Acţiune în constatare. Decizia nr. 741/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 741/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 741/2014
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 741
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 MARTIE 2014
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta C. M., împotriva sentinței civile nr. 1959 din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. Gh. D. și pârâții R. I., A. Gh. V., C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Bunești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat C. M. și avocat G. M., ce substituie pe avocat A. C., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către reclamantul intimat, duplicatul fiind înmânat pârâtei recurente, prin apărător.
Apărătorul pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 86 lei, timbru judiciar de 1,5 lei, pe care instanța le anulează, recursul fiind legal timbrat, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii atât în materia contractelor, cât și în materia fondului funciar, instanța de fond nu a motivat în drept hotărârea, pârâta recurentă fiind astfel în imposibilitatea de a critica sentința sub aspectul temeiului de drept în care a fost dată pentru că nu există.
Arată că în cauză nu există un schimb de terenuri, nu există vreo dovadă scrisă sau orală în acest sens, singura probă în dovedirea schimbului a fost cea testimonială, martorul audiat precizând că ar fi existat un schimb de terenuri.
Precizează că instanța de fond era obligată să verifice dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru validitatea contractului, aceasta în mod greșit a anulat parțial titlul de proprietate cu privire la suprafața de 2500 mp teren, niciuna dintre parcele nu a fost identificată în teren, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, cu precizarea că sentința atacată este motivată în drept și în fapt, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile legale invocate prin cererea de chemare în judecată, în cauză a existat un schimb, pentru validitatea contractului nu era necesar ca la momentul încheierii acesta să fie autentificat, prin convenția încheiată în anul 1968 autorul pârâtei recurente a înstrăinat casa și suprafața de 250 mp teren, această convenție reprezintă un început de dovadă scrisă, iar prețul de 7000 lei reprezintă și contravaloarea suprafeței de 2500 mp teren curți-construcții.
Convenția încheiată este clară, aceasta a fost întărită prin declarația martorului B. C. – f. 78 dosar fond, vecin cu terenul în litigiu, teren ce a fost stăpânit în totalitate de către reclamantul intimat din anul 1968, aspect confirmat și prin expertiza efectuată în dosarul de revendicare.
Cu privire la faptul că terenurile nu au fost identificate, arată că acestea au fost identificate prin expertiza efectuată de către expert S. în dosarul de revendicare, pentru cele două parcele au fost emise titluri de proprietate și în mod corect a fost anulat parțial titlul de proprietate și respinse excepțiile invocate de către pârâta recurentă – f. 49 dosar fond, în recurs aceasta din urmă făcând referire la aceste excepții, însă fără nicio motivare.
Arată că între părți a existat un schimb, cu atât mai mult cu cât autoarea pârâtei recurente nu a înțeles să formuleze vreo acțiune împotriva reclamantului recurent, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 14.02.2013 sub nr._, reclamantul C. Gh. D., în contradictoriu cu pârâții: C. M., R. I., A. Gh. V., C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar – Bunești, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate schimbul efectuat potrivit procesului verbal încheiat în data de 23.02.1968 încheiat între el si autoarea pârâților –A. A., titulara titlului de proprietate nr. 179/30.11.1993.
A susținut că potrivit înscrisului de mai sus, schimbul a constat în predarea de către reclamant a suprafeței de teren situată la locul numit „Dealul Crucii” în suprafață de 0,26 ha si a primit in schimb suprafața de 2.500 mp. teren categoria de folosință curți-construcții si arabil, situat la locul numit „Lanul M.” învecinat cu: C. M., Rapan I., DE 85, A. I, în satul Bunesti, ..
A solicitat ca în contradictoriu cu C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/30.11.1993 emis pe numele A. A. în sensul excluderii suprafeței de 2.500 mp. teren curți-construcții si arabil, situat la locul numit „Lanul M.”, C. M., Rapan I., DE 85, A. I, în satul Bunesti, ., întrucât a făcut obiectul schimbului tacit, încheiat în anul 1991 la apariția Legii nr. 18/1991.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că potrivit procesului verbal încheiat în data de 23.02.1968 a cumpărat de la autoarea pârâților A. A., titulara dreptului de proprietate a terenului si construcțiilor, construcții situate pe suprafața de teren de 250 mp. situat la locul menționat în petitul acțiunii.
Întrucât, . într-o zonă care a fost cooperativizată, suprafața de teren eferentă construcțiilor a fost trecută în proprietatea statului. La apariția Legii nr. 18/1991, când s-au restituit proprietățile, au încheiat acest schimb tacit cu autoarea pârâților, el primind in proprietate suprafața de 2.500 mp. teren aferentă construcțiilor situat la locul „Lanul M.”, iar în schimbul acestei suprafețe a predat autoarei pârâților suprafața de 0,26 ha teren situată la locul „Dealul Crucii”.
La momentul întocmirii titlurilor de proprietate s-a avut ca punct de referință registrele agricole din anii 1958-1962, aceste suprafețe de teren fiind înscrise în titlul fiecăruia, așa cum a fost si înscrierea în registrul agricol si nu potrivit schimbului tacit care a fost încheiat între părți, dar în fapt fiecare a stăpânit terenurile conform schimbului.
A precizat că autoarea pârâților a decedat la data de 17.11.1999 însă cât a trăit nu au avut probleme referitoare la posesia terenurilor.
A susținut reclamantul că problemele au început de aproximativ 2 ani, moment în care pârâții au vândut o suprafață mare de teren ce se învecinează cu terenul în litigiu, având o ofertă de cumpărare si pentru terenul deținut de el.
Ca urmare a acestui fapt, în anul 2012 pârâții s-au îndreptat împotriva sa cu o acțiune în revendicare, dosarul fiind pe rolul instanței.
Suprafața de teren care a predat-o în schimb (0,26 ha, situat la locul numit „Dealul Crucii”) este deținută de către pârâta C. M., iar potrivit contractului de partaj nr. 2364/12.08.2010, suprafața de 2.500 mp. teren situată la locul „Dealul M.” a fost atribuită tot in lotul acestei pârâte. Prin formularea unei acțiuni în revendicare împotriva sa, nu s-a urmărit decât o îmbogățire a acesteia.
In drept,reclamantul a invocat disp. Legii nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare, 1763 – 1765 Cod civil, art. 111 Cod pr. civilă.
Legal citată, C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.30-31 dosar) prin care a solicitat instanței ca judecarea cauzei să fie făcută în contradictoriu cu C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bunesti, de la care se pot solicita relații cu privire la acțiunea formulată de reclamant si întocmește documentația necesară emiterii titlului de proprietate.
C. Comunală Bunesti a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.32-33 dosar).
Referitor la capătul de cerere privind anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele A. A. a făcut următoarele precizări:
In fapt, prin cererea de chemare in judecată, acesta a cumpărat in perioada cooperativizării (1968) de la autoarea pârâților A. A. (in prezent decedată) o casă edificată pe o suprafață de 250 mp. situată pe raza loc. Bunesti, jud. Suceava, la locul numit „Lanul M.”.
A precizat că la acea dată reclamantul a cumpărat de la proprietar, A. A., doar construcția, terenul aferent curți-construcții trecând în proprietatea statului potrivit prevederilor art. 36 din legea nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare si art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localităților urbane si rurale, dobânditorul construcției, în cauză reclamantul primind din partea statului dreptul de folosință asupra terenului ocupat de curți-construcții. Probabil că la acea dată, numitul C. D., fiind membru cooperator, a primit ca lot de folosință pentru nevoile gospodărești si amenajarea grădinii si terenul aflat in vecinătatea casei în limitele prevăzute de fostul CAP.
La apariția Legii 18/1991, reclamantul s-a înțeles cu autoarea pârâților, A. A., asupra unui schimb de teren, sens în care acesta a predat terenul in suprafață de 2.600 mp. la „Dealul Crucii” primind in schimb 2.500 mp. teren arabil si curți-construcții la locul „Lanul M.”. Înțelegerea părților nu s-a materializat la acea dată într-un înscris, însă din declarațiile reclamantului, a reieșit că fiecare a stăpânit terenul conform schimbului intervenit între părți.
A susținut pârâta că, tot din declarațiile reclamantului a reieșit că după decesul numitei A. A., între părți au apărut neînțelegeri, moștenitorii acesteia nu au mai recunoscut schimbul intervenit între acesta si defunctă, reclamantul fiind acționat in judecată pentru revendicare.
A solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul având ca obiect revendicare.
De asemenea, a susținut că este prematur a se pronunța asupra anulării parțiale a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele A. A. până la soluționarea capătului de cerere privind constatarea schimbului.
A solicitat disjungerea cererii accesorii privind anularea titlului de proprietate si suspendarea judecării acesteia.
Pârâții C. M. R. I. si A. Gh. V. au formulat si depus la dosar întâmpinare (f.37) prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată si inadmisibilă.
Au susținut că între reclamant si autoarea lor nu a existat vreo intenție în încheierea unui schimb de terenuri, cu privire la suprafețele de teren în speță, în mod tacit, fără întocmirea unui înscris în acest sens. Nu există un contract de schimb autentic ori cel puțin un înscris sub semnătură privată.
Au mentionat că în titlul de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele A. A. este înregistrat la locul „lanul M.” 1,00 ha teren care a fost împărțit în două parcele de cate 0,50 ha pentru moștenitorii C. M. si R. I., prin contractul de partaj autentificat sub nr. 2364/12.08.2010 la BNP P. A. din Suceava.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care are ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele A. A. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru că nu justifică un interes legitim.
Pe fond, au considerat că acest capăt de cerere trebuie respins ca nefondat.
Pârâții A. Gh. V. si R. I. au invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu sunt proprietarii parcelei de 2.500 mp. teren pretinsă a fi făcut obiectul schimbului.
C. Comunală Bunesti de aplicare a L. F. F. a formulat si depus la dosar răspuns la intâmpinare (f.45,46 dosar) prin care a arătat că înțelegerea părților nu s-a materializat la acea dată într-un înscris, însă fiecare a stăpânit terenul conform înțelegerii, neexistând probleme referitoare la posesia terenurilor în timpul vieții autoarei pârâților.
Neînțelegerile au apărut după decesul autoarei pârâților – A. A., moștenitorii acesteia nu au mai recunoscut efectuarea tacită a schimbului de terenuri.
A apreciat că nu este dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru că nu justifică un interes legitim în cel de-al doilea capăt de cerere privind anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 emis pe numele A. A., întrucât reclamantul justifică un interes legitim, personal si direct dat fiind faptul că folosul pe care-l urmărește prin primul capăt de cerere si anume constatarea schimbului îl îndreptățește să ceară anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993 în sensul excluderii suprafeței de 2.500 mp. la locul „Lanul M.” în situația în care instanța de judecată va constata schimbul si-i va fi atribuită această parcelă.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții A. Gh. V. si R. I., pârâta a apreciat că nu este dată această excepție si prin urmare a solicitat respingerea acesteia.
A precizat că, într-adevăr, prin partaj i-a fost atribuită suprafața de 2.500 mp. teren la locul „Lanul M.”, solicitată la schimb de reclamant, pârâtei C. M., dar terenul de 2.600 mp. la locul „Dealul Crucii” oferit la schimb de reclamant a intrat în coproprietatea moștenitorilor după autoarea A. A., respectiv: C. M., Rapan I. si A. Gh. V..
Prin urmare, toți cei trei pârâți au calitate procesuală pasivă, existând identitate între persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți si cei care sunt subiecți pasivi în raportul juridic dedus judecății. Hotărârea care se va pronunța trebuie să fie opozabilă acestora.
Reclamantul C. D. a formulat si depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.47-48 dosar).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți, a arătat că potrivit legii, o acțiune civilă poate fi introdusă numai dacă reclamantul pretinde un drept împotriva persoanei chemate în judecată sau invocă un interes legitim. Așadar una din condițiile de exercitare a oricărei acțiuni civile este interesul.
In speță, reclamantul a susținut că își apără interesul său, atâta vreme cât prin admiterea capătului de cerere ce privește constatarea schimbului, acest teren intră in proprietatea sa.
A invocat disp. art. 3 alin. (2) din legea nr. 169/1997, potrivit căruia, nulitatea actelor de constituire sau reconstituire poate fi invocată de primar, prefect, procuror sau alte persoane care justifică un interes legitim. Astfel de persoane sunt acelea care au fost prejudiciate prin actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Atâta timp cât a invocat un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, reclamantul a considerat că are si un folos practic în urma anulării titlului de proprietate.
Față de excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții A. Gh. V. si Rapan I., reclamantul a susținut că această excepție este dată doar în ceea ce privește capătul de cerere care vizează constatarea schimbului însă nu si față de capătul de cerere ce vizează anularea parțială a titlului de proprietate. Acest titlu este emis pe numele autoarei pârâților A. A. iar, judecarea acestui capăt de cerere se face in contradictoriu cu toți moștenitorii.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 10 mai 2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. V. și Pâpan I. si cererea de disjungere a capătului de cerere privind anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/1993.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 19 iunie 2013 instanța a respins cererea de conexare a cauzei formulată de C. L. de aplicare a L. F. F. Bunesti.
Prin sentința civilă nr. 1959 din data de 18 noiembrie 2013, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea civilă având ca obiectacțiune în constatare, privind pe reclamantul C. Gh. D., în contradictoriu cu pârâții: C. M., R. I., A. Gh. V., C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar – Bunești.
A constatat că între C. D. si A. A. a intervenit un contract de schimb primul cedând suprafața de 2.600 mp. teren extravilan situată în . la locul „Dealul Crucii” pentru suprafața de 2.500 mp. teren curți construcții si arabil situată în . la locul „Lanul M.”.
A dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178 din 30.11.1993 emis pe numele A. A. în sensul excluderii suprafeței de 2.500 mp. teren curți-construcții și arabil situată în . la locul „Lanul M.”.
A obligat pârâții C. M., R. I. si A. V. să plătească, în solidar reclamantului suma de 1.671 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit procesului verbal încheiat în data de 23.02.1968, reclamantul C. Gh. D. a cumpărat de la autoarea pârâților A. A., titulara dreptului de proprietate a terenului si construcțiilor, construcții situate pe suprafața de teren de 250 mp. situat la locul menționat în petitul acțiunii.
Întrucât, . într-o zonă care a fost cooperativizată, suprafața de teren eferentă construcțiilor a fost trecută în proprietatea statului. La apariția Legii nr. 18/1991, când s-au restituit proprietățile, au încheiat acest schimb tacit cu autoarea pârâților, el primind in proprietate suprafața de 2.500 mp. teren aferentă construcțiilor situat la locul „Lanul M.”, iar în schimbul acestei suprafețe a predat autoarei pârâților suprafața de 0,26 ha teren situată la locul „Dealul Crucii”.
La momentul întocmirii titlurilor de proprietate s-a avut ca punct de referință registrele agricole din anii 1958-1962, aceste suprafețe de teren fiind înscrise în titlul fiecăruia, așa cum a fost si înscrierea în registrul agricol si nu potrivit schimbului tacit care a fost încheiat între părți, dar, în fapt, fiecare a stăpânit terenurile conform schimbului.
Autoarea pârâților a decedat la data de 17.11.1999 însă cât a trăit nu au avut probleme referitoare la posesia terenurilor, iar problemele au început de aproximativ 2 ani, moment în care pârâții au vândut o suprafață mare de teren ce se învecinează cu terenul în litigiu, având o ofertă de cumpărare si pentru terenul deținut de el.
Suprafața de teren care a predat-o în schimb (0,26 ha, situat la locul numit „Dealul Crucii”) este deținută de către pârâta C. M., iar potrivit contractului de partaj nr. 2364/12.08.2010, suprafața de 2.500 mp. teren situată la locul „Dealul M.” a fost atribuită tot în lotul acestei pârâte, acțiunea fiind admisă așa cum a fost formulată.
Având în vedere că pârâții C. M., R. I. si A. V. au căzut în pretențiile reclamantului,instanța i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. M. prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia contractelor de schimb, dar și ale legii fondului funciar, iar prin rejudecarea cauzei să se respingă acțiunea ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
Hotărârea recurată este netemeinică, nelegală și dată fără aplicarea legii atât în materia contractelor (inclusiv de schimb), cât și în materia fondului funciar.
A arătat că primul motiv de recurs îl constituie faptul că instanța de judecată nu a motivat în drept hotărârea nici cu privire la capătul de cerere privind schimbul și nici cu privire la capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate.
Este inadmisibil ca un judecător să pronunțe o hotărâre judecătorească fără a arăta prevederile legilor și ale articolelor în baza cărora și-a întemeiat soluția.
Așa cum arată considerentele sentinței recurate, soluția reprezintă o apreciere subiectivă și pertinentă pentru reclamant din partea instanței, lipsită fiind de suport legal.
Practic, în calitate de recurentă, nu a putut critica această hotărâre sub aspectul temeiului de drept în care a fost dată pentru că nu există.
Așa cum a arătat și în întâmpinare, între mama sa și reclamant nu a existat un schimb de terenuri încheiat nici printr-o convenție tacită și nici printr-un act de schimb sub semnătură privată și nici măcar o intenție în acest sens.
Cu excepția procesului verbal din anul 1968 când mama sa i-a vândut casa reclamantului, iar terenul de 250 mp a trecut la stat, nu a mai existat nicio altă convenție între ea și reclamant.
In mod greșit instanța a reținut că „la apariția Legii nr. 18/1991, când s-au restituit proprietățile au încheiat acest schimb tacit cu autorul pârâților", pentru că nu a existat nicio dovada in acest sens, nici scrisă și nici orală.
Faptul că mama ei și ulterior ea a ținut terenul reclamantului de la „Dealul Crucii", iar el pe cei de la „Lanul M." a reprezentat doar o înțelegere temporară, anuală și nicidecum o convenție de schimb.
Acest lucru a fost dovedit și prin faptul că de 3 ani de zile nu mai are posesia terenului de la „Dealul Crucii", acesta fiind în posesia reclamantului.
A mai arătat și faptul că impozitu1 pentru terenul său de la „Lanul M." l-a achitat ea în fiecare an și nu reclamantul.
Hotărârea este greșită și sub aspectul că niciuna dintre parcele nu a fost identificată în spațiu cu privire la vecinătăți, mărimea laturilor (lungime, lățime), etc.
Instanța nu a știut sau nu a vrut să știe, deși apărătorul său a precizat la dezbaterile în fond, că dispozițiile privitoare la vânzare se aplică în mod corespunzător și schimbului potrivit art. 1764 alin. (1) Cod civil.
Instanța era obligată să verifice dacă în speță erau îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea contractului prevăzute de art. 1179 Cod civil, precum și forma de încheiere a acestuia prevăzută de același text normativ, dar nu a făcut-o.
Instanța a greșit, dacă nu chiar a făcut un abuz prin anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178/30.11.1993 cu privire la 2500 mp (fără localizare), pentru că i-a luat acest teren, fără ca altcineva să fie proprietarul acestuia, nici măcar reclamantul.
Sub acest aspect a solicitat ca instanța de recurs să examineze și încheierile prin care instanța de fond i-a respins excepțiile invocate.
De asemenea, sentința recurată a fost greșită și sub aspectul cheltuielilor de judecată pentru că potrivit art. 1765 cod civil părțile suportă în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb.
În drept, a invocat disp. art. 299, art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 3041 Cod pr. civ. (vechi), ori 274 Cod pr. civ.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate ca temeinica si legala.
În motivare a arătat că sentința recurata este temeinica motivat de faptul ca instanța de fond in mod corect a reținut ca intre părți a intervenit acest schimb de terenuri, situație ce nu poate fi acceptata de către pârâții din prezenta cauza.
Potrivit depoziției martorului B. C. audiat in cauză, a rezultat cu certitudine ca acest schimb de terenuri s-a materializat de la data restituirii proprietăților, fiecare deținând suprafața de teren pe care a oferit-o in schimb, deși la reconstituire s-a avut ca punct de referința registrele agricole din anii 1958-1962, aceste suprafețe de teren fiind înscrise in titlul fiecăruia așa cum a fost si înscrierea in registrul agricol si nu potrivit schimbului tacit care a fost încheiat între părți.
De asemenea, C. Comunala Bunesti de aplicare a legii fondului funciar, prin întâmpinare a confirmat susținerea sa in sensul ca „la apariția Legii 18/1991, reclamantul s-a înțeles cu autoarea pârâților A. A. asupra unui schimb de teren sens în care acesta a predat terenul in suprafața de 2.600 mp la Dealul Crucii, primind la schimb 2.500 mp teren arabil si curți-construcții la locul Lanul M.".
S-a susținut de asemenea in recurs că pârâții nu dețin terenul primit la schimb, aspect ce nu poate fi reținut de către instanța întrucât atât din raportul de expertiza depus la dosarul de fond, însușit de către pârâți, cat si din depozițiile martorilor audiați, a rezultat ca aceștia dețin în acest moment ambele suprafețe de teren atât cea din Dealul Crucii, cât si cea de la Lanul M..
Așa cum a arătat si la instanța de fond, problemele au început de aproximativ doi ani, moment în care pârâții au vândut o suprafața de teren ce se învecinează cu terenul in litigiu, având o oferta de cumpărare si pentru terenul deținut de către el.
Ca urmare a acestui fapt, in anul 2012 pârâții s-au îndreptat împotriva sa cu o acțiune in revendicare, dosarul fiind in acest moment suspendat la Tribunalul Suceava.
Cu privire la excepțiile invocate de către pârâți, a apreciat ca în mod corect instanța le-a respins, pentru motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare formulat la instanța de fond.
C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Bunești a înaintat la dosar adresa nr. 190/4.02.2014 prin care a arătat că și-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinare și răspuns la întâmpinarea formulată de reclamant, depuse la instanța de fond la termenele de judecată din 8.04.2013 și 10.05.2013 (f. 32-33, 45-46).
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.261 pct.5 c.p.c. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Este real că motivarea hotărârii nu presupune un răspuns detaliat la toate argumentele părților însă se impune ca solicitările părților să fie efectiv examinate de către instanță aceasta având obligația de a analiza și răspunde solicitărilor esențiale ale părților.
Din examinarea conținutului considerentelor hotărârii atacate se constată că prima instanță nu a respectat nici una din cerințele acestui text.
Motivarea se rezumă doar la a se reține că la apariția Legii nr. 18/1991, când s-au restituit proprietățile, reclamantul a încheiat un schimb tacit cu autoarea pârâților, el primind in proprietate suprafața de 2.500 mp. teren aferentă construcțiilor situat la locul „Lanul M.”, iar în schimbul acestei suprafețe a predat autoarei pârâților suprafața de 0,26 ha teren situată la locul „Dealul Crucii”, părțile deținând terenul potrivit acestei înțelegeri, fără însă a se indica probele care dovedesc situația de fapt reținută de instanță în condițiile în care pârâta a contestat existența convenției de schimb invocată de reclamant.
Soluția nu este motivată în drept și nu s-a arătat valoarea juridică a convenției reținută ca fiind încheiată de părți, respectiv contract de schimb sau antecontract de schimb, și în funcție de calificarea dată nu s-au verificat condițiile prevăzute de lege pentru valabilitatea fiecărui act.
De asemenea, prin hotărârea recurată s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 178 din 30.11.1993 emis pe numele A. A. în sensul excluderii suprafeței de 2.500 mp teren curți-construcții și arabil situată în . la locul „Lanul M.”, însă în considerente nu se regăsește motivarea în fapt.
Soluția nu este motivată nici în drept și nu cuprinde o analiză a condițiilor prevăzute de lege pentru a exercita o acțiune în anulare titlu de proprietate.
Or, conform art.105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Cum, în speță, vătămarea recurentei este evidentă, actul îndeplinit cu nerespectarea condițiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este nul în ceea ce o privește și atrage incidența sancțiunii nulității.
Nulitatea hotărârii fiind echivalentă necercetării fondului, în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a și a III-a din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat și va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării fondului, instanța va verifica pe baza probelor administrate sau care se vor administra existența contractului/antecontractului de schimb și condițiile de valabilitate prevăzute de lege.
În privința cererii de anulare titlu de proprietate, instanța va avea în vedere că reclamantul își poate justifica dreptul la acțiune numai dacă pentru terenul în litigiu are reconstituit/constituit dreptul de proprietate, motiv pentru care se vor efectua verificări în acest sens.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta C. M., domiciliată în Suceava, ., ., . civile nr. 1959 din data de 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul C. Gh. D., domiciliat în loc. Bunești, jud. Suceava și pârâții R. I., A. Gh. V., domiciliați în .. Moara, jud. Suceava, C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Suceava și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Bunești.
Casează sentința civilă nr. 1959/18.11.2013 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. L.A.
Judecător fond C. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./06.05.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Hotărâre din 21-03-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
