Fond funciar. Decizia nr. 687/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 687/2014
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.687
Ședința publică din data de 18 martie 2014
Președinte C. L.
Judecători V. E. L.
S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de intimatele C. C. de Fond Funciar Grămești și C. Județeană de Fond Funciar Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2814 din 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), petentă intimată fiind C. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns Șuleap V. în calitate de primar pentru intimata recurentă C. C. de Fond Funciar Grămești și intimata petentă C. V., lipsă fiind intimata recurentă C. Județeană de Fond Funciar Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata C. V. a depus la dosar un memoriu.
Întrebată fiind, intimata C. V. a arătat că a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7 ari teren intravilan care figura în registrul agricol din 1953 pe numele R. H. și D., pe care mama ei i-a moștenit în mod legal prin testament. A mai arătat că tatăl ei H. a avut în total 7,62 ha teren din care i s-au reconstituit 6,76 ha, pentru care este emis titlul de proprietate nr.1603/2003 aflat la fila 20 dosar fond.
Reprezentantul prim intimatei recurente, întrebat fiind, cu privire la suprafața de 7 ari, arată că aceasta face parte dintr-o suprafață din intravilan care în anul 1953 a fost exclusă din registrul agricol și nu a fost făcut titlu de proprietate și pentru această suprafață pentru că în anul 1962 nu mai era în registrul agricol. A mai arătat că nu contestă dreptul de proprietate al petentei asupra terenului și a depus la dosar adresa nr.1027/18.03.2014 emisă de Primăria Grămești.
Întrebate fiind și având pe rând cuvântul, părțile au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei recurente a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul de a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata petentă a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 10.07.2012 sub nr._, așa cum a fost precizată, petenta C. V., în contradictoriu cu intimatele C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Grămești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava, a solicitat desființarea Hotărârii nr.215/31.05._ emisă de secund-intimată și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 671 mp teren, situată în intravilanul comunei Grămești.
A motivat că, în calitate de moștenitoare a defunctei C. V., este îndreptățită să primească și diferența de teren pe amplasamentul disputat, atât cât a rezultat în urma măsurătorilor.
În drept, a invocat prevederile art.8, 13 și 53 din Legea nr.18/1991.
În întâmpinare, intimata C. de fond funciar Suceava a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că petenta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până la data preluării terenurilor, în mod abuziv, la C.A.P.
În întâmpinare, intimata C. C. de fond funciar Grămești a arătat că terenul pretins de petentă este ocupat de un magazin sătesc, care, la momentul adoptării Legii nr.18/1991, aparținea Cooperativei de Consum Grămești, iar terenul aferent se afla în domeniul privat al comunei.
În vederea soluționării cauzei, s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie-cadastru, s-a atașat dosarul nr.197/1992 al Judecătoriei Rădăuți, soluționat prin sentința civilă nr.3039/1993, s-a depus documentația pentru Hotărârea nr.215/31.05.2012 și s-au solicitat relații de la C. de fond funciar Grămești.
Prin sentința civilă nr.2814 din 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis plângerea, așa cum a fost precizată, s-a desființat, în parte, Hotărârea nr.215/31 mai 2012, emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru C. V. cu privire la suprafața de 671 m.p. teren situată în intravilanul comunei Grămești, așa cum a fost identificată pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9 în anexa grafică la raportul de expertiză întocmit de expert N. C.-N. (fila 116 ds.), intimatele fiind obligate, în solidar, să plătească petentei suma de 3007,50 lei, cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.25/29.08.2005, autoarea petentei, C. V. (decedată la data de 22.09.2005, după care petenta are vocație succesorală concretă, în calitate de fiică), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 mp teren construibil, situată pe raza comunei Grămești.
Contestația formulată de petentă împotriva propunerii de invalidare a cererii întocmită de comisia comunală, a fost respinsă prin Hotărârea nr.215/31.05.2012 a Comisiei Județene, care a considerat că solicitantul nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate și a preluării terenului, în mod abuziv, la stat, de vreme ce dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu extras din registrul agricol din anii 1951-1955, de asemenea că petenta nu a făcut dovada vocației succesorale după defuncta C. V. și nu a identificat în planul parcelar terenul solicitat.
Instanța a constatat că prin sentința civilă nr.3039/29.06.1993 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, în favoarea lui C. V. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,72 ha teren arabil, situată pe raza comunei Grămești, în calitate de moștenitoare testamentară a defuncților R. H. și R. D., întemeiat pe evidențele registrului agricol din perioada 1959, fiindu-i emis titlul de proprietate nr.1603/2003, pentru suprafața totală de 6,76 ha teren, din care, pe amplasamentul disputat, 0,29 ha teren arabil.
În raportul de expertiză întocmit de expertul N. C. a fost identificată, la locul în litigiu, în completarea suprafeței de 2900 mp care a făcut deja obiectul reconstituirii, înscrisă în titlul de proprietate nr.1603/2003 - . locul ,,G.” - o suprafață de 671 mp, pe care a fost amplasat, inițial, un chioșc metalic, fără fundație, pe o platformă betonată, în anul 1983, în prezent laturile exterioare ale chioșcului fiind îmbrăcate cu pereți din cărămidă.
După depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, societatea cooperatistă în patrimoniul se afla chioșcul, . Consum Grămești, a transmis dreptul de proprietate asupra acestei construcții lui A. L., iar o parte din terenul aferent, anume 300 mp, a fost închiriat de Primăria comunei Grămești Întreprinderii familiale A. V. M. prin contractul nr.3992/9.12.2011, după ce acest teren, în baza hotărârii nr.21/30.04.2007 a Consiliului Local al comunei Grămești a fost înscris în inventarul bunurilor aparținând domeniului privat al comunei.
Din declarațiile martorilor A. V. și Zvoronciuc P., ce au susținut că R. H. a avut în proprietate pe amplasamentul disputat o suprafață de mai bine de 30 de ari, într-un singur trup, pe parte din acest teren cooperația construind chioșcul, coroborate cu mențiunile registrului agricol din perioada 1959, în care, la locul ,,G.”, a fost declarată suprafața de 3900 mp arabil și curți-construcții, identificată în planul de situație întocmit la data de 12 iulie 1992 ( depus în dosarul nr.197/1992) din care, până în prezent, dreptul de proprietate s-a reconstituit în limita suprafeței de 2900 mp, instanța a considerat că pentru solicitanta C. V. s-a probat, conform art.11 din Legea nr.18/1991, că este îndreptățită la recunoașterea dreptului de proprietate și asupra diferenței de teren.
Cât privește vechiul amplasament, instanța a reținut că potrivit art.107 din Legea nr.1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a legii, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții, conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative.
Cum moștenitorul fostului proprietar, în condițiile art.8 din Legea nr.18/1991, a pretins reconstituirea dreptului de proprietate, dovada proprietății anterior preluării în patrimoniul C.A.P.-ului fiind făcută conform dispozițiilor art.11 din Lege, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale citate rezultă că acesta este îndreptățit la atribuirea vechiului amplasament, având în vedere principiul instituit prin art.2 al.1 din Legea nr.1/2000, căci situația de fapt expusă nu se încadrează în niciuna din excepțiile de generală sau specială aplicație, cuprinse în dispozițiile Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.1/2000, pentru ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe un alt amplasament decât cel care i-a aparținut fostului proprietar deposedat.
În temeiul art.274, 277 Cod procedură civilă, intimatele au fost obligate la cheltuieli de judecată, constând în onorariile expertului și avocatului.
Împotriva sentinței civile au formulat recurs intimatele C. C. de Fond Funciar Grămești și C. Județeană de Fond Funciar Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, intimata C. locală Grămești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a arătat că nu are nici o vină că petenta a solicitat cheltuieli de judecată pentru validarea dreptului de proprietate iar expertiza nu era strict necesară, . bine delimitată în teren.
A mai arătat că terenul a fost trecut în domeniul privat al comunei deoarece nu a fost revendicat de nimeni în perioada 1991- 2005, cererea de validare a dreptului de proprietate fiind formulată abia în anul 2005, dar în susținerea căreia petenta nu a prezentat înscrisuri.
Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului și desființarea în parte a sentinței recurate în sensul de a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, intimata C. Județeană de Fond Funciar Suceava, a arătat că prin Hotărârea nr. 215/31.05.2012, a respins contestația formulată de C. V., prin care aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 700 m.p. teren situată în intravilanul comunei Grămești, în calitate de moștenitoare a defunctei C. V., pe considerentul că nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată până la data preluării terenurilor în mod abuziv la fosta C.A.P., dovada preluării terenului în mod abuziv la stat, având în vedere că dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu extras din R.A. din anii 1951 - 1955; nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale după defuncta C. V.; nu s-a făcut identificarea prin plan parcelar a terenului solicitat.
Deși în adresa nr. 396/02.02.2012 C. Locală de fond funciar Grămești precizează că în R.A. ediția 1959 -1963, la poziția de rol a autorului R. H., este înscrisă suprafața de 0,39 ha. teren intravilan, din care 0,30 ha. teren arabil și 0,09 ha. teren ocupat de curți-construcții, în baza Titlului de proprietate nr. 1603/24.06.2003 s-a reconstituit petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha. teren intravilan Grămești la locul numit "G.", iar diferența de 0,10 ha este ocupată de curtea și construcțiile domnului M. V., iar suprafața de 700 m.p. teren intravilan nu figurează în R.A., ediția 1959-1963. În considerentele sentinței civile recurate nu se argumentează de ce au fost înlăturate aceste susțineri.
Plângerea reprezintă calea de atac exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar și prin care se urmărește desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.
C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform prevederilor art. 51 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 8 alin. (3) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, C. Județeană "pentru adoptarea hotărârilor vor solicita prezentarea tuturor actelor necesare și vor lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini ” iar atât timp cât petenta nu a prezentat actele solicitate, în mod greșit instanța de fond i-a obligat în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
C. Județeană de Fond Funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de analizare și soluționare a cererilor/contestațiilor față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, dând un termen în acest sens. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar prin emiterea Hotărârii nr. 215/31.05.2012 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr.169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. In speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea hotărârii nr. 215/2012 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, "derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma "prin derogare" această sintagmă conducând la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală În sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
În raport cu aceste dispoziții legale, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre, comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate, ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac, de către instanțele judecătorești de control.
În prezenta cauză, nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul art. 274 Cod procedură civilă deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare contestația petentei cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate.
În această situație, în mod greșit, instanța i-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3007,50 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Față de această situație, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul anulării sentinței și respingerii plângerii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recursurile sunt întemeiate.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate, cu dispozițiile legale incidente și considerentele sentinței tribunalul reține următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează desființarea Hotărârii nr.215/31.05._ emisă de secund-recurentă și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 671 mp teren, situată în intravilanul comunei Grămești, în calitate de moștenitoare a defunctei C. V..
P. reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren solicitată este necesar ca petentul să facă dovada că el sau autorii săi au avut în proprietate și au figurat în evidențe cu acea suprafață de teren.
Din analiza probatoriului administrat rezultă că terenul în litigiu, pretins de petenta intimată, este ocupat de un magazin sătesc care, la momentul apariției Legii nr.18/1991 aparținea Cooperativei de Consum Grămești. Prin Hotărârea nr.215 din 31.05.2012 recurenta C. Județeană de Fond Funciar Suceava a respins contestația formulată de către petenta intimată prin care aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 671 mp teren situat în intravilanul comunei Grămești, pe considerentul că nu se face dovada continuității dreptului de proprietate de la data preluării terenului în mod abuziv la Stat, având în vedere că s-au invocat evidențele registrului agricol din anii 1951-1955 pe de o parte, iar pe de altă parte nu a depus la dosar acte doveditoare ale vocației sale succesorale după defuncta C. V. și nici nu a făcut identificarea prin plan parcelar a terenului solicitat.
Prin adresa nr.396/2.02.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar Grămești se precizează că în evidențele registrului articol din perioada 1959-1963, la poziția de rol a autorului R. H., este înscrisă suprafața de 0,39 ha teren intravilan din care 0,30 ha arabil și 0,09 ha teren ocupat de curți-construcții. Prin titlul de proprietate nr.1603 din 24.06.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren intravilan Grămești la locul numit „G.” iar diferența de 0,10 ha este ocupată de curtea și construcțiile numitului M. V..
Din probele administrate mai rezultă că suprafața de 671 mp teren intravilan în litigiu nu figurează în evidențele registrului agricol din perioada 1959-1963, iar declarațiile celor doi martori audiați nu sunt concludente și pertinente pentru îndreptățirea petentei intimate la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile în care acesta nu a fost solicitat la reconstituire de nici o persoană în perioada 1991-2005. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de petenta intimată la data de 29.08.2005 și înregistrată sub nr.25, dar în susținerea căreia nu a prezentat nici o dovadă, terenul fiind trecut în domeniul privat al comunei și ocupat de curtea și construcția unui magazin din satul Minigeni.
Prin Hotărârea nr.21 din 30.04.2007 emisă de Consiliul Local al comunei Grămești s-a făcut trecerea terenului în litigiu de 671 mp din domeniul public de la poziția 24 din anexa inventarului public, în inventarul domeniului privat la poziția nr.28 din anexa domeniului privat (fil.61-69 dosar fond).
Cum petenta intimată nu a făcut dovada că terenul ar fi fost proprietatea autoarei sale C. V. și nici a continuității stăpânirii terenului sau a preluării acestuia la Stat, tribunalul în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă va admite recursurile și modificând în totalitate sentința civilă atacată, în rejudecare, va respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, ca nefondată.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile formulate de intimatele C. C. de Fond Funciar Grămești, jud.Suceava, și C. Județeană de Fond Funciar Suceava, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2814 din 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), petentă intimată fiind C. V., domiciliată în ., nr.1236, jud.Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă nr.2814/22.10.2013 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Respinge plângerea, așa cum a fost precizată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 18 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. S. A. R. M.
Red.S.A.
Jud.G. P.
Tehnored.R.M.
2 ex.07.04.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 588/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 736/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
