Obligaţie de a face. Decizia nr. 2191/2012. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 2191/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-11-2012 în dosarul nr. 2191/2012

Dosar nr._ obligația de a face

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2191/2012

Ședința publică de la 13 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător M. T.

Judecător C. M.

Grefier L. S. Ș.

Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții G. I., G. V. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 5943/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr,_, pârâte intimate fiind C. C. DE A. A L. F. F. MOARA, P. C. - PREȘEDINTE AL C. C. DE A. A L. F. F. MOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul G. I. asistat de avocat G. M., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că prin serviciul arhivă s-a depus întâmpinare de către pârâta C. Locală de fond funciar Moara; se comunică un exemplar apărătoarei recurenților

Apărătoarea recurenților depune împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat.

Întrebată fiind, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.

Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat G. M. pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a acțiunii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată conform motivelor; cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

INSTANȚA

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 10 ianuarie 2011, reclamanții G. I., G. V. și G. M. au chemat în judecată pe pârâta C. C. de A. a L. F. F. Moara, pentru obligarea acesteia de a pune efectiv în posesie reclamanții cu suprafața de 7.500 mp teren arabil intravilan, situat în tarlaua ,,Putrida”, teren pentru care li s-a reconstituirii dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 1122/1995. De asemenea, solicită obligarea primarului, în calitate de președinte al Comisie de Fond F. la plata sumei de 100 lei/zi cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la punerea efectivă în posesie, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că prin titlul de proprietate nr. 1122/1995, s-a reconstituit dreptul de proprietate, printre altele, și cu privire la suprafața de 7500 mp teren arabil intravilan, în tarlaua ,,Putrida”, în favoarea moștenitorilor lui M. S.. Prin sentința civilă nr. 6605 din 5.12.2001 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 682/R/2000, definitivă prin decizia civilă nr. 83 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1673 din 24.10.2005 a Curții de Apel Suceava, li s-a atribuit reclamanților, în indiviziune, suprafața de teren indicată mai sus, identică cu trupul 10 din expertiza efectuată de către expert Alexandrov P. în acțiunea de partaj. Prin același raport de expertiză s-a concluzionat că suprafața de 7.500 p de la locul numit ,,Putrida” înscrisă în titlul de proprietate nr. 1122/1995 măsoară în realitate doar 4.468 m.p., diferența neregăsindu-se în teren.

Mai arată aceștia că, conform disp. art. 14 alin.2 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie trebuie să se realizeze pe fostul amplasament, atunci când acest lucru este posibil. Deci, punerea în posesie nu s-a realizat în conformitate cu disp. art. 27 alin.1 din Legea 18/1991, respectiv prin efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit. De asemenea, punerea în posesie nu s-a realizat cu respectarea disp. art. 5 și 33 din regulamentul de aplicarea a L. nr. 18/1991.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 64, art. 14 și art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Reclamanții a anexat cererii de chemare in judecata copia titlului de proprietate nr. 1122/1995, copia sentinței civile nr. 6605/2001 a Judecătoriei Suceava, copia deciziei civile nr. 1002/2010 a Tribunalului Suceava, copia procesului-verbal de punere în posesie și copia adresei C. Locale Moara.

Deși legal citată, pârâta C. C. de Fond F. Moara nu s-a prezentat în instanță dar a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu se știe în ce mod reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului M. S. au ,,reușit” să înscrie în titlul de proprietate nr. 1122/10.10.1995 suprafața de 7.500 m.p. teren situat în tarlaua ,,Putrida” când în realitate pe acel amplasament au avut doar 4468 m.p. teren.

Deși legal citat, pârâtul P. C. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 5943/16.12.2011, Judecătoria Suceava a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanților G. I., G. V. și G. M. li s-a reconstituit, în calitate de moștenitori după defunctul M. S. dreptul de proprietate pentru suprafața de prin TP. nr. 1122/1995. Printre suprafețele cuprinse în titlul de proprietate menționat se găsește și suprafața de 7.500 mp teren arabil intravilan, situat în tarlaua ,,Putrida” ce face obiectul prezentului litigiu (f.5).

În baza TP. nr. 1122/1995 s-a procedat la partajarea averii după defunctul M. S., prin sentința civilă nr. 6605 din 5.12.2001 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 682/R/2000, definitivă prin decizia civilă nr. 83 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1673 din 24.10.2005 a Curții de Apel Suceava dispunându-se ieșirea din indiviziune și atribuirea în lotul reclamanților- moștenitori suprafața de 7.500 mp teren arabil intravilan, situat în tarlaua ,,Putrida” (f.6-11).

Reclamanții au afirmat că prin expertiza efectuată de către expert Alexandrov P. în acțiunea de partaj s-a concluzionat că suprafața de 7.500 mp. de la locul numit ,,Putrida” înscrisă în titlul de proprietate nr. 1122/1995 măsoară în realitate doar 4.468 m.p., diferența neregăsindu-se în teren si au solicitat, pe cale de consecință, obligarea pârâtei C. comunală de aplicare a L. fondului funciar Moara, de a-i pune efectiv în posesie cu suprafața menționată sub sancțiunea daunelor cominatorii.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991 modificată și republicată, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Condiția esențială pentru admiterea acțiunii reclamantei o reprezintă pasivitatea comisiei locale ori refuzul nejustificat al acesteia de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin în virtutea legii.

Cu toate acestea, instanța a reținut că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață pe care o solicită în acest sens întocmindu-se atât procesul verbal de punere în posesie, cât și TP. nr. 1122/1995 (f.12).

Conform art. 27 din Legea nr. 18/1991 și art. 75 din HG nr. 890/2005, emiterea titlurilor de proprietate are loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, operațiuni care se efectuează de către comisiile locale. Potrivit art. 36 din HG nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbal de punere în posesie și schițele terenului, comisia județeană emite titlurile de proprietate.

Reclamanții au susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a măsura corespunzător suprafața de teren ce le-a fost atribuită din moment ce în raportul de expertiză efectuat în cadrul dosarului de partaj judiciar nr. 682/R/2000 s-a constatat că lipsește o mare parte din teren.

Instanța a constatat că într-adevăr, procesul verbal de punere în posesie nu cuprinde pe verso schițe sau planuri a terenurilor cuprinse în TP. nr. 1122/1995. Cu toate acestea, din anul 1995 până în anul 2005 când s-a soluționat irevocabil dosarul de partaj în care s-a constatat lipsa terenului s-au scurs 10 ani timp în care s-ar fi putut petrece numeroase fapte sau acte juridice care să explice lipsa terenului.

Pe de altă parte, reclamanții au invocat, practic, propria culpă deoarece procesul verbal de punere în posesie întocmit în favoarea lor este însușit de către aceștia și le este opozabil. În măsura în care aceștia constatau, la momentul punerii în posesie că nu dețin întreaga suprafață de teren ce este menționată pe acte aveau posibilitatea de a se adresa cu plângere la instanța de judecată, conform art. 53 din Legea fondului funciar, împotriva respectivului proces verbal.

Instanța a subliniat că legile fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de fond funciar care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile, deoarece reclamanții, nu s-au prevalat de calea ce le era recunoscută de lege și cu respectarea termenelor prevăzute de lege.

Prin urmare, reclamanții nu pot obține obligarea comisiei la punerea efectivă în posesie pentru o suprafață cu care au fost odată puși în posesie, recurgând la acest mijloc procesual pentru a ocoli procedura plângerii prevăzută de Legea nr. 18/1991.

În concordanță cu prevederile art. 64 alin .2 din Legea nr. 18/1991 dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță”.

În contextul în care comisia locală de fond funciar a făcut demersuri atât pentru emiterea unui titlu de proprietate, cât și pentru punerea în posesie prin întocmirea procesului verbal în acest sens încă din anul 1995 în favoarea reclamanților și față de modul de soluționare al capătului principal de cerere, instanța a respins cererea având ca obiect „obligația de a face-punere în posesie sub sancțiunea daunelor cominatorii” formulată de reclamanții G. I., G. V. și G. M., în contradictoriu cu C. comunală de aplicare a L. fondului funciar Moara și P. C. – președinte al C. comunale de fond funciar Moara, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, au arătat că prima instanță nu a avut în vedere fișa procesului verbal de punere în posesie care nu este semnată la rubrica „au primit” și care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr. 1122/1995astfel că, în mod greșit s-a reținut că și-au însușit acest înscris.

De asemenea, a fost ignorat faptul că ei nu au avut cunoștință de acest proces-verbal până la soluționarea recursului în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava, la data de 14.06.2010.

Au criticat și interpretarea greșită a cererii pe care au formulat-o reținându-se ocolirea procedurii plângerii prealabile și pasivitatea lor deși acțiunea a fost declanșată imediat soluționării ieșirii din indiviziune, lipsa suprafeței de teren pentru care se solicită punerea în posesie fiind găsită ulterior, cu ocazia măsurătorilor făcute în aceea cauză.

Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.

Astfel, titlul de proprietate în baza căruia s-a făcut ieșirea din indiviziune a fost emis în anul 1995.

Potrivit art. 22 din Legea 18/1991, cu modificările ulterioare, procesul verbal de punere în posesie este anterior emiterii titlului de proprietate, întocmindu-se ca urmare a acceptării amplasamentului și suprafeței de către cel îndreptățit.

Faptul că procesul verbal de punere în posesie depus la dosar nu conține semnătura titularilor dreptului nu poate constitui o dovadă a neînsușirii de către aceștia a suprafeței înscrise în acest act, întrucât titlul de proprietate emis în baza lui nu a fost contestat sub aspectul vecinătăților și a constituit probă în cauza pentru ieșire din indiviziune.

Din această perspectivă s-a reținut de către prima instanță faptul că în cauză petenții își invocă propria culpă, acceptând titlul de proprietate fără o măsurare în teren a suprafeței înscrise, cu vecinătăți bine determinate.

De altfel, din considerentele deciziei civile nr. 1002/17.06.2010 a Tribunalului Suceava, rezultă că în concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în acea cauză, nu au putut fi identificate proprietățile înscrise în titlul de proprietate al reclamanților tocmai pentru că vecinătățile nu corespuns realității din teren.

Cum, în cauză, reclamanții nu au urmat procedura specială a L. 18/91 pentru a dovedi dreptul de proprietate al autorilor lor și pentru suprafața de teren neidentificată, în mod corect prima instanță a respins cererea pentru obligarea pârâtei de a proceda la punerea lor în posesie pentru o suprafață înscrisă în titlul de proprietate necontestat.

Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod pc. civilă, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanții G. I., G. V. și G. M., domiciliați în comuna Moara, .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5943/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pârâte intimate fiind C. C. DE A. A L. F. F. MOARA, P. C. - PREȘEDINTE AL C. C. DE A. A L. F. F. MOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2012.

Președinte,

D. D.

Judecător,

M. T.

Judecător,

C. M.

Grefier,

L. S. Ș.

Red. T.M.

Jud. M. L./Tehnored. S.L./2 ex/14.01.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2191/2012. Tribunalul SUCEAVA