Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 164/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 164/2016
Dosar nr._ - exequator-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 164
Ședința publică din data de 4 februarie 2016
Președinte: F. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea cererii având ca obiect,,exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petentul Cremenițchi C.-G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că prin notele de concluzii scrise depuse la dosar petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.411 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
Deliberând,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 11 noiembrie 2015 și înregistrată sub nr._, petentul Cremenițchi C.-G. a solicitat recunoașterea față de autoritățile Statului Român a sentinței de divorț pronunțată la data de 11.08.2011 în dosarul nr. 11 C 5/11 p-8 de Tribunalul Districtual Vöcklabruck, Republica Austria.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, urmare a mai multor neînțelegeri după mutarea în Republica Austria, la data de 07.06.2011, soția sa D. Selymes a formulat cerere de divorț la Tribunalul Districtual Vocklabruck, ocazie cu care a fost citat și și-a dat acordul pentru desfacerea căsătoriei, fiind astfel pronunțată sentința de divorț la data de 11.08.2011 în dosarul nr. 11 C 5/11 p-8.
Față de cele arătate, motivat și de faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Regulamentul nr.1215/2012 al U.E. și Regulamentul nr.44/2001 al C.E., petentul a solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea cererii, a depus la dosar înscrisuri (fil.6-12).
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, a invocat prevederile Legii nr.105/1992, și dispozițiile art.1102, art.1093 și art.1094 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că cererea formulată este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1095 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”, iar potrivit art. 1096 din același cod „ Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 1095, fiind date în cauză cerințele textului sus arătat.
În acest sens, este a se reține, potrivit înscrisurilor anexate la dosar (fil.6-10), că prin sentința de divorț pronunțată la data de 11.08.2011 în dosarul nr. 11 C 5/11 p-8 de Tribunalul Districtual Vöcklabruck, Republica Austria, s-a desfăcut căsătoria încheiată între D. Selymes și C.-G. Cremenițchi, ambii cetățeni români, din vina pârâtului.
Analizând hotărârea a cărei recunoaștere față de Statul Român se solicită, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaștere în raport de dispozițiile art. 1095 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Districtual Vöcklabruck, prin care s-a desfăcut căsătoria părților poate fi recunoscută în România, deoarece întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1095 Cod de procedură civilă, sus citat.
Astfel, reprezintă un înscris autentic, prin faptul că a fost eliberat de autoritatea competentă, respectiv Tribunalul Districtual Vöcklabruck, Austria, nu există un alt înscris care să fie inconciliabil cu acesta, nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român, are caracter definitiv și, în fine, nu intră în competența exclusivă a jurisdicției.
Tribunalul constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 21 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 „hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii”.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 21 al.1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Așa fiind, având în vedere toate cele susmenționate, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al recunoașterii înscrisurilor străine menționate anterior din cele enumerate de art. 22 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 și cele reglementate de art. 1094 și 1095 Cod de procedură civilă, iar partea a depus documentele prevăzute de art. 37 al.1 lit.,,a” din același Regulament, în temeiul art. 21 al.1, 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 și a art. 1 al. 1 din art.I3 din O.U.G. nr. 119/2006, tribunalul va admite cererea și va dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a sentinței de divorț pronunțată la data de 11.08.2011 în dosarul nr. 11 C 5/11 p-8 de Tribunalul Districtual Vöcklabruck, Republica Austria.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „exequator (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petentul CREMENIȚCHI C.-G. (CNP:_), cu domiciliul ales în localitatea Vatra Dornei, ..53, ., ..
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a sentinței de divorț pronunțată la data de 11.08.2011 în dosarul nr. 11 C 5/11 p-8 de Tribunalul Districtual Vöcklabruck, Republica Austria.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Suceava-Secția civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
F. L. R. M.
Red.F.L.
Tehnored.R.M.
3 ex.09.02.2015
| ← Prestaţie tabulară. Hotărâre din 29-01-2016, Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 97/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
