Prestaţie tabulară. Hotărâre din 29-01-2016, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 19/2016
Dosar nr._ prestație tabulară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/2016
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător L. C.
Judecător C.-G. M.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul B. E. E. împotriva sentinței civile nr. 864/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, reclamanți intimați fiind B. A. și B. R. iar intimat pârât fiind P. O..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de 26 ianuarie 2016, apoi pentru astăzi, 29 ianuarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 15.03.2011 sub nr._, reclamanții B. A. și B. R. au chemat în judecată pe pârâții P. O., B. E. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că autorul lor B. M. și reclamanta B. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren identică cu pt 5372 din CF_ în baza unui înscris sub semnătură privată de vânzare cumpărare încheiat cu Carpea Axenia și P. O.; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare; să se constate că reclamanții au dobândit prin moștenire după B. M. dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus, în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiu; să se constate că vânzătoarele Carpea Axenia și P. O. dobândiseră la rândul lor prin moștenire după I. Carpea și partaj voluntar cu ceilalți coindivizari, dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus; să se dispună radierea pârâtului B. E. E. și înscrierea reclamanților în cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că B. M., decedat în 1995 a încheiat în anul 1964 cu coproprietara tabulară Carpea Axenia, un antecontract de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care s-a promis spre vânzare suprafața de 506 mp teren descrisă în acțiune.
Carpea Axenia a încheiat antecontractul atât în nume propriu cât și cu titlul de moștenitoare după coproprietarul tabular I. Carpea (soț) împreună cu fiica P. O., decedată în anul 2001.
Autorul reclamanților a notificat vânzătoarele în anul 1969 să se prezinte la notariat în vederea perfectării vânzării, însă contractul autentic s-a pierdut, iar în baza înscrisului sub semnătură privată s-a predat posesia autorului reclamanților, iar acesta a plătit prețul.
Până la decesul lui B. M. intervenit în anul 1995, acesta a stăpânit terenul în mod public iar din 1995 reclamanții au preluat posesia și au plătit impozitul aferent.
Pârâtul B. E. E. care este rudă cu reclamanții a fost rugat de aceștia să aibă grijă de teren în lipsă, având în vedere că ei locuiesc în București. Acesta a promovat o acțiune în prestație tabulară invocând uzucapiunea de 30 de ani în contextul în care are doar 40 de ani și nu mai locuiește în România de peste 10 ani de zile, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosință ( decedate).
Reclamanții au mai arătat că, în conformitate cu art. 27 din Legea 7/1996, cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept, iar în situația în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată poate solicita instanței să dispună înscrierea în CF, hotărârea judecătorească suplinind consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii.
Acțiunea în prestație tabulară urmează a se îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris în CF, dacă actul juridic în baza căruia se solicită prestația tabulară a fost încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al terțului în CF și dacă terțul a dobândit imobilul cu titlul gratuit sau dacă l-a dobândit cu titlu oneros ori rea - credință.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1073, 1077, 1294, 1295 Cod civil, art. 27,28 din Legea 7/1996.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatorii și martori.
S-au atașat la dosar în copie: notificare din 10.07.1969, certificat de căsătorie și deces privind pe B. M., adeverințe emise de Primăria Vatra Dornei privind pe Carpea A., P. O., P. O., sentința civilă nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, plan de situație privind terenul din litigiu, extras CF_ a ..
Acțiunea a fost legal timbrată conform disp. Legii nr. 146/1997 republicată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul B. E. E. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că este proprietarul suprafeței de 506 mp teren identic cu parc. 5372 din CF_ a . în baza sentinței civile nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Reclamanții solicită validarea unui înscris care nu există, iar notificarea depusă la dosar de aceștia nu are valoare din punct de vedere juridic și se referă la un teren în suprafață de 500 mp .
A mai arătat pârâtul că P. O. nu apărea înscrisă în CF, astfel încât aceasta nu putea să vândă un bun care nu era al său, iar partajul voluntar la care fac referire reclamanții nu a existat niciodată cum nu a existat nici un înscris care să sisteze starea de indiviziune a proprietarilor tabulari.
Acțiunea în prestație tabulară reglementată de Legea 7/1996 este o acțiune în justiție care spre deosebire de acțiunea în prestație tabulară reglementată de decretul lege nr. 115/1938 prin care obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtului să predea înscrisul necesar efectuării înscrierii.
Pentru a fi îndreptată împotriva terțului dobânditor, înscris în CF, acțiunea în prestație tabulară trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: actul juridic în temeiul căruia se solicită prestația tabulară să fi fost încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terțului în CF, ori în speță un asemenea act nu există,; terțul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau, dacă l-a dobândit cu titlu oneros, să fi fost de rea credință, ori în speță, nu este dată reaua credință a pârâtului în condițiile în care acesta a exercitat asupra terenului o posesie publică, pașnică și nestingherită de nimeni ca un adevărat proprietar, astfel că nici una din cele două condiții nu este îndeplinită.
Potrivit disp. art. 351 din Legea 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în ceea ce privește înscrierea, cu situația juridică reală, se poate solicita rectificarea sau după caz modificarea acesteia, iar art. 36 din același act normativ statuează ca pentru rectificarea înscrierilor din cartea funciară trebuie îndeplinite mai multe condiții: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost calificat greșit, nu mai există condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cărora s-a făcut înscrierea, ori înscrierea în cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Pârâtul a mai arătat că în speță, nu se regăsește nici una din situațiile limitativ prevăzute de lege, reclamanții nu au contestat în prealabil legalitatea titlului său de proprietate și nu dețin o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate că titlul său nu a fost valabil.
La termenul din 16.06.2011 instanța a dispus atașarea dosarului_ al acestei instanțe și a încuviințat reclamanților proba cu doi martori, s-a solicitat Primăriei Vatra Dornei un extras de la rolul agricol privind pe pârâtul B. E. E. și comunicarea unei copii după certificatul de naștere al pârâtului.
Prin sentința civilă nr.101/26.01.2012, Judecătoria Vatra Dornei a respins acțiunea civilă având ca obiect „ prestație tabulară - pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic”, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâtului B. E. E. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2254 din 19.11.2012, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința civilă 101/26.01.2012 și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 16.01.2013 sub nr._
Prin încheierea din 11.06.2013, instanța, în baza art. 1551 Cod procedură civilă de la 1865 a suspendat judecarea cauzei întrucât reclamanții nu au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare din 1.07.1964, așa cum li s-a pus în vedere prin încheierea din 14.05.2013.
Împotriva încheierii din 11.06.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei au formulat recurs reclamanții iar prin Decizia nr. 911/11.04.2014 Tribunalul Suceava, în baza art. 312, 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei, a casat încheierea de suspendare și a trimis cauza la Judecătoria Vatra Dornei, pentru continuarea judecății
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 28.05.2014 sub nr._ .
La termenul din 23.09.2014, instanța a dispus relații la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale pentru a comunica copii după autorizația de construire nr. 116/1964 și certificatul de aliniere nr. 7289/1964, relații la Judecătoria C-lung Moldovenesc pentru a verifica registrele judecătoriei și nu ale notariatului și a înainta la dosar documentația privind notificarea nr. 371/10.07.1969.
Prin adresele nr. 60/8.10.2014 Judecătoria C- lung Moldovenesc și nr.2904/16.10.2014 Arhivele Naționale Suceava au înaintat la dosar relațiile solicitate.
S-au administrat probe, fiind audiați martorii G. V., B. M., pentru pârâtul B. E. E., C. G., Cremenițchi I., pentru reclamanți.
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiză topo pentru reclamanți.
Raportul de expertiză a fost înaintat la dosar de expertul B. V. la data de 19.05.2015 iar pârâtul B. E. E. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ce au fost încuviințate de instanță la termenul din 30.06.2015.
Răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză au fost înaintate la dosar de expertul B. V. la data de 6.10.2015.
La termenul din 13.10.2015, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Prin sentința civilă nr. 864/28/.10.2015, Judecătoria Vatra Dornei a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul B. E. E., ca nefondată.
A admis în parte acțiunea având ca obiect prestație tabulară formulată de reclamanții B. A. și B. R., în contradictoriu cu pârâții P. O., și B. E. E..
A dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului B. E. E. asupra imobilului cu nr. cadastral 5372 înscris în CF nr._ Vatra Dornei.
A respins în rest acțiunea.
A obligat pe pârâtul B. E. E. să plătească reclamanților suma de 8.113 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert topo și onorariu avocațial).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt,terenul în litigiu are o suprafață de 506 mp. și este situat în intravilanul mun. Vatra Dornei, .. 14 dosar inițial.
Proprietarul tabular al terenului în suprafață de 506 mp., identificat cu . CF nr._ Vatra Dornei este pârâtul B. E. E., în baza sentinței civile nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._, fila nr. 11 – 13, 15 dosar inițial.
Prin sentința civilă nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat că reclamantul B. E. E. în contradictoriu cu pârâții Fevronia a lui I. Carpea, T. a lui I. Carpea, E. a lui I. Carpea, M. a lui I. Carpea, I. a A. B., T. a I. Carpea, M. a I. Carpea, N. a lui P. Carpe, I. a P. Carpe, S. a P. Carpe, I. Carpea, Axenia a lui I. Carpea a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren identic cu .. 1F provenită din divizarea parcelelor înscrise în Cartea Funciară nr._ a comunei cadastrale Vatra Dornei.
Anterior înscrierii în CF nr._ Vatra Dornei, terenul în litigiu s-a identificat din punct de vedere tabular cu parte din . din CF nr. 1618 Vatra Dornei, coproprietatea mai multor persoane, printre care I. Carpea cu o cotă de 2/96 în baza contractului de vânzare cumpărare din 27.10.1939 și Axenia lui I. Carpea cu cota de 2/96 părți în baza contractului de vânzare cumpărare din 10.10.1938, fila nr. 92 dosar.
Pârâtul P. O. este fiul defunctei P. O., decedată la data de 05.12.2001, care la rândul său a fost fiica proprietarilor tabulari Carpea I. și Carpea Axenia (A.), decedată la data de 07.10.1977, filele nr. 8 – 10 dosar inițial.
În legătură cu terenul în litigiu, reclamanții au arătat că defunctul B. M., decedat la data de 21 mai 1995 și reclamanta B. A., soția supraviețuitoare a defunctului au cumpărat acest teren de la defunctele Carpea Axenia și P. O. în baza unui contract de vindere cumpărare sub semnătură privată din 1 iulie 1964, care s-a pierdut, sens în care solicită instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea prin care solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare pe dispozițiile art. 1073 și 1077 Cod civ. din 1864.
În cauza pendinte, reclamanții au introdus acțiunea în calitate de promitenți cumpărători, astfel încât vor trebui să facă dovada 1. promisiunii bilaterale de vânzare, 2. a dreptului de proprietate al pârâtului asupra bunului promis, 3. a refuzului pârâtului de a se prezenta la încheierea în formă autentică a vânzării 4. a îndeplinirii obligațiilor proprii, respectiv a plății în contul vânzătorului.
Cu privire la dovada promisiunii bilaterale de vânzare:
Pentru a dovedi existența contractului de vindere cumpărare sub semnătură privată din 1 iulie 1964, reclamanții au depus la dosar un înscris intitulat „Notificare”, având dată certă data de 10 iulie 1969, fila nr. 5 dosar inițial.
Prin conținutul acestei notificări se comunică faptul că de la data de 1.07.1964 B. M. este proprietarul parcelei în suprafață de 450 mp teren situat în Vatra Dornei, . a plătit prețul de cumpărare în sumă de 4000 lei, iar pentru 50 mp teren a devenit proprietar ca urmare a unei donații transmise de către Carpea I..
De asemenea, prin notificare s-a învederează faptul că până la data de 10 iulie 1969 Carpea Axenia și P. O. nu au semnat contractul autentic de vânzare cumpărare, motiv pentru care B. M. le-a somat:
- fie să se prezinte la notar până la data de 24.07.1969,
- fie să-i restituie suma totală de 4600 lei (4000 lei – prețul și 600 lei cheltuieli pentru eliberare autorizației construcție nr. 116/1964 și certificatul de aliniere 7289/1964), până la data de 24.07.1969.
- fie să transmită drepturile de proprietar altui cumpărător care îi va plăti prețul de 4600 lei iar promitentele vânzătoare să se oblige să încheie cu noul proprietar contract autentic de vânzare cumpărare până la data de 24.07.1969.
Instanța a arătat că dovada promisiunii se face prin înscrisul constatator al convenției, în speță contractul de vindere cumpărare sub semnătură privată din 1 iulie 1964, acesta trebuind să îmbrace forma scrisă ad probationem, în condițiile art. 1176 – 1179 Cod civ. din 1864.
În această privință, jurisprudența anterioară noului cod civil a impus ca primă condiție pentru admisibilitatea unei asemenea acțiuni, un înscris sub semnătură privată, neadmițându-se nici chiar un început de dovadă scrisă în probarea înțelegerii părților ori alt mijloc de probațiune, cu excepția cazului de forță majoră prevăzut de art. 1198 pct. 4 Cod civ. din 1864.
Reclamanții nu au depus înscrisul constatator al convenției, susținând că acesta s-a pierdut.
Reclamanții nu au întemeiat în drept situația pierderii înscrisului, însă, instanța apreciază că aceștia s-au referit la ipoteza imposibilității conservării probei scrise, prevăzută de art. 1198 pct. 4 Cod civ. din 1864, ca o excepție de la regula instituită de art. 1191 alin. 1 și 2 Cod civ. din 1864, situație în care aceștia trebuie să dovedească mai întâi, prin orice mijloace de probă existența înscrisului respectiv.
Instanța a apreciat că notificarea din 10.07.1969, înregistrată la Judecătoria C-lung Moldovenesc sub nr. 371, face dovada existenței contractul de vindere cumpărare sub semnătură privată din 1 iulie 1964 iar împrejurarea că defunctul B. M. s-a mutat în mun. București în jurul anului 1980, ocazie cu care s-ar fi putut pierde înscrisul respectiv și că prezenta acțiune a fost formulată de succesorii acestuia, cărora nu li se poate imputa nici o greșeală a lor proprie în legătură cu pierderea înscrisului, poate fi interpretată că se circumscrie noțiunii de forță majoră, într-o interpretare „lato sensu”.
Fiind admisibilă proba testimonială, instanța a reținut din depozițiile martorilor Cremenițchi I., în vârstă de 75 ani și C. G., în vârstă de 83 de ani, filele nr. 61, 62 dosar coroborate cu mențiunile notificării din 10.07.1969, că la data de 1 iulie 1964, defunctul B. M. a cumpărat în rate de la proprietarii tabulari Carpea I. și Carpea Axenia un teren în suprafață de 500 mp., situat în mun. Vatra Dornei, pe . cu casa lui Haja P. și M., încheindu-se în acest sens un contract de vindere cumpărare sub semnătură privată, remis defunctului B. M. la data de 1 octombrie 1964 (cu ocazia achitării integrale a prețului) și pierdut ulterior.
În ceea ce privește natura juridică a actului încheiat la data de 1 iulie 1964, instanța a arătat că la data respectivă erau în vigoare dispozițiile Decretului nr. 144/1958 care în art. 11 alin. 1 și 2 condiționa înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor cu sau fără construcții de existența unei autorizări prealabile a organului local al administrației de stat și forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Art. 12 din același act normativ prevedea posibilitatea părților de a valorifica contractele având ca obiect translația dreptului de proprietate, încheiate fără respectarea formei autentice și deci nule absolut ca acte de înstrăinare, respectiv de a se adresa instanțelor judecătorești în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, astfel încât, instanța, făcând aplicarea principiului conversiunii actului juridic, apreciază că la data de 1 iulie 1964 între defunctul B. M. și defuncții Carpea I. și Axenia s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare.
Cu privire la dovada dreptului de proprietate al promitenților vânzători asupra bunului promis:
Instanța a arătat că promitentul vânzător trebuie să fie la data pronunțării hotărârii judecătorești proprietar al bunului vândut întrucât prin hotărârea ce se pronunță se operează un transfer de proprietate.
Înainte de a analiza existența dovezii că promitenții vânzători sunt proprietarii bunului promis, instanța a trebuit să stabilească dacă există identitate între terenul promis, menționat în cuprinsul contractului de vindere cumpărare sub semnătură privată din 1 iulie 1964 și terenul în litigiu.
În cuprinsul înscrisului intitulat „Notificare” se face referire că terenul promis este situat pe . terenul în litigiu este situat pe . potrivit relațiilor de la Primăria Mun. Vatra Dornei, fila nr. 69 dosar.
Din schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul B. V., fila nr. 93 dosar coroborată cu mențiunile relațiilor arătate mai sus, rezultă că . . amonte.
Chiar dacă Mun. Vatra Dornei a dobândit . 1962, la data încheierii contractului de vindere cumpărare - 1964 și respectiv data întocmirii notificării – 1969, . în comunitate ca . susținut de faptul că telescaunul din Vatra Dornei a fost montat în cadrul pârtiei Dealu N. în anul 1980 (potrivit http://judetulsuceava.ro/descopera/sport/partii/partia-dealul-negru-vatra-dornei/telescaun-vatra-dornei/), nejustificându-se ca . se numească Telefericului atât timp cât nu exista montat un teleferic cât și de depoziția martorului Cremenițchi I..
De asemenea, reperele menționate în cuprinsul Notificării din 10.07.1969, respectiv „casa lui Haja P. și M.” au fost identificate de către expertul B. V. cu ocazia efectuării expertizei topo, acesta reținând suprapunerea dintre terenul menționat în cuprinsul „Notificării” cu terenul în litigiu, fila nr. 92 dosar.
În cuprinsul aceleiași Notificări s-a făcut referire la existența unei autorizații de construcție, nr. 116/1964 și a unui certificat de aliniere, nr. 7289/1964.
În urma relațiilor solicitate de la Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale s-au înaintat la dosar cele două înscrisuri arătate mai sus precum și un plan de situație ce a stat la baza emiterii acestora, filele nr. 33 – 36 dosar.
În cuprinsul raportului de expertiză topo întocmit de către expertul B. V. s-a reținut că nu există identitate între terenul din schița ce a stat la baza emiterii certificatului de aliniere/autorizației de construire și terenul în litigiu, amplasamentul construcției autorizate fiind pe . de construire nr. 116/18.08.1964, situație existentă și în planul de situație ce indică amplasamentul construcției autorizate, cu acces din .. 91, 92 dosar.
Având în vedere că mențiunile din schița aflată la fila nr. 36 dosar nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și văzând că privește o construcție cu acces la . înlăturat-o și a reținut existența identității dintre terenul promis și terenul în litigiu.
În continuare, instanța a reținut că proprietarul tabular al terenului în suprafață de 506 mp., identificat cu . CF nr._ Vatra Dornei este pârâtul B. E. E., în baza sentinței civile nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._ .
În legătură cu acest aspect, reclamanții au solicitat radierea dreptului de proprietate al pârâtului B. E. E., motivând că acesta este rudă cu reclamanții și că a fost rugat să aibă grijă de teren în lipsa acestora, întrucât au locuit în București. Pârâtul B. E. E. a promovat o acțiune în prestație tabulară, invocând uzucapiunea de 30 de ani, în contextul în care are doar 40 de ani, nu mai locuiește în România de peste 10 ani iar acțiunea s-a formulat în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosință.
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța a apreciat că reclamanții justifică un interes actual în a solicita radierea dreptului de proprietate al pârâtului B. E. E., interes justificat de existența promisiunii bilaterale de vânzare din 1 iulie 1964.
Reclamanții și/sau defunctul B. M. nu au fost parte în dosarul nr._, astfel încât sentința civilă nr. 623 din 16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei este opozabilă reclamanților ca oricărei terțe persoane, până la dovada contrară.
În considerentele sentinței civile nr. 623 din 16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, s-a reținut că pârâtul B. E. E. a exercitat o posesie utilă de peste 30 de ani asupra terenului în litigiu.
În cadrul dosarului nr._, martora B. M. a declarat că pârâtul ocupă terenul în litigiu de peste 40 de ani, fila nr. 27 dosar iar cu ocazia audierii în cauza pendinte, aceasta a arătat că locuiește în zonă din anul 1966 și l-a văzut pe B. E. cultivând cartofi, strângând fânul de pe terenul în litigiu, fără să cunoască de unde deține acel teren, fila nr. 63 dosar, situație confirmată și de martorul G. V., fila nr. 60 dosar.
Având în vedere că depozițiile martorilor arătați mai sus privesc perioada 1966/1975 – prezent, instanța, în completarea situației de fapt, a reținut din depozițiile martorilor C. G. și Cremenițchi I., că defunctul B. M., după ce a cumpărat terenul în litigiu de la soții Carpea I. și Carpea Axenia a construit un gard care să delimiteze proprietatea, a început să sape o fundație pentru casă, a cultivat cartofi, primind chiar și o ofertă de vânzare a terenului, ofertă pe care a respins-o.
Defunctul B. M. s-a mutat din Vatra Dornei în mun. București în jurul anilor 1980/1981 și l-a însărcinat pe fratele său B. E. cu administrarea și îngrijirea terenului în litigiu.
A mai reținut instanța că pârâtul B. E. E., născut la data de 23.11.1968 este fiul defunctului B. E., fila nr. 44 dosar inițial.
Instanța a arătat că indiferent dacă vorbim despre uzucapiunea de 30 de ani prev. de art. 1890 Cod civ. din 1864 sau despre uzucapiunea extratabulară prev. de Decretul Lege nr. 115/1938, pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune este necesar ca posesia să fie exercită public și să îndeplinească totodată celelalte condiții prevăzute de art. 1847 Cod civ. din 1864, mai precis existența unei posesii utile, neafectată de vreun viciu.
Instanța a reținut în raport cu depozițiile martorilor C. G. și Cremenițchi I. că defunctul B. E. a avut asupra terenului în litigiu o posesie afectată de viciul precarității, motivat de faptul că actele și faptele de folosință efectuate de acesta nu au fost săvârșite pentru sine ci pentru fratele său B. M., mutat în mun. București, lipsind „animus sibi habendi”
Precaritatea poate să se transforme în posesie prin intervertire, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în speță art. 1858 Cod civ. din 1864.
Pârâtul B. E. E. nu a dovedit că autorul său B. E. a transformat precaritatea în posesie, respectiv să facă dovada existenței vreunuia dintre cazurile prev. de art. 1858 Cod civ. din 1864.
Pârâtul B. E. E. a preluat de la autorul său B. E. posesia asupra terenului în litigiu, posesie afectată de viciul precarității întrucât precaritatea este un viciu absolut și perpetuu al posesiei.
În cauza pendinte, nu este dată situația prevăzută de art. 1858 pct. 4 Cod civ. din 1864 în persoana pârâtului B. E. E., respectiv „când transmisiunea posesiunii din partea deținătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor este de bună credință”, întrucât pârâtul a cunoscut că autorul său a avut numai o detenție precară asupra terenului în litigiu, raționament dedus din faptul că pârâtul B. E. E. a solicitat în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune, ca urmare a exercitării de către acesta a unei posesii pentru o perioadă de peste 30 de ani, fără să invoce vreo posesie utilă din partea autorului său, cu toate că era puțin probabil ca pârâtul să fi început să folosească terenul respectiv de la vârsta de 10 ani, raportat la data sa de naștere și la data promovării acțiunii în constatare.
În continuare, instanța a arătat că se poate vorbi de o posesie utilă în persoana pârâtului B. E. E. începând cu data de 21 martie 2008, când, anterior formulării acțiunii din dosarul nr._ (25 martie 2008) a solicitat Primăriei Mun. Vatra Dornei înscrierea la registrul agricol și la rolul fiscal a terenului în litigiu, fila nr. 47 dosar inițial, dată la care a intervenit transformarea precarității în posesie utilă potrivit disp. art. 1858 pct. 2 Cod civ. din 1864.
Prin urmare, reclamanții au făcut dovada contrară celor reținute în considerentele sentinței civile nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunțată în dosarul nr._, respectiv că pârâtul B. E. E. nu a avut o posesie utilă asupra terenului în litigiu pentru o perioadă de peste 30 de ani.
În raport de disp. art. 76 din Legea nr. 71/2011, instanța a reținut incidența disp. art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, astfel încât a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului B. E. E. asupra imobilului cu nr. cadastral 5372 înscris în CF nr._ Vatra Dornei.
Ca urmare a radierii dreptului de proprietate al pârâtului B. E. E. asupra parcelei cu nr. cadastral 5372, acesta din urmă a devenit proprietatea proprietarilor tabulari anteriori, printre care I. Carpea cu o cotă de 2/96 și Axenia lui I. Carpea cu cota de 2/96.
În legătură cu această situație, reclamanții au solicitat instanței să constate că proprietarii tabulari I. Carpea și Carpea Axenia au dobândit prin partaj voluntar cu ceilalți coindivizari dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Ceilalți coindivizari înscriși în CF nr. 1618 Vatra Dornei sunt Fevronia Carpea, T. Carpea, E. Carpea, M. Carpea, I. B., N. Carpea, I. Carpea și S. Carpea, potrivit raportului de expertiză topo, fila nr. 92 dosar.
Față de disp. art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, instanța a reținut incidența disp. art. 730 Cod civ. din 1864.
În legătură cu acest capăt de cerere, instanța a constatat că reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată pe proprietarii tabulari arătați mai sus sau eventual pe moștenitorii acestora, reclamanții înțelegând să se judece doar cu pârâtul P. O., descendent al proprietarilor tabulari Carpea I. și Axenia.
Distinct de cele arătate, instanța a arătat că pentru validitatea împărțelii prin bună învoială este necesar ca toți coindivizarii să fie de acord cu realizarea împărțelii pe această cale.
Instanța a constatat că reclamanții din cauza de față nu au făcut dovada faptului că între proprietarii tabulari înscriși în CF nr. 1618 Vatra Dornei a intervenit un partaj voluntar în urma căruia să revină în lotul proprietarilor tabulari Carpea I. și Carpea Axenia . 5372 în suprafață de 506 mp.
Nefăcând dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art. 730 Cod civ. din 1864, instanța a respins capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat constatarea intervenirii partajului voluntar între coindivizarii din CF nr. 1618 Vatra Dornei iar pe cale de consecință a respins și capătul de cerere privind constatarea dobândirii prin moștenire de către Carpea Axenia și P. O. după defunctul Carpea I. a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Ca urmare a soluționării acestor ultime două capete de cerere, instanța a reținut că . din . din CF nr. 1618 Vatra Dornei este proprietatea coindivizarilor Fevronia Carpea, T. Carpea, E. Carpea, M. Carpea, I. B., N. Carpea, I. Carpea, S. Carpea precum și a defuncților Carpea I. și Carpea Axenia.
În legătură cu această din urmă situație, instanța a reținut că potrivit Deciziei ICCJ nr. 12/2015 – RIL „În situația în care promitentul vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.”
În cauza pendinte, proprietarii tabulari Carpea I. și Carpea Axenia, deși nu aveau calitatea de proprietari exclusivi ai parcelei nr. 5372, au promis vânzarea întregului imobil către promitentul cumpărător B. M..
Întrucât reclamanții nu au făcut dovada că promitenții vânzători Carpea I. și Carpea Axenia sunt proprietarii exclusivi ai parcelei cadastrale nr. 5372 și în lipsa acordului celorlalți coproprietari din CF nr. 1618 Vatra Dornei, instanța a respins cererea reclamanților prin care au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare iar pe cale de consecință a respins și capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat constatarea dobândirii prin moștenire după defunctul B. M. a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În cauză, pârâtul B. E. E. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție întemeiată pe disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Instanța a constatat că promitenții cumpărători au promovat acțiunea la data de 15 martie 2011, acțiune prin care au solicitat, printre altele, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare, cerere care este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani așa cum s-a reținut și prin Decizia Tribunalului Suprem nr. 2873/1971.
În cauză, momentul curgerii prescripției începe la data de 24 iulie 1969, dată până la care defunctul B. M. le-a somat pe defunctele Carpea Axenia și P. O. să încheie contractul de vânzare în formă autentică.
Cum din depozițiile martorilor C. G. și Cremenițchi I., filele nr. 61, 62 dosar, a rezultat că defunctul B. M. a intrat în posesia terenului în litigiu imediat după cumpărare, construind un gard prin care să-l delimiteze, instanța constată că a intervenit o întrerupere a cursului prescripției, această predare a terenului echivalând cu recunoașterea drepturilor beneficiarului.
Arată instanța că o nouă prescripție a început să curgă de la data refuzului promitentului vânzător de a participa la încheierea contractului de vânzare, ceea ce nu este cazul în speță, astfel încât, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul B. E. E., ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța le-a admis în parte, doar cu privire la pretențiile avute împotriva pârâtului B. E. E., astfel încât, apreciază că partea care a căzut în pretenții și care trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată este doar pârâtul B. E. E., potrivit art. 274 alin. 1 Cod. proc. civ. din 1865.
Față de cele arătate, instanța a obligat pe pârâtul B. E. E. să plătească reclamanților suma de 8.113 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert topo și onorariu avocațial).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. E. E., aducându-i critici pentru motive de nelegalitate și netemeinicie invocând art. 303 alin.1 pct. 9 Cod pr. civilă.
A arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au investit instanța cu un capăt de cerere privind validarea unui înscris sub semnătură privată și pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, un petit privind moștenirea după B. M., un petit privind moștenirea după B. M., un petit prin acre instanța să constate că vânzătoarele Cârpea Axenia și P. O. au dobândit prin moștenire după Cârpea I. și partaj voluntar cu ceilalți coindivizari dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 m.p. și un ultim petit, ACCESORIU, radierea subsemnatului pârât din careta funciară.
Prin hotărârea recurată, instanța respinge capetele principale de cererea și în surprinzător, dar absolut nelegal a admis petitul accesoriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere o simplă declarație a unui martor audiat la propunerea reclamanților a afirmat că după plecarea lui B. M. terenul a fost folosit de fratele său, B. E. pe care îl rugase anterior să aibă grijă de teren. Această declarație vine în contradicție cu susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată în sensul că B. M. l-ar fi rugat chiar pe pârâtul B. E. E. să administreze terenul.
Potrivit dispozițiilor art.35 indice 1 din Legea nr.7/1996 - legea cadastrului și a publicității imobiliare „în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia".
Art.36 din același act normativ statuează că rectificarea înscrisurilor din cartea funciară se poate cere în următoarele condiții:
1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil
2.dreptul înscris a fost greșit calificat
3.nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea
4.înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
In speță nu se regăsește nici una dintre situațiile limitativ prevăzute de dispozițiile legale sus menționate. În aceste condiții, în lipsa unui act juridic translativ al unui drept real, nu este admisibilă și nu se poate pune în discuție promovarea unei acțiuni în prestație tabulară împotriva terțului dobânditor înscris în CF, în speță – pârâtul intimat.
Astfel consideră că nu sunt incidente prevederile legale mai sus indicate, câtă vreme în prealabil, reclamanții nu au contestat legalitatea titlului de proprietate al pârâtului și pe cale de consecință, nu dețin o hotărâre judecătorească irevocabilă care să constate că titlul nu a fost valabil.
Pârâtul a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție de fond, peremptorie și absolută, arătând că reclamanții au investit instanța cu un capăt de cerere privind validarea unui înscris sub semnătură privată încheiat la 1 iulie 1964, și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta iar executarea în natură a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea acestui act nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului iar cumpărătorul nu a intrat în posesia imobilului. în sarcina ambelor părți s-a născut obligația de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și pentru că reclamanții au invocat un drept real, acțiunea este personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Așa cum au declarat martorii audiați în fața instanței de judecată la propunerea reclamantului, teza probatorie fiind și posesia asupra suprafeței de teren în litigiu, se înțelege ca și acest teren ar fi fost stăpânit de către defunctul B. M., autorul reclamanților, până în anul 1980-1981când acesta a plecat la București. După plecarea acestuia, martorul C. G. a declarat că nu cunoaște cine a stăpânit acest teren. Așadar, posesia pe care susțin reclamanții ar fi exercitat-o a fost întreruptă în 1980 -1981.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat a se avea în vedere că este proprietarul suprafeței de 506 m.p. teren identic cu . în C.F. nr._ a corn. cad. Vatra Dornei, în baza sentinței civile nr._ a Judecătoriei a Judecătoriei Vatra Dornei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au investit instanța cu un capăt de cerere privind validarea unui înscris sub semnătură privată și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, dar înscrisul ce ar trebui validat nu există. Reclamanții au depus la dosar doar o Notificare care nu are valoare din punct de vedere juridic și care se referă la un teren în suprafață de 500 m.p. situat în Vatra Dornei, . casa lui P. și M., teren care, așa cum rezultă din economia acestui înscris, nu se suprapune cu terenul al cărui proprietar este, care are alți vecini.
De asemenea a solicitat instanței să constate că vânzătoarele Cârpea Axenia și P. O. au dobândit prin moștenire după Cârpea I. și partaj voluntar cu ceilalți coindivizari dreptul de proprietate asupra terenului de mai sus. În primul rând, vânzătoarea P. O. nu apărea înscrisă în C.F., deci nu putea să vândă ceva ce nu era al său iar partajul voluntar nu a existat niciodată, neexistând nici un înscris prin care să se sisteze starea de indiviziune a proprietarilor tabulari. De asemenea, acest așa zis partaj voluntar trebuia confirmat de moștenitorii proprietarilor tabulari care, de altfel nici nu au fost indicați și chemați în judecată.
De asemenea, reclamanții nu au dovedit că după coproprietarul tabular Cârpea Axenia s-ar fi dezbătut succesiunea, astfel încât P. O. - fiica lui Cârpea Axenia – soție supraviețuitoare, să dobândească calitatea de moștenitoare acceptantă a succesiunii.
Pentru existența unui raport juridic specific promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare este necesar acordul de voință exprimat între promitentul vânzător și promitentul cumpărător în sensul că aceștia se obligă în viitor să încheie la prețul stabilit, un contract de vânzare cumpărare, iar antecontractul de vânzare cumpărare nu are efectul de a transfera prin el însuși proprietatea ci se impune obligația de a încheia în viitor actul în formă autentică. În cazul în care promitentul vânzător nu-și respectă obligația, beneficiarul cumpărător nu poate cere predarea lucrului întrucât nu este proprietar, având doar posibilitatea să solicite daune interese sau pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, HOTĂRÂRE CARE NU POATE ÎNLOCUI CONTRACTUL CI D. AUTENTIFICAREA LUI.
Suprafața de 506 m.p. care face obiect prezentei spețe depășește valoarea de 250 lei motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 1191, 1197 Cod civil, reclamanții ar fi trebuit să facă dovada printr-un înscris autentic, sub semnătură privată sau printr-un început de dovadă scrisă că între autorul lor B. M. și coproprietarii tabulari Cârpea Axenia și P. O. s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Simpla declarație unilaterală a unui așa zis promitent cumpărător în sensul că anumite persoane i-au promis spre vânzare un bun imobil pentru un preț, nu are valoarea juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare și nu poate da naștere unui raport juridic obligațional specific vânzării.
Principiul consensualismului prev. în art. 1295 C.civil guvernează vânzarea, în sensul că pentru existența raportului juridic obligațional de vânzare este necesar consimțământul a două părți, vânzător și cumpărător. Potrivit dispoz. art. 5 a lin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare cu privire la un teren cu sau fără construcție una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract.
În speță, nu sunt incidente prevederile legale de mai sus câtă vreme nu s-a dovedit existența unui raport juridic obligațional de vânzare între promitenții cumpărători B. M. și B. A. și promitentele vânzătoare Cârpea Axenia și P. O..
Reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 27 din Legea nr.7/1996 dar confundă noțiunea de prestație tabulară reglementată de Legea nr.7/1996 și acțiunea reglementată de decretul Lege nr. 115/1938.
Astfel, acțiunea în prestație tabulară reglementată de Legea nr. 7/1996 este o acțiune în
justiție, care spre deosebire de acțiunea în prestație tabulară reglementată de D.Lg. H5/1938 ce are ca obiect suplinirea consimțământului la încheierea actului pentru cel care refuză predarea înscrisurilor necesare intabulării lui, de acesta dată obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtului să predea înscrisul necesar efectuării înscrierii.
Pentru a fi îndreptată împotriva terțului dobânditor înscris în C.F, acțiunea in prestație tabulară trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- actul juridic în temeiul căruia se solicită prestația tabulară a fost încheiat anterior celui în baza căruia a fost înscris dreptul terțului în C.F. în speță, un asemenea act nu există, ca atare, această condiție nu este îndeplinită;
- terțul să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau, dacă l-a dobândit cu titlu oneros, să fi fost de rea credință.
În speță, nu este dată reaua credință a pârâtului B. E. E., în condițiile în care acesta a exercitat asupra terenului o posesie publică, pașnică și nestingherită de nimeni, ca un adevărat proprietar. Așadar nici cea de a doua condiție nu este îndeplinită
Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată cu privire la care pârâtul arată că au fost greșit calculate având în vedere că primele trei cereri ale reclamanților au fost respinse, doar ultimul fiind admis și că este inechitabil să suporte toate cheltuielile ocazionate de acest dosar.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs formulate ce se subscriu disp. art.304 pct. 7 și 89 Cod pr. civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:
Reclamanții au investit instanța cu o acțiune având patru capete de cerere, anume: să se constate că autorul lor B. M. și reclamanta B. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren identică cu pt 5372 din CF_ în baza unui înscris sub semnătură privată de vânzare cumpărare încheiat cu Carpea Axenia și P. O.; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare; să se constate că reclamanții au dobândit prin moștenire după B. M. dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus, în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiu; să se constate că vânzătoarele Carpea Axenia și P. O. dobândiseră la rândul lor prin moștenire după I. Carpea și partaj voluntar cu ceilalți coindivizari, dreptul de proprietate asupra terenului descris mai sus și un ultimp petit accesoriu de a se dispune radierea pârâtului B. E. E. și înscrierea reclamanților în cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren.
Prin ultimul capăt de cerere reclamanții au solicitat să se dispună radierea pârâtului B. E. E. din cartea funciară și înscrierea acestora cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 mp teren, reclamanții invocând că până la decesul lui B. M. intervenit în anul 1995, acesta a stăpânit terenul în mod public iar din 1995 reclamanții au preluat posesia terenului și au plătit impozitul aferent; că pârâtul B. E. E. care este rudă cu reclamanții a fost rugat de aceștia să aibă grijă de teren în lipsa lor, având în vedere că ei locuiesc în București. Acesta a promovat o acțiune în prestație tabulară invocând uzucapiunea de 30 de ani în contextul în care are doar 40 de ani și nu mai locuiește în România de peste 10 ani de zile, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosință (decedate).
Astfel, după cum se invocă în apelul declarat, prin sentința civilă atacată instanța de fond a respins capetele principale de cerere și în mod cu totul nelegal a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului apelant asupra terenului în litigiu în suprafață de 506 m.p. înscris în CF nr._ a ..
Coroborând probele din dosar cu susținerile reclamanților și ale pârâtului prin motivele de apel, reține tribunalul că prin sentința civilă nr. 623/16.04.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „uzucapiune” formulată de B. E. E. în contradictoriu cu pârâții Fevronia a lui I. Carpia, T. a lui I. Carpea, E. a lui I. Carpea, M. a lui I. Carpea, I. a A. B., T. a I. Carpea, M. a I. Carpea, N. a lui P. Carpea, I. a P. Carpe, S. a P. Carpe, I. Carpe, Axenia a lui I. Carpea și s-a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 506 m.p. teren identic cu .. 1F provenită din divizarea parcelelor înscrise în CF nr. 1618 a .. S-a dispus înscrierea în cartea funciară, pe numele reclamantului cu dreptul de proprietate astfel dobândit.
Așadar, capătul de cerere al reclamanților privind rectificarea de carte funciară este un accesoriu la cererile principale, neavând o existență de sine stătătoare fiind grefată pe o acțiune de fond petitorie care a fost respinsă de instanța de fond.
Relevant în cauză este faptul că intabularea pârâtului apelant respectă actul de proprietate al acestuia precum și soluția dată în procesul având ca obiect „uzucapiune”.
Prin urmare, criticile din recurs formulate de pârât pe acest aspect sunt întemeiate, prima instanță în mod greșit examinând petitul accesoriu privind radierea pârâtului recurent din CF, pe care l-a admis fără a se raporta la capetele principale de cerere care, în final au fost respinse prin sentința atacată.
De altfel, astfel după cum bine a precizat și pârâtul prin recursul formulat, potrivit disp. art.35 1 din Legea nr.7/1996 - în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului.
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută, doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența vreuneia dintre situațiile limitativ prevăzute de dispozițiile legale sus menționate iar în speță, din probele administrate nu rezultă existența vreuneia dintre dispozițiile legale sus menționate.
Prin urmare, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul pârâtului apelant, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 20 din Legea 7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care acesta s-a transmis.
În condițiile în care reclamanții intimați pretind că le-a fost afectat dreptul de proprietate, aceștia nu pot promova direct o acțiune în rectificare de CF atâta timp cât instanța nu a fost investită și cu o cerere de constatare a nulității titlului pârâtului intimat sau cu o acțiune în revendicare.
Toate aspectele vizând valabilitatea titlului reclamanților și lipsa de valabilitate a titlului pârâtului recurent nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, ca accesoriu la cererile principale formulată de către aceștia.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție de fond, peremptorie și absolută această excepție a fost examinată de instanța de fond în condițiile disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958 fiind în mod corect respinsă ca neîntemeiată.
Motivul de recurs privind cuantumul cheltuielilor de judecată este întemeiat, acestea fiind stabilite în conformitate cu disp. art. 274 Cod Procedură Civilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul, analizând criticile formulate de pârâtul recurent în baza art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă, va admite recursul și modificând în parte sentința atacată, va respinge ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect radierea pârâtului B. E. E. din Cartea Funciară; va respinge ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, ca părți căzute în pretenții, reclamanții intimați vor fi obligați să plătească pârâtului recurent suma de 5010 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu avocat conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtul B. E. E., domiciliat în Vatra Dornei, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 864/28.10.2015 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, reclamanți intimați fiind B. A. și B. R., ambii domiciliați în București ., sector 5, intimat fiind pârâtul P. O., domiciliat în Vatra Dornei, ., jud. Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 864/2015 a Judecătoriei Vatra Dornei, în sensul că:
Respinge ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect radierea pârâtului B. E. E. din Cartea Funciară
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Obligă intimații să plătească pârâtului recurent suma de 5010 lei cheltuieli de judecată
din ambele instanțe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Președinte, A. S. | Judecător, L. C. | Judecător, C.-G. M. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. S.A.
Jud. C. U.
Tehnored. S.L./2 ex/29.01.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 13/2016. Tribunalul SUCEAVA | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
