Servitute. Decizia nr. 1126/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1126/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 1126/2013
Dosar nr._ Servitute
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1126
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: H. L.
Judecător: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul D. V., împotriva sentinței civile nr. 3624 din data de 1octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., C. A. și B. F..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 22 aprilie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă adresată Judecătoriei Rădăuți, înregistrată sub nr.6687/285 din 29 octombrie 2009, așa cum a fost completată la termenul de judecată din 7 iunie 2010, reclamantul D. V. i-a chemat în judecată pe pârâții C. M., C. A. și B. F., solicitând instanței să stabilească un drum de trecere – pe terenul proprietatea acestora – de la drumul public (. sa de locuit, precum și la anexele aflate în curte.
În motivare a arătat că este proprietarul casei de locuit cu anexe gospodărești situată în mun. Rădăuți, ., construcțiile sale fiind situate într-o curte al cărei proprietari sunt pârâții, astfel încât singura cale de acces la . face numai pe terenul proprietatea acestora.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că mai mulți ani i-au permis reclamantului să le folosească terenul, dar datorită comportamentului acestuia din ultimul timp – îndeosebi faptul că nu păstrează curățenia – nu mai sunt de acord să-l lase să le folosească terenul.
P. sentința civilă nr. 2958 din 27 septembrie 2010, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea, a stabilit în favoarea reclamantului o servitute de trecere de la drumul public (. (casa de locuit cu anexe) proprietatea reclamantului, situate în mun. Rădăuți ..
Dreptul de trecere va fi exercitat cu piciorul sau autovehicule pe . destinație de drum – așa cum este identificată aceasta în planul de situație întocmit de d-l C. M. la data de 08.04.2008 (fila 33 dosar).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.19/07.01.1977 de notariatul de Stat local Rădăuți (f.4), reclamantul este proprietarul casei de locuit cu anexe gospodărești situate în mun. Rădăuți ..
Conform extrasului de carte funciară de la filele 30-31, pârâții sunt proprietarii suprafeței de 122 mp teren cu destinația „drum”, astfel cum este reliefată în planul de situație de la fila 33.
Cercetarea la fața locului a relevat că singura cale de acces a reclamantului de la construcțiile sale la calea publică (. acest drum.
Așa fiind, în mod indiscutabil sunt îndeplinite cerințele prev. de art.616 C.civ.: „Proprietarul /…/ care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său”.
S-a impus precizarea că, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, o servitute de trecere se stabilește indiferent care este atitudinea proprietarului fondului aservit (adică a proprietarului terenului pe care urmează să se stabilească servitutea) și indiferent de eventualul disconfort ce i se pricinuiește acestuia.
În măsura în care reclamantul își va exercita abuziv dreptul de servitute, pârâții au la dispoziție mijloacele legale pentru a împiedica o asemenea conduită.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr.884/9.06.2011 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de pârâți, a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
Înscrisurile depuse la dosar au evidențiat că pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului descris prin contractul de vânzare – cumpărare depus la fila 29 dosar și care a fost intabulat în conformitate cu actele depuse la filele 30 – 32 dosar, în timp ce reclamantul a dobândit dreptul de proprietate pentru un imobil limitrof cu cel al pârâților, conform înscrisurilor depuse la filele 4 – 5 dosar.
Pentru ca instanța să stabilească dacă se impune stabilirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților, ar fi trebuit să se pună în discuție necesitatea administrării unei expertize, care să verifice următoarele împrejurări: dacă reclamantul este proprietarul unui loc înfundat și pârâții sunt proprietarii unui loc cu deschidere la calea publică; dacă reclamantul are și alte căi de acces la proprietatea sa; dacă accesul peste terenul pârâților este singura cale de trecere spre proprietatea reclamantului.
În situația în care ar exista mai multe căi de acces, să se stabilească, acea cale care este mai puțin costisitoare și care ar greva mai puțin proprietatea pârâților. În funcție de aceste împrejurări, instanța urma să stabilească dacă într-adevăr, reclamantul este sau nu îndreptățit la o servitute de trecere în sarcina pârâților. Aceste aspecte trebuiau să fie stabilite prin raportare la prevederile art. 617 – 618 Cod civil. Astfel, în conformitate cu textele menționate, servitutea de trecere trebuie astfel stabilită încât să pricinuiască o pagubă cât mai redusă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă .
Or, instanța de fond a procedat doar la efectuarea unei cercetări la fața locului, procesul verbal încheiat cu acest prilej consemnând doar situația terenului și a construcțiilor părților, așa cum au fost evidențiate în planul de amplasament de la filele 33 – 34 dosar.
P. urmare, nu s-a analizat nici unul din aspectele menționate anterior, și care ar fi trebuit cercetate și prin raportare la celelalte înscrisuri depuse la dosar.
A rezultat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, fără a administra probe utile, concludente și pertinente, care să dovedească faptul că reclamantul este îndrituit, în condițiile art. 616 cod civil la o trecere pe lotul vecinului său.
Cu prilejul rejudecării, instanța va administra proba cu expertiză, obiectivele urmând a fi stabilite în conformitate cu cele menționate mai sus.
De asemenea, cu acest prilej, expertul va stabili și dacă reclamantul are acces direct la calea publică în conformitate cu planșele de la filele 5 – 8 dosar; dacă construcțiile reclamanților sunt amplasate pe terenul pârâților.
În situația în care expertul va arăta că singura cale de acces este cea peste terenul pârâților, va arăta și maniera în care este posibil (cu piciorul sau cu autovehiculul), precum și dimensiunea, desigur apreciind și în ceea ce privește o justă despăgubire a proprietarilor terenului grevat de această servitute de trecere.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.09.2011.
În completarea probatoriului, conform recomandării instanței de recurs, a fost administrată proba cu expertiză judiciară în specialitatea topografie-cadastru.
P. sentința civilă nr. 3624 din data de 1 octombrie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâții C. M., C. A. și B. F..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul casei amplasată pe . în CF 5689 Rădăuți, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.19/7 ianuarie 1977 de Notariatul de Stat Local Rădăuți, cu care s-a intabulat în CF nr._ Rădăuți, iar prin sentința civilă nr.4173/24.10.2008 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 281 mp teren ocupat și aferent construcției, fără a se fi procedat la punerea efectivă în posesie cu întocmirea fișei-proces verbal de punere în posesie și fără a fi emis titlul de proprietate până în prezent.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 812 m.p. curți-construcții și grădină, identic cu p.v. 2053, 1572 și p.f. 119/3 din CF_ Rădăuți, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2665/12 iunie 1997 de notar C. Ș., imobile situate în Rădăuți, ., cu care s-au intabulat în CF_ Rădăuți.
În raportul de expertiză în specialitatea topografie-cadastru întocmit de expertul N. C. N., a fost identificată casa de locuit (construcția notată C1 în planul de amplasament anexă la raport) proprietatea reclamantului, amplasată pe p.v. 3125, cu deschidere directă la drumul public, anume . amplasament ca și la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare, precum și construcțiile anexe (notate C2 și C3) amplasate pe p.v. 2660 înscrisă în CF nr.4163 Rădăuți, pentru care reclamantul nu a produs dovezi în sprijinul pretenției de proprietate.
Potrivit art.755 Cod civil, art. 5 al. 2 din Legea nr. 71/2011, servitutea este sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, iar utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia.
Atât timp cât reclamantul a dovedit calitatea de proprietar doar asupra casei amplasată pe p.v. 3125, care are ieșire directă la drumul public (frontul parcelei la . 7 metri, iar între colțul casei și drumul de acces proprietatea pârâților există în culoar de 1,45 metri), construcția păstrându-și configurația pe care o avea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19/7 ianuarie 1977 de Notariatul de Stat Local Rădăuți, astfel că la data transferului de proprietate reclamantul cunoștea care sunt inconvenientele bunului și le-a acceptat, apoi terenul din spatele locuinței, a cărui folosință a invocat reclamantul că o are, și care este posibil să fi făcut obiectul constituirii în baza art.36 din Legea nr.18/1991, la data încheierii convenției era liber de construcții, ori anexele existente în prezent au fost edificate în condițiile în care constructorul cunoștea că nu are acces la calea publică decât pe p.v. 3125, doar cu piciorul, nu și cu autovehicule, pretenția de constituire a unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a arătat următoarele:
In fapt, atât prin cercetarea local efectuata de către completul de judecata, cat si prin expertiza cadastrala efectuata in cauza s-a demonstrat ca nu are acces la anexele gospodărești, nu are pe unde să ducă mașina in garaj si nu are pe unde sa-și ducă lemnele in magazia de lemne, pentru că vecinul său s-a intabulat pe curtea ..
El este proprietarul locuinței dobândită prin act de vânzare-cumpărare autentic si la data cumpărării curtea era pentru acces la locuința sa si la anexele gospodărești, intrând in proprietatea Statului R. la data de 07.01.1977, o data cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare.
." era pentru ambele locuințe, dar prin abuz si influenta poziției sociale, parații si-au făcut acte si s-au intabulat pe drum, anulându-i dreptul de acces la anexele gospodărești. Daca nu ar fi existat drumul la data cumpărării, el nu ar fi cumpărat acest imobil. Instanța a reținut greșit faptul ca el ar fi cunoscut faptul ca nu este drum de acces la anexe. Dimpotrivă, el a fost asigurat ca are drum de acces, atât de vânzători, cat si de autorități, drumul fiind comun si in proprietatea statului, ceea ce demonstrează ca instanța a interpretat greșit fondul cauzei.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar in rejudecarea admiterea acțiunii.
În drept, a invocat disp. art. 304 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că prin motivele de recurs s-a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținându-se că pârâții s-ar fi intabulat pe curtea comună, închizându-i reclamantului accesul și că în mod greșit a reținut prima instanță că acesta ar fi cunoscut faptul că nu există drum de acces la anexe, dânsul primind de fapt asigurări de la vânzător și de la autorități că drumul de acces este comun ambelor locuințe. Au considerat că aceste critici aduse hotărârii primei instanțe nu sunt întemeiate.
Susținerea că pârâții s-ar fi intabulat pe curtea comună este eronată, nefiind confirmată prin probe, ci dimpotrivă, prin raportul de expertiză s-a stabilit cu exactitate situația juridică a imobilelor în discuție, care este cu totul alta decât cea afirmată de reclamant, nefiind niciodată vorba despre vreo curte comună.
Potrivit art. 576 C. civ. vechi, incident în cauză, servitutea este o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân, aceasta presupunând existența a două imobile ce aparțin la doi proprietari diferiți. De asemenea servitutea de trecere, poate fi stabilită potrivit art.616 C. civ. vechi, doar în situația în care fondul dominant se află amplasat într-un loc înfundat.
În speță în mod legal și temeinic prima instanță a respins acțiunea reținând că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate doar cu privire la locuința C1, amplasată pe . din cartea funciară nr. 5689 Rădăuți, dar aceasta are acces direct la calea publică, respectiv la ., pe o porțiune de 7 m, așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză. Deci cererea pentru stabilirea unei servituți de trecere în favoarea acestui imobil nu este întemeiată.
În privința celor două construcții anexe, acestea sunt amplasate pe terenul identic cu p.v. nr. 2660 din cartea funciară nr. 4163 Rădăuți, iar reclamantul nu a făcut în cauză dovada proprietății cu privire la acestea, astfel că cererea sa de stabilire a unei servituți de trecere în favoarea imobilelor respective este de asemenea neîntemeiată.
În plus, cererea reclamantului este neîntemeiată și sub un alt aspect, cum corect s-a reținut în motivarea primei instanțe, respectiv datorită împrejurării că reclamantul și-a creat prin propria faptă situația modului de folosire a construcțiilor pentru care a solicitat servitute de trecere, întrucât la data dobândirii bunului prin contractul nr. 19 din 7.01.1977, a cunoscut exact amplasamentul imobilului cumpărat, asumându-și situația respectivă.
Or, potrivit legii și așa cum s-a statuat în jurisprudență, într-o asemenea împrejurare reclamantul nu mai este îndreptățit să ceară un drum de trecere pe terenul vecinului, respectiv să-și creeze îndemânări prin obligarea pârâților de a-i permite accesul peste terenul proprietatea lor.
De altfel accesul la actualele anexe este posibil și în prezent peste .. 3125, părțile negăsindu-se în ipoteza prevăzută de art. 616 C.civ. vechi al unei imposibilități absolute de ieșire la calea publică. Față de aceste considerente, dar și a faptului că reclamantul și-a creat prin propria faptă situația în care se află, cumpărând imobilul în cunoștință de cauză în ceea ce privește amplasamentul, acțiunea este nefondată și sub acest aspect.
Examinând recursul ce se subsumează prev. art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată reclamantul D. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. M., C. A. și B. F. stabilirea unui drum de trecere pe terenul proprietatea acestora, de la drumul public (.. Rădăuți) la casa de locuit, precum și la anexele aflate în curte.
Potrivit art. 616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, adică care nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.
P. loc înfundat în sensul art. 616 Cod civil se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică, iar pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publică, trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.
În acest sens, practica judiciară a statuat că în cazul în care înfundarea este rezultatul faptului sau neprevederii proprietarului însuși, trecerea nu mai poate fi cerută.
Potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul este proprietarului casei amplasată pe . în CF 5689 Rădăuți, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19/7 ianuarie 1977 de Notariatul de Stat Rădăuți cu care s-a intabulat în CF nr._ Rădăuți, iar prin sentința civilă nr. 4173/24 octombrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 281 mp teren aferent construcției, fără a avea însă emis titlu de proprietate.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 812 mp curți-construcții și grădină, identic cu p.v. 2053, 1572 și p.f. 119/3 din CF_ Rădăuți conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2665/12 iunie 1997, imobile situate în Rădăuți, ., cu care s-au intabulat în CF_ Rădăuți.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert N. C. N., rezultă că imobilul casă de locuit proprietatea reclamantului (construcție notată C1 în planul de situație anexă la raport), amplasată pe p.v. 3125, are deschidere directă la drumul public, respectiv la . amplasament ca și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru construcțiile anexe (notate C2 și C3) amplasate pe p.v. 2660 înscrisă în CF 4163 Rădăuți, reclamantul nu a probat dreptul de proprietate.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, atât timp cât reclamantul a dovedit calitatea de proprietar asupra casei de locuit care are ieșire directă la drumul public (frontul la . 7 metri, iar între colțul casei și drumul de acces proprietatea pârâților există un culoar de 1,45 metri), construcția păstrându-și configurația pe care o avea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 19/7 ianuarie 1997, rezultă că la data dobândirii dreptului de proprietate, reclamantul cunoștea inconvenientele bunului și le-a acceptat, astfel că nu poare reclama în prezent un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâților.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare terenul din spatele casei era liber de construcții, iar anexele existente în prezent au fost edificate de reclamant cunoscând faptul că nu are acces la calea publică decât pe p.v. 3125, doar cu piciorul, nu și cu autovehiculele, așa cum solicită în prezent.
Susținerile reclamantului recurent, în sensul că la data cumpărării locuinței exista un drum de acces pentru ambele locuințe (proprietatea sa și a pârâților), asigurat atât de vânzător, cât și de autorități, drumul fiind comun și în proprietatea statului, nu pot fi reținute, fiind lipsite de orice suport probator.
Dimpotrivă, din întâmpinarea depusă de pârâți rezultă că aceștia au tolerat trecerea reclamantului prin curtea lor, dar i-au interzis acest drept, întrucât reclamantul l-a exercitat în mod abuziv, în sensul că a intrat cu utilaje de tonaj mare în curte distrugând pavelele, a adus cantități mari de ipsos folosind la descărcare un motostivuitor fără consultarea pârâților, a blocat calea de acces cu autoturismele care veneau în vizită sau în alte scopuri de afaceri (f. 27 dosar fond), aspecte care nu au fost combătute de reclamant prin nici un mijloc de probă.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă reclamantul recurent va fi obligat să plătească pârâților intimați C. M., C. A. și B. F. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorar avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul D. V., domiciliat în Rădăuți, ., jud. Suceava și prin mandatar Băltețeanu R. – H. de Jos, nr. 117C, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3624 din data de 1octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., domiciliat în Rădăuți, ., ., jud. Suceava, C. A. și B. F., domiciliate în Rădăuți, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă pe reclamantul recurent D. V. să plătească pârâților intimați C. M., C. A. și B. F. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. I. G. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fond P. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./23.05.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1098/2013.... | Reziliere contract. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
