Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 4191/292/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
RECURS
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – C.-N. L.
Judecător - G. P.
Judecător - F. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârât M. G., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3022 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. V., domiciliată în Roșiorii de Vede, ., ., ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost prezente părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Recurentul-pârât M. G. depune un set de înscrisuri reprezentând sentința nr. 3036 pronunțată în dosarul_ de Judecătoria Roșiorii de Vede, sentință prin care a fost judecat fondul cauzei privind cererea de evacuare, copie de pe buletinul acestuia și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Intimata-reclamantă M. V. arată că a declarat recurs împotriva sentinței depusă de partea adversă, și depune un set de înscrisuri reprezentând două adrese emise de Poliția Municipiului Roșiorii de Vede, act adițional nr. 539 la contractul de închiriere nr._ din 13.08.2012, și solicită de asemenea acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea cu modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Arată că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și că acesta nu a fost niciodată sancționat contravențional.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului formulat de partea adversă și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Roșiorii de Vede ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede la nr._ din 3 decembrie 2012 reclamanta M. V. a solicitat instanței, ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună evacuarea pârâtului M. G. din apartamentul situat în municipiul Roșiorii de Vede, ., .. A, apt.4, județul Teleorman, până la soluționarea irevocabilă a cererii de evacuare pe care a formulat-o pe fondul cauzei, cu termen de judecată la data de 05 decembrie 2012.
În fapt, reclamanta a arătat că a locuit cu pârâtul, în calitate de soț, în apartamentul susmenționat. În data de 7 noiembrie 2012 a fost pronunțat divorțul cerut de ea, având pe rol un dosar de evacuare cu termen de judecată la 5 decembrie 2012. Înțelege să solicite această măsură datorită comportamentului agresiv, atât verbal cât și fizic, al pârâtului, care a început să aducă bărbați în casă, cu care întreține relații sexuale. A mai arătat că la poliție există două dosare împotriva pârâtului, urmare a plângerilor sale, unul pentru furt iar celălalt pentru lovire și amenințare. De asemenea, a mai formulat o plângere la poliție întrucât în ziua de 2 decembrie 2012 pârâtul a lovit-o, a jignit-o și a amenințat-o cu moartea, de această dată împreună cu acel bărbat necunoscut, pe care l-a adus în apartament. A mai arătat că apartamentul este ANL, fiindu-i atribuit ei conform actului adițional, iar pârâtul nici măcar nu figurează în fișa locativă, în prezent având un act de identitate provizoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.581.2 și art. 613.2 Cod procedură civilă iar în dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul pârâtului, martori și înscrisuri, depunând la dosar un set de acte.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și un martor, depunând la dosar un set de acte.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că prin sentința civilă nr.2636 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, irevocabilă cu privire la divorț, s-a declarat desfăcută căsătoria celor două părți prin acordul de voință al acestora, dispunându-se ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei – A..
Potrivit actului adițional nr._ din 9.08.2012, încheiat cu Municipiul Roșiorii de Vede – Serviciul Administrare Domeniu Public și Privat, s-a prelungit durata de valabilitate a contractului de închiriere nr._ din 13.08.2004, prin care părțile au închiriat apartamentul în litigiu. Actul adițional la contractul de închiriere a fost încheiat numai cu reclamanta, însă ambele părți au continuat să locuiască în același imobil, chiar și după desfacerea căsătoriei.
Din declarația martorei P. M. M. coroborată cu susținerile reclamantei, cu declarațiile extrajudiciare ale numitelor B. A. și V. V., precum și cu petiția adresată de locatarii mai multor apartamente din blocurile F1 și F2 din Roșiorii de Vede, instanța reține că, atât înainte, cât mai ales după ce reclamanta a intentat acțiunea de divorț împotriva pârâtului, acesta a devenit recalcitrant, a început să se manifeste agresiv, atât față de soția lui cât și față de vecini, provocând scandaluri în apartament, lovind-o în repetate rânduri pe aceasta, adresându-i cuvinte jignitoare și alungând-o din imobil (această împrejurare reieșind și din cuprinsul procesului verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2011 încheiat de Poliția Municipiului Roșiorii de Vede), aceasta apelând de nenumărate ori la ajutorul organelor de poliție, cerând chiar unora dintre vecini să dea telefon la poliție. Atât martora audiată de instanță cât și martora B. A. au arătat că au văzut-o personal pe reclamantă cu urme de lovituri pe față și pe corp, cu urme de mușcături, cu tricoul rupt pe ea, aceasta spunându-le că nu mai poate trăi în astfel de condiții.
Instanța mai reține că, mai ales după pronunțarea sentinței de divorț, pârâtul a început să se manifeste și mai violent față de fosta soție, amenințând-o că o va omorî și se va omorî și el pentru că nu mai are nimic de pierdut, reclamanta ieșind și țipând în fața blocului, cerând vecinilor să sune la numărul de urgențe 112, la poliție. Reclamanta este foarte afectată de comportamentul fostului soț, îi este teamă că acesta își va duce la îndeplinire amenințările, motiv pentru care se încuie în cameră, în urmă cu aproximativ o lună, când ea era plecată în Spania pârâtul spărgându-i ușa de la camera ei.
Urmare a comportamentului pârâtului reclamantei i-a fost prescris de către medic tratament de liniștire, conform rețetelor depuse la dosar chiar de către acesta, care nu a putut explica un alt motiv pentru care fosta lui soție ar avea stări de depresie.
Instanța nu a reținut cu certitudine împrejurarea relatată de reclamantă în sensul că în data de 2 decembrie 2012 l-ar fi găsit pe soțul ei în casă, împreună cu martorul N. C., care era complet dezbrăcat, dat fiind faptul că ceilalți martori cunosc acest aspect numai din relatările ei.
Instanța nu a avut în vedere declarația martorului N. C. decât în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, acesta nu s-a mai întâlnit de multă vreme cu pârâtul, fiind anterior colegi de serviciu, astfel că nu are de unde să cunoască multe amănunte despre relația părților, mergând în apartamentul în litigiu întrucât i-a cerut să fie martor în dosarul având ca obiect evacuare, fiind direct implicat în incidentul din data de 2 decembrie 2012. Pe de altă parte, susținerile acestuia în sensul că pârâtul este o persoană liniștită sunt total contrazise cu declarațiile martorilor și vecinilor părților, care au arătat că acesta provoacă frecvent scandaluri, se comportă urât nu numai cu reclamanta dar și cu ei, poliția venind deseori la fața locului.
Potrivit dispozițiilor art.581 Cod procedură civilă, „Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
În cadrul acestei proceduri instanța trebuie să cerceteze numai aparența dreptului, însă nu trebuie să prejudicieze fondul dreptului. De asemenea, măsura solicitată trebuie să aibă caracter urgent și să fier vremelnică, până la soluționarea cauzei privind fondul dreptului. Această procedură specială este pe deplin aplicabilă în relațiile dintre soți și chiar foști soți privind situația lor locativă, în doctrina și practica judiciară admițându-se că se poate dispune evacuarea provizorie a soțului violent din locuința unde locuiește împreună cu familia, chiar și în situația în care locuința este proprietatea lui exclusivă pentru că o astfel de acțiune nu neagă dreptul său de proprietate, acesta putând solicita ulterior, pe calea unei acțiuni de drept comun, desființarea măsurii și restabilirea dreptului său de proprietate, în timp ce, în cazul în care nu s-ar interveni urgent, ar fi vătămate grav interesele celuilalt soț sau al descendenților minori. Și prin dispozițiile art.6132 Cod procedură civilă s-a reglementat posibilitatea instanței de a lua, pe timpul procesului de divorț, măsuri urgente, pe cale de ordonanță președințială, inclusiv în ceea ce privește folosirea locuinței.
Instanța constată că în speță, s-a făcut dovada urgenței măsurii solicitate pentru că în situația în care nu s-ar interveni de îndată pârâtul, într-un moment de furie extremă, ar putea să-și ducă la îndeplinire amenințările adresate fostei sale soții, putând să aducă atingere gravă sănătății sau integrității fizice și psihice a acesteia.
De asemenea, este îndeplinită și condiția vremelniciei măsurii solicitate întrucât aceasta nu se poate dispune decât până la soluționarea irevocabilă a fondului dreptului locativ al părților și nici nu prejudecă fondul dreptului.
În speță nu prezintă relevanță împrejurarea că niciunul dintre soți nu are calitatea de proprietar al imobilului ci doar de chiriaș, prin măsura solicitată urmărindu-se rezolvarea urgentă a situației locative generate de comportamentul violent al pârâtului, ce pune în pericol grav sănătatea și integritatea sau chiar viața reclamantei.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.581 Cod procedură civilă, instanța, prin sentința civilă nr. 3022/5 decembrie 2012, a admis cererea formulată și a dispus evacuarea pârâtului din apartamentul situat în municipiul Roșiorii de Vede, ., .. A, apt.4, județul Teleorman, până la soluționarea irevocabilă a cererii de evacuare, formulată de reclamantă împotriva aceluiași pârât, cu termen de judecată la data de 05 decembrie 2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurentul M. G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Procedura ordonanței președințiale se aplică numai pentru măsuri vremelnice, în cazuri urgente, având caracter provizoriu.
Această măsură nu se poate dispune decât până la soluționarea irevocabilă a fondului.
Ori, în cauză, prin sentința 3036/5 decembrie 2012, s-a soluționat în fond acțiunea reclamantei M. V., având ca obiect evacuare, fiind respinsă. Ca urmare, există în acest moment două hotărâri contradictorii, printr-o hotărâre dispunându-se evacuarea, prin alta respingerea acțiunii de evacuare.
Totodată, a criticat sentința și în ceea ce privește temeinicia ei, demonstrând cu martorul N. C., că,în mod sistematic, reclamanta a încercat să își preconstituie probe, provocând scandaluri și sunând la numărul de urgențe 112, pentru a solicita intervenția poliției.
Instanța de fond trebuia să înlăture declarația martorei P. M. M., care a susținut în mod constant că a auzit certurile dintre părți, în condițiile în care aceasta locuiește în alt . credibil faptul că părțile aveau ferestrele deschise în luna decembrie.
Procesul verbal contravențional este întocmit cu aproximativ 2 ani în urmă, astfel încât, instanța nu își poate întemeia această măsură urgentă, pe aceste probe ca de altfel nici pe declarațiile extrajudiciare ale vecinilor de . solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond, respingerea cererii de evacuare.
Față de recursul declarat intimata M. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, a arătat că, într-adevăr, reclamanta intimată a promovat și o acțiune pe fondul cauzei, pentru evacuarea pârâtului recurent, însă, a inițiat procedura ordonanței, datorită faptului că, pârâtul a devenit tot mai agresiv și mai violent. Numai în luna noiembrie a anului 2012, pârâtului i-au fost întocmite 5 procese verbale de contravenție de către poliție. Totodată, intimata a formulat și mai multe plângeri penale pentru furt, recurentul luând diferite bunuri din domiciliu.
A mai arătat că și vecinii sunt deranjați de comportamentul pârâtului, că, acesta chiar și după punerea în executare a sentinței pronunțate pe calea ordonanței, a intrat fraudulos în apartament, spărgând geamul de la uscătorie și lacătul.
Faptul că părțile sunt în prezent divorțate este încă un motiv care conduce la concluzia că părțile nu mai pot conviețui.
A solicitat respingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe.
În susținerea recursului și întâmpinării, ambele părți au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a susținerilor părților, instanța de recurs apreciază că este neîntemeiat.
Potrivit art. 581 C.p.c., instanța de judecată va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reclamanta a justificat urgența măsurii solicitată a fi luată pe cale de ordonanță, prin aceea că, actele de violență ale fostului său soț, cu care încă locuiește, îi pot provoca un prejudiciu ireparabil.
Instanța de recurs apreciază, că, în cauză, față de circumstanțele concrete ale cauzei, urgența este justificată, de considerentele invocate de reclamantă, din probele administrate în cauză, conturându-se cel puțin aparența existenței unui comportament violent al pârâtului, comportament care ar putea avea consecințe negative în ceea ce o privește pe reclamantă.
În acest sens sunt atât declarațiile martorilor audiați în cauză dar și procesele verbale de sancționare contravențională a pârâtului.
Măsura solicitată a fi luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter temporar, fiind o măsură vremelnică, luată până la soluționarea în fond a procesului de evacuare ce se derulează între părți.
Critica recurentului referitoare la faptul că soluția pronunțată pe calea ordonanței președințiale, contravine soluției care s-a pronunțat pe fondul cauzei, este neîntemeiată, întrucât, soluția pronunțată pe fondul cauzei, prin sentința civilă nr. 3036/5 decembrie 2012, nu este una definitivă și pe de altă parte, soluția adoptată pe calea ordonanței președințiale, nu are autoritate de lucru judecat față de fondul cauzei, putând fi adoptată o soluție diferită,dat fiind caracterul său provizoriu și de neprejudecare a fondului.
Critica referitoare la netemeinicia măsurii adoptate în cauză pe cale de ordonanță, argumentată de recurent prin aceea că nu el este cel care are comportament violent ci intimata, care, în permanență a încercat să își preconstituie probe, este neîntemeiată, din probele administrate în cauză, rezultând o aparență a dreptului în favoarea reclamantei intimate. Din probele administrate în cauză și anume declarațiile martorilor audiați și procesele verbale contravenționale, rezultă, cel puțin în aparență, comportamentul violent al pârâtului, comportament care a fost sancționat în mod provizoriu, în procedura ordonanței, prin evacuarea temporară a acestuia din locuința comună.
Ca urmare, recursul formulat de recurentul pârât este neîntemeiat și conform art. 312 alin. 1 C.p.c., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. G., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3022 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. V., domiciliată în Roșiorii de Vede, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător, Pt. Grefier,
C. N.-LuminițaGudac PetricăFifoiu MarinelaDrăgușin E.
Aflat în CO
Semnează P. Grefier
Red.th.red. CNL 2 ex./18.02.2013
D.f._ Jud. Roșiorii de Vede
J.f. L. F. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul... → |
|---|
