Uzucapiune. Decizia nr. 136/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 136/2014
Dosar nr._ -uzucapiune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.136
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta . primar, împotriva sentinței civile nr. 677 din 12 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei (dosar nr._ ), pârât-intimat fiind C. L. P. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
Având în vedere lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând că recursul a fost timbrat și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 14 februarie 2013 sub nr._, reclamanta . M. Viluț a chemat în judecată pe C. local P. S., solicitând instanței să constate intervenită prescripția achizitivă în favoarea reclamantei cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de_ mp situat în localitatea P. S., județul Suceava la locul numit „Dorna Borcut” și să dispună înscrierea acesteia în CF cu dreptul de proprietate astfel dobândit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de_ mp teren situat în localitatea P. S., compus din două trupuri: un trup de 1000 mp și un alt trup de 5607 mp, conform documentației cadastrale atașate la dosar.
A mai arătat reclamanta că pe tot timpul posesiei de peste 30 de ani nu a fost tulburată niciodată și nimeni nu a pretins că aceste imobile i-ar aparține, astfel că a avut o posesie publică, continuă ca un adevărat proprietar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24, 28 din DL nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 Cod pr. civilă, reclamanta a depus alăturat cererii de chemare în judecată copii ale următoarelor înscrisuri: Plan de situație, Tabel de mișcare parcelară.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, fiind audiați în calitate de martori numiții P. Galafira și Guguluț Eugheniu.
La termenul din data de 22 mai 2013, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că solicită instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 6607 mp teren conform Planurilor de situație vizate de OCPI și să dispună înscrierea în CF
La termenul din data de 22 mai 2013, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local P. S..
P. sentința civilă nr. 677 din 12 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local P. S., și s-a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Imobilul care face obiectul cererii de chemare în judecată are o suprafață de 6607 mp teren identic cu parcelele 1CC de 5607 mp, descrisă în Planul de situație recepționat de OCPI sub nr. 1744/2013 și 1CC de 1000 mp descrisă în Planul de situație recepționat de OCPI sub nr. 1745/2013.
Instanța a avut în vedere la soluționarea acestui capăt de cerere prevederile art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevăd că “ Dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei”.
Potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local P. S..
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Reclamantul este cel căruia ii revine sarcina de a dovedi atât legitimarea sa procesuală, cât și a pârâtului. Verificarea legitimării procesuale a părților trebuie să o facă instanța și se impune în privința oricărei acțiuni, indiferent de obiectul ei, după cum se urmărește realizarea dreptului sau numai constatarea existentei sau neexistenței unui drept.
Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. P. urmare, pentru ca instituția uzucapiunii să își atingă finalitatea, se impune ca acțiunea în justiție să fie promovată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului.
Astfel fiind, este evidentă și rațiunea reglementării, și anume de a deschide calea posesorilor de a obține un titlu de proprietate asupra bunului stăpânit timp de 30, respectiv 10 până la 20 de ani. Însă, verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege este necesar a fi făcută în contradictoriu cu adevăratul proprietar, cel mai în măsură să formuleze o apărare pertinentă, invocând eventualele vicii ale posesiei ori faptul întreruperii curgerii termenului prin diverse acțiuni.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar nu se face dovada că suprafața în litigiu face parte din domeniul public sau privat al Consiliului L. P. S..
În analiza excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța reține și faptul că potrivit art. 23 din Legea 215/ 2001, autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locala în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive iar potrivit art. 36 alin. 5 din aceeași lege „consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică sau privată ale comunei, orașului, municipiului”, primarul îndeplinind atribuțiile prevăzute de art. 63, scop în care este constituită și structura funcțională cu activitate permanentă, respectiv primăria.
Dacă în privința bunurilor ce fac parte din domeniul public art. 120 alin. 2 precizează că sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, alin. 2 al art. 121 lasă la dispoziția dreptului comun regimul bunurilor din domeniul privat, dacă legea nu dispune altfel. Astfel fiind, este posibil ca unitatea administrativ teritorială și nu consiliul local, să piardă proprietatea asupra unui bun dacă se dovedește că o persoană a exercitat posesia asupra acestuia în timpul prevăzut de lege în condițiile necesare pentru a uzucapa.
Față de situația de fapt mai sus reținută, instanța a considerat că reclamanta nu a făcut dovada în cauză, astfel cum o obligă art. 1169 C.civ., a calității procesuale pasive a pârâtului C. local P. S.. Cu alte cuvinte, nu există nici un indiciu și nici o probă la dosar că pârâtul ar fi fost sau este proprietarul exclusiv al terenului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în data de 24 iulie 2013 reclamanta . primar, jud. Suceava, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
În motivare, recurenta a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 6.607 m. p. teren identic cu parcelele nr. 1CC de 5.607, descris în planul de situație vizat de OCPI Suceava nr. 1744/2013 și 1CC de 1000 mp descris în planul de situație vizat de OCPI Suceava sub nr. 1745/1013.
P. sentința recurată s-a respins acțiunea pe excepția invocată de instanță din oficiu și anume a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local a comunei P. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere natura litigiului, reprezentarea Statului Român se face prin intermediul Consiliului L., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivității locale pe care le reprezintă, treburile publice în interesul legii. Acest drept se exercită de consiliile locale ( ... ).
Așadar, consiliile locale au inițiativa în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale.
Conform art. 21 al.1 din același act normativ, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
Având în vedere că acțiunea este înregistrată pe vechiul Cod de procedură civilă, consideră recurenta că Statul Român nu poate fi reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât nu participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Luând în considerare faptul că legea stabilește în acest scop un alt organ, dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, preluate de art. 3, pct. 48 din H.G. nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, care prevăd reprezentarea Statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor, sunt inaplicabile.
În drept, au fost invocate disp. art. 299 și urm.Cod procedură civilă.
Legal, citat, pârâtul-intimat C. L. P. S. nu și-a a delegat reprezentanți în instanță și nici n-a depus întâmpinare la dosar pentru a-și exprima poziția față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Din analiza art. 1890 cod civil rezultă faptul că uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Astfel, uzucapiunea reprezintă și o sancțiune de drept civil împotriva adevăratului proprietar care a dat dovadă de neglijență în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate un timp foarte îndelungat.
După cum a reținut prima instanță, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este aceea ca părțile să aibă calitate procesuală activă – reclamant și calitate procesuală pasivă – pârât, adică persoana ce reclamă un drept să fie persoana care are și calitatea de parte – subiect activ al raportului de drept material, respectiv persoana împotriva căreia se exercită acțiunea să aibă calitatea de parte - subiect pasiv al raportului de drept material.
În speță, subiect activ al raportului de drept material este posesorul ce are calitatea de reclamant, iar subiect pasiv al raportului de drept material este adevăratul proprietar ce are calitatea de pârât în cadrul raportului de drept procesual. Or, după cum a reținut în mod corect prima instanță, reclamantul-recurent nu a făcut dovada că pârâtul-intimat C. local al comunei P. S. este adevăratul proprietar al suprafețelor de teren de 1000 mp și, respective, 5607 mp situate în localitatea P. S., la locul numit ,, Dorna B.” pentru care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, faptul că consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului iar în exercitarea acestei atribuții hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii, după cum rezultă din prevederile art. 36 al. 2 lit.,,c” și al. 5 lit.,,b” din Legea nr. 215/2001, nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că legitimare procesuală pasivă în cadrul unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive o are doar proprietarul bunului uzucapat iar acesta nu este C. L. al comunei P. S..
Tribunalul mai reține și un alt aspect. C. L. al comunei P. S. nu poate avea legitimare procesuală pasivă, în condițiile în care, din perspectiva atribuțiilor ce-i sunt conferite prin dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, reprezintă organul deliberativ care funcționează la nivelul unității administrativ-teritoriale unde este situat terenul în litigiu, fără a avea personalitate juridică și fără a avea abilitarea legală de reprezentare în justiție a intereselor comunei.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, reprezentarea Statului Român nu se poate face prin intermediul Consiliului L. iar susținerile reclamantei-recurente privitoare la faptul că Statul Român nu poate fi reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât nu participă nemijlocit în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații și că dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, preluate de art.3, pct. 48 din H. G. nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor sunt inaplicabile, nu au nici o relevanță în cauză și nu au nici o legătură cu considerentele hotărârii atacate în condițiile în care reclamanta nu a chemat în judecată Statul Român ci C. L. al comunei P. S., reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual iar judecătorul, în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile, se pronunță asupra obiectului cererii cu care a fost învestit în limitele fixate prin cererea de chemare în judecată.
După cum s-a reținut mai sus, reclamanta-recurentă l-a chemat în judecată pe pârâtul-intimat C. L. al comunei P. S. iar instanța de fond s-a pronunțat asupra pretențiilor acesteia în limitele cadrului procesual fixat de reclamantă iar împrejurarea că reclamanta-recurentă are dificultăți în găsirea unui pârât împotriva căruia ar putea să își realizeze pretențiile, nu constituie un argument pentru introducerea unei acțiuni împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
P. urmare, excepția reținută de instanța de fond care are caracter absolut și peremptoriu este dată în cauză iar criticile de nelegalitate sunt neîntemeiate astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta . primar, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 677 din 12 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei (dosar nr._ ), pârât-intimat- fiind C. L. P. S., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E. L. R. M.
Red. V.E.L.
Jud. D. L. H.
Tehnored.R.M.
2 ex.03.02.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 2268/2013. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 158/2014.... → |
|---|
