Fond funciar. Decizia nr. 300/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 300/2014
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 300
Ședința publică din data de 27 MARTIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de petenta C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. S., ., nr.26, județul S. împotriva sentinței civile nr. 1066 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații L. N., cu domiciliul ales la cabinet de avocat Țiganetea A., din localitatea Broșteni, județul S. și C. DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în oraș Broșteni, județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța având în vedere că aspectele legate de verificarea competenței instanței în soluționarea cauzei pendinte au fot verificate înainte de suspendarea judecării cauzei în conformitate cu disp. art.520 alin.4 din noul cod de procedură civilă până la soluționarea adresată ÎCCJ, cauza fiind ulterior repusă pe rol ca urmare a faptului că prin decizia nr.2 din 17.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP, a fost admisă sesizarea, precum și împrejurarea că apelantul a solicitat în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă.
În considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV instanța va admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, după care, potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei vatra Dornei la data de 26 aprilie 2013 sub nr._, așa cum a fost precizată, petentul L. N. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene S. cu privire la anexa 48 poziția 32 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de fiu după veteranul de război L. M..
În motivarea cererii de chemare în judecată, petentul a arătat în esență că prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene S. s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea depusă de petent în calitate de fiu după veteranul de război L. M. este tardivă.
Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr.212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.
Față de această interpretare, petentul arată că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, este inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.
De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce conduce la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.
Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene S., în sensul că județul S. are un deficit de 4050 ha terne pădure, s-a arătat că această susținere nu are corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană S. a validat cererea.
Pe fondul pretențiilor petentul a arătat că prin adeverința depusă la dosar a făcut dovada participării autorului său la război, iar în procedura de împroprietărire reglementată de Legea 187/1945, acesta a beneficiat de 2 ha teren, la nivelul anului 1948, astfel încât pentru întregirea lotului de 5 ha, solicită să i se constituie dreptul de proprietate pentru diferența de 3 ha teren.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și relații de la intimate privind întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prev. art.42 din Legea nr.247/2005.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că cererea formulată de petent a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 (30 noiembrie 2005 inclusiv), termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.
Faptul că Legea 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.
Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă se arată că se modifică o normă juridică a altui act normativ (în speță Legea 1/2000), se prezumă că este aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art. 33 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.
Pe fondul pretențiilor petentului intimata a arătat următoarele:
- Autorul petentului a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945;
- în conformitate cu prev. art. 61 din HG 890/2005 contrar solicitărilor petentului, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”;
- La nivelul județului S. există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile;
Intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
P. completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit disp. Legii 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
P. răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu are nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentului s-a născut odată cu . Legii 212/2008.
De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor HG 890/2005 nu au relevanță câtă vreme cererea petentului se întemeiază pe o lege ulterioară, 212/2008 care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.
Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană S., petentul a arătat că această susținere este nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.
Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezenta în instanță pentru a combate susținerile petentului.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 1066 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ , s-a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de petentul L. N. domiciliat în oraș Broșteni jud. S. și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Țiganetea A. din com. Dorna Candrenilor, .. 766 jud. S. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, așa cum a fost precizată. și în consecință:
S-a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr. 2/28.02.2013, poziția 32 anexa 48.
S-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Din certificatul nr. L/1112 din 29.09.1995 emis de Ministerul Apărării Naționale, UM_ Pitești, rezultă că autorul petentului L. M. născut la data de 7.11.1913 a fost identificat cu următoarea situație militară: 29.03._44. pe front cu Regimentul 15 Infanterie; 23.08.1944-8.10.1945- prizonier în URSS. L. M. a decedat la data de 9.08.2007, iar din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că petentul este fiul acestuia.
Din adeverința nr. 1421/7.06.2013 emisă de Primăria Broșteni, rezultă că L. M. figurează în registrul agricol al orașului Broșteni cu suprafața de 2 ha teren în anul 1948.
În baza Legii 212/2008, autorul petentului a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren agricol/forestier.
C. orășenească de fond funciar Broșteni ca urmare a documentației depusă la dosar a solicitat validarea cererii acestuia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
P. hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_, iar autorul petentului a beneficiat de prevederile legii de împroprietărire nr. 187/1945.
În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Practic Legea 212/2008 modifică art. 36 din Legea 1/2000 în sensul că include încă o categorie de persoane îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii Reformei agrare nr. 187/1945, respectiv aceea a veteranilor de război.
În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța va analiza materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din analiza textului de lege mai sus menționat rezultă în primul rând faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.
În ceea ce privește importanța acestui termen, așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea 1/2000, Legea 169/1997, Legea 193/2007, Legea 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii cu efectul juridic al pierderii dreptului substanțial prevăzut de lege.
P. urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța constată că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „ unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană S. în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 când a intrat în vigoare Legea 212 era abrogat (modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005).
Astfel, art. 33 (forma inițială) din Legea 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.
În același context, instanța constată că lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prev. de art. 36 din Legea 212/2008 ar putea fi analizată și prin prisma scopului urmărit de legiuitor prin acest text de lege.
Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prev. Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945„aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere un aspect moral de recompensare a acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.
Pentru aceste considerente, instanța constată că în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului substanțial ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană S., prin adăugare la lege, și încălcarea unui principiu de drept a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea.
Pe fond, din analiza prev. art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front (aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării) precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, sau de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ (formarea unor loturi tip de 5 ha).
Pentru aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca petent să nu dețină nici o suprafață de teren, sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.
În speță, prin documentația depusă la dosar, instanța constată că autorul petentului – așa cum rezultă din adeverința 1421/7.06.2013 emisă de Primăria Broșteni, avea în proprietate suprafața de două ha teren (fila 61 dosar).
P. urmare, pentru constituirea lotului tip de 5 ha teren, instanța constată că în aplicarea art. 36 din Legea 212/2008 petentul justifică constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3 ha.
A admite punctul de vedere al Comisiei județene S. în sensul că în speță nu mai sunt aplicabile prev. art. 36 din Legea 212/2008 întrucât petentul avea în proprietate la nivelul anului 1948 suprafața de 2 ha teren, ar însemna o aplicare discriminatorie a legii în raport de persoanele care au aceeași calitate ca și autorul petentului, aceea de veteran de război și cărora li s-ar constitui dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 5 ha teren prevăzută de Legea 187/1945. Ori, așa cum s-a reținut și în practica CEDO, orice discriminare în domeniul restituirii sau constituirii dreptului de proprietate potrivit legilor de fond funciar este inadmisibilă.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008 respectiv că autorul său a luptat pe front precum și îndeplinește condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru diferența de ha teren.
De asemenea, apărările intimatei în sensul că potrivit prev. art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere iar la nivelul județului S. există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008 (care este ulterioară HG 890/2005) reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile, sau posibilitatea acordării de despăgubiri.
Din tabelul din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea așa cum a fost precizată și în conformitate cu prev. art. 58 din Legea 18/1991 să desființeze în parte Hotărârea Comisiei Județene S. nr. 2/28.02.2013, poziția 32 anexa 48 și pe cale de consecință a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat apel intimata C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
Intimata a solicitat în principal, suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului S., având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a constatat admisibilă sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 ? ", dar și dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată " precum și dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:
„(1) Sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.
(2) P. încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea [,y^ hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(3) După înregistrarea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.
A anexat încheierea pronunțată la data de 22.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S. - Secția civilă. .
În altă ordine de idei, apelanta a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică S. care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (2) NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale ".
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR -ROMSILVA - P. DIRECȚIA SILVICĂ S. nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul si obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.
Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.
Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.
Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(4)-(5) din Legea nr. 1/2000 și art.71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.
Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind si o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.
Toate aceste prevederi legaleconferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Apelanta a mai arătat că prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat poz. 32 din anexa 48, având în vedere următoarele considerente: cererea formulată a fost depusă tardiv; în conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate" ; la nivelul județului S. există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, ART. 36 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În ceea ce privește tardivitatea depunerii cererii de către L. N., a arătat că, prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin.1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din ( 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02,11,2008,
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
P. urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009).
Or, cererea formulată de L. M N. are număr de înregistrare 32 din 16.06-2010.
P. urmare această cerere depusă la data de 16.06.2010 este în afara " termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).
Aăelanta a mai reținut că pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
În mod corect a fost invalidată propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz.32 din anexa 48, întrucât autorul patentului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În raport de motivele invocate, de susțineri noastre, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, solicităm admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
Apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, întemeindu-și în drept apelul pe disp. art. 466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 212/2008.
Intimatul L. N. a formulat întâmpinare la apelul promovat în cauză solicitând respingerea acestuia, ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 1066/24.10.2013, pronunțata in acest dosar ca legala si temeinica, pentru următoarele:
Așa cum instanța de fond corect a reținut ca întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor celor îndreptățiți la C. locala de fond funciar, nu se poate retine apărarea Comisiei județene de fond funciar, care a invocat tardivitatea depunerii cererilor celor îndreptățiți la C. locala de fond funciar, stipulând in acest sens ca, in condițiile in care L 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, atunci ar fi aplicabile dispozițiile L. 1/2000 adică 60 de zile de la publicarea sa in Monitorul Oficial, așa cum a fost modificata prin L. 247/2005-deci pana ia data de 30 noiembrie 2005, sau pana la data de 27.01.2009, adică 90 de zile de la data publicării L 212/2008 in Monitorul Oficial.
Învederează faptul că nu poate fi de acord cu aceasta susținere, întrucât atâta timp cat legiuitorii nu a prevăzut un termen in textul de lege nu este posibil ca autoritatea obligată sa aplice dispozițiile acestei legi sa ne impună alte dispoziții decât cele prevăzute expres de textul de lege, astfel ajungându-se la încălcarea principiului fundamental de drept: "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", cu atât mai mult cu cat dreptul de constituire a dreptului de proprietate s-a născut o data cu . acestei legi, respectiv 30.10.2008.
Solicită a se observa că Legea nr. 212/2008 prevede aceleași dispoziții ea si art. 36 din L. 1/2000 si in plus lata de acesta ca au dreptul la constituirea dreptului de proprietate si persoanele îndreptățite la "împroprietărire, înscrise in tabelele nominale, precum si persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării ca au luptat pe front si ea îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite (respectiv nu aveau pământ, sau dețineau mai puțin de 5ha) cărora li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri, in aceste condiții subsemnatul petent nu as fi putut sa depun cerere de constituire a dreptului de proprietate după autorul L. M. veteran de război, atâta timp cât nu avea acest drept in baza reglementarilor prevăzute de L 1/2000.
De asemenea privind al doilea motiv de apei, acela ca, autorul său se regăsește pe Lista definitiva a împroprietăriților din ., astfel ca nu îndeplinește condițiile de Împroprietărire reglementate de Legea 187/1945, insa L 212/2008 prevede exact situația in care veteranii de război nu se regăsesc pe aceste liste, dar îndeplineau condițiile prevăzute de L 187/45, adică au participat la război si nu aveau teren in proprietate la nivelul anului 1945, aspecte pe care subsemnatul apelant le-am dovedit prin adeverința emisa de Primăria Broșteni, din care rezulta ca autorul meu nu aveam teren si adev. emisa de UM Pitești din care rezulta ca a participat la război.
Referitor la apărarea intimatei, precum ca la nivelul județului S. exista un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestiere, a solicitat înlăturarea acesteia ca nefondata, întrucât nu s-a făcut dovada acestui fapt, și așa cum am arătat si in plângere, doar pe raza localității Brosteni sunt_ ha teren vegetație forestiera, proprietatea Statului R., lucru dovedit cu Tabelul terenurilor proprietatea stalului de pe raza localității Broșteni, de asemenea Legea nr. 212/2008 prevede alternativ atribuirea terenului in natura sau acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește apărarea intimatei precum ca terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate, a solicitat a se observa asemenea ca temeiul legal al acestei prevederi este anterior L. 212/2008, care prevede in mod expres ca pot fi primite in proprietate atât terenuri agricole cat si forestiere.
În ceea ce privește introducerea in cauza a RNP a lăsat-o la aprecierea instanței.
Cu privire la solicitarea suspendării cauzei, în baza art. 520 al. 4, a arătat că este de acord cu aceasta.
Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 1041/24.10.2013, ca legală și temeinică, întemeindu-și în drept acțiunea pe disp. art. art. 205 C.P.C., și de asemenea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apelanta C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, cererea de apel înaintată cu adresa nr._/NC din 09.12.2013, cuprinde cerințele de la art. 470 alin (l) din C. (nou).
În acest sens înțelege să solicite refacerea probelor administrate la fond, respectiv întreaga documentație ce a stat la baza adoptării Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 - poz.32 anexa 48; practica judiciară, (înscrisuri care se regăsesc la dosarul instanței de fond) ; extras din „Raportul întocmit asupra chestiunilor de drept suspuse judecății - în dosar nr._ /HP al înaltei Curți de Casație și Justiție"
Astfel, reiterează faptul că a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului S., având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a constatat admisibilă sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 ? iar potrivit prevederilor art. 520 alin (4) din Codul de procedură (nou). „Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.
În raport de motivele invocate, de susțineri noastre, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, punctul de vedere al judecătorilor raportori referitoare la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei în dosar nr._ /HP al înaltei Curți de Casație șl Justiție, solicităm admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.
În caz de casare cu reținere, am solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică S. care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Instanțele de judecată au reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care Direcțiile Silvice Județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată si răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât si de legalitatea acestei operațiuni.
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR -ROMSILVA - P. DIRECȚIA SILVICĂ S. nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au procedat la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Greșit a reținut instanța de fond faptul că Legea nr.221/2008 care modifică art.36 din Legea nr.1/2000, în sensul că include încă o categorie de persoane îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii Reformei Agrare nr.187/1945, respectiv aceea a veteranilor de război, nu ar fi prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pentru adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.
P. cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petentul L. N. a formulat, în baza Legii nr. 212/2008, plângere împotriva Hotărârii nr.2 din data de 28.02.2013 emisă de C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 32 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de urmaș al defunctului L. M., veteran de război.
P. Hotărârea nr.2 din data de 28.02.2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea petentului L. N. din anexa nr. 48, poziția nr. 32, cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În ceea ce privește solicitarea apelantei C. Județeană S., de introducere în cauză, a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică S., instanța o va respinge ca nefondată, deoarece această instituție este doar un detentor precar al suprafețelor de teren cu vegetație forestieră ce au fost expropriate în perioada 1948 – 1989.
Pe de altă parte, în procesul civil, reclamantul se bucură de principiul disponibilității, așa încât are posibilitatea de a stabili cadrul procesual sub aspectul persoanelor cu care înțelege să se judece.
De altminteri, a dispune în instanța de apel, introducerea în cauză a unei persoane care nu se identifică cu debitorul obligației pentru a cărui îndeplinire se solicită concursul justiției, echivalează cu schimbarea cadrului procesual, respectiv cu eludarea principiilor prevăzute în art. 457 Cod procedură civilă, privind legalitatea căii de atac, art. 458 Cod procedură civilă, referitoare la subiectele căilor de atac, de art. 477 privind limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat și art. 478 privind limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.
Ori, prin întâmpinarea de la filele 26-28 dosar fond și prin răspunsul de la fila 66-67 dosar fond, această unitate nu a formulat o solicitare în sensul arătat în motivele de apel.
Așa fiind, tribunalul va înlătura ca neîntemeiată, cererea Comisiei Județene S., de introducere în cauză, a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică S..
Cât privește motivele de apel invocate, tribunalul reține că motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, invocat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. prin Hotărârea nr.2 din data de 28.02.2013, instanța de control judiciar constată că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul S. – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia".
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.
Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.
Or, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren în calitate de moștenitor după defunctul L. M. formulată de către petentul-intimat a fost depusă la data de 16 iunie 2010 la C. locală de fond funciar, fiind înregistrată sub nr. 32 din data de 16 iunie 2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.
Potrivit acestor prevederi, termenul se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, așa încât cererea de constituire este tardivă.
P. urmare, C. județeană S. a raționat corect atunci când a respins plângerea ca tardivă, instanța de fond dând o interpretare eronată a contextului legal menționat mai sus.
Astfel, după cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petent are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Or, ca efect a depunerii tardive a cererii sale de constituire, petentul este decăzut din dreptul procesual, de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
P. urmare, în mod corect a invalidat C. județeană S. propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha în favoarea petentului prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii de constituire, așa încât soluția de admitere a plângerii dată de prima instanță este rezultatul unei eronate interpretări a legii, astfel că motivul de apel invocat cu privire la acest aspect este întemeiat.
Având în vedere că a reținut excepția de tardivitate a introducerii cererii de constituire iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petent atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire, nu se mai impune analizarea motivului de apel ce vizează fondul raportului juridic dedus judecății.
Față de cele ce preced, prin raportare la prevederile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABIȘIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., împotriva sentinței civile nr. 1066 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ și C. ORĂȘENEASCĂ DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în localitatea Broșteni, județul S., va schimba în tot sentința civilă nr. 1066 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, județul S., în dosar nr._, în sensul că va respinge plângerea formulată de petent ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de petenta C. JUDEȚEANĂ S. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. S., ., nr.26, județul S. împotriva sentinței civile nr. 1066 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații L. N., cu domiciliul ales la cabinet de avocat Țiganetea A., din localitatea Broșteni, județul S. și C. DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în oraș Broșteni, județul S..
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1066 din 24.10.2013, pronunțată de judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ și în consecință:
Respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 MARTIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. M. F.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.5.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 730/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
