Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 3939/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 42
RECURS
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător - C. Doinița
Judecător - F. M.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă B. A.-F. domiciliată în .(la familia Sorică) împotriva sentinței civile nr. 2766/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. F.-C. domiciliat în ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant B. F.-C. asistat de avocat T. M., lipsind recurenta pârâtă B. A.-F., fiind reprezentată de avocat L. I.-L..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul timbrat cu 7 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței ., nr._/23.11.2012 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat L. I.-L. depune împuternicirea avocațială nr._/31.01.2013, chitanța nr. 198/28.01.2013 în sumă de 250 lei onorariu de avocat și arată că nu mai are cereri noi de formulat și nici înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Avocat T. M. depune împuternicirea avocațială nr. 2068/31.01.2013, chitanța nr. 465/01.02.2013 în sumă de 350 lei onorariu de avocat ancheta psihosocială privind pe intimatul reclamant B. F.-C., declarând că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, pentru recurenta pârâtă B. A.-F., avocat L. I.-L., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, numai in sensul stabilirii unui alt program in care intimatul reclamant să aibă legături personale cu minorul B. F.-Ș.. Apreciază nedreaptă soluția instanței de fond, prin care a stabilit ca reclamantul să-l poată lua pe minor, la sfârșitul fiecărei săptămâni, până la soluționarea dosarului ce are ca obiect – divorț . Se impune pentru egalitate de tratament, ca fiecare părinte să aibă legături personale cu minorul de 2 ori pe lună.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat T. M., având cuvântul pentru intimatul reclamant B. F.-C., pune concluzii de respingere a recursului, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 2766/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, ca fiind legală și temeinică. Susține că minorul a locuit împreună cu ambii părinți, in domiciliul reclamantului, împreună cu bunicii paterni, care i-au ajutat la creșterea și dezvoltarea copilului.
De asemenea, precizează că minorul colaborează bine atât cu tatăl său cât și cu mama. Faptul că s-a stabilit de către instanța de fond ca minorul să fie luat de către tată la sfârșitul fiecărei săptămâni din lună, este o bună aplicare a dispozițiilor noului cod civil și ar fi nedrept ca tatăl să ia copilul, la domiciliul său, numai 4 zile pe lună.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ din 13 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamantul B. F.-C. a chemat în judecată pe pârâta B. A.-F. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să fie obligată să-i permită exercitarea dreptului de avea legături personale cu minorul B. F.-Ș., născut la data de 22 decembrie 2008, în sensul de a-l lua la domiciliul acestuia începând de vineri de la ora 1200 până duminică la ora 1700, în fiecare săptămână, până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a dosarului de fond în care a solicitat stabilirea locuinței minorului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că minorul B. F.-Ș. rezultat din căsătoria lor a locuit împreună cu ei în imobilul proprietatea părinților săi, situat în ., care i-au ajutat în creșterea și îngrijirea copilului, tatăl fiind și preot la biserica din comună, în consecință mediul familial creat și în care minorul s-a dezvoltat fiind unul normal din punct de vedere material și moral.
A mai arătat că în urmă cu 3 săptămâni, pârâta împreună cu minorul s-au mutat la părinții acesteia ce locuiesc pe raza aceleiași localități, . care reclamantul nu a contestat-o, în sensul că nu a exercitat nicio presiune cu intenția de a nu stresa copilul.
Reclamantul a mai menționat că fiind despărțiți în fapt, iar pârâta nu-i permite de la data plecării din domiciliul comun să-l vadă pe minor, iar acesta nu mai frecventează nici grădinița, a fost intentată acțiunea în cauză.
Urgența luării măsurii pe cale de ordonanță președințială este motivată de împrejurarea că, de 3 săptămâni, nu l-a mai vizitat pe copil, singura legătură cu acesta fiind stabilită doar pe parcursul a 2-3 minute la ușa imobilului unde locuiește împreună cu pârâta, timp în care între cei doi părinți au loc discuții contradictorii.
Caracterul vremelnic este motivat în raport de cererea adresată instanței pentru stabilirea locuinței minorului pe calea dreptului comun, în temeiul art. 496 Cod civil.
În drept, au fost invocate și dispozițiile art.581, art.496 alin.5 Cod civil.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri: - xerocopie de pe certificatul de căsătorie ce vizează căsătoria părților, certificat de naștere privindu-l pe minorul în cază; referat de anchetă psihosocială, întocmit cu nr. 5430/12 noiembrie 2012 de Primăria comunei Măldăeni.
Soluționarea cererii s-a dispus a fi efectuată în temeiul art.581 alin.3 Cod procedură civilă, fără citarea părților, iar față de precizarea reclamantului că are intentată acțiune pe calea dreptului comun, privind stabilirea locuinței minorului în speță, B. F.-Ș., la unul dintre părinți, instanța a solicitat biroului arhivă – registratură, efectuarea de verificări, prin referatul din 14 noiembrie 2012 grefierul - arhivar comunicând că a fost înregistrată la 13 noiembrie 2012 cererea ce are ca obiect stabilire locuință minor și care formează obiectul dosarului_ cu termen de judecată la 3 decembrie 2012, cerere formulată de reclamantul B. F.-C. în contradictoriu cu pârâta B. A.-F..
Prin sentința civilă nr. 42/1.02.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus admiterea în parte a cererii, pârâta fiind obligată să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul B. F.-Ș., născut la data de 22 decembrie 2008, în sensul de a-l lua la domiciliul acestuia, aflat în ., în fiecare săptămână, începând de vineri de la ora 1200 până duminica la ora 1200, până la soluționarea, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a cererii ce are ca obiect stabilire locuință minor și care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că până la pronunțarea hotărârii privind părintele la care copilul urmează să locuiască în mod statornic, este conferit dreptul părintelui cu care copilul nu locuiește de a avea legături personale cu acesta la locuința sa.
Urgența măsurii prevăzută de art. 581 C. proc. civ., a fost motivată de instanță în raport de vârsta copilului, acesta fiind născut la 22 decembrie 2008, vârstă la care relațiile afective cu mediul în care a crescut și s-a dezvoltat sunt foarte puternice, dreptul ce-i este conferit de către legiuitor și părintelui cu care minorul nu locuiește statornic de a păstra legătura cu acest, relație cu repercusiuni și asupra sănătății și dezvoltării copilului, măsură care va fi luată vremelnic, până la soluționarea cererii ce formează obiectul dosarului nr._ .
Față de orele pentru care s-a solicitat exercitarea legăturilor personale instanța a admis în parte, până la ora 1200, dată fiind vârsta copilului și pentru a i se asigura pregătirea necesară, privind frecventarea grădiniței pentru săptămâna care urmează.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Printr-un prim motiv de recurs, a arătat recurenta că prima instanță a admis cererea în baza unor concluzii generale, reținând că în imobilul proprietatea părinților pârâtului, minorul se bucură de condiții materiale corespunzătoare, bunicii paterni contribuind la creșterea și îngrijirea copilului, fără a analiza și situația existentă în imobilul proprietate părinților săi unde locuiește cu minorul, nefiind îndeplinită condiția urgenței.
Recurenta a mai criticat sentința instanței de fond și pentru faptul că nu a făcut nicio apreciere cu privire la rolul mamei în creșterea și dezvoltarea copilului care nu a împlinit vârsta de 4 ani și la sentimentul de stabilitate pe care numai aceasta îl poate conferi, ci a motivat numai prin prisma vârstei minorului și a faptului că relațiile afective cu mediul în care a crescut sunt foarte puternice.
A solicitat în raport de criticile formulate, modificarea sentinței instanței de fond, în principal, în sensul respingerii acțiunii formulate, nefiind îndeplinită condiția urgenței, și în subsidiar, a se stabili programul de vizitare de vineri de la ora 12,00 până sâmbăta la ora 12,00.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă, fiind prezent la termenul de judecată din 1.02.2013, prin avocat, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând legalitatea sentinței atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește primul motiv de recurs, prin care se susține de către recurentă că nu este îndeplinită condiția urgenței și că instanța de fond a admis cererea în baza unor concluzii generale și nu a analizat și condițiile materiale pe care ea le oferă minorului, se constată că este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut la apreciere concluziile referatului de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Măldăieni, din care rezultă că până la data despărțirii în fapt a părților, acestea au locuit împreună cu copilul în casa părinților reclamantului, care dispune de condiții materiale corespunzătoare și că minorul este foarte atașat de bunicii paterni care l-au îngrijit.
În ce privește condițiile pe care recurenta pârâtă le oferă minorului, acestea vor fi avute în vedere de instanța care soluționează cererea privind stabilirea domiciliului minorului care formează obiectul dosarului nr._, pe calea sumară a ordonanței președințiale fiind analizată numai aparența dreptului.
Mai mult decât atât, instanța de fond nici nu a apreciat că reclamantul dispune de condiții mai bune decât cele oferite de pârâtă, analizând starea materială a acestuia doar prin prisma interesului copilului.
În ce privește condiția urgenței, în mod corect a reținut prima instanță că această măsură se impune, în raport de vârsta copilului, de faptul că relațiile afective cu mediul în care a crescut și s-a dezvoltat sunt foarte puternice, dreptul părintelui cu care minorul nu locuiește statornic de păstra cu acesta, fiind conferit de către legiuitor, pentru a nu afecta sănătatea și dezvoltarea acestuia.
Referitor la motivul doi de recurs, prin care recurenta a criticat sentința instanței de fond pentru faptul că nu a făcut nicio apreciere cu privire la rolul mamei în creșterea și dezvoltarea copilului care nu a împlinit vârsta de 4 ani și la sentimentul de stabilitate pe care numai aceasta îl poate conferi, ci a motivat numai prin prisma vârstei minorului și a faptului că relațiile afective cu mediul în care a crescut sunt foarte puternice.
Nici această critică nu este întemeiată.
Din practicaua sentinței instanței de fond, reiese că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea părților, în temeiul art. 581 alin.3 C. proc. civ., analizându-se înscrisurile depuse de reclamant.
Rolul mamei în creșterea și educarea copilului a fost avut în vedere implicit la soluționarea cauzei, câtă vreme minorul se află în grija pârâtei în timpul săptămânii, iar reclamantul nu a susținut, iar instanța nu a reținut că aceasta nu s-ar ocupa în mod corespunzător de copil.
Pe de altă parte, măsura dispusă având caracter vremelnic, până la soluționarea dosarului nr._, în cauza respectivă se vor putea administra probe pentru a se dispune în privința duratei în care părintele la care nu s-a stabilit domiciliul copilului, are drept de vizitare.
În raport de considerentele care preced, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă B. A.-F. domiciliată în .(la familia Sorică) împotriva sentinței civile nr. 2766/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. F.-C. domiciliat în ..
Obligă pe recurentă la 350 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
G. PetricăCernat DoinițaFifoiu MarinelaTatu S.
Red.thred.C.D.
La 04.02.2013 – 2 ex.
D.f._
J.f.I. P.
Judecătoria Roșiorii de Vede
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul... → |
|---|
