun preț al vânzării, iar pârâtul S. C. I. V., nu ar fi avut de unde să-l achite pentru că nu deținea resursele financiare necesare.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar, în copie”, antecontractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 917 și 918 din 25 martie 1998 de BNP H. I. S..
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătându-se în esență că promitenții vânzători au fost persoane cu discernământ, și-au exprimat în mod valabil consimțământul cu ocazia încheierii actelor la notar și nu au suferit niciodată de boli psihice. Că, la data preluării posesiei bunurilor, construcțiile erau în stare avansată de degradare astfel că pârâții au făcut renovări ale imobilelor cumpărate și au edificat și construcții noi. Au mai arătat că semnăturile de pe antecontracte aparțin promitenților vânzători, iar după încheierea celor două antecontracte, promitenții vânzători au mai trăit 12 ani, astfel încât nu se poate invoca frauda la lege.
Alăturat întâmpinării s-a depus la dosar, în copie, certificatul medical nr. 21 din 25 martie 1998, certificatele de deces ale lui C. Georgie și E., certificate de atestare fiscală, declarațiile autentificate sub nr. 1173 din 27 aprilie 2011 și nr. 800 din 5 mai 2011 ale lui C. I. și M. L. privind acceptarea succesiunii sub beneficiul de inventar după defuncta C. E..
De asemenea, s-a depus la dosar adresa nr. 133 din 24 ianuarie 2012 a Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, potrivit căreia numiții C. Georgie și E., nu s-au aflat în evidența acestei unități spitalicești, adresa nr. 90 din 30 ianuarie 2012 a BNP H. I. S., însoțită de actele care au stat la baza încheierii antecontractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 917 și 918, respectiv adeverințele nr. 810 din 20 martie 1988 și nr. 811 din aceeași dată a Primăriei comunei Moldovița, certificatul medical nr. 21/1998, antecontractele de vânzare cumpărare, cererea adresată notarului public de încheiere a antecontractelor de vânzare cumpărare, plan de situație, certificat tabular nr. 3778 din 20 martie 1998, certificat de atestare fiscală și antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 919 din 25 martie 1998.
S-au luat interogatorii pârâților, au fost audiați martori la cererea ambelor părți și s-a efectuat o expertiză criminalistică, având ca obiectiv să se stabilească dacă semnătura de la rubrica „vânzător” de pe antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 918/1998 a aparținut lui C. Georgie.
La solicitarea reclamanților au fost audiați martorii C. A. și C. A., care au arătat că în gospodăria celor doi defuncți au locuit efectiv pârâții, că reclamanții au locuit întotdeauna la domiciliile indicate în acțiune și veneau în vizită la părinții lor în concedii, de sărbătorile de P. și C., unde ocupau camerele de la etajul casei. Că, au aflat de încheierea celor două antecontracte de vânzare cumpărare după promovarea acțiunii, precizând că defuncții soți C., aveau o gospodărie mare, apreciind-o martorii la valoarea de 300 – 500 milioane lei.
La solicitarea pârâților au fost audiați martorii D. C. și H. Ilarion, zis M., care au arătat că în anul 1998 pârâții au împrumutat de la martorul D. C. suma de 12.000.000 lei vechi, arătând că doresc să cumpere mai multe suprafețe de teren și construcții pe care le vindeau soții C.. Că, ulterior, pârâții au fost văzuți în gospodăria acestora, iar soții C. le-au confirmat vânzarea.
Martorul H. Ilarion a arătat că în anul 1998 i-a transportat pe vânzători și pe pârâtul S. C. I. V. în municipiul Câmpulung Moldovenesc, la notar, ocazie cu care a aflat că soții C. Georgie și E. au vândut pârâtului terenul și mai multe construcții, martorul fiind de față când s-a achitat prețul. Că, vânzătorii erau persoane lucide, aveau reprezentarea faptelor lor, iar pârâții aveau posibilitatea să achite prețul stipulat în contracte pentru că erau crescători de animale și pentru constituirea prețului, pârâtul a împrumutat o sumă de bani de la martorul D. C..
S-a mai arătat că la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare, pârâții locuiau împreună cu promitenții vânzători în aceeași gospodărie, iar reclamanții îi vizitau foarte rar, de obicei vara.
Prin sentința civilă nr. 1203/25.10.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Potrivit art. 948 alin. 2 și 4 cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: consimțământul valabil al părții ce se obligă și o cauză licită.
La data de 25 martie 1998, între promitenții vânzători C. Georgie și E. și pârâtul C. S. I. V., căsătorit cu S. C. L., s-au încheiat antecontractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 918 și 917 prin care C. Georgie a vândut pârâților suprafața de 13.000 mp teren situată la locul numit „B.” din ., suprafața de 10.000 mp teren fânaț, pășune și construibil, împreună cu un grajd, bucătărie de vară, șură și anexe gospodărești, situate în ., cu vecinătățile menționate în contract, contra sumei de 5.000.000 lei vechi, iar prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 917, C. E. a vândut pârâților suprafața de 10.000 mp teren fânaț situat la locul numit „Cahmanca”, suprafața de 35.000 mp teren fânaț, situată la locul numit „Rija” din . 2000 mp teren arabil, situat în aceeași comună, cât și suprafața de 21.300 mp, situată în comuna Moldovița, . locul numit „T.”, contra sumei de 5.000.000 lei vechi.
Așa cum se consemnează în cele două antecontracte, vânzătorii au declarat că au primit de la cumpărători prețul vânzării la data semnării actelor respective.
Așa cum rezultă din adresa nr. 90 din 30 ianuarie 2012 a BNP H. I. S., promitenții vânzători au fost legitimați, li s-a citit și explicat conținutul actelor încheiate, natura juridică a acestora, respectiv transmiterea proprietății, au confirmat primirea prețului și au semnat personal antecontractele încheiate, fiind conștienți și de acord cu încheierea lor.
Din certificatul medical nr. 21 din 25 martie 1998, rezultă faptul că la data autentificării celor două antecontracte de vânzare cumpărare, soții C. erau apți pentru a încheia acte notariale, cu precizarea că, C. Georgie suferea de maladia Parkinson, motiv pentru care s-a și solicitat emiterea certificatului medical arătat mai sus, spre a servi la notariat.
Din adresa nr. 133 din 24 ianuarie 2012 a Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, rezultă faptul că numiții C. Georgie și E., nu s-au aflat în evidența acestei unități spitalicești.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că promitenții vânzători au avut reprezentarea actelor pe care le-au încheiat, pe care le-au semnat în cunoștință de cauză, primind prețul prevăzut în cele două antecontracte.
De altfel, din adresa nr. 30/2012 a BNP H. I. S., rezultă faptul că promitenților vânzători li s-a explicat conținutul actelor încheiate, li s-a luat consimțământul fiecăruia dintre ei, după care au fost semnate și autentificate cele două antecontracte.
Voința părților de a încheia cele două antecontracte de vânzare cumpărare, rezultă și din depozițiile martorilor care au arătat că i-a transportat pe cei doi vânzători la notar, iar martorul H. Ilarion a intrat în biroul notarului în momentul în care se numărau banii.
S-a mai reținut împrejurarea că imobilele descrise în antecontractul autentificat sub nr. 917/1998 din locurile „Cahmanca, Rija și T.”, sunt proprietatea exclusivă a lui C. E., dobândite de aceasta de la mama ei B. Vasilena și stăpânite o perioadă de peste 40 de ani.
În ceea ce privește antecontractul nr. 918/1998, s-a reținut că bunurile ce formează obiectul acestuia, constând în terenuri și construcții, sunt proprietatea promitentului vânzător C. Georgie.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că nu este dată frauda la lege în condițiile în care, în patrimoniul defuncților a intrat prețul pentru bunurile înstrăinate, în condițiile în care cumpărătorii locuiau în aceeași gospodărie cu vânzătorii, aceștia din urmă supraviețuind încă 12 ani după încheierea celor două antecontracte.
Înscrisurile încheiate de părți la data de 25 martie 1998 sunt acte juridice, respectiv contracte în sensul disp. art. 942 – 947 cod civil, respectiv ele reprezintă acordul între două părți în vederea stabilirii de raporturi juridice potrivit dreptului obiectiv.
Nulitatea ca sancțiune a nerespectării condițiilor de validitate a actului, operează pentru cauze existente la momentul încheierii actului, independent de faptul îndeplinirii obligațiilor asumate.
Se socotește fraudă la lege când anumite norme legale au fost folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte, o nesocotire ocultă a legii prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
Chiar dacă, din concluziile raportului de expertiză criminalistică, rezultă că nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „Vânzător” de pe antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 918/1998 a fost executată de numitul C. Georgie, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că voința celor doi promitenți vânzători a fost materializată prin încheierea celor două antecontracte de vânzare cumpărare.
De altfel, chiar reclamanții, în motivarea acțiunii au arătat că pârâtul este nepot de la o fiică predecedată, a fost adoptat de cei doi promitenți vânzători de mic copil pentru că a rămas orfan de ambii părinți și întotdeauna pârâtul a fost protejat de întreaga familie, iar relațiile dintre ei au fost foarte bune.
De altfel, pârâții au locuit împreună cu soții C. Georgie și E. de la data încheierii celor două antecontracte, ca și în prezent.
Susținerea reclamanților în sensul că pârâtul nu a avut niciodată resurse materiale pentru a cumpăra imobilele descrise în cele două antecontracte și nu s-a pus problema ca acesta să le cumpere, nici măcar cu prețul simbolic stipulat în actele notariale, nu au putut fi primite de instanță.
Martorul D. C. a declarat că în anul 1998 le-a împrumutat pârâților suma de 12.000.000 lei vechi, din care suma de 10.000.000 lei s-a folosit pentru achitarea prețului antecontractelor, iar cu ocazia acordării împrumutului s-a încheiat și o convenție sub semnătură privată, care a fost distrusă după ce pârâții i-au restituit martorului suma împrumutată.
Prin noțiunea de preț serios, în sensul art. 1303 cod civil, se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului.
Pentru a se putea conchide că prețul este serios, trebuie să rezulte existența unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a bunului vândut. Această proporție, chiar dacă nu reclamă o echivalență între preț și valoarea bunului, exclude totuși o disproporție prea mare, care nu ar fi susceptibilă de o justificare firească.
Caracterul de seriozitate a prețului, în sensul art. 1303 cod civil, implică o echivalență valorică relativă, raportat atât la valoarea lucrului vândut, cât și la subiectivismul părților contractante, care prin efectul voinței lor, sunt libere să aprecieze întinderea valorii ce se plătește ca preț.
Având în vedere relațiile de rudenie dintre părți, faptul că acestea au locuit după încheierea antecontractelor în aceeași gospodărie, cât și împrejurarea că între acestea a mai fost încheiat și antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 919 din 25 martie 1998, prin care C. Georgie, împreună cu soția sa E., au vândut pârâtului suprafața de 20.200 mp teren fânaț, împreună cu o casă de locuit situată în ., cu prețul de 8.000.000 lei vechi din care s-a achitat suma de 4.000.000 lei la data încheierii contractului, iar diferența de 4.000.000 lei s-a convertit în obligația de întreținere, instanța a apreciat că pentru cele două antecontracte de vânzare cumpărare, sunt întrunite condițiile pentru validitate prevăzute de lege.
Nu s-au dovedit susținerile reclamanților în sensul că prin încheierea celor două antecontracte, pârâtul S. C. I. V., ar fi dorit să evite cuprinderea în masa succesorală a lui C. Georgie și E., a imobilelor ce au făcut obiectul celor două antecontracte.
De altfel și după încheierea celor două antecontracte, reclamanții au continuat să îi viziteze pe soții C. Georgie și E. în gospodăria acestora din . la sărbătorile de C. și de P., în condițiile în care începând cu anii 1998, pârâții au dispus de bunurile cumpărate sub nume de proprietar.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea, ca nefondată, iar potrivit art. 274 cod proc. civilă, reclamanții au fost obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocat conform chitanței aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. I. și M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare aceștia au arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere ce viza constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 918 din 25 martie 1998, potrivit căruia defunctul C. Geòrgie s-ar fi obligat să vândă pârâtului S. C. I. V. imobilele proprietatea sa constând în suprafața de 13.000 mp teren situat la locul numit „Bolohani" și suprafața de 10.000 mp teren situat în intravilanul . sumei de 5.000.000 lei ROL.
Astfel, potrivit susținerilor din cererea introductivă, au solicitat a se constata nulitatea absolută a antecontractului sus menționat pentru neîndeplinirea condiției de validitate prev. de art. 948 pct. 2 cod procedură civilă, susținând că promitentul vânzător nu și-a exprimat consimțământul la încheierea antecontractului, că acesta nu a semnat înscrisul autentic și că atât semnătura descifrabilă, cât și cea indescifrabilă de la rubrica „vânzător" aparțin defunctei C. E., care nu a fost parte în antecontractul autentificat sub nr. 918/1998, ci în cel autentificat sub nr. 917/1998.
In vederea verificării motivului de nulitate sus menționat în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice pentru a se stabili dacă semnătura indescifrabilă de la rubrica vânzător din antecontractul nr. 918/1998 a fost sau nu executată de defunctul C. G. însă, deși au prezentat mai multe scripte de comparație purtând semnătura defunctului, prima instanță a înaintat Laboratorului de Expertize Criminalistice Iași, în vederea efectuării expertizei, doar trei înscrisuri, respectiv un certificat medical ( care nici măcar nu conținea semnătura defunctului),o procură judiciară autentificată sub nr. 1447/1998 și o declarație notarială autentificată sub nr. 916/1998.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, pe baza scriptelor de comparație astfel selectate de prima instanță nu s-a putut stabili dacă semnătura de pe înscrisul contestat a fost executată de autorul lor, în cuprinsul raportului reținându-se că materialele de comparație sunt insuficiente din punct de vedere cantitativ ( doar două semnături) și că ele nu respectă nici condițiile de calitate, respectiv aceea de a proveni dintr-o perioadă de mai mulți ani pentru a permite reținerea carateristicilor definitorii ale grafismului titularului (pag. 6 din raport).
Raportat la faptul că nu a putut fi verificată existența semnăturii antecesorului lor pe antecontractul de vânzare cumpărare nr. 918/1998 datorită insuficienței și neconcludenței scriptelor de comparație înaintate în vederea efectuării expertizei, apare ca fiind vădit nelegal și netemeinic refuzul instanței de fond de a primi și valorifica și celelalte scripte de comparație depuse de ei la dosar, care au natura unor înscrisuri autentifice și care puteau suplini lipsurile ce au împiedicat formularea unei concluzii certe de către expertul grafolog.
Astfel, ei au solicitat să fie primite ca scripte de comparație și să fie înaintate în vederea expertizării trei înscrisuri care poartă semnătura defunctului C. Geòrgie și care se regăsesc în original în dosarul nr. 3041/1993 al Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, înscrisuri constând într-o declarație ( interogator) luat defunctului și altor părți din dosarul sus menționat, semnată pe ambele pagini de autorul lor, o cerere formulată în același dosar, redactată prin avocat dar semnată de defunct și o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, întocmită de agentul procedural și semnată de C. G. în calitate de destinatar, toate aceste înscrisuri având natura unor acte autentice în înțelesul art. 1171 din vechiul cod civil.
In acest sens, potrivit textului de lege sus menționat, actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege de un funcționar public competent, în accepțiunea acestei reglementări caracterul de act autentic fiind conferit nu doar înscrisurilor notariale, ci și oricăror altor înscrisuri întocmite de funcționari publici, în limitele competențelor lor.
În speță, declarația luată defunctului C. Geòrgie și altor părți în dosarul nr. 3041/1993 reprezintă în fapt un răspuns la interogator, probă care, potrivit art. 218 Cod procedură civilă presupune prezența personală a părții chemate la interogator și care, conform art. 221 cod din același cod, se semnează pe fiecare pagină de președinte, grefier, de partea care 1-a propus, dar și de partea care a răspuns la interogator. Raportat la faptul că în partea introductivă a declarației din 18 septembrie 1993 se menționează că aceasta a fost luată și defunctului C. Georgie ( care avea calitatea de pârât), aspect ce rezultă de altfel și din cuprinsul declarației, dar și la faptul că respectiva declarație poartă semnăturile celor trei părți audiate, ale președintelui instanței și grefierului, se impune în mod evident concluzia că înscrisul în discuție îndeplinește cerințele prev. de art. 1171 din vechiul cod civil pentru a fi calificat ca un înscris autentic.
De asemenea, în ceea ce privește dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 12 iulie 1993, întocmită de agentul procedural în dosarul nr. 3041/1993, din care rezultă că citația a fost înmânată defunctului C. G. în calitate de destinatar, care a semnat personal dovada, și acest act îndeplinește cerințele unui înscris autentic deoarece potrivit art. 100 alin. 4 cod procedură civilă procesul verbal întocmit de cel însărcinat cu înmânarea actelor de procedură face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care 1-a încheiat.
Prin urmare, cel puțin două din actele prezentate de ei ca fiind semnate de defunct aveau caracterul unor înscrisuri autentice, justificându-se astfel valorificarea lor ca scripte de comparație în vederea expertizării semnăturii de pe antecontractul de vânzare cumpărare nr. 918/1998, iar refuzul primei instanțe de a înainta aceste scripte de comparație pentru a fi avute în vedere la efectuarea expertizei este nelegal.
Pe de altă parte, incidența motivului de nulitate constând în lipsa consimțământului defunctului C. G. pe antecontractul contestat nu se putea stabili decât prin verificarea semnăturilor aplicate pe înscrisul autentic, aceasta deoarece în măsura în care nici una din aceste semnături nu aparține promitentului vânzător actul nu îndeplinește condiția de validitate prev. de art. 948 pct. 2 din vechiul cod civil, presupusul consimțământ al vânzătorului neputând fi dovedit prin alte probe.
In lipsa certitudinii că înscrisul în discuție a fost semnat de promitentul vânzător, probatoriul administrat în cauză nu confirmă consimțământul autorului lor la încheierea convenției aceasta deoarece, chiar dacă s-a dovedit prezența defunctului la notar la data de 25 martie 1998, această prezență nu implica în mod necesar semnarea antecontractului contestat din moment ce la aceeași dată defunctul a mai încheiat un contract de vânzare, autentificat sub nr. 919/1998, necontestat în prezenta cauză.
De asemenea, relațiile comunicate de BNP H. I. S. nu pot fi concludente sub aspectul contestat, cel al modalității de semnare a antecontractului nr. 918/1998 deoarece aceste relații, deși s-au dorit a fi detaliate, nu lămuresc de ce pe antecontractul sus menționat apare semnătura descifrabilă a defunctei C. E. ( care nu avea calitatea de parte contractantă) și nici măcar nu menționează faptul că și defuncta lor mamă ar fi semnat respectivul antecontract, cu toate că pârâții înșiși au susținut aceasta.
În drept recurenții au invocat prevederile art.312 alin.5 raportat la art.304 pct.9, art.304 1 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații S. C. I. V. și S. C. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare aceștia au arătat că în mod corect prima instanță a înlăturat scriptele de comparație depuse de recurenți la dosar, întrucât nu sunt semnate in mod cert de C. Geòrgie și nu au caracterul unor inscrisuri autentice.
Interogatorul din data de 18 octombrie 1993 din D.3041/1993 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc privește o persoană cu alt nume: C. G., nu il privește și nu este semnat de C. Geòrgie. Declarația nu poartă datele de identitate ale pârâților C. I. și C. G. și nici nu este menționat că s-a procedat la legitimarea persoanelor declarante. Contestă semnătura de pe declarația datată 18 octombrie 1993, întrucât aparține unei alte persoane "G." și nu este semnată de autorul său, C. Geòrgie.
Cererea formulată in dosar nr. 3041/1993 nu este ștampilată de avocat, contestă că ar fi semnată de defunctul C. Geòrgie, nu este atestată de către avocat, data și identitatea persoanei semnatare. Semnătura de pe cerere nu aparține defunctului C. Geòrgie.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare, din 12.07.1993 vizează comunicarea pe numele C. G.. Expertiza grafologică vizează semnătura unei alte persoane, C. Geòrgie, legitimată de notarul public.
Nici unul din înscrisurile prezentate nu au natura unor acte autentice in sensul art. 1171 din vechiul cod civil, nu a fost luat interogatoriu, conform art. 218 Cod procedură civilă raportat la art. 221 Cod procedură civilă, nu există consemnate întrebările și nici semnătura persoanei care a propus interogatorul. Pe respectiva declarate există un număr de șase semnături, nu este menționată ordinea in care au semnat persoanele audiate, care este semnătura reclamantei C. A., care sunt semnăturile pârâților Prindii I., C. G., nu există cu certitudine semnătura vânzătorului C. Geòrgie.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 12 iulie 1993 nu are menționată actul de identitate al primitorului și nu este pe numele C. Geòrgie, este menționat prenumele G..
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au criticat sentința recurată în principal sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere ce viza constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 918 din 25 martie 1998, prin care defunctul C. Georgie s-ar fi obligat să vândă pârâtului imobilele proprietatea sa.
În motivarea acestui capăt de cerere s-a invocat nulitatea absolută a convenției pentru neîndeplinirea condiției prev. de art. 948 pct.2 Cod civil, respectiv lipsa consimțământului celui ce s-a obligat prin act la înstrăinarea imobilelor.
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Consimțământul este o condiție de fond esențială de validitate a actului juridic civil, iar pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Cerința exteriorizării consimțământului este impusă de însăși definiția consimțământului.
În cauză fiind vorba de un act solemn modalitatea de exteriorizare trebuie să rezulte din conținutul acestuia, semnătura părților fiind o cerință obligatorie.
În condițiile în care s-a invocat lipsa totală a consimțământului la încheierea actului juridic instanța de fond ar fi trebuit să se preocupe să lămurească în principal acest aspect, deoarece dovedirea acestei cerințe făcea de prisos verificarea celorlalte condiții de validitate a convenției.
Astfel, după efectuarea expertizei grafologice care nu a putut stabili dacă semnătura de pe înscrisul contestat a fost executată de autorul lor, datorită insuficienței materialelor de comparație și vechimii acestora, instanța de fond a respins cererea reclamanților de a primi și valorifica și alte scripte de comparație care au natura unor înscrisuri autentice.
În ce privește actul contestat de recurenți, respectiv antecontractul de vânzare – cumpărare nr. 918 din 25 martie 1998, se constată că acesta a fost emis la aceeași dată cu antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între C. E. și S. C. I. V., ce a fost înregistrat sub nr. 917, ceea ce denotă că au fost încheiate în același timp, iar semnătura lui C. E. se regăsește pe ambele contracte, deși era parte doar într-unul dintre acestea.
Potrivit art. 129 alin.5 C.proc.civ. judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
Principiul adevărului implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fier stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea, iar pentru realizarea acestei finalități, judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Pornind de la acest principiu care permit judecătorului să pună în discuția părților administrarea oricăror probe care ar putea conduce la corecta dezlegare a pricinii, se impune ca orice probă solicitată de părți să fie analizată cu atenție, pe lângă aspectul legalității și sub aspectul celorlalte condiții de admisibilitate, respectiv verosimilitatea, pertinența și concludența.
Este de principiu că admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanței, care însă este obligată să motiveze măsura luată.
Instanța de fond a respins cererea reclamanților de administrare a unei noi expertize având în vedere că proba solicitată de aceștia nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 138 pct.4 C.proc.civ, respectiv când dovada nu a fost cerută din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.
Dispozițiile art. 138 C.proc.civ. prevăd situațiile de excepție în care nu operează sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe, însă pct. 2 al acestui articol prevede situația când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri și partea nu o putea prevedea, care putea fi avută în vedere de instanță la analizarea admisibilității probei, având în vedere că nu i se poate reproșa părții faptul că nu a prevăzut rezultatul expertizei.
După admiterea probei cu expertiză criminalistică, prin adresa nr. 106/12 din 14.06.2012 Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a solicitat instanței de fond să dispună suplimentarea scriptelor de comparație cu cât mai multe acte din perioada contemporană întocmirii actului în litigiu, arătând că pot fi trimise: contracte, acte notariale, chitanțe, facturi, certificate de garanție, cupoane de pensie, trimiteri poștale, cereri înregistrate, cărți semnate, notițe personale, etc.
Este adevărat că ulterior emiterii adresei sus menționate instanța de fond a pus în discuție cererea de suplimentare a scriptelor de comparație, apărătorul reclamanților arătând că nu mai dețin alte înscrisuri relevante.
Este observat că din adresa respectivă nu rezultă că expertul se află în imposibilitate absolută de a formula concluzii în raport de înscrisurile depuse.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, pe baza scriptelor de comparație selectate de prima instanță, din care doar două au putut fi valorificate, nu s-a putut răspunde la obiectivul stabilit de instanță.
Dispozițiile art. 212 C.proc.civ. prevăd situația în care instanța poate dispune efectuarea unei noi expertize, și anume, atunci când aceasta nu este lămurită prin lucrarea efectuată.
Astfel, având în vedere că prin expertiza întocmită nu s-a putut stabili dacă semnătura de pe înscrisul contestat aparținea persoanei care s-a obligat la înstrăinarea imobilelor, în mod greșit a respins instanța cererea de efectuare a unei noi expertize în raport de noile înscrisuri depuse de reclamanți.
Așa cum rezultă din conținutul adresei menționată mai sus, scriptele de comparație solicitate nu trebuiau să îndeplinească condiția de a fi acte autentice, ci aceea de a fi contemporane cu data emiterii actului și să fie semnate de autorul acestuia.
Astfel, în mod greșit a respins instanța de fond proba solicitată, incidența motivului de nulitate invocat de reclamanți, respectiv lipsa consimțământului defunctului C. G. pe antecontractul contestat neputându-se stabili fără verificarea semnăturilor aplicate pe înscrisul autentic.
Față de cele reținute, tribunalul consideră că fondul cauzei nu a fost pe deplin lămurit, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 rap. la art. 304 pct.9 C.proc.civ., soluția ce se impune fiind aceea de casare a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va trebui să suplimenteze probatoriul prin administrarea probei cu o nouă expertiză criminalistică, sens în care va valorifica toate scriptele de comparație depuse de reclamanți, în vederea atingerii scopului final al judecății, acela al aflării adevărului, principiu care se prezintă ca una din cele mai importante obligații ale judecătorului și care implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite în deplină concordanță cu realitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții C. I., domiciliat în Suceava,.,nr.28, .,. și M. L. domiciliată în Negrești, ..28, jud. V.,ambii la cab a. O. D., Câmpulung Moldovenesc, .,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1203 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții-intimați S. C. I. V. domiciliat în com.Moldovița, ., jud. Suceava și S. C. L. domiciliată în com.Moldovița, ., jud. Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă recurată, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. M. F. L. G. F. F. L. A.
Red F.L./2 ex..
Jud.fond M. D.
Tehnored. F.L
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul SUCEAVA | Servitute. Decizia nr. 1126/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
