Fond funciar. Decizia nr. 2344/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2344/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2344/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2344
Ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâta M. V. V., domiciliată în comuna Moara, ..362, județul Suceava și intervenientul în nume propriu SKOWRONSCHI B., domiciliat în . Moara, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1652 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții P. N. și P. H., ambii domiciliați în . Moara, județul Suceava și pârâtele C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. C. MOARA de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 OCTOMBRIE 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s cauzei s-a amânat pentru data de 17 OCTOMBRIE 2013 și apoi, din aceleași considerente instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 24 OCTOMBRIE 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 31 martie 2011 și înregistrată sub nr._, reclamanții P. N. și P. H. au solicitat în contradictoriu cu C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. comunală de aplicare a L. 18/1991 Moara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Hotărârii nr.43 din 18.02.2011 și constituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 1000 m.p. teren ocupat de curți construcții, situat în intravilanul comunei Moara N., ., între vecinii Skovronschi V. la Nord, drum comunal la Est, A. V. la Sud și A. V. la Vest.
În motivare, reclamanții au arătat că în anul 1972 au primit de la fosta CAP Moara suprafața de 1000 m.p. teren pentru ridicarea unei construcții (casă de locuit și anexe) conform autorizației de constituire nr.748 din 04.05.1972. În anul 1992, când s-a făcut punerea în posesie conform L. nr.18/1991, reclamanții au fost puși în posesie cu suprafața de 1.000 m.p. atât cât ocupă în fapt, terenul curți construcții care le aparține. Cu acest teren, reclamanții s-au înscris în registrul agricol și au achitat în fiecare an impozitele aferente.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie, Hotărârea nr.43/18.02.2011 a Comisiei Județene Suceava, autorizația de construire nr.748/1972.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile L. nr.18/1991.
Prin întâmpinarea formulată, ( f.7 dosar), C. Județeană Suceava a arătat că prin Hotărârea nr.43/18.02.2011 a respins cererea formulată de reclamanți, prin care au solicitat constituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 1000 m.p. teren aferent locuinței, motivat de faptul că, potrivit art.24 din legea nr.18/1991, republicată, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
De asemenea, a arătat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor stabilite de art.23- 24 din Legea nr. 18/1991, astfel că hotărârea contestată este legală și temeinică.
Prin întâmpinarea formulată (f.15 dosar), pârâta Comisia comunală de fond funciar Moara a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu au făcut dovada atribuirii terenului de către fosta CAP Moara în vederea construirii locuinței, nu au prezentat autorizația de construire a locuinței sau acte doveditoare. Mai mult decât atât, terenul solicitat de reclamanți nu este liber de sarcini fiind emis titlul de proprietate nr.1416/12.01.999 pe numele vechilor proprietari S. V. și S. R..
La termenul de judecată din data de 7 septembrie 2011, numitul Skovronski B. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de reclamanți și menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.43 din 18.02.2011.
În motivare, s-a arătat că terenul solicitat de reclamanți face parte dintr-o parcelă de 7800 m.p. teren care, anterior cooperativizării a fost proprietatea părinților săi, Skovronski V. și R., și pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea mamei sale în baza titlului de proprietate nr.1416/12.01.1999. A mai arătat că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de construcții, acestora nu li s-a atribuit teren de către fostul CAP, nu au un act de dare în plată și nici nu era posibil să li se atribuie în anul 1972 suprafața de 1.000 m.p. teren față de dispozițiile cuprinse în Statutul CAP.
Mai mult decât atât, intervenientul a arătat că mama sa a decedat în anul 1991, iar moștenitorii acesteia, respectiv el și sora lui M. V. și-au partajat amiabil terenurile, în baza actului de partaj voluntar autentificat de BNP Valeriana I. sub nr.166/13 ianuarie 2003.
În drept, a invocat dispozițiile art.49 alin. 2, art. 274- 276 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar în copie, titlul de proprietate nr.1416/1999, actul de partaj voluntar, plan de situație.
Prin precizările și completările la acțiune (f.37 dosar), reclamanții au solicitat desființarea în parte a Hotărârii nr.43/18.02.2011 a Comisiei Județene Suceava de fond funciar, în sensul de a se dispune constituirea dreptului de proprietate în favoarea lor, pentru terenul în suprafață de 1.000 m.p. curți-construcții, identic cu . din fosta parcelă 3105/1 din CF 39 Moara, de 870 m.p. și cu parte din parcelele 3108/3 și 3105/23 nou formate prin divizarea parcelelor 3105/1 din CF 39 Moara, respectiv 3108/1 din CF 3656 Moara învecinat cu D. C., drum comunal, proprietatea lui S. B. pe două laturi, fiind incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991 republicată. Totodată a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1416/12.01.1999 eliberat în favoarea antecesorilor pârâtului, S. V. și R. în sensul excluderii suprafeței identificate la punctul 1 din terenul de 7800 m.p. „Moara N.” extravilan arabil înscris în titlu la poziția B.1.2, fiind incidente dispozițiile art.III pct.1 din Legea nr.169/1997.
Prin întâmpinarea la acțiunea reclamanților, formulată de intervenientul S. B. (f.62 dosar), acesta a arătat că, consideră că este dată situația în care coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie câtă vreme se solicită constatarea nulității, chiar parțiale, a unui titlu de proprietate emis în favoarea unei persoane, decedată între timp și ai cărui moștenitori au acceptat expres moștenirea. Nu prezintă relevanță împrejurarea că terenurile au fost partajate amiabil și cel asupra căruia poartă litigiul i-a fost atribuit în lot. Hotărârea ce se va pronunța în cererea privitoare la nulitatea titlului trebuie să fie opozabilă tuturor moștenitorilor acceptanți, întrucât, în situația în care cererea ar fi admisă ar trebui reconsiderat și actul de partaj voluntar.
Pe fond, intervenientul a arătat că cererea de anulare a hotărârii comisiei județene și de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p.este neîntemeiată, întrucât reclamanții și-au construit casa și anexele gospodărești în perioada colectivizării dar nu au formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate privată decât la data de 22 noiembrie 2010 dată la care este reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei pârâtului, terenurile partajate, iar pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, inclusiv asupra terenului pretins de reclamanți.
La solicitarea instanței, Comisia comunală de fond funciar Moara a depus la dosar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1416/12.01.1999 ( f.65- 69 dosar).
Față de împrejurarea că moștenitorii titlului de proprietate nr.1416/1999 sunt Skovronski B. și M. V., la solicitarea reclamanților, instanța a dispus prin încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2011, citarea în calitate de pârâtă a numitei M. V..
Prin încheierea de ședință din data de 01 februarie 2012, instanța a respins, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. B., ca inadmisibilă și a dispus ca acesta să figureze în cauză în calitate de pârât.
Instanța a admis în cauză, efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea topo, lucrare efectuată de către expert P. C. (f.97- 103 dosar).
Prin sentința civilă nr. 1652 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a admis, în parte, acțiunea completată, formulată de reclamanții P. N. și P. H. domiciliați în . Moara, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. comunală de aplicare a L. 18/1991 Moara, S. B. domiciliat în . Moara, jud. Suceava și M. V.V., cu același domiciliu, s-a desființat, în parte, Hotărârea nr.43/18.02.2011 a prim-pârâtei, s-a constituit în favoarea reclamanților dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 623 m.p. teren curți-construcții situată în intravilanul satului Moara N. nr.298 ., identică cu parcelele 2699/4, 2699/5 și 2699/6 evidențiate în planul de situație anexa nr. S1 la suplimentul raportului de expertiză topo întocmit de expert P. C.-T. ( f.123 dosar), s-a anulat, în parte, titlul de proprietate nr.1416/12.01.1999 emis pe numele autorilor pârâților persoane fizice, S. V. și Skovronski R., în sensul excluderii suprafeței de 623 m.p. teren curți construcții, parte din . 7800 m.p. teren arabil situată în intravilan la locul „Moara N.” înscris la poziția B.1.2,
Cheltuielile de judecată au fost compensate, pârâții M. V.V. și S. B. fiind obligați să plătească reclamanților suma de 1196 lei cu acest titlu.
P. a hotărî astfel prima instanță a reținut că, anterior anului 1962, părinții pârâtului Skovronski B., numiții Skovronski V. și Skovronski R., au avut în proprietate o suprafață totală de 7800 m.p. teren arabil situată în intravilanul satului Moara N., . care aceștia erau înscriși în registrul agricol (f.68 dosar). După adoptarea L. nr.18/1991, s-a eliberat pe numele autorilor pârâtului titlul de proprietate nr.]1416/12.01.1999 (f.27 dosar) pentru o suprafață totală de 4,31 ha teren situată pe raza comunei Moara din care la poziția B1.2. intravilan figurează și suprafața de 7800 m.p. teren arabil învecinată cu D. C. (N), drum ( E), A. V. (S) și B. C. (V). Prin actul de partaj voluntar încheiat între cei doi pârâți, moștenitori ai defuncților Skovronski V. și Skovronski R., autentificat sub nr.166/13.01.2003 de BNP Valeriana I. ( f.28 și 29 dosar), pârâtul Skovronski B. a primit în lotul său și suprafața de 7800 m.p. teren arabil situat în intravilanul satului Moara N., teren pentru care pârâtul și-a întabulat dreptul de proprietate în CF 8553 Bosanci.
Ulterior, reclamanților P. N. și P. H., prin cererea înregistrată la Primăria Moara sub nr.5898 din 22.11.2010 ( f.12 dosar), au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren aferent construcțiilor ridicate în anul 1962 pe terenul primit de la fosta C.A.P. Moara. Prin Hotărârea nr.43/18.02.2011 a pârâtei C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( f.9) a fost respinsă cererea reclamanților de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.000 m.p. teren aferent locuinței situată pe raza satului Moara N., . că aceștia nu au făcut dovada atribuirii terenului de către fosta CAP Moara în vederea construirii locuinței și nu au prezentat autorizația de construcție, documente și identificarea cadastrală a terenului solicitat.
Conform precizărilor și completărilor la acțiune formulate de reclamanți (f.37- 39 dosar) aceștia au solicitat desființarea parțială a acestei hotărâri în sensul de a se dispune constituirea dreptului de proprietate în favoarea lor pentru terenul în suprafață de 1.000 m.p. teren curți construcții, identic cu . din fosta parcelă 3105/1 din CF 39 Moara, de 870 m.p. și cu parte din parcelele 3108/3 și 3105/23 nou formate prin divizarea parcelelor 3105/1 din CF 39 Moara, respectiv 3108/1 din CF 3656 Moara învecinat cu D. C., drum comunal, proprietatea lui S. B. pe două laturi, fiind incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991 republicată. Totodată a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1416/12.01.1999 eliberat în favoarea antecesorilor pârâtului, S. V. și R. în sensul excluderii suprafeței identificate la punctul 1 din terenul de 7800 m.p. „Moara N.” extravilan arabil înscris în titlu la poziția B.1.2.
După cum rezultă din documentația aflată la filele 40-57 dosar, reclamanții au construit în anii 1961 -1962 pe terenul proprietatea soților Skovronski V. și Skovronski R. ( rude cu reclamanții) o casă de locuit din lemn, de 48 m.p., acoperită cu draniță, iar în anul 1963 un grajd din lemn de 20 m.p., acoperit cu țiglă. Conform registrului agricol din perioada 1964- 1970 (f.41) soții P. figurau înscriși la C.A.P. Moara cu 3200 m.p. din care 200 m.p. teren curți-construcții și 3.000 m.p. teren arabil atribuit ca lot ajutător. Mai târziu, în baza autorizației pentru executare de lucrări nr.390/14.04.1970 ( f.49) reclamanții și-au extins gospodăria prin construcția unei șuri cu grajd, din lemn, acoperită cu draniță, iar ulterior potrivit autorizației nr.748/04.05.1972 au mai edificat o bucătărie.
Potrivit rolului agricol din perioada 1971- 1975, reclamanții figurau înscriși cu o suprafață totală de 3.000 m.p. teren intravilan Moara N. din care 500 m.p. curți-construcții și 2500 m.p. teren arabil.
După cum rezultă din adresa nr.5652/30.09.2011 emisă de Primăria comunei Moara ( f.4 dosar) în arhivele fostei CAP Moara nu a fost găsit actul de dare în plată a terenului pus la dispoziția reclamanților în vederea edificării casei de locuit. Cu toate acestea este evident că era cunoscută împrejurarea că reclamanții își construiesc o casă din moment ce potrivit adeverinței nr.951/19.04.1962 a fostului Comitet executiv al Sfatului Popular al comunei Moara (f.48) se atestă că soții P. aveau nevoie de material lemnos pentru construcția casei, autorizându-se astfel procurarea lemnului necesar din . Humorului.
Reclamanții au invocat în susținerea plângerii lor dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991, republicată raportat la art. 8 din Decretul lege nr.54/1990.
Articolul 23 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991 prevede că:
1)Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
2)Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
Conform dispozițiilor legale sus-enunțate, dispozițiile art.23 invocate de reclamanți sunt aplicabile numai pentru terenurile cu destinație curți-construcții, avute în proprietate de foștii cooperatori sau alte persoane anterior cooperativizării, dispozițiile legale nefiind aplicabile în situația în care terenurile au fost dobândite în perioada existenței C.A.P. prin atribuire de către aceasta în vederea construirii de locuințe, ca în cazul de față.
Așa cum au susținut și pârâții S. B. și M. V., în cauză sunt aplicabile prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată care prevede că terenurile care au fost atribuite de către cooperativa agricolă de producție unor alte persoane pentru construirea de locuințe sau anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietate actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate (indiferent în ce mod) de la foștii proprietari, ultimii urmând a fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă.
Conform art.24 alin.1 indice 1 din Legea nr.18/1991, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, suprafața terenurilor prevăzute la art.24 alin.1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Chiar dacă reclamanții nu au putut prezenta un act de dare în plată sau un alt document din care să rezulte fără echivoc suprafața de teren atribuită de C.A.P. Moara pentru construcția casei, este demonstrat că în evidențele agricole din perioada 1971- 1975 (f.42) soții P. N. și P. H. figurau înscriși cu o suprafață de 500 m.p. teren curți-construcții pentru care plăteau taxele și impozitele aferente.
Contrar susținerilor reclamanților, nefiind incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991 republicată, ci dispozițiile art.24 din același act normativ, se pune problema întinderii suprafeței care poate forma obiectul constituirii dreptului de proprietate. Față de actele aflate la dosarul cauzei se poate concluziona că suprafața maximă pe care fosta CAP Moara ar fi putut să o pună la dispoziția reclamanților în vederea edificării gospodăriei era de aproximativ 500 m.p., la care s-a adăugat suprafața de 3.000 m.p. teren arabil ca lot în folosință, conform evidențelor agricole din perioada 1971 – 1974 (f.42) și a procesului verbal încheiat la 23.03.1962 de fosta G.A.C. Moara ( f.112).
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmit de expert inginer P. C. (f.97-103 dosar) și din suplimentul dispus în cauză (f.120-123), suprafața de 500 m.p. teren afectată de cele 5 construcții edificate de reclamanți pe parte din terenul proprietatea pârâtului Skovronski B., este identică cu .-construcții provenită din divizarea parcelei funciare 2699 la care s-a comasat . din divizarea parcelei 3108/3 din CF_ Moara.
După cum au solicitat pârâții în subsidiar, expertul a propus o variantă de amplasament a parcelei pentru care poate fi constituit dreptul de proprietate care să includă pe lângă cei 500 m.p. (. curtea în suprafață de 95 m.p. (. și drumul de acces la calea publică în suprafață de 28 m.p. (.>
P. aceste motive instanța în conformitate cu art.24 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art.53 din Legea nr.18/1991 va admite, în parte, acțiunea completată sens în care va desființa parțial Hotărârea nr.43/18.02.2011 a prim-pârâtei și va constitui, în favoarea reclamanților dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 623 m.p. teren curți-construcții situată în intravilanul satului Moara N. nr.298 ., identică cu parcelele 2699/4, 2699/5 și 2699/6 evidențiate în planul de situație anexa nr. S1 la suplimentul raportului de expertiză topo întocmit de expert P. C.-T. ( f.123 dosar).
Prin titlul de proprietate nr.1416/12.01.1999 eliberat pe numele părinților pârâtului S. B. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 623 m.p. teren care face parte din ..p. teren arabil situată în intravilanul satului Moara N., deși este evident că această parcelă nu a fost pusă în posesie și atribuită efectiv moștenitorilor soților Skovronski V. și Skovronski R., deoarece era ocupată de gospodăria reclamanților la data emiterii titlului.
În acest caz, titlul de proprietate contestat de reclamanți este parțial lovit de nulitate absolută conform prevederilor art.III alin.1 lit. „a” din Legea nr.169/1997 modificată și completată sens în care, instanța va dispune anularea, în parte, a titlului de proprietate nr.1416/12.01.1999 emis pe numele autorilor pârâților persoane fizice, S. V. și Skovronski R., în sensul excluderii suprafeței de 623 m.p. teren curți construcții, parte din . 7800 m.p. teren arabil situată în intravilan la locul „Moara N.” înscris la poziția B.1.2.
Ulterior, pârâții Skovronski B. și M. V., în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari vor putea fi compensați conform art.24 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată cu o suprafață de teren intravilan sau în lipsă în extravilan, acceptată de ei, iar dacă nu mai există teren, li se vor acorda despăgubiri.
În conformitate cu art.276 Cod procedură civilă, întrucât pretențiile pârâților au fost în parte încuviințate, instanța va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți în prezenta cauză, după care va obligă pe pârâții M. V.V. și S. B., să plătească reclamanților suma de 1196 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta M. V. V. și intervenientul în nume propriu SKOWRONSCHI B..
Pârâta M. V. V. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1652 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 13.03.2013 în Dosarul nr._, prin care s~a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. N. și P. Hîlda în sensul desființării în parte a Hotărârii nr..43 din 18.02.2011 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate priva asupra terenurilor, constituind în favoarea reclamanților dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 623 m.p. teren construcții situată în intravilanul satului Moara N. nr. 298, ., identică cu parcelele 2699/4, 2699/5 și 2699/6, anulând în parte titlul de proprietate nr. 1416 din 12.01.1999 cu excluderea suprafeței de 623 m.p. teren construcții, parte din . 7800 m.p. teren arabii și obligând pârâții M. V. și S. B. la plata sumei de 1196 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamanți și a anulat în parte titlul de proprietate nr. 1416 din 12.01.1999 întrucât în conformitate cu art. 8 alin. 1 din Legea 18/1991 "S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție, se face în condițiile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept" iar la alin.2 se arată că „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora ii s-a preluat teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membri cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite". Or, după cum se poate observa prin acest titlu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru membrii cooperatori care an adus pământ în cooperativa agricolă de producție, iar această suprafață de 623 m.p. a fost exclusă din titlu deși a fost adusă de părinții săi) cooperativa agricolă de producție și fără ca instanța să menționeze în dispozitivul hotărârii prevederile alin. 2 al art. 24 din Legea nr. 18 din 1991 respectiv că "Foștii proprietari vor compensați cu o suprafața de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate", făcând vorbire doar în conținut fără obligarea celorlalți pârâți la aplicarea acestor prevederi legale.
Recurenta a mai învederat faptul că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât suprafața de teren în litigiu a fost atribuită prin actul de partaj fratelui său S. B. autentificat cu nr. 166/13.01.2003, ea neavând posibilitatea rezolvării litigiului pe cale amiabilă sau de a solicita o suprafață de teren echivalentă în baza prevederilor art. 21 alin. 2 din actul normativ menționat mai sus.
Având în vedere cele prezentate mai sus, a solicitat în principal, admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță în vederea stabilirii naturii juridice exacte a terenului în litigiu, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecata de către aceasta.
În temeiul art. 242 din codul de procedură civilă a solicitat judecarea și în lipsă.
Recurentul SKOWRONSCHI B. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1652 din 3 martie 2013 precum și a încheierii de ședință din 1 februarie 2012 pronunțate în dosarul menționat pe care le consideră nelegale și netemeinice.
În fapt, recurentul a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către el la termenul din 7 septembrie 2011, prin încheierea de ședință din 1 februarie 2012.
Apreciază că astfel au fost încălcate dispozițiile cuprinse în art. 52 și următoarele din Codul de procedură civilă în sensul că instanța primind cererea nu a procedat la ascultarea părților și a celui care a formulat cererea de intervenție pentru a se pronunța asupra admisibilității în principiu deși a procedat la comunicarea cererii către reclamanți.
Aceștia constatând eșuată încercarea a trece sub tăcere faptul că pentru terenul pentru care solicită constituirea dreptului de proprietate s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei pârâtului, au formulat precizări la acțiune, în fapt o nouă acțiune, în care intervenientul figura în calitate de pârât. Astfel, greșit instanța de fond aprobat că primează această ultimă calitate de pârât conferită de reclamanți și că cererea de intervenție este inadmisibilă în principiu.
Deși s-a reținut că în cauză, pentru situația reclamanților este aplicabilă dispoziția legală cuprinsă în art. 24 din Legea nr.18/1991 republicată, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile cuprinse în acest text de lege. Reclamanții nu au făcut dovada atribuirii terenului de către fostul CAP Moara și nici nu pot pretinde că și-au edificat casa anterior colectivizării, când terenul era proprietatea autoarei pârâtului.
Adeverința eliberată de Consiliul local Moara nu atestă faptul că ar fi existat un act de atribuire ori de dare cu plată care s-ar fi pierdut ci doar faptul că nu se găsește un asemenea act în evidențe.
In atare situație instanța trebuia să aibă în vedere suprafața maximă atribuită prin act de dare cu plată de către CAP, altor persoane în perioada în care reclamanții și-au edificat construcțiile și pentru care există actele de dare cu plată.
Deși s-a reținut în motivarea hotărârii recurate faptul că nu ar fi putut primi suprafață mai mare de 5oo m.p. instanța dispune constituirea pentru o suprafață de.623, cu nesocotirea disp. art. 24, alin.1. indice 1 din Legea nr.18/1991 republicată, cu precizarea că reclamanții au formulat cererea de constituire a dreptului proprietate la 22 noiembrie 2010.
Instanța de fond nu a analizat în motivarea hotărârii, temeiurile de nulitate pe care le-a invocat pârâtul în întâmpinare și care ar fi făcut inadmisibilă cererea de constituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților după ce fostului proprietar i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a fost înscris în cartea fundară.
Greșit a fost soluționată și cererea reclamanților de constatare a nulității parțiale și absolute a titlului de proprietate nr.1418/1999 sub cel puțin două aspecte:
Pe de o parte s-a dispus anularea pentru o suprafață de respectiv 623 m.p. în loc de 500 m.p. iar pe de altă parte din redactarea dispozitivul se înțelege explicit că se exclude suprafața de 623 m.p. din cei 7800 m.p. ceea ce echivalează cu pierderea dreptului de proprietate de către pârâți și nu doar a acestui amplasament al suprafeței respective.
In atare situație pârâții nu ar mai putea beneficia de compensările prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Nu în ultimul rând reclamantul a considerat că obligarea pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată este nelegală.
Intimații reclamanți P. N. și P. H. au formulat întâmpinare la recursurile promovate în cauză solicitând respingerea ca nefondate a recursurilor promovate de pârâții Skowronschi B. și M. V. împotriva sentinței civile nr.1652/13.03.2013 a Judecătoriei Suceava și Încheierii de ședință din 01.02.2012.
Intimații reclamanți au apreciat că în mod corect instanța de fond a admis, în parte, acțiunea, astfel cum a fost completată și precizată, după cum urmează:
1). a desființat în parte Hotărârea nr. 43/18.02.2011 a Comisiei județene Suceava de fond funciar, în sensul că a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea subsemnaților pentru terenul în suprafață de 623 mp curți - construcții, identic cu parcelele 2699/4, 2699/5 și 2699/6, evidențiat în planul de situație-anexă SI la suplimentul raportului de expertiză P. C.-T., în temeiul disp. art. 24 Legea 18/1991 rep.;
2). a constatat nulitatea absolută parțială a TP 1416/12.01.1999 eliberat în favoarea lui S. V. și R., în sensul excluderii suprafeței identificate la pct. 1 din terenul de 7.800 mp „Moara N." extravilan arabil înscris în titlu la poz. B.1.2, în temeiul art. III pct. 1 lit. a L. 169/1997;
3). a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții recurenți la plata sumei de 1.196 lei.
Privitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. B., corect a fost respinsă ca inadmisibilă potrivit încheierii de ședință din 01.02.2012, în contextul în care reclamanții au arătat că înțeleg să se judece cu beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate asupra amplasamentului de 7.800 mp evidențiat în TP 1416/1999, a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat, în cauză primând calitatea de pârât în raport cu cea de intervenient în interes propriu.
Practic, o dată chemat în judecată în calitate de pârât S. B., acesta nu ar fi putut cumula două calități, și de pârât, și de intervenient în interes propriu, pretențiile invocate pe calea cererii incidentale fiind analizate prin hotărârea recurată.
Așa fiind încheierea de ședință din 01.02.2012 este legală și temeinică.
Privitor la fondul cauzei, așa cum au susținut și în fața instanței de fond și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, imediat după cooperativizare au solicitat autorităților locale atribuirea unei suprafețe de teren în vederea amplasării unei case de locuit pe raza comunei Moara. Așa cum rezultă din adresa 5652/30.09.2011 a Primăriei corn. Moara (fila 40), actul de dare cu plată a terenului afectat de gospodăria noastră nu se regăsește în arhivele fostului CAP Moara. Iar potrivit adresei 2781/14.05.2012 (fila 113), locul de teren aferent curți-construcțiilor ni s-a acordat având în vedere că ambii soți am avut calitatea de membri cooperatori și, mai mult decât atât, am fost strămutați în mod abuziv, urmare a strategiei de comasare în mod obligatoriu a tuturor cetățenilor în vatra de . adresă menționează că Adunarea Generală a Membrilor Cooperatori din 1962 a hotărât ca persoanelor care aveau calitatea de membru cooperator să li se atribuie teren aferent curți-construcții, în afară de terenul ce se atribuia ca lot ajutător (de 0,30 ha). Aceasta este explicația faptului că în RA 1964-1970 (fila 41) figurează cu 3.200 mp, din care 200 mp teren curți-construcții și 3.000 mp lot ajutător (conform hotărârii Adunării membrilor cooperatori - fila 112). în RA 1971-1975 (fila 42) figurează cu suprafața totală de 3.000 mp, din care 500 mp teren curți construcții, iar după 1989 figurăm cu 1.000 mp (filele 43, 44, 45).
Pe terenul dobândit de la fostul CAP Moara am edificat în anii 1961 — 1962 o casă de locuit din lemn, de 48 mp, acoperită cu draniță, în anul 1963 un grajd din lemn, de 20 mp, acoperit cu țiglă. Potrivit RA 1964 - 1970 figurează înscriși cu o casă edificată în 1961 și un grajd edificat în 1963. Potrivit Autorizației 390/14.04.1970 (fila 49) li s-a mai autorizat construcția unei șuri cu grajd din lemn acoperită cu draniță, iar potrivit Autorizației 748/04.05.1972 (fila 50) au mai edificat o bucătărie.
Potrivit adeverinței 951/19.04.1962 a Comitetului executiv al Sfatului popular al corn. Moara (fila 48), se atestă că intimații au nevoie de material lemnos pentru construcția unei case, autorizându-se procurarea de material lemnos necesar din . Humorului.
Terenul în limita căruia justifică dreptul subiectiv de constituire s-a stabilit pe bază de expertiză topo că este de 623 mp (suprafața efectiv ocupată de construcții și necesară exploatării în condiții optime a gospodăriei țărănești), temeiul constituirii reținut de prima instanță fiind art. 24 Legea 18/1991 rep. cu precizarea că din nici un înscris nu rezultă întinderea terenului atribuit în vederea edificării gospodăriei, pentru a putea limita întinderea terenului constituit la 500 mp, așa cum a pretins pârâtul S. B..
Faptul că la nivelul anilor 1964 - 1970 apare o suprafață de 200 mp curți-construcții, iar la nivelul anilor 1971 - 1975 apare o suprafață de 500 mp curți-construcții nu înseamnă că atribuirea s-a făcut în limita acestui teren (de 200 mp, respectiv de 500 mp).
Limitele terenului proprietate personală a membrilor cooperatori au fost stabilite abia prin art. 5 al. 1 din Statutul CAP adoptat în februarie 1972, care prevedea că este proprietate personală a membrilor cooperatori terenul pe care se află casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și curtea, a căror suprafață totală nu poate depăși 800 m.p. text modificat prin Legea 58/1974 are a limitat această suprafață la teren de 250 mp.
Legat de suprafața care putea fi atribuită în vederea edificării unei gospodării, actul normativ care reglementa dobândirea folosinței funciare pentru construirea de locuințe proprietate personală anterior anului 1961, când a fost dată în folosință construcția casă de locuit, era Decretul 244/1955, care nu prevede întinderea suprafeței care se putea atribui cu acest titlu.
În consecință, prin raportare la incidența art. 24 Legea nr.18/1991 rep., corect a reținut instanța de fond legat de problema întinderii suprafeței care poate forma obiect al constituirii că justificăm cu acest titlu suprafața de 623 mp, sens în care a avut in vedere existența construcțiilor pe acest teren și modul în care acestea ocupă din punct de vedere funcțional amplasamentul solicitat și acordat cu titlu de constituire.
Expertul topo a configurat în anexa S1 la supliment terenul în suprafață de 623 mp curți - construcții, identic cu parcelele 2699/4, 2699/5 și 2699/6, în limita căruia s-a dispus constituirea.
Intimații au arătat că nu pot fi de acord cu pretenția pârâtului S. B., de constituire a dreptului de proprietate pentru 500 mp, în configurația prezentată în Anexa 2 la expertiză, cât timp, așa cum arată și expertul topo, prin delimitarea pe plan a suprafeței unită prin punctele de contur 300-50-_-_-_-_-313 nu ar mai exista nici o cale de acces la acest amplasament. în plus, așa cum am mai arătat, din nici un înscris nu rezultă întinderea terenului atribuit în vederea edificării gospodăriei, pentru a putea limita întinderea terenului constituit la 500 mp.
Obiect al dreptului de constituire în condițiile art. 24 L. 18/1991 îl reprezintă terenurile agricole atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat.
Această ipoteză este dată în cauză, pentru că li s-a atribuit teren în vederea edificării construcțiilor, pe actualul amplasament, urmare a strămutării vechii gospodării pe considerente de sistematizare a localităților rurale; li s-a atribuit și o suprafață de teren ca lot ajutător; pe acest teren au edificat legal construcții care, funcțional, ocupă 623 mp, încât corect s-a admis plângerea în limita celor 623 mp.
Cum acest teren provine de la antecesorii pârâților, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 7800 m.p., care include terenul de 623 mp în litigiu, potrivit expertului topo în baza TP 1416/12.01.1999 și cum acest TP este nul absolut în temeiul art. III pct. 1 lit. a L. nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate neputându-se face în favoarea fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia pe teren legal atribuit în favoarea altei persoane (pe teren constituit în proprietate în condițiile art. 24 L. 18/1991 rep.), corect a fost admis și cel de al doilea capăt de cerere. Menționăm că pârâții au posibilitatea de a fi compensați cu teren echivalent valoric în baza art. 9 și 10 HG 890/2005, criticile invocate de aceștia pe calea recursului neputând fi primite.
Privitor la cheltuielile de judecată, în raport de poziția procesuală a pârâților (unul nu s-a prezentat deloc în fața instanței, cel de al doilea nu a fost de acord cu admiterea plângerii), corect instanța de fond a aplicat disp. art. 274, 276 Cod Procedură Civilă.
În consecință au solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecata din recurs (onorariu avocat), iar în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ., au solicitat judecata recursurilor și în lipsă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Astfel, prin recursul formulat de pârâta M. V., aceasta a criticat hotărârea, arătând că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților, și a anulat în parte titlul de proprietate 1416/12 ianuarie 1999, deoarece acest titlu a fost emis cu respectarea prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea 18/1991, în condițiile în care suprafața de 623 mp teren exclusă din titlul menționat, a fost adusă în CAP, de către autorii pârâtei; a mai criticat sentința, arătând că în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece suprafața de teren în litigiu a fost atribuită prin actul de partaj fratelui său, S. B., autentificat sub nr. 166/13 ianuarie 2003; că nu are posibilitatea rezolvării litigiului pe cale amiabilă și nici posibilitatea de a solicita o suprafață de teren echivalentă, conform art. 24 alin. 2 din Legea 18/1991.
Reține instanța de control judiciar, că titlul de proprietate 1416/12 ianuarie 1999 a fost emis pe numele autorilor pârâtei recurente, pentru suprafața de 5, 31 ha teren amplasat pe raza comunei Moara, suprafață compusă din mai multe parcele, printre care se evidențiază și . mp teren arabil având ca vecini pe D. C. la nord, drum la est, A. V. la sud și B. C. la vest.
Din copiile registrelor agricole depuse la dosar, rezultă că, la nivelul anilor 1961 – 1962, pe terenul proprietatea autorilor pârâtei, reclamanții și-au edificat casă de locuit acoperită cu draniță, conform adeverinței de la fila 48 dosar fond, pentru ca în anul 1963, autorii reclamantului să edifice un gard de lemn, de 20 mp, acoperit cu țiglă, în condițiile în care rolul agricol aferent perioadei 1964 – 1970 – fila 41 dosar fond, să evidențieze că soții P. figurau în evidențele agricole cu suprafața de 3200 mp teren, din care suprafața de 200 mp erau curți construcții, iar 3000 mp figurau cu titlu de lot ajutător.
Din autorizația pentru executare lucrări nr. 390/14aprilie 1970, depusă la fila 49 dosar fond, rezultă că reclamanții au edificat șură cu grajd din lemn, iar în anul 1972, în baza autorizației 748/4 mai 1972 – fila 4 dosar fond, au mai ridicat o bucătărie.
Evidențele agricole de la filele 42 – 45 dosar fond relevă că, la nivelul anilor 1971 – 1975, reclamanții figurau cu suprafața de 3000 mp teren intravilan Moara N., din care 2500 mp teren arabil, și 500 mp curți – construcții.
Deși adeverința 5652/30.09.2011 – fila 40 dosar fond emisă de Primăria comunei Moara arată că nu s-a regăsit actul de dare cu plată a terenului pe care reclamanții și-au edificat gospodăria, raționamentul instanței de fond, referitor la faptul că reclamanții și-au ridicat casă cu anexe gospodărești este unul corect, reținut de către judecătorul fondului în mod temeinic, în condițiile în care la dosar există înscrisuri care evidențiază această împrejurare, în speță fiind vorba despre adeverința 951/19.04.1962, emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al comunei Moara. Acest înscris relevă că reclamanții la acea vreme, aveau nevoie de material lemnos pentru construcția casei, astfel că s-a aprobat procurarea materialului de la Capu – Câmpului.
În atare împrejurări, corect instanța de fond a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. 1 din Legea 18/1991, în conformitate cu care terenurile care au fost atribuite de către CAP unor alte persoane pentru construirea de locuințe sau anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate (indiferent în ce mod) de la foștii proprietari, ultimii urmând a fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă; alineatul 1 ind. 1 al aceluiași articol vine și precizează că suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
În considerarea textelor de lege incidente în prezenta cauză, prima instanță în mod temeinic și legal, a apreciat că suprafața maximă pe care fosta CAP Moara ar fi putut să o pună la dispoziția reclamanților pentru ridicarea gospodăriei era de 500 mp teren și că suprafața de 3.000 mp teren reprezintă lot dat în folosință, astfel cum rezultă din registrele agricole menționate anterior – filele 42 și următoarele dosar fond.
Această împrejurare rezultă și din coroborarea acestor înscrisuri cu actul emis de GAC Moara, fila 112 – dosar, care relevă că întinderea lotului ajutător este de 0,30 ha în afară de curte.
În ceea ce privește identificarea efectivă a acestor imobile, tribunalul reține că în cauză s-a efectuat o expertiză topografică, precum și un supliment la expertiză, iar din coroborarea acestor lucrări, rezultă că suprafața de 500 mp teren pe care reclamanții și-au edificat construcțiile este identică cu . construcții, rezultată din divizarea parcelei funciare 2699, la care s-a comasat . din divizarea parcelei 3108/3 din CF_ Moara.
De asemenea, instanța de fond a ținut seama și de varianta de amplasament a parcelei pentru care se poate constitui dreptul de proprietate, propusă de expert, în conformitate cu care pe lângă cei 500 mp teren curți construcții, să se includă și terenul de 95 mp identic cu . și accesul la calea publică, de 28 mp, identic cu .>
În atare împrejurări, s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 623 mp teren curți construcții.
Ca o consecință, instanța de fond corect a procedat la anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 1416/12 ianuarie 1999, emis pe numele autorilor pârâului S. B., tocmai în limita suprafeței de 623 mp teren, pe care reclamanții intimați și-au edificat gospodăria, și care se include în suprafața de 7880 mp teren arabil, intravilan Moara, reținând în speță incidența prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997, respectiv că titlul pârâtului este emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii acestuia.
Prin urmare, nu pot fi reținute criticile formulate de pârâta recurentă M. V. V., referitoare la incidența prevederilor art. 8 din Legea 18/1991, cât timp din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără echivoc, că sunt conturate condițiile impuse prin art. 24 din Legea 18/1991, motiv pentru care, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâtă.
În ceea ce privește recursul formulat de intervenientul S. B., tribunalul reține următoarele:
Recurentul arată că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, încălcându-se prevederile art. 52 și urm. din Codul procedură civilă, în sensul că nu s-a procedat la ascultarea părților; că nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea în principiu a acesteia; că greșit instanța a apreciat că primează calitatea de pârât și nu cea de intervenient.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că deși instanța a reținut incidența prevederilor art. 24 din Legea 18/1991, aceste dispoziții au fost aplicate greșit; reclamanții nu au făcut dovada atribuirii terenului de către fostul CAP Moara, și nici nu pot pretinde că și-au edificat casa anterior colectivizării, când terenul aparținea autoarei pârâtului; că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere suprafața maximă atribuită prin act de dare cu plată către CAP; că nu s-au analizat motivele de nulitate invocate de pârât prin întâmpinare, care ar fi făcut inadmisibilă cererea de constituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților; că greșit li s-a soluționat și cererea reclamanților de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate 1416/1999, pentru că s-a dispus anularea pentru o suprafață mai mare de 623 mp în loc de 500 mp, iar din dispozitiv, rezultă că se exclude suprafața de 623 mp din cei 7800 mp, ceea ce echivalează cu pierderea dreptului de proprietate de către pârâți, și nu doar a amplasamentului, astfel că pârâții nu vor mai putea beneficia de compensările prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea 18/1991.
Apoi, arată că și obligarea pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată este nelegală.
Referitor la criticile aduse modului de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu, tribunalul le va înlătura ca neîntemeiate pentru cele ce urmează:
Recurentul S. B. a formulat cerere de intervenție la termenul de judecată din 7 septembrie 2011 – fila 24 dosar fond, solicitând respingerea plângerii formulată de petenții P. N. și P. H..
Reclamanții au solicitat termen pentru a răspunde în scris acestei cereri, motiv pentru care instanța a prorogat discutarea cererii de intervenție.
La fila 37 dosar fond, reclamanții au formulat precizări și completări la acțiune, în termen legal, arătând că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a TP 1416/12.01.1999, eliberat în favoarea antecesorilor pârâtului, în sensul excluderii suprafeței de 1000 mp teren, descris la punctul 1 din petitul acțiunii; apoi, prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2011 – fila 59 dosar fond, instanța a prorogat din nou, discutarea cererii de intervenție, pentru termenul din 30 noiembrie 2011, apoi pentru termenul din 1 februarie 2012.
La acest termen de judecată, instanța a pus în discuția părților, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, respingând ca inadmisibilă cererea de intervenție.
P. a proceda astfel, instanța de fond a dat eficiență principiului disponibilității de care se bucură reclamantul în procesul civil, și în considerarea căruia de altfel, reclamanții P. N. și P. H. au formulat precizări și completări la acțiune, în termenul prevăzut de lege, respectiv până la prima zi de înfățișare.
Cum reclamanții au fixat astfel, cadrul procesual sub aspectul părților, precizând că solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele S., în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, într-adevăr, în cauză, S. B., nu poate cumula două calități procesuale, și de pârât, și de intervenient în interes propriu, și că primează calitatea de pârât în raport cu cea de intervenient în interes propriu.
Așa fiind, tribunalul constată că motivele de recurs vizând soluționarea cererii de intervenție nu sunt întemeiate, urmând a fi înlăturate.
În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, tribunalul constată că în speță nu este vorba despre greșita aplicare a prevederilor art. 24 din Legea 18/1991, în condițiile în care acest temei de drept se referă la terenurile agricole atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat.
Din această perspectivă, instanța de fond corect a raționat că reclamanților intimați li s-a atribuit teren în vederea edificării construcțiilor, pe actualul amplasament, urmare a strămutării vechii gospodării pe considerente de sistematizare a localităților rurale; că aceștia au primit și o suprafață de 0,30 ha teren ca lot ajutător, tocmai în considerarea procesului verbal din 1962, care arată că membrii CAP urmează a primi ca lot ajutător, câte 0,30 ha teren, înafara terenului aferent curții; în plus, așa cum s-a arătat și anterior, adeverința 951/19.04.1962, emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al comunei Moara relevă că reclamanții la acea vreme, aveau nevoie de material lemnos pentru construcția casei, iar aprobarea procurării de material lemnos de la Capu – Câmpului reprezintă împrejurări de natură să formeze convingerea instanței în sensul că pe acest teren au edificat legal construcții care, funcțional, ocupă 623 mp, încât corect s-a admis plângerea în limita celor 623 mp.
Nu pot fi reținute criticile pârâtului recurent, referitoare la faptul că dispozitivul sentinței ar releva că astfel, se exclude din titlul de proprietate 1416/1999, suprafața de 623 mp teren, câtă vreme instanța de fond în mod corect, a reținut incidența prevederilor art. III alin. 1 lit. a Legea 169/1997, pârâții având posibilitatea de a fi compensați cu teren echivalent valoric în baza art. 9 și 10 HG 890/2005.
În ceea ce privește criticile referitoare la modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport de poziția procesuală a pârâților, tribunalul le va respinge ca neîntemeiate, având în vedere că unul din pârâți nu s-a prezentat deloc în fața instanței, cel de al doilea nu a fost de acord cu admiterea plângerii.
În plus, la fila 62 dosar, chiar pârâtul S. B. precizează că în speță este vorba despre un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, iar față de soluția pronunțată, instanța de fond a procedat corect la aplicarea disp. art. 274, 276 Cod Procedură Civilă, în sensul că a compensat cheltuielile de judecată, pârâții recurenți fiind obligați la plata către reclamanți, a sumei de 1196 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Așa fiind, tribunalul, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge și recursul formulat de SKOWRONSCHI B., în cauză nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În considerarea art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta – recurentă M. V. V. și intervenientul recurent S. B. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, către intimații reclamanți P. H. și P. N..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâta – recurentă M. V. V., domiciliată în comuna Moara, ..362, județul Suceava și de intervenientul în nume propriu SKOWRONSCHI B., domiciliat în . Moara, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1652 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamanții P. N. și P. H., ambii domiciliați în . Moara, județul Suceava și pârâtele C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. C. MOARA de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în ..
Obligă pârâta – recurentă M. V. V. și intervenientul recurent S. B. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, către intimații reclamanți P. H. și P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. F. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./18.11.2013.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2320/2013. Tribunalul SUCEAVA | Evacuare. Decizia nr. 1936/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
