Reziliere contract. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2156/2013
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2156
Ședința publică din 08 octombrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. I., domiciliat în S., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1288/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind reclamantul M. S., prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului de către pârât și a rămas în pronunțare cu privire la soluționarea acesteia.
După deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 27.06.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul M. S. reprezentat prin primar I. L., a chemat în judecată pe pârâtul M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 618,35 datorată la data de 07.05.2012, reprezentând redevență teren 408 lei și majorări de întârziere 210,35 lei pentru ocuparea în perioada 01.01._11, a două suprafețe de teren de 3,40 mp, respectiv de 18,25 mp, situate în municipiul S., ., .; rezilierea contractelor de concesiune nr.578/08.11.2001 și nr.609/09.07.2002 și ridicarea pe cheltuiala proprie a construcției de pe terenul proprietatea municipiului S., cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.112 Cod procedură civilă art.1266, 1270 cod civil și art.3,7,10,15 din contractele de concesiune nr.578/200 și 609/2002. În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Legal citat, pârâtul M. I. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprime poziția procesuală față de acțiunea promovată de reclamant.
P. sentința civilă nr. 1288 din 01 martie 2013, Judecătoria S. a admis în parte acțiunea, a dispus rezilierea contractelor de concesiune nr. 578/08.11.2001 și nr. 609/09.07.2002; a obligat pârâtul M. I. la plata sumei de 618,35 de lei, reprezentând redevență teren 408 lei și majorări de întârziere – 210,35 de lei și la ridicarea pe cheltuială proprie a construcției situată pe terenul reclamantului situat în ., ..A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 136,95 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Potrivit art. 969 C.civ., dispoziție legală aplicabilă actului juridic dintre părți având în vedere momentul încheierii lui, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1270 C.civ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani creditorul are obligația să dovedească existența obligației, iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Operează, astfel, în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție (de neexecutare culpabilă a propriilor obligații), iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor .
În ce privește majorările de întârziere solicitate, penalități pentru întârziere la executarea obligației principale, instanța reține că părțile, prin înseși dispozițiile contractuale - art. 10, au stabilit în mod expres că sumele convenite se vor achita într-o singură rată anuală la data de 30 iunie a fiecărui an, iar după această dată se percep majorări de întârziere conform reglementărilor legale în vigoare. O astfel de prevedere contractuală este legitimă, este o măsura a diligenței părților la încheierea contractului și în vederea executării lui, și totodată o concretizare a însuși principiului libertății contractuale.
Din interpretarea clauzei contractuale potrivit art.3 lit.a din contracte, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la ridicarea construcției, pe cheltuiala proprie a pârâtei, de pe terenul proprietatea Municipiului S., instanța l-a considerat întemeiat având în vedere că concesionarul s-a obligat să restituie terenul gratuit și liber de orice sarcină și potrivit principiului statornicit prin art.1266 Noul Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. I., precizând că a achitat obligația de plată, plătind atât redevența cât și majorările de întârziere, iar faptul că nu a achitat la timp această sumă, care este și o valoare mică și nu constituie un efort financiar deosebit, se datorează unei omisiuni sau neglijență din partea sa și nicidecum din rea credință față de reclamant, în condițiile în care cele două contracte de concesiune sunt încheiate din anul 2002, cunoștea prevederile contractuale, știa consecințele și nu ar fi refuzat cu intenție să achite obligațiile de plată a redevenței.
Față de acestea, a solicitat a se constata că cererea a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca nefondată, prin admiterea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, legea taxelor judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Aliniatul 3 al aceluiași articol stabilește că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Or, pârâtului recurent i s-a comunicat obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 67 lei noi și timbru judiciar de 3 lei noi, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 8), însă nu a respectat această obligație .
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997, urmează ca instanța să anuleze recursul ca netimbrat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. I., domiciliat în S., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1288/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind reclamantul M. S., prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. T.M../Jud. fond: B. C./Tehnored. P.L./ 2 ex. – 14.10.2013
| ← Servitute. Decizia nr. 1126/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 528/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
