Fond funciar. Decizia nr. 1862/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1862/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 1862/2013
Dosar nr._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1862/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant F. N. G.-com. M. D., . Suceava împotriva sentinței civile nr.620/06.02.2013 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în comntradictoriu cu intimații pârâți C. C. M. D. - P. P.-. Suceava și N. I.-com M. D., .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava a fost formulată întâmpinare de către intimatul N. I. prin care acesta a invocat excepția tardivității recursului precum și o cerere de acordare a unui nou termen de judecată de către recurent în vederea împăcării.
Instanța, văzând poziția intimatului prin întâmpinarea formulată, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 4 ianuarie 2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul F. N.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. I. și Comisia comunală de fond funciar M. D., jud.Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare fără număr de înregistrare, încheiat la data de 11.11.2003 și a procesului verbal de bună vecinătate nr.3142 din 16.11.2005, emise de Comisia comunală de fond funciar M. D..
În motivare, reclamantul a arătat că deține suprafața de 5100 m.p. conform titlului de proprietate nr.926 din 09.03.1998, precum și suprafața de 2922 m.p. în același trup de teren pentru care nu posedă acte. Aceste suprafețe de teren au fost deținute de bunicii săi, apoi de părinții săi, încă din anul 1937, în mod continuu, fără întreruperi, în mod public și sub nume de proprietar ( cu excepția perioadei 1965-1989).
A arătat reclamantul că după apariția Legii 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 5100 m.p., nu și pentru suprafața de 2922 m.p. deși o deține de peste 63 ani.
Totodată a arătat că procesul verbal de constatare a fost încheiat la data de 11 noiembrie 2003 și că nu poartă un număr de înregistrare, iar procesul verbal de bună vecinătate a fost încheiat la data de 16.11.2005 (după doi ani de la întocmirea procesului verbal de constatare). De asemenea, a subliniat faptul că soția pârâtului N. I., a deținut funcția de contabil șef al Primăriei comunei M. D. pe o perioadă mai lungă de timp, incluzând și perioada de 11.11._05 și că aceste înscrisuri au fost întocmite numai pe hârtie, în birou și nu corespund realității. Mai mult decât atât, reclamantul a arătat că pârâtul nu a fost pus în posesie cu suprafața de 0,26 ha teren și că această suprafață de fost și este deținută de el, și plătește impozitul la Primăria comunei M. D..
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare încheiat la 11.11.2005, proces verbal de bună vecinătate nr.3142 din 16.11.2005, titlul de proprietate nr.926 din 9.03.1998, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
P. întâmpinarea formulată ( f.14 dosar), pârâtul N. I. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a evidențiat care sunt cauzele de nulitate absolută a celor două înscrisuri și că, greșit a afirmat că nu a cunoscut existența acestora până la momentul introducerii acțiunii. Mai mult decât atât, pârâtul a arătat că în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava având ca obiect „uzucapiune” au fost depuse aceste înscrisuri, iar instanța de judecată a făcut referire la acestea.
De asemenea, în procesul verbal de constatare întocmit la data de 11.11.2005 C. de aplicare a Legilor fondului funciar a arătat că s-a procedat la verificarea măsurătorilor suprafeței validate și că s-a constatat o lipsă în teren de 0,26 ha, astfel că în mod corect comisia comunală a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare și a procesului verbal de bună vecinătate nr.3142/2005.
În dovedire, a depus la dosar procesul verbal de constatare încheiat la 11.11.2005 și sentința civilă nr.2083 din 14.04.2011 a Judecătoriei Suceava.
P. răspunsul la întâmpinare ( f.22 dosar), reclamantul a arătat că nici pârâtul și nici predecesoarea sa N. S. nu au deținut niciodată pe parcursul a peste 63 ani terenul în suprafață de 2922 m.p.
Reclamantul a formulat precizări la acțiune, (f.39 dosar), prin care a arătat că își întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr.247/2005, art.21 din Constituția României, art.137 Cod procedură civilă, art.III punct 1 lit.a din Legea nr. 169/1997.
P. sentința civilă nr.620/06.02.2013 prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
P. acțiunea formulată și întemeiată conform precizărilor de la fila 39 dosar pe art.III punct 1 lit. „a” din Legea nr.169/1997 cu modificările ulterioare, reclamantul F. N.G. a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de constatare întocmit de C. comunală de aplicare a Legii fondului funciar M. D. la data de 11.11.2005 (f.5) și a procesului verbal de bună vecinătate nr.3142/16.11.2005 întocmit de aceeași comisie (f.6).
Așa cum rezultă din adresa nr.3805 din 24.10.2012 emisă de Primăria comunei M. D. ( f.27), suprafața de 2922 m.p. teren situată la locul numit „G.” din intravilanul satului Moldoveni, . care reclamantul pretinde că o stăpânește în calitate de proprietar, se regăsește parțial în titlul de proprietate nr.279/1994 emis pe numele F. D. și parțial în titlul de proprietate nr.337/1994 emis pe numele autoarei pârâtului, N. S..
Așadar, reclamantul nu contestă practic titlul de proprietate emis pe numele autoarei pârâtului N. I. ci cele două procese verbale întocmite de pârâta C. comunală M. D. după eliberarea titlului de proprietate nr.337/30.11.1994 pe numele N. S. (f.33) astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art.III alin.1 lit. „a” din Legea nr.169/1997 cu modificările ulterioare care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Or, cele două acte contestate nu sunt acte premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru terenul de la locul „G.” emis pe numele N. S..
Chiar dacă reclamantul ar fi contestat titlul de proprietate emis pentru suprafața de teren de 2922 m.p.teren „G.”, demersul său ar fi neîntemeiat atâta timp cât, potrivit propriilor lui susțineri, pentru această parcelă nu deține titlu de proprietate, ci l-a stăpânit neîntrerupt pentru timp de 63 de ani. De altfel, așa cum rezultă din sentința civilă nr.2083 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 14.04.2011 în dosarul nr._ (f.17-18 dosar) rămasă definitivă și irevocabilă la data de 06.06.2011, reclamantului F. G. i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în uzucapiune formulată în contradictoriu cu Consiliul Local al Primăriei comunei M. D. întrucât termenul prescripției achizitive nu poate fi considerat împlinit, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a avut calitatea de posesor al suprafeței de 26 ari, al cărui proprietar de drept este pârâtul N. I., care a fost pus în posesie cu terenul în litigiu, tocmai prin procesul verbal întocmit de pârâtă la data de 11.11.2005.
Pentru aceste motive, văzând că nu sunt îndeplinite cerințele art.III din Legea nr.169/1997 modificată și completată prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că pe parcursul judecării fondului nu i s-au admis probe cu acte și martori și deși a solicitat efectuarea unei expertize topo și aceasta a fost respinsă. Acesta mai arată că deține această suprafață de teren de 2922 mp din moși strămoși, în mod continuu, de peste 63 de ani, în mod netulburat. Pârâtul N. I. sau ascendenții săi nu au deținut niciodată acest teren și profitând de faptul că soția sa lucra în cadrul Primăriei M. D. având funcția de contabil șef a întocmit în anul 2005 acele procese verbale numai în birou.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citat, intimatul N. I. a formulat întâmpinare ( fila 14 dosar) prin care a invocat excepția tardivității recursului iar pe fond a solicitat respingerea ca nefondat.
Examinând conform art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată de intimat tribunalul constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel, text care se coroborează cu regula generală conținută în art. 102 alin. 1 C. pr. civ., potrivit căruia termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Termenul se calculează pe zile libere potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., actele de procedură trimise prin poștă socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, conform art. 104 C. pr. civ.
În cauza de față, după cum rezultă din dovada de comunicare (fila 52 dosar fond ), sentința civilă nr. 620/06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava a fost comunicată recurentului F. G. la data de 27.02.2013, procedura de comunicare fiind legal îndeplinită, conform disp. art. 92 alin. 3 C. proc. civ., la domiciliul părții indicat prin cererea introductivă de instanță.
Împotriva sentinței, recurentul-reclamant F. G. a formulat recurs în data de13.03.2013(data trimiterii cererii prin poștă), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent, tribunalul constată următoarele:
Constatările jurisdicționale cuprinse într-o hotărâre irevocabilă se impun cu autoritate de lucru judecat în toate litigiile ulterioare, în care chestiuni rezolvate în mod irevocabil, sunt aduse în discuție prin intermediul prezumției irefragibile a lucrului judecat, consacrat prin art.1200 p-ct. 4 Cod civil, cu condiția ca hotărârea anterioară să fie opozabilă părților din litigiu ulterior, fără a fi necesară și îndeplinirea cerințelor referitoare la identitatea de obiect și cauză.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr.2083/14.04.2011 a Judecătoriei Suceava definitivă și irevocabilă, acțiunea în uzucapiune promovată de reclamantul F. G. a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se că termenul de prescripție achizitivă nu poate fi considerat împlinit, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a avut calitatea de posesor al suprafeței de 26 ari, al cărui proprietar de drept este pârâtul N. I., care a fost pus în posesie cu terenul în litigiu, tocmai prin procesul verbal întocmit de pârâtă la data de 11.11.2005.
Considerentele hotărârii mai sus menționate înlătură susținerile recurentului potrivit cărora terenul proprietatea pârâtului – intimat nu se suprapune cu terenul în litigiu, deținut de el și cele privind posesia îndelungată asupra acestui teren.
Având în vedere că reclamantul –recurent nu deține titlu de proprietate, nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, corect s-a constatat că sunt nefondate demersurile acestuia pentru anularea proceselor verbale de constatare din 11.11.2005 și de bună vecinătate din 16.11.2005. Se are în vedere că aceste acte sunt întocmite în baza titlului de proprietate nr. 337/30.11.1994, invocat de pârât, fiind ulterioare emiterii acestui act principal care nu a fost contestat. De asemenea, pentru terenul în litigiu reclamantul nu înțelege să invoce un drept recunoscut în baza Legii 18/1991, pe când pârâtul opune un titlu de proprietate emis conform acestei legi.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond întrucât pe parcursul judecății în primă instanță nu a fost admisă cererea de probe, respectiv înscrisuri, martori, expertiză.
Se observă însă, că nici prin cererea de chemare în judecată și nici în cursul procesului reclamantul nu a propus probele indicate mai sus, ori potrivit art.129 alin. 5 indice 1 Cod de procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Față de acestea, este legală și temeinică hotărârea primei instanțe, prin care s-a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997 întrucât actele contestate nu sunt acte premergătoare emiterii titlului de proprietate și reclamantul nu invocă un drept de proprietate recunoscut în baza legii de fond funciar.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele invocate de recurent, care se circumscriu dispozițiilor art.304 p-ct 5 și 9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția tardivității formulării recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant F. N. G.-com. M. D., . Suceava împotriva sentinței civile nr.620/06.02.2013 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în comntradictoriu cu intimații pârâți C. C. M. D. - P. P.-. Suceava și N. I.-com M. D., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond F. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 26.09.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2159/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 431/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
