Pensie întreţinere. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 4135/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 260
RECURS
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – C.-N. L.
Judecător - G. P.
Judecător - F. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-pârât M. F. R., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., nr. 5, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 389 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M. V., domiciliat în sector 3, București, .. 111, . obiect – pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede la nr._ din 27 decembrie 2012 reclamantul M. M. - V. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. F. R. solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună sistarea plății pensiei de studii la care a fost obligat în favoarea acestuia prin Sentința civilă nr. 742/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
În fapt, reclamantul a arătat că prin hotărârea judecătorească menționată a fost obligat să-i plătească pârâtului pensie de studii în cuantum de 87 lei lunar până la terminarea studiilor de către acesta, instanța având în vedere că la acea dată pârâtul frecventa cursurile Liceului Economic din Roșiorii de Vede iar în anul 2012 a absolvit liceul, are vârsta de 18 ani și în prezent nu mai frecventează cursurile vreunei instituții de învățământ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art.531 (1) Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copie de pe Sentința civilă nr. 742/30.03.2012 și copie de pe cartea de alegător.
La data de 4 februarie 2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant și menținerea dispozițiilor hotărârii prin care s-a dispus obligarea la plata pensiei de studii.
În motivarea cererii, în fapt, pârâtul a arătat că în prezent frecventează cursurile Liceului Tehnologic „V. M.” Roșiorii de Vede, așa cum rezultă din adeverința anexată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că, prin Sentința civilă nr. 742 pronunțată la data de 30 martie 2012 de Judecătoria Roșiorii de Vede, în calitate de pârât în acea cauză M. M. V., reclamantul în speța de față, a fost obligat să-i plătească pârâtului M. F. R., cu titlul de pensie de studii, suma de 87 lei lunar până la terminarea studiilor, însă nu mai târziu de împlinirea de către acesta a vârstei de 25 ani.
Din adeverința nr.7120 eliberată la 20 decembrie 2012 de Liceul Tehnologic „V. M.” Roșiorii de Vede, rezultă că pârâtul este înscris în clasa a-XIII-a G, curs de zi, an școlar 2012-2013.
Reținând că reclamantul a fost obligat la pensie de studii în favoarea pârâtului prin Sentința civilă nr. 742 pronunțată la data de 30 martie 2012 de Judecătoria Roșiorii de Vede, în raport de care se solicită sistarea pensiei de studii, că pârâtul se află în continuarea studiilor, cum s-a menționat mai sus, în baza dispozițiilor art.499 alin.2 cod civil potrivit cărora ,,Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani”, instanța, prin sentința civilă nr. 389/12.02.2013 a respins acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată .
Totodată, a respins cererea formulată de pârât privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274, art.275 Cod procedură civilă întrucât reclamantului nu i se poate reține o culpă procesuală, neavând cunoștință de faptul că pârâtul se află în continuarea studiilor și totodată recunoscând prin apărător acest aspect la primul termen de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul M. F. R., criticând sentința pentru aceea că, în mod nelegal instanța a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Neavând cunoștințe de specialitate, a fost nevoit să angajeze un apărător, iar instanța de judecată, a invocat, pentru respingerea cererii, dispozițiile art. 275 Cp.,c., care nu au aplicabilitate în cauza de față. Dispozițiile art 275 se referă la faptul că, atunci, când pârâtul la primul termen de judecată recunoaște pretențiile reclamantului, nu va mai fi obligat la cheltuieli de judecată. În cauză, nu a fost vorba despre așa ceva, nu numai că pârâtul a formulat întâmpinare, dar, cauza a fost judecată pe fond.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs apreciază că este întemeiat.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile procedurale care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de părți.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.p.c., partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Partea care a căzut în pretenții, în cauză, este reclamantul, a cărui cerere de chemare în judecată a fost respinsă. Faptul că nu a cunoscut situația fiului său, nu îl exonerează de culpă procesuală, atâta vreme cât a declanșat un proces iar pârâtul a fost nevoit să-și facă apărări și deci, să avanseze cheltuieli.
Riscul declanșării unei acțiuni civile, fără cunoașterea exactă a situației, aparține celui care inițiază procedura judiciară, în speță reclamantului și ca atare trebuie să suporte consecințele asumării acestui risc.
Dispozițiile art. 275 C.p.c., nu au într-adevăr aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la cazurile în care pârâtul nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată, însă, nu obligarea pârâtului s-a solicitat ci obligarea reclamantului.
Ca urmare, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 C.p.c., rap. la art. 304 pct. 9 C.p.c, va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că, va obliga reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul-pârât M. F. R., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., nr. 5, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 389 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M. V., domiciliat în sector 3, București, .. 111, ., ..
Modifică sentința recurată în sensul că, obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. L. G. P. F. M. D. E.
Red. C.N.L . – 17.04. 2013
Thred C.N.L.- 17.04. 2013 – 2 ex
Df.-_ Jud Roșiorii de Vede
Jf. G. C. L.
| ← Actiune în constatare. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul... → |
|---|
