Partaj judiciar. Decizia nr. 1404/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1404/2015
Dosar nr._ - partaj judiciar – ieșire din indiviziune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1404
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 NOIEMBRIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta P. A. M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.1590 din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți GAFIȚIUC M., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, J. F., domiciliată în ., nr. 1605, jud. Suceava, G. I. M. ȘI G. (fostă I.) M. L., ambii domiciliați în ., jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă asistată de avocat I. A. și pârâții intimați G. I. M. și G. (fostă I.) M. L. asistați de avocat ales R. O. și pârâta intimată J. F., lipsă fiind intimata pârâtă Gafițiuc M..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.130, 131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că apărătorii părților apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că prezentul apel este legal timbrat, întrucât la fila 17 este depusă chitanța . nr._ din data de 10.09.2015 în cuantum de 50 lei aferentă apelului promovat în cauză, sens în care se ia act de achitarea taxei judiciare de timbru, se constată apelul legal timbrat și se dispune anularea acesteia.
Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a av. irimescu A. pentru apelanta reclamantă, constată că la fila 7 este depusă împuternicirea avocațială de reprezentare/asistare a reclamantei în instanță apreciind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.
Totodată avocat R. O. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării/asistării în instanță a intimaților G. I. și G. M. L. instanță apreciind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță ( fila 47).
De asemenea, instanța constată că la dosar, în termen procedural a fost depusă întâmpinări de către intimata J. F. (fila 25) precum și de către intimații G. I. M. și G. M. (filele 28-29) și că partea apelantă a formulat răspuns la întâmpinări ( filele 36,37).
Instanța acordă apoi cuvântul pe probe.
Avocat I. A. precizează că solicită încuviințarea probelor care au fost administrate la instanța de fond precum și înscrisurile depuse în apel cu titlul de practică judiciară odată cu răspunsul la întâmpinare.
Avocat R. O. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la instanța de fond precum și administrarea probei cu martori dacă partea adversă înțelege să solicite administrarea acestei probe, însă având în vedere că nu s-a solicitat administrarea acestei probe se renunță la ea.
Instanța în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV va admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, după care, văzând că în susținerea motivelor de apel sau în apărare nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cercetarea judecătorească încheiată iar în baza art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei în fond, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Avocat I. A. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului pentru motivele invocate pe larg în petit precum și în răspunsul la întâmpinări depuse la dosar.
În esență arată că acțiunea era admisibilă întrucât ea deține terenul și îl are în posesie, ., fiind bine individualizată, motiv pentru care a solicitat a se constata dreptul său de proprietate pentru terenul în îngrăditură.
Apreciază că acțiunea de drept similară a fost tranșată în doctrina și practica judiciară pe cale de consecință instanța de fond trebuind să admită și cel de-al doilea capăt de cerere.
Din probele administrate rezultă fără nici un dubiu că urmare a întabulării nelegale reclamanta este amenințată de pârâți cu distrugerea construcțiilor.
Totodată, în documentația eliberată intimaților s-a reținut că, construcția este ridicată pe terenul apelantei.
În cauză a fost admisă la fond administrarea probei cu expertiză și înscrisuri din care a rezultat faptul că întabularea intimaților este greșită.
Situația juridică nu corespunde cu situația actuală a terenului, apelanta având formulată și o acțiune de demolare a gardului și construcției ridicate pe terenul său.
În consecință, solicită admiterea apelului, evocarea fondului de către instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la filele 48,49 dosar.
Avocat R. O. pentru intimații pârâți G. I. și G. M. L. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în ceea ce privește suprafața pe care o deține în prezent J. F. a fost dobândită în baza actului de partaj voluntar ce a avut loc între reclamantă și primii doi pârâți, din 11 aprilie 2007, pe lângă suprafața de 0,36 ha, primiți prin acel partaj mai are în proprietate și suprafața de 250 mp teren, aflat sub construcții și obținuți în baza sentinței civile 1462/1989 a Judecătoriei Rădăuți, teren ce face corp comun cu cel aflat în litigiu.
P. G. I. – M. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă și a arătat că în fapt, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2832 autentificat în data de 13 august 2008 de către BNP M. A.,el este proprietarul terenului în suprafață de 3600 m.p. teren arabil, înscris în Cartea Funciară nr._ (nr. CF vechi 259), cu număr cadastral 404, ulterior a vândut jumătate din această suprafață de teren, respectiv suprafața de 1800 m.p. numitei G. M. - L., fostă I., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1229 din 11 octombrie 2012.
Este de reținut că pârâtul că este un cumpărător de bună credință, vânzătoarea era proprietara suprafeței de teren pe care a cumpărat-o, intrând în proprietatea acesteia în baza titlului de proprietate nr. 1041/11.09.1995 și a certificatului de moștenitor nr. 8/26.02.1999. Suprafața de 3600 m.p. pe care a cumpărat-o acesta și i-a fost atribuită numitei Gafițuc M., în urma actului de partaj autentificat sub nr. 788 din data de 11 aprilie 2007, mai mult de atât apelanta a consimțit la intabularea dreptului de proprietate a imobilului pe numele său.
De altfel, reclamanta deține întreaga suprafață de teren din partajul voluntar și chiar mai mult, așa după cum a rezultat și din concluziile raportului de expertiză făcut la fond.
Cu privire la întabulare intimații arată că acesta nu s-a făcut pe terenul apelantei,acesteia nu i s-a luat nimic din terenul său.
Intimații au apreciat că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și corectă și că nu este dat nici un motiv pentru ca reclamanta să poată solicita radierea intabulărilor din cartea funciară. Intabularea s-a făcut în baza unor acte legale, care corespund situației juridice actuale a terenului fiind făcută în condițiile existenței unui partaj valabil încheiat, în formă autentică, așa cum o cer dispozițiile legale în vigoare.
În consecință solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 50.
Pârâta intimată J. F. soliită a se lua act de faptul că ea este mulțumită de sentința civilă pronunțată de instanța de fond drept pentru care solicită menținerea acesteia cu consecința respingerii apelului promovat de apelantă.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 07 martie 2014, reclamanta P. A. – M. i-a chemat în judecată pe pârâții Gafițiuc M., J. Fervronia, G. I. – M. și G. M. – L. solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate dreptul său de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafață de 1000 m.p. cu categoria de folosință curți construcții, situat în ., județul Suceava, evidențiat pe titlul de proprietate nr.1041/1995, ca efect al actului autentic de partaj nr.788/2007, să dispună ieșirea din indiviziunea rămasă între dânsa și pârâtele Gafițuc M. și J. F. cu privire la terenul arabil în suprafață de 8000 m.p. evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1041/1995, situat în intravilanul comunei Grămești, satul Bălinești, județul Suceava, la locul numit „în grădină” între vecinii B. I., M. N, D. D și șosea, prin atribuirea loturilor conform întinderii părților convenite prin actul partaj nr.788/2007 și să dispună radierea înscrierilor succesive din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâților G. I. M. și G. M.-L. (fostă I.) și respectiv Gafițuc M. asupra imobilului cu numărul cadastral 404 din cartea funciară nr._ Grămești, județul Suceava ( nr. CF vechi 259), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamantă că, în fapt, prin titlul de proprietate nr.1041/1995 s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafața totală de 3,78 ha, situat pe raza comunei Grămești, satul Bălinești, județul Suceava, numiților G. Octav, J. F. (fostă G.) și Gafîțuc M.. G. Octav a încetat din viață în 1997, lăsând-o ca moștenitoare pe reclamantă, conform certificatului de moștenitor nr.8 din 25.02.1999.
La data de 11.04.2007 între reclamantă și pârâtele Gafîțuc M. și J. F. a intervenit un act de partaj parțial, în baza căruia și-au împărțit terenul din extravilan și parțial terenul din intravilan, în sensul că ea a primit suprafața de 1000 m.p. curți construcții din litigiu, astfel cum era aceasta delimitată prin împrejmuiri, dar cu privire la trupul de 8000 m.p. teren arabil situat la locul numit „în grădină” au stabilit doar întinderea drepturilor lor, fără a stabili și amplasamentele efective ale terenurilor ce li se cuvin fiecăruia, prin vecinătăți sau printr-o altă modalitate de identificare. Astfel în actul de partaj s-a consemnat că reclamanta primește 800 m.p., iar pârâtele Gafîțuc M. și J. F. primesc câte 3600 m.p. fiecare, din aceeași parcelă de 8000 m.p. teren arabil intravilan, la locul numit „în grădină”, între vecinii B. I., M. N, D. D și șosea, așa cum era evidențiată pe titlul de proprietate. Referitor la acest trup de teren din intravilan partajul nu a fost deci finalizat, prin atribuirea de loturi individualizate ca amplasament, actul de partaj nr.788/2007 neavând eficiența juridică a unei ieșiri din indiviziune.
Ulterior pârâta Gafițuc M. le-a vândut pârâților G. I. M. și G. M.-L. ( fostă I. înainte de căsătorie) suprafața de 3600 m.p. în cote de 1/ 2 pentru fiecare și, cu toate că aceasta nu era individualizată ca amplasament prin actul de partaj, și-au înscris succesiv drepturile în cartea funciară, cu privire la . 404 din CF_ Grămești, CF vechi 259.
Înscrierile în cartea funciară au fost însă greșit efectuate, datorită nefinalizării partajului pentru trupul de 8000 m.p. și stabilirii amplasamentului fiecărui lot în parte, în sensul că au fost încălcate limitele parcelei de 1000 m.p. cu categoria de folosință curți construcții proprietatea dânsei. Bazându-se pe aceste înscrieri incorecte sub aspectul identificării ternului la care aveau dreptul, pârâții G. ridică pretenții la o parte din terenul cu categoria de folosință curți construcții de 1000 m.p. pretinzând fără temei că le-ar aparține.
În consecință, prevalându-se de aceste pretenții nejustificate, numitul G. I., tatăl lui G. I. M., i-a distrus o porțiune de gard și o bucătărie de vară în care era construit un cuptor tradițional, motiv pentru care a formulat plângere penală, care se află încă în curs de cercetare, după ce, într-un prim ciclu procesual instanța de judecată a infirmat prima soluție a procurorului dată în cauză.
Cum în prezent deține suprafața de 1000 m.p. curți construcții, așa cum a făcut-o în toată această perioadă, fiind înregistrată în registrul agricol și plătind impozitul, solicită ca în contradictoriu cu pârâții să se constate dreptul său exclusiv de proprietate asupra acestui teren, dobândit în baza actului de partaj nr. 788/2007, precis individualizat în acesta și în titlul de proprietate prin categoria de folosință și delimitat în teren prin împrejmuiri. Acțiunea este admisibilă, interesul său constând în consolidarea dreptului care îi este contestat.
Referitor la trupul de teren de 8000 m.p. din intravilan, de la locul „în grădină” solicită să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea de loturi având întinderile stabilite în actul de partaj și ținându-se seama și de posesia exercitată în această perioadă de fiecare dintre ei.
Cum înscrierile succesive ale drepturilor pârâților Gafițuc M., G. I. M. și G. M.-L. (fostă I.) cu privire la . 404 din CF nr._ Grămești nu corespund situației juridice reale actuale a terenului, fiind făcută o identificare greșită în condițiile inexistenței unui partaj valabil a trupului de teren arabil de 8000 m.p., fiindu-i astfel afectată . m.p. curți construcții, solicită radierea acestor intabulări în baza art. 36 pct.4 din Legea nr. 7/1996.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 111 C. pr. Civ. de la 1865, pentru capătul de cerere în constatare, pentru consolidarea dreptului său de proprietate asupra parcelei de 1000 m.p. curți construcții, art. 728 C.civ. de la 1864 pentru capătul de cerere pentru ieșire din indiviziune și art. 36 pct.4 din Legea nr.7/1996, potrivit căruia rectificarea înscrierii în cartea funciară se poate cere de orice persoană interesată dacă aceasta nu mai este în concordanță cu situația juridică reală actuală a imobilului, pentru ultimul capăt de cerere.
Legal citat, pârâtul G. I. – M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni și a arătat că în fapt, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2832 autentificat în data de 13 august 2008 de către BNP M. A., este proprietarul terenului în suprafață de 3600 m.p. teren arabil, înscris în Cartea Funciară nr._ (nr. CF vechi 259), cu număr cadastral 404, ulterior a vândut jumătate din această suprafață de teren, respectiv suprafața de 1800 m.p. numitei G. M. - L., fostă I., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1229 din 11 octombrie 2012.
S-a mai arătat de către pârât că este un cumpărător de bună credință, vânzătoarea era proprietara suprafeței de teren pe care a cumpărat-o, intrând în proprietatea acesteia în baza titlului de proprietate nr. 1041/11.09.1995 și a certificatului de moștenitor nr. 8/26.02.1999. Suprafața de 3600 m.p. pe care a cumpărat-o dânsul și i-a fost atribuită, numitei Gafițuc M., în urma actului de partaj autentificat sub nr. 788 din data de 11 aprilie 2007, mai mult de atât aceasta a consimțit la intabularea dreptului de proprietate a imobilului pe numele său.
Actul de partaj voluntar invocat de către reclamantă este un act legal, fiind încheiat în formă autentică. Părțile, declarând în cuprinsul actului de partaj că nu au nici o pretenție de nici o natură una în contra alteia în legătură cu acest partaj.
În urma acestui act de partaj fiecare dintre părți intrând în stăpânirea de fapt și de drept a averii atribuită în urma încheierii actului, precum și la intabularea dreptului de proprietate.
Referitor la suprafața de 8000 m.p. teren arabil situate la locul numit „în grădină”, se poate observa clar, dincolo de orice dubiu faptul că au stabilit cu exactitate suprafața de teren care îi corespunde fiecărui copărtaș, respectiv numitei Gafițuc M. suprafața de 3600 m.p., suprafață care ulterior i-a fost vânduta dânsului, numitei J. F. suprafața de 3600 m.p. teren, iar reclamantei suprafața de 800 m.p. teren, în momentul de față reclamanta nu poate veni cu motivarea că referitor la acest trup de teren partajul nu a fost finalizat. Actul de partaja fost finalizat prin atribuirea de loturi individualizate ca amplasament, actul de partaj nr. 788/2007 având eficiența juridică a unei ieșiri din indiviziune.
Referitor la suprafața de 1000 m.p cu categoria de folosință curți - construcții și care îi aparține reclamantei, în mod eronat acesta afirmă că "ar ridica pretenții". Nu are nici o pretenție asupra nici unei părți din aceste teren. El are în proprietate și în posesie doar suprafața de 3600 m.p., nu are legătură cu terenul reclamantei. Acesta are formată o convingere greșită cum că ar avea o pretenție asupra terenului care îi aparține.
De asemenea, arată că s-a intabulat cu această suprafață de teren, este cumpărător de bună – credință și a cumpărat de la un proprietar. Cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege, spre a-i putea transmite proprietatea. Buna credință constă în convingerea cumpărătorilor, respectiv a dânsului care a încheiat un contract cu adevăratul proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului, aceste două condiții fiind îndeplinite în prezenta speță. A făcut toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar a (transmițătorului: verificarea înregistrărilor din Cartea Funciară, inclusiv a documentelor care au stat la baza acestei înscrieri, dânsul, a achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2832 un imobil liber de sarcini. publicitatea care se realizează prin intabularea la cartea funciară a oricărei sarcini sau acțiuni, asigură opozabilitatea dreptului, actului sau faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității.
De asemenea, conform art. 900 alin. 1 Cod Civil, ""Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei", iar art. 901 alin. 1 instituie prezumția calității de proprietar și de bună - credință a dobânditorului cu titlu oneros "oricine a dobândit cu bună credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui aci juridic cu titlul oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.""
Ulterior a construit pe acest teren, conform certificatului de urbanism nr. 44 din 10.10.2012 o locuință, anexe gospodărești, l-a împrejmuit, pentru care i-a fost eliberată autorizație de construcție și plătește toate laxele și impozitele pentru acest teren de când l-a cumpărat.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că nu este dat nici un motiv pentru ca reclamanta să poată solicita radierea intabulărilor din cartea funciară, intabularea s-a făcut în baza unor acte legale, care corespund situației juridice actuale a terenului fiind făcută în condițiile existenței unui partaj valabil încheiat, în formă autentică, așa cum o cer dispozițiile legale în vigoare, iar motivul indicat în drept de către reclamantă nu are nici o incidență în speța de față.
Având în vedere aceste considerente a solicitat să se constate faptul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, nu poate cere radierea înscrierii dreptului său de o proprietate din Cartea Funciară asupra imobilului cu număr cadastral 404 din CF nr._ nr. CF vechi 259 Grămești, jud. Suceava. P. a mai arătat că este cumpărător de bună credință, a cumpărat de la adevăratul proprietar, s-a intabulat cu această suprafață de teren, a construit. Terenul a ieșit din indiviziune și a intrat în circuitul civil. Dânsul a cumpărat terenul și l-a prelucrat pe acest amplasament, cu acești vecini, cu acordul reclamantei, care este vecina terenului. La scurt timp i-a fost eliberată autorizație de construcție, ridicând un imobil în baza acestei autorizații și a respectat în totalitate textele legale.
Legal citată, pârâta J. F. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă, cu precizarea că dânsa a fost căsătorită cu numitul G. J., fiul lui G. H., iar după decesul acestuia s-a recăsătorit cu numitul J. S., ea având calitatea de moștenitoare a lui G. H., soție supraviețuitoare a lui G. J., fiul lui G. H..
Mai arată că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă privind ieșirea din indiviziune, prin care i se atribuie suprafața de 0,36 ha teren intravilan, din titlul de proprietate nr.1041 eliberat, la data de 11 sept. 1995, pe numele lui G. Octav, G. F. și Gafițuc M., în calitate de moștenitori ai defunctului G. H. .
Suprafața pe care o deține în prezent în baza actului de partaj voluntar ce a avut loc între reclamantă și primii doi pârâți, din 11 aprilie 2007, pe lângă suprafața de 0,36 ha, primiți prin acel partaj mai are în proprietate și suprafața de 250 mp teren, aflat sub construcții și obținuți în baza sentinței civile 1462/1989 a Judecătoriei Rădăuți, teren ce face corp comun cu cel aflat în litigiu. Deci, în urma ieșirii din indiviziune, trebuie să i se atribuie suprafața de 3850 mp. (0,385 ha).
Solicită ca în urma delimitării parcelelor să i se atribuie lotul pe care îl deține în prezent, așa cum s-au înțeles prin actul de partaj voluntar.
Pârâta Gafițuc M. a depus întâmpinare prin care a arătat că a vândut cei 3600 mp. pârâtului G. I. M., reclamanta cunoscând acest lucru. Pârâta a mai arătat că reclamanta a participat la măsurătorile efectuate în teren de ing. cadastral C. M. și a fost de acord cu acesta.
S-a mai precizat că terenul în cauză a fost lucrat de pârâtă încă de pe vremea fratelui său G. Octav, tatăl reclamantei, vecinii fiind aceeași.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar de părți și s-a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale.
Prin sentința civilă nr. 1590 din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea civilă având ca obiect ieșire din indiviziune, formulată de reclamanta P. A. M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Gafițiuc M., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, ., Jud. Suceava, J. F., domiciliată în ., nr. 1605, Jud. Suceava, G. I. M. și G. (fostă I.) M. L., domiciliați în ., Jud. Suceava, ca inadmisibilă.
R. a fost obligată să plătească pârâților G. I. M. și G. (fostă I.) M. L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
R. a solicitat prin prezenta acțiune ieșirea din indiviziune cu privire la terenul arabil în suprafață de 8000 m.p. evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1041/1995, situat în intravilanul comunei Grămești, satul Bălinești, județul Suceava, la locul numit „în grădină” între vecinii B. I., M. N, D. D și șosea, prin atribuirea loturilor conform întinderii părților convenite prin actul partaj nr.788/2007, apreciind că între ea și pârâtele Gafițuc M. și J. F. această stare de indiviziune nu a încetat prin actul de partaj voluntar.
Instanța reține că reclamanta și pârâtele, Gafițuc M. și J. F., au posesia loturilor rezultate în urma partajului voluntar, această posesie începând anterior înțelegerii părților, aspect confirmat atât de pârâta Gafițuc M., care a precizat că lucrează terenul încă din timpul vieții tatălui reclamantei G. Octav, cât și de pârâta J. F., care a recunoscut posesia lotului de_ mp., împreună cu o altă parcelă de 250 mp., fiind astfel evident că loturile erau deja formate și acceptate de părți la momentul partajului voluntar, scopul fiind acela de a sista starea de indiviziune și nu de stabilire a suprafețelor de teren, cum eronat încearcă să motiveze reclamanta.
În aceste condiții, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect ieșire din indiviziune.
Cu privire la capetele de cerere având ca obiect acțiune în constatare și radiere C.F., instanța a apreciat că și acestea sunt inadmisibile din următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. Invocat de reclamantă (art.35 din N.C.proc.civ.), partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Acțiune în constatare este acțiune civilă prin care se cere ca instanța de judecată să constate, prin hotărârea sa, fie existența unui drept (atunci când nu este posibilă promovarea unei acțiuni în realizarea acelui drept), fie inexistența unui pretins drept al pârâtului.
În situația dată, acțiunea în constare a reclamantei este pozitivă urmărind constatarea existenței unui drept de proprietate cu privire la suprafață de 1000 m.p. cu categoria de folosință curți construcții, situat în ., județul Suceava, evidențiat pe titlul de proprietate nr.1041/1995, ca efect al actului autentic de partaj nr.788/2007.
În raport cu acțiunea în realizare, acțiunea în constatare are, în dreptul nostru, un caracter subsidiar: cât timp reclamantul are la dispoziție un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului - acțiune în realizare, contestație la executare etc. - el nu poate utiliza acțiunea în constatare, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Instituind această regulă, legiuitorul a urmărit ca, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept să se restabilească ordinea de drept știrbită prin încălcarea respectivă, finalitate ce poate fi atinsă prin acțiunea în realizare.
Instanța reține că reclamanta a acuzat pârâții G. I. – M. și G. M. – L. de încălcarea dreptului său de proprietate prin distrugerea unei porțiuni de gard și a unei bucătării de vară, în care era construit un cuptor tradițional, pârâții precizând că și-au delimitat proprietatea, respectiv . de la pârâta Gafițuc M., pentru care și-au înscris dreptul de proprietate în Cartea funciară.
În urma efectuării expertizei topo-cadastrale, expertul judiciar a identificat suprafața de 1000 mp. pentru care reclamanta a solicitat constatarea dreptului său de proprietate, reținându-se că această parcelă are în teren doar 965 mp., din care 141 mp. sunt revendicați de pârâți și 85 mp. sunt incluși între punctele de contur ce descriu suprafața de 3600 mp., identică cu numărul cadastral 404 din CF nr._ (filele nr.161-162).
În mod evident, reclamanta nu are posesia parcelei de 1000 mp., aspect stabilit prin expertiza topo-cadastrală, urmărind în realitate stabilirea limitelor dintre proprietatea sa și proprietatea pârâților G. I. – M. și G. M. – L., cu stabilirea exactă a întinderii dreptului de proprietate pentru fiecare parte.
În speță, instanța apreciază că acțiunea este inadmisibilă, întrucât nu se referă la un drept determinat sau determinabil, urmărind compararea printr-o hotărâre judecătorească a titlurilor de proprietate prezentate de părți, sub acest aspect, acțiunea îmbrăcând caracterul unei acțiuni în realizare, prin care, în contradictoriu cu pârâții, se tinde la a demonstra întinderea dreptului de proprietate al reclamantei, în detrimentul pârâților, evitându-se astfel formularea unei acțiuni în revendicare.
R. a solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară având în vedere că aceasta nu mai este în concordanță cu situația juridică reală actuală a imobilului, dar instanța reține că situația parcelei cu numărul cadastral 404 din CF nr._ nu s-a schimbat, fiind respinse primele două capete de cerere.
Instanța constată că pârâții G. I. – M. și G. M. – L. și-au înscris dreptul de proprietate în C.F. în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat, ce nu au fost anulat sau modificat de părți sau instanța de judecată și în baza unei documentații topo-cadastrale avizată de O.C.P.I., fără a se face dovada vreunei erori sau modificări de amplasament. Simpla nemulțumire a reclamantei legată de întinderea dreptului de proprietate al acestora sau poziționarea parcelei tranzacționate față de celelalte terenuri deținute de părți și ce au făcut obiectul partajului voluntar, nu pot reprezenta temeiurile de fapt și de drept pentru o acțiune în rectificare C.F..
Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond, fără a ne regăsi în vreuna din situații în prezenta cauză, urmând a respinge și acest capăt de cerere ca inadmisibil.
În temeiul art.453 din N.C.proc.civ., instanța de fond a obligat reclamanta să plătească pârâților G. I. – M. și G. M. – L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta P. A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal anularea acesteia și evocând fondul admiterea acțiunii și să se constatate dreptul său de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 965 m.p. cu categoria de folosință curți construcții, situat în ., județul Suceava, evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1041/1995, așa cum a fost identificat și delimitat de expertul P. Alexandrov în planul de situație anexă 6 a raportului de expertiză prin punctele R1,R2,R3,R4,R5,R6,R7,R8,R9, R10, d12,R11, R1; să se dispună radierea înscrierilor succesive din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților Gafițuc M., G. I. M. și G. M.-L. (fostă I.) asupra imobilului cu numărul cadastral 404 din cartea funciară nr._ Grămești, județul Suceava ( nr. CF vechi 259), în limita suprafeței de 226 m.p. identificată și delimitată de expertul P. Alexandrov în planul de situație anexa 6 la raportul de expertiză, prin punctele R6,R7, R8,R9,R10, dl2, R6;
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile nr.1165 din21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, prima instanță soluționând cauza pe o excepție care nu este dată, iară a judeca fondul. Totodată a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată de la ambele instanțe, constând în taxa judiciară de timbru, onorariu de expert și onorarii de. avocat.
În motivare a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1590 din 21 mai 2015 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă excepția inadmisibilității și în consecință a fost respinsă acțiunea introdusă de aceasta împotriva pârâților Gafițiuc M., J. F., G. I. M. și G. Marínela L. pentru constatarea dreptului meu de proprietate cu privire la terenul în suprafață de, 1000 m.p. cu categoria de folosință curți construcții, situat în ., județul Suceava, evidențiat pe titlul de proprietate nr.1041/1995, ieșirea din indiviziunea rămasă între ea și pârâtele Gafițuc M. și J. F. cu privire la terenul arabil în suprafață de 8000 m.p. evidențiat pe titlul de proprietate nr. 1041/1995, situat în intravilanul comunei Grămești, satul Bălinești, la locul "In grădină", județul Suceava și radierea înscrierilor succesive din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților G. I. M. și G. M.-L. (fostă I.) și respectiv Gafițuc M.
asupra imobilului cu numărul cadastral 404 din cartea funciară nr._ Grămești, județul Suceava (nr. CF vechi 259).
Hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește capătul de cerere în constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului curți construcții evidențiat pe titlul de proprietate nr.1041/1995, primit în lot prin actul de partaj autentificat cu nr. 788 din 2007, în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea în constatare bazată pe disp. art. 35 C.pr. civ. ( respectiv art.111 C.pr. civ. de la 1865) este inadmisibilă, întrucât ea ar avea posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv o acțiune revendicare împotriva pârâților G. I.-M. și G. Marínela- L., de vreme ce nu are posesia parcelei de 1000 m.p. curți construcții din litigiu.
În acest sens a arătat că în doctrina de specialitate și în practica judecătorească s-a consacrat interpretarea potrivit căreia caracterul subsidiar al acțiunii în constatare nu îndreptățește instanța la restrângerea nejustificată a cazurilor în care aceasta poate fi folosită, respectiv atunci când partea nu are la îndemână un alt mijloc decât acțiunea în constatare. În concret s-a statuat că acțiunea în constatarea dreptului este admisibilă atunci când proprietarul se găsește în posesia bunului, fiindu-i necesară hotărârea judecătorească prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat ( Trib. Supr sent.civ. dec. nr.1528/1978).
Apelanta a arătat că deține în întregime suprafața de teren din litigiu, situată în intravilanul satului Bălinești, ., cu categoria de folosință curți construcții așa cum a fost delimitată prin împrejmuiri, pe aceasta fiind amplasate casa și construcțiile anexe ale gospodăriei mele: Faptul că la măsurătorile efectuate de expert s-a constatat că în realitate suprafața este de numai 965 m.p. în loc de 1000 m.p. cum este evidențiată pe titlul de proprietate nr.1041/1995, nu justifică concluzia că nu ar deține acest teren, atâta cât este în realitate.
Cum pârâții Gafițiuc M., G. I. M. și G. Marínela L. îi contestă în mod evident dreptului său de proprietate asupra întregii acestei suprafețe cu categoria de folosință curți construcții, în condițiile care au inclus scriptic, în mod nelegal și cu bună știință, prin documentația tehnică efectuată pentru intabulări în . arabil de 3600 m.p., o porțiune de 226 m.p. din terenul meu curți construcții, înscriindu-se cu aceasta în cartea funciară, acțiunea mea în constatare, în sensul constatării dreptului său de proprietate asupra terenului de 965 m.p. delimitat prin punctele R1,R2,R3,R4,R5,R6,R7,R8,R9,R10,dl2,R11,R1 în planul de situație anexat raportului de expertiză efectuat în cauză, este admisibilă ea neavând alt mijloc de apărare, știut fiind că acțiunea în revendicare este a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar ea deține terenul.
Pârâții au procedat la identificare greșită, abuzivă, în neconcordanță cu realitatea, a amplasamentului ternului lor arabil de 3600 m.p., profitând de faptul că în actul de partaj autentificat cu nr. 788 din 11.04.2007 de Biroul Notarilor Publici Asociați Sehlanec M. Rădăuți, parcelele din intravilan primite de fiecare dintre părți în lot nu au fost individualizate ca amplasament, nefacându-se nicio schiță, arătându-se doar întinderea terenurilor, ca parte din ..000 m.p. din intravilan, cu indicarea vecinilor acestei parcele întregi, cum erau menționați pe titlul de proprietate nr.1041/199. Singura parcelă cu privire la care nu există dubii privind amplasamentul este aceea de 1000 m.p. curți construcții, delimitată în teren prin împrejmuiri.
De menționat că pârâții susmenționați nu i-au ocupat în fapt terenul din litigiu curți construcții, dar, contestându-i dreptul cu privire la acesta, o amenință că îi vor demola și restul construcțiilor anexe din curte, care au mai rămas după ce tată lui G. I. M., respectiv G. I., i-a distrus deja gardul și o anexă care avea inclus un cuptor tradițional, fapta acestuia făcând obiectul unui dosar penal în lucru la P. de pe lângă Tribunalul Suceava.
În speță, prima instanță a ajuns la o concluzie eronată asupra posesiei terenului de 1000 m.p. din litigiu, întrucât prin raportul de expertiză și răspunsul expertului ia obiecțiuni, s-a stabilit fără dubiu că suprafața deținută de subsemnata cu categoria de folosință curți construcții este de numai 965 m.p., față de 1000 m.p. evidențiată pe titlul de proprietate nr. 1041/1995, că pârâții "revendică" de la aceasta o porțiune de 141 m.p., iar 85 ,m.p. deși nu au fost revendicați pe teren de pârâți, figurează în conturul punctelor ce descrie suprafața, lor de 3600 m.p. conform PAD 2788/2008, că, deși conform actului de partaj și extrasului de carte funciară, terenul pârâților de 3600 m.p. este arabil, totuși chiar în planul lor de amplasament pe acesta figurează o clădire C1, care este de fapt ceea ce a mai rămas din cuptorul tradițional al subsemnatei, iar pe întreaga porțiune de 226 m.p. cu privire la care există suprapunere scriptică cu terenul său, mai există o fântână, și o bucătărie de vară C2. Mai mult, relevantă este mențiunea expertului din răspunsul la obiectivul nr.2.R.l, în sensul că din planul de situație prezentat în anexa nr.3, identic cu planul aflat la fila 53 dosar, care a stat la baza eliberării autorizației de construire pentru pârâții G., rezultă faptul că arhitectul a avut în vedere că pârâții nu dețin suprafața de 226 m.p.( 141m.p.+ 85 m.) delimitată prin punctele R6, R7,R8,R9,R10,dl2, R6 prin planul din anexa nr.6+3 a raportului de expertiză.
La dosar apelanta a mai depus și adeverința nr.4224/2014 a Primăriei Grămești, din care rezultă că figurează în registrul agricol vol.II, tip PF poziția 45rrcu 0,10 ha reprezentând curți construcții. Pentru acest teren pe care-1 deține, plătește impozitele și taxele legale.
De altfel niciun moment pârâții din proces nu au susținut că dețin efectiv vreo porțiune din terenul din litigiu curți construcții, proprietatea sa.
Probele administrate în cauză au relevant însă că suprafața de 226 m.p. din terenul său cu categoria curți construcții se regăsește în documentația cadastrală care a stat la baza întabulăriilor succesive a dreptului lor de proprietate în cartea funciară, situație în care aceștia îi contestă dreptul cu privire la acest teren, astfel că acțiunea în constatare este admisibilă pentru consolidarea și recunoașterea dreptului său asupra terenului respectiv.
În ceea ce privește capătul de cerere pentru radierea înscrierilor succesive în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților Gafișiuc M., G. I. M. și G. Marínela L. asupra imobilului cu nr. cadastral 404 din CF nr._ Grămești (nr.CF vechi 129), soluția instanței de fond de respingere a acestuia ca inadmisibil este de asemenea greșită.
Apelanta a invocat ca temei de drept al acestui capăt de cerere, așa cum a precizat și în răspunsul la întâmpinare, disp. art. 36 pct.4 din Legea nr.7/1996 în forma acesteia de la data înscrierilor în cartea funciară a lui Gafițiuc M. și G. I. M. și ale art.908 C.civ. în vigoare la data înscrierii lui G. Marínela L.. Potrivit acestor dispoziții legale înscrierile din cartea funciară pot fi rectificate dacă nu mai sunt în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. În doctrină și practica judecătorească s-a arătat că acest motiv de rectificare, reglementat generic, își poate găsi aplicabilitatea în orice situație care nu se încadrează în celelalte cazuri de rectificare prevăzute de lege, cuprinzând totalitatea cazurilor în care între situația scriptică și cea faptică a imobilului există discordante.
Or în speță s-a dovedit tocmai acest lucru că între situația scriptică și cea faptică a imobilului înscris succesiv în cartea funciară pe numele pârâților există discrepanțe, în condițiile în care aceștia justifică dreptul cu privire ia o suprafață de 3600 m.p. teren arabil, iar în documentația tehnică care as stat la baza intabulării imobilului cu nr. cadastral 404 a fost inclusă și o porțiune de teren cu altă categorie de folosință și anume 226 m.p. curți construcții, pârâții înscriindu-și nelegal dreptul și cu privire la acest teren, ocupat de curtea și construcțiile sale, teren pentru care numai ea justifică dreptul de proprietate și pe care-1 deține în fapt.
Prima instanță a reținut că situația juridică reală trebuie să rezulte fie dintr-o recunoaștere în formă autentică a titularului înscrierii, fie dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și că situația parcelei cu nr. cadastral 404 nu s-a schimbat în condițiile respingerii celorlalte capete de cerere din prezenta cauză.
În acest sens arăt că, pe de o parte, caracterul accesoriu al acțiunii în rectificarea înscrierii în cartea funciară înseamnă că aceasta se poate formula în cadrul aceluiași proces, în care se formulează un capăt de cerere principal pentru constatarea dreptului asupra imobilului din care să rezulte situația juridică actuală a acestuia, ceea ce ea a făcut în speță, formulând capătul de cerere pentru constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului curți construcții din litigiu.
Cum acest prim capăt de cerere principal a fost pe deplin dovedit la instanța de fond, cu probele cu înscrisuri și expertiză tehnică administrate, se impunea admiterea lui și ca urmare și admiterea și a capătului de cerere accesoriu, ceea ce a solicitat să se dispună în calea de atac exercitată împotriva hotărârii de fond în prezenta cauză. Rezultă deci că pentru admiterea unei cereri în rectificarea înscrierii în cartea funciară nu este absolut obligatoriu fie recunoașterea în formă autentică a titularului înscrierii, fie existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se constate cazul de rectificare invocat, ci aceasta se poate realiza și în cadrul aceluiași proces, așa cum a arătat, prin formulare a două capete de cerere.
Pe de altă parte, potrivit doctrinei și practicii judecătorești, rectificarea înscrierilor din cartea funciară în cazurile în care există neconcordanță între realitatea juridică imobiliară și înscrieri, reglementată generic de art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996( respectiv art. 908 C.civ.) este susceptibilă de soluționare numai prin acțiunea în rectificare, care este într-un asemenea caz una în realizarea dreptului, având caracter principal, nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare care să constate ivirea situației care o justifică.
A invocat în acest sens decizia nr.2279 din 18 martie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Cu alte cuvinte apreciează că în speță acțiunea în rectificare, pentru radierea înscrierilor succesive ale pârâților asupra imobilului cu numărul cadastral 404 din cartea funciară nr._ Grămești, județul Suceava ( nr. CF vechi 259), în limita suprafeței de 226 m.p. identificată și delimitată de expertul P. Allexandrov în planul de situație anexa 6 la raportul de expertiză, prin punctele R6,R7, R8,R9,R10, d12, R6, este admisibilă chiar și pe cale principală, având caracterul unei acțiuni principale, în realizarea dreptului.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea apelului așa cum l-a formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă J. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului potrivit înscrisului olograf de la fila 25 dosar.
Intimații pârâți GORAS I. - M. și GORAS M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea Sentinței Civile nr. 1590 din 21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți ca temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Sentința civilă nr. 1590 din 21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți este temeinică și legală. În mod corect a admis excepția inadmisibilității formulată de către G. I. M..
În baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2832 autentificat în data de 13 august 2008 de către BNP M. A., intimatul este proprietarul terenului în suprafață de 3600 m.p. teren arabil, înscris în Cartea Funciară nr._ (nr. CF vechi 259), cu număr cadastral 404. Intimatul a arătat că ulterior a vândut jumătate din această suprafață de teren, respectiv suprafața de 1800 m.p. numitei G. M. - L., fostă I., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1229 din 11 octombrie 2012, că este un cumpărător de bună credință. Vânzătoarea era proprietara suprafeței de teren pe care a cumpărat-o, intrând în proprietatea acesteia în baza Titlului de proprietate nr. 1041/11.09.1995 și a certificatului de moștenitor nr. 8/26.02.1999. Suprafața de 3600 m.p. pe care a cumpărat-o el i-a fost atribuită numitei Gafițuc M., în urma actului de partaj autentificat sub nr. 788 din data de 11 aprilie 2007. Mai mult de atât aceasta a consimțit la intabularea dreptului de proprietate a imobilului pe numele intimatului pârât.
Actul de partaj voluntar invocat de către reclamantă este un act legal, fiind încheiat în formă autentică. Părțile, declarând în cuprinsul actului de partaj că nu au nici o pretenție de nici o natură una în contra alteia în legătură cu acest partaj. In urma acestui act de partaj fiecare dintre părți intrând în stăpânirea de fapt și de drept a averii atribuită în urma încheierii actului, precum și la intabularea dreptului de proprietate. Referitor la suprafața de 8000 m.p. teren arabil situate la locul numit „în grădină", se poate observa clar, dincolo de orice dubiu faptul că au stabilit cu exactitate suprafața de teren care îi corespunde fiecărui copărtaș, respectiv numitei Gafițuc M. suprafața de 3600 m.p., suprafață care ulterior i-a fost vândută numitei J. F. suprafața de 3600 m.p. teren, iar reclamantei suprafața de 800 m.p. teren. În momentul de față reclamanta nu poate veni cu motivarea că referitor la acest trup de teren partajul nu a fost finalizat. Actul de partaj a fost finalizat prin atribuirea de loturi indivizualizate ca amplasament, actul de partaj nr. 788/2007 având eficiența juridică a unei ieșire din indiviziune.
Referitor la suprafața de 1000 m.p cu categoria de folosință curți - construcții și care îi aparține reclamantei, în mod eronat acesta afirmă că "aș ridica pretenții". Nu are nici o pretenție asupra nici unei părți din acest teren. Intimatul are în proprietate și în posesie doar suprafața de 3600 m.p., nu are legătură cu terenul reclamantei. Acesta are formată o convingere greșită cum că ar avea o pretenție asupra terenului care îi aparține.
Intimatul a arătat că s-a intabulat cu această suprafață de teren, este cumpărător de bună – credință, a cumpărat de la un proprietar. Cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege, spre a-i putea transmite proprietatea. Buna credință constă în convingerea cumpărătorilor, respectiv a sa că a încheiat un contract cu adevăratul proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului, aceste două condiții fiind îndeplinite în prezenta speță. A făcut toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului: verificarea înregistrărilor din Cartea Funciară, inclusiv a documentelor care au stat la baza acestei înscrieri. Intimatul a achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2832 un imobil liber de sarcini. Publicitatea care se realizează prin intabularea la cartea funciară a oricărei sarcini sau acțiuni, asigură opozabilitatea dreptului, actului sau faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității.
De asemenea, conform art. 900 alin. 1 Cod Civil, „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei", iar art. 901 alin. 1 instituie prezumția calității de proprietar și de bună - credință a dobânditorului cu titlu oneros, oricine a dobândit cu bună credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlul oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.""
Ulterior a constituit pe acest teren, conform Certificatului de Urbanism nr. 44 din 10.10.2012 o locuință, anexe gospodărești, l-a împrejmuit, pentru care i-a fost eliberată autorizație de construcție, plătește toate taxele și impozitele pentru acest teren de când l-a cumpărat.
Au solicitat intimații a se avea în vedere și faptul că nu este dat nici un motiv pentru ca reclamanta să poată solicita radierea intabulărilor din cartea funciară. Intabularea s-a făcut în baza unor acte legale, care corespund situației juridice actuale a terenului fiind făcută în condițiile existenței unui partaj valabil încheiat, în formă autentică, așa cum o cer dispozițiile legale în vigoare. Motivul indicat în drept de către reclamantă nu are nici o incidență în speța de față.
Având în vedere aceste considerente au solicitat a se constata faptul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, nu poate cere radierea înscrierii dreptului său de proprietate în Cartea Funciară asupra imobilului cu număr cadastral 404 din CF nr._ (nr. CF vechi 259) Grămești, jud. Suceava, intimatul fiind cumpărător de bună credință, a cumpărat de la adevăratul proprietar, s-a intabulat cu această suprafață de teren, a construit, terenul a ieșit din indiviziune și a intrat în circuitul civil.
Intimatul a cumpărat terenul și l-a prelucrat pe acest amplasament, cu acești vecini, cu acordul reclamantei, care este vecina terenului. La scurt timp i-a fost eliberată autorizație de construcție, ridicând un imobil în baza acestei autorizații. A respectat în totalitate textele legale. este cumpărător și posesor de bună - credință.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă, art. 555, art. 900 alin. 1, art. 901 alin. 1 Cod Civil.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimații-pârâți J. FERVRONIA, G. I. M. și G. M. L. (fostă I.) la apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 1590 din 21.05.2015 a Judecătoriei Rădăuți, prin care solicit să înlăturați apărările formulate de aceștia ca nefondate din următoarele considerente:
Referitor la intimata J. F., aceasta ș-ia schimbat poziția procesuală față de aceea exprimată prin întâmpinarea formulată în faza. inițială a procesului de la instanța de fond, când se declarase de acord cu acțiunea ei. Aspectele la care se referă această pârâtă vizează însă numai capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune cu privire la ..p. din intravilan, în timpul procesului la fond aceasta recunoscând verbal în instanță că s-a făcut o greșeală, acceptând implicit cele susținute de mine în sensul că nu s-a specificat în actul de partaj voluntar amplasamentul terenului primit de fiecare în intravilan, în acest act indicându-se doar suprafețele primite din ..p. teren arabil intravilan la locul numit „în grădină" între vecinii B. I., M. N, D. D și șosea", la fiecare lot regăsindu-se aceeași formulare. Profitându-se de această „greșeală" intimații care și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, au indicat specialistului cate a întocmit documentația tehnică amplasamentul terenului primit așa cum au crezut de cuviință, astfel încât intimații,Gafițiuc M. și G. I. (acesta din urmă fiind de fapt cel care s-a ocupat și de intabularea lui Gafițuc M.) au indicat limitele suprafeței de 3600 m.p. din ..p.teren arabil intravilan, primită la partajul voluntar, prin curtea mea, care a fost din totdeauna îngrădită, incluzându-mi și o parte din construcții, după care tatăl lui G. I. M., respectiv G. I., a și demolat o anexă și un gard împrejmuitor, faptă ce face obiectul unui dosar penal în-curs de soluționare.
Apelanta a mai solicitat a se observa că prin motivele de apel a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la celelalte 2 capete de cerere, privind constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului de 965 m.p. cu categoria de folosință curți construcții și radierea intabulărilor succesive ale lui Gafițuc M., G. I. și G. M.-L. în limita suprafeței de 226 m.p. identificată fi delimitată de expertul P. Alexandrov în planul de situație anexa 6 la raportul expertiză prin punctele R6,R7,R8,R9,dl2,R6:
Or intimata J. F. nu s-a pronunțat concret prin întâmpinare cu privire la acestea, solicitând respingerea apelului, deși ca parte a actului de partaj voluntar, ar trebui să recunoască, așa cum a făcut-o inițial că este proprietara suprafeței de 965 m.p. teren cu categoria de folosință curți construcții delimitată prin împrejmuiri, astfel cum a fost identificată de către expert prin raportul de expertiză, drept pentru care i-a fost contestat și efectiv afectat prin intabulările nelegale ale celorlalți intimați.
Referitor la intimații G. I. M. și G. Marínela L., fața de obiectul cauzei, invocarea bunei credințe la cumpărarea terenului de la Gafițuc M. este în principiu irelevantă, dar în fapt aceste susțineri nu corespund realității.
G. I. M. este cel care s-a ocupat de înscrierii1 succesive în cartea funciară ale lui Gafițuc și a sa, iar în condițiile în care la partaj Gafițuc a primit 3600 m.p. teren arabil, la fel cum și G. I. M. a cumpărat de la aceasta tot teren arabil; nu se poate vorbi de buna sa credință de vreme ce la măsurătorile efectuate pentru documentația de la intabulare a indicat și inclus o porțiune de teren cu altă categorie de folosință, respectiv 226 m.p. teren curți-construcții, pe care se aflau efectiv construcții, care face parte din terenul primit de ea la partaj toată suprafața respectivă fiind îngrădită. Se poate observa că pe planul de situație folosit la intabulare este chiar evidențiată construcția notată cu C1.
Intimații susțin în mod nereal că nu au pretenție la terenul primit de ea la partaj, de 1000 m.p. curți-construcții, această afirmație fiind infirmată de faptele lor atâta vreme cât i-au contestat dreptul cu privire la cei 226 m.p. din acest teren curți construcții, pretinzând pe nedrept că ar face parte din . de 3600 m.p. cumpărată de la Gafițuc.
Nu are relevanță în cauză faptul că intimații și-au edificat unele construcții pe terenul cumpărat de dânșii, atâta timp cât acestea nu-i afectează dreptul său de proprietate asupra imobilelor de la locul respectiv. Menționează însă că după ce tatăl intimatului i-a demolat gardul și o parte din construcțiile de pe terenul meu, intimații o amenință că-i vor demola și alte construcții din curte.
Contrar celor susținute de intimați, intabulările succesive ale dreptului de proprietate a căror radiere a solicitat-o, sunt nelegale întrucât acestea nu sunt în concordanță cu situația juridică reală actuală a imobilului, stabilindu-se prin documentația tehnică un amplasament parțial eronat, ca urmare a măsurătorilor greșite, fiind deci dat în speță cazul prevăzut de art. 36 pct.4 din Legea nr.7/1996 și respectiv de art. 908 C.civ. în ceea ce o privește pe G. Marínela L., pentru radierea înscrierilor.
Așa cum se reține în decizia nr.2279/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o situație similară, dacă înscrierea în cartea funciară nu este în concordanță cu situația imobilului de la data înscrierii și până în prezent, situație datorată unor erori de natură tehnică (măsurători greșite, documentații tehnice care stabilesc un amplasament eronat) care au condus la suprapunere de terenuri, reclamanta care este proprietara și posesoarea imobilului, se află în imposibilitatea de a obține o hotărâre anterioară constatatoare a situației prevăzute de art. 36 pct.4 din Legea nr.7/1996, pe calea unei acțiuni în revendicare (care este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar) astfel că rezultă cu evidență că singurul mijloc de apărarea dreptului său este cererea de rectificare de carte funciară.
In speță, pe lângă faptul că, potrivit doctrinei și practicii judecătorești, așa cum a arătat, o asemenea acțiune în rectificarea înscrierilor din cartea funciară, în cazurile în care există neconcordanță între realitatea juridică imobiliară și înscrieri, reglementată generic de art.36 pct.4 din Legea nr.7/1996( respectiv art. 908 C.civ.), este admisibilă chiar .atunci când are caracter principal nefiind deci necesară existența unei hotărâri judecătorești anterioare care să constate ivirea situației care o justifică, ea a formulat și un prim capăt de cerere pentru constatarea dreptului său de proprietate asupra:terenului cu categoria de folosință curții construcții primit la partaj, astfel încât cererea pentru rectificare carte funciară a căpătat caracter accesoriu, ambele putând fi formulate în același proces.
Pe de altă parte, acțiunea în constatarea dreptului este admisibilă atunci când proprietarul se găsește în posesia bunului, fiindu-i necesară hotărârea judecătorească prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că este contestat ( Trib. Suprem sentința civilă dec. nr.1528/1978).
Apelanta a arătat că deține suprafața de teren, situată în intravilanul satului Bălinești, ., cu categoria de folosință curți construcții, primită la partaj, care este în fapt de numai 9.65 m.p. așa cum s-a constat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, fiind delimitată prin împrejmuiri, pe aceasta fiind amplasate casa și construcțiile anexe ale gospodăriei sale.
Cum pârâții Gafițiuc M., G. I. M. și G. M.
L. îi contestă în mod evident dreptului său de proprietate asupra întregii acestei suprafețe cu categoria de folosință curți construcții, în condițiile care au inclus scriptic, în mod nelegal și cu bună știință, prin documentația tehnică efectuată pentru întabulări în . arabil de 3600 m.p., o porțiune de 226 m.p. din terenul său curți construcții, înscriindu-se cu aceasta în cartea funciară, pretinzând că trebuie să-i mai demoleze și alte construcții din curte,
acțiunea sa în constatare, în sensul constatării dreptului său de proprietate asupra terenului de 965 m.p. delimitat prin punctele R1,R2,R3,R4,R5,R6,R7,R8,R9,R10,d12,R11,R1 în planul de situație anexat este admisibilă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de către apelanți a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Apelanta reclamantă susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea sa civilă având ca obiect acțiune în constatarea dreptului de proprietate exclusivă; ieșire din indiviziune și radiere înscrieri CF este inadmisibilă nefiind dată această excepție.
În mod just apreciază tribunalul că instanța de fond a reținut această excepție câtă vreme în speță s-a dovedit existența unui partaj voluntar între reclamantă și pârâtele Gafițiuc M. și J. F..
Convenția astfel încheiată este pe deplin valabilă fiind încheiată în condițiile prevăzute de lege.
Cererea de partaj judiciar (ieșire din indiviziune) introdusă ulterior partajului voluntar este practic fără obiect.
Din momentul partajului voluntar, foștii copărtași stăpânesc bunurile atribuite în mod exclusiv și sub nume de proprietar putând să dispună în mod liber de acestea.
Astfel, a procedat pârâta intimată Gafițiuc M. care le-a înstrăinat pârâților intimați G. I. M. și G. M. suprafața de 3.600 mp (parte din suprafața de 8.000 mp) teren arabil, ce i-a revenit în lotul ei, în urma partajului voluntar.
Pârâții intimați sunt cumpărători de bună credință, au cumpărat de la un proprietar care avea toate însușirile prevăzute de lege pentru a le putea transmite proprietatea, imobilul era liber de sarcini.
Pârâții-intimați s-au intabulat cu această suprafață de teren, plătesc impozitul și au edificat construcții în baza unei autorizații de construire așa încât dreptul acestora nu poate fi contestat în maniera dorită de către reclamantă.
Aceasta din urmă nu poate reveni și spune că de fapt ea ar avea un drept de proprietate exclusiv asupra unei suprafețe de 1000 mp teren construcții ce i-a revenit în lotul său în urma partajului voluntar iar . mp din care face parte și suprafața de 3.600 mp (cumpărată de soții pârâți) ar trebui împărțită printr-un partaj judiciar întrucât nu a fost stabilit amplasamentul fiecărui lot.
Ori, din cuprinsul actului de partaj rezultă că suprafețele de teren ce au revenit în lotul copărtașilor au fost individualizate din punct de vedre al parcelei, categoriei de folosință și al vecinătăților etc., copărtașii declarând că nu mai au nici o pretenție de nici o natură.
Acest act de partaj este un înscris autentic care se bucură de valabilitate câtă vreme nu a fost anulat în condițiile legii.
Dacă reclamanta susține că pârâții G. I. M. și G. M. îi ocupă fără drept vreo suprafață de teren din proprietatea sa și că aceștia s-au intabulat eronat cu terenul său, ea are la îndemână o acțiune în realizare – acțiune civilă în revendicare cu un capăt de cerere accesoriu – radiere înscriere CF, însă nicidecum o acțiune în constatare, cum de altfel corect a reținut instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
Prin urmare, tribunalul reține că instanța de fond a stabilit just situația de fapt și a aplicat și interpretat corect textele de lege incidente în speță încât în temeiul disp. art. 480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 453 C.pr.civ. apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimați constând în onorar avocat ales conform chitanței de la fila 50 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta P. A. M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.1590 din data de 21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți GAFIȚIUC M., domiciliată în orașul Vicovu de Sus, ., jud. Suceava, J. F., domiciliată în ., nr. 1605, jud. Suceava, G. I. M. ȘI G. (fostă I.) M. L., ambii domiciliați în ., jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă apelanta reclamantă să plătească intimaților pârâți G. I. M. și G. M. L., suma de 1200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 NOIEMBRIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. F. C. M. Ș. L.
F. N. G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. C. G.-O.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.7./22.12.2015.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2526/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
