Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 19-07-2013 în dosarul nr. 745/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.81
APEL
Ședința publică de la 19 iulie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - A. L. N.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă O. T.-M. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură „H. Lușu V.” din T. M., ..16, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 572 din 13 mai 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul pârât E. E. domiciliat în ., având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă O. T.-M., asistată de avocat H. Lușu V., lipsind intimatul pârât E. E..
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 10 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței nr._/14.05.2013 și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, rap. la art. 482 NCPC, instanța verificând competența, stabilește că este competentă material, general și teritorial, să judece pricina de față.
Procedând la verificarea identității părților din proces, potrivit art. 219 și art.482 din Noul Cod de procedură civilă, constată că s-a prezentat apelanta reclamantă O. T.-M., care se legitimează cu Carte de identitate, CNP:_.
Apărătorul apelantei, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și anume citația nr._, prin care face dovada că pe rolul Judecătoriei T. M., se află dosarul nr._, ce are ca obiect – stabilire domiciliu minor, privind aceleași părți. Declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat în prezenta cauză.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantei reclamante și luând act de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat, potrivit art. 392 din Boul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul acesteia.
Având cuvântul pentru apelanta-reclamantă O. T.-M., avocat H. Lușu V., pune concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței civile nr. 572 din 13 mai 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată la instanța de fond.
Susține că, urgența cauzei constă în aceea că, apelanta s-a reîntors in țară pentru întocmirea pașaportului minorei, fiindu-i necesar înscrierii acesteia in ciclul 2 școlar. Pentru eliberarea pașaportului, ce cere și acordul pârâtului-intimat, însă suferind de o boală psihică, având și un comportament violent nu s-a putut obține acordul acestuia. Mai mult, apelanta-reclamantă, trebuie să se prezinte la locul de muncă în Italia, fiind singura întreținătoare a copilului.
De asemenea, menționează că între părți există litigiul pentru stabilirea domiciliul minorei, însă procesul este de o durată mai mare, motiv pentru care a promovat cererea de ordonanță președințială.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 din Noul cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din data de 12 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei T. M., reclamanta O. T.-M. a chemat în judecată pe pârâtul E. E., solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea locuinței minorei E. N.,născută la data de 12 septembrie 2000 la domiciliul reclamantei și exercitarea autorității părintești asupra minorei E. N. în mod exclusiv de reclamantă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urmă cu circa 15 ani a intrat într-o relație de concubinaj cu pârâtul E. E., relație din care a rezultat minora E. N., născută la data de 12 septembrie 2000.
A mai arătat că din cauza faptului că resursele financiare ale familiei nu erau îndestulătoare, cu acordul pârâtului, a plecat în anul 2008 la muncă în Italia, iar minora a rămas în grija pârâtului.
Reclamanta a mai menționat că înaintea sărbătorilor de iarnă din anul 2008 s-a reîntors în țară și a constatat că pârâtul se află în imposibilitatea de a-i asigura minorei o îngrijire și educație adecvată din cauza problemelor de sănătate mintală cu care începuse să se confrunte ,motiv pentru care, a luat decizia de a pleca cu minoră în Italia unde găsise un loc de muncă.
În continuare, reclamanta a mai arătat că în luna februarie a plecat din nou în Italia, însoțită de minoră, pârâtul exprimându-și consimțământul printr-o declarație autentificată sub numărul 229 din data de 10 februarie 2009 la Biroul Notarului Public R. M. din T. M..Minora, a înscris-o la școală, iar ea s-a angajat ca menajeră la o persoană în vârstă. De atunci și până în prezent nu a mai venit în țară ,în acest timp ocupându-se de creșterea și educarea minorei.
Reclamanta a mai susținut că boala mintală a pârâtului s-a agravat, lucru pe care l-a constatat personal din discuțiile telefonice pe care le purtau.
Pașaportul minorei i-a expirat la data de 22 mai 2009,însă nu a fost un impediment,fiind deja înscrisă la școală, iar pentru rezolvarea unor probleme folosea certificatul minorei de naștere. Minora termină în acest an clasa a IV-a, motiv pentru care trebuie înscrisă în următorul ciclu de învățământ, iar dosarul trebuie să cuprindă și copia legalizată a pașaportului său, nefiind suficient certificatul de naștere. Pentru a reînnoi pașaportul minorei a revenit în țară.
Reclamanta a mai arătat că atunci când a ajuns acasă, pârâtul nu le-a mai recunoscut, de la vecini a aflat că acesta a fost internat la Spitalul de Pshiatrie Poroschia, iar în momentul în care i-a cerut un acord notarial pentru a-i întocmi minorei un nou pașaport, a avut un comportament bizar.
În fine, reclamanta a învederat că lipsa unui pașaport pentru minoră îi face imposibilă reîntoarcerea în Italia într-un timp scurt, ea pierzându-și serviciul, iar minora școala, interesul minorei fiind de a se stabili ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către ea, pe calea unei ordonanțe președințiale, procedura de drept comun pentru luarea acestor măsuri privitoare la minoră având o durată mare de timp și într-o asemenea situație există posibilitatea ca minora să fie exclusă de la școala din Italia.
În susținerea cererii, reclamanta depus la dosar în copie xerox certificat de naștere-E. N.,pașaport-E. N.,declarație autentificată sub nr.229 din 10 februarie 2009 la Biroul Notarului Public-R. M.,certificat de naștere-O. T.-M.,B.I.- O. T.-M.,bilet de ieșire din spital,(f.23-25) scrisoare medicală,și certificat nr.2544 din 12 aprilie 2013 –traducere din limba italiană în limba română.
În dovedirea cererii,reclamanta a solicitat proba cu martorii Calmocanu C.-M. și M. V..
Prin sentința civilă nr. 572 din 13 mai 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din relațiile de concubinaj ale părților a rezultat minora E. N. născută la data de 12 septembrie 2000, având ca părinți pe reclamanta O. T. M.-mamă și pârâtul E. E.—tată.
Din declarația autentificată sub nr.229 din 10 februarie 2009 de Biroul Notarului Public R. M. rezultă că pârâtul E. E. și-a manifestat acordul ca fiica sa minora E. N. să călătorească în străinătate împreună cu mama sa, reclamanta O. T. M., pe durată nelimitată în Italia, începând cu data de 13 februarie 2009 cu autocarul pe ruta România-Ungaria-Austria-Italia urmând ca la înapoierea în țară minora să fie însoțită de mama sa.
Din biletele de ieșire din spital eliberate de Spital Psihiatrie rezultă că pârâtul E. E. a fost internat în anul 2005 la secția psihiatrie cu diagnosticul: sindrom psihoorganic iar în anul 2010 cu diagnosticul demență mixtă.
Din scrisoarea medicală emisă la data de 15 aprilie 2010-furnizor de servicii medicale Spitalul Psihiatrie B. rezultă că pârâtul E. E. prezintă demență mixtă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că minora E. N. locuiește cu mama sa în Italia de 3 ani de zile. Pârâtul are probleme cu sănătatea și suferă de afecțiuni psihice, astfel încât nu se poate ocupa de propria persoană. Pârâtul locuiește împreună cu tatăl său care îl întreține, iar pârâtul nu realizează venituri. Minora este la școală în Italia și i-a expirat pașaportul venind în țară cu mama sa pentru ca pârâtul să își manifeste acordul la schimbarea pașaportului. Reclamanta nu a reușit să obțină acordul pârâtului. Pârâtul are un comportament agresiv față de părinții săi și față de consăteni.
Minora a locuit inițial cu pârâtul de la plecarea reclamantei din țară iar pârâtul nu s-a putut ocupa de minoră, întrucât nu avea serviciu și nu realiza venituri, lucrând cu ziua. Părțile s-au prezentat la notar, dar pârâtul a devenit recalcitrant, astfel încât nu s-a putut obține acordul său.
Prin adresa nr.2544 din 12 aprilie 2013 eliberată de Ministerul Educației Naționale-Biroul Școlar Teritorial Calabria-Școala Gimnazială M. Ardore,se certifică faptul că eleva E. N. figurează înscrisă în anul școlar 2012/2013 în clasa a-IV-a din învățământul de zi în această instituție și că a frecventat cu regularitate orele de curs până la data de 7 martie 2013.
Instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei T. M. nu se derulează un proces civil având ca obiect stabilire locuință minor și exercitare autoritate părintească pentru minora E. N..
Având în vedere ansamblul materialului probator, instanța a apreciat că pe calea ordonanței președințiale, nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve litigiul dintre părți, procedura urmată neavând ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, astfel cum s-a solicitat de reclamantă privind stabilire locuință minor și exercitarea autoritate părintească în mod exclusiv de reclamantă pentru minora E. N..
A mai motivat că măsurile luate pe calea ordonanței președințiale fiind limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului dintre părți și având în vedere și caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe calea specificului ordonanței președințiale, cu toate că există urgență întrucât minora este înscrisă la școală în Italia și frecventează cursurile școlare, cererea formulată de reclamantă prejudecă fondul, astfel încât a fost respinsă întrucât nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.996 C. proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat ape, în termen, reclamanta, care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii cererii formulate.
A motivat că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea formulată, în condițiile în care a făcut dovada urgenței demersului său, pentru a proteja interesul minorei, care, în caz contrar, va fi afectat ireversibil, în vederea obținerii pașaportului, pentru a putea merge în Italia, în vederea continuării cursurilor școlare.
În dezvoltarea motivului de apel, apelanta a mai arătat că o procedură pe calea dreptului comun are o durată mare, existând posibilitatea ca minora să fie exclusă de la școala din Italia, iar ea să-și piardă slujba, astfel că nu o mai poate întreține pe fiica sa.
Apelanta a mai precizat că a promovat la Judecătoria T. M., o acțiune pentru stabilire locuință și exercitarea autorității părintești pe calea dreptului comun.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 999 C. proc.civ.
În apel, apelanta a depus citația nr._, prin care face dovada că pe rolul Judecătoriei T. M., se află dosarul nr._, ce are ca obiect – stabilire domiciliu minor, privind aceleași părți.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a formula eventuale apărări.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art. 999 alin.1 din C. proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A.. 5 al aceluiași articol, prevede că, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din analiza acestor dispoziții, rezultă că, pentru admisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, trebuie îndeplinite condițiile urgenței, caracterului vremelnic și neprejudecării fondului cauzei.
În cauză, apelanta reclamantă a justificat condiția urgenței, aspect reținut și de către instanța de fond.
Întrucât reclamanta a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea locuinței minorei E. N., născută la data de 12 septembrie 2000, la aceasta și exercitarea autorității părintești cu privire la minoră, în mod exclusiv de reclamantă, măsuri ce au caracter definitiv și prejudecă fondul cauzei, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 999 C. proc.civ.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă O. T.-M. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură „H. Lușu V.” din T. M., ..16, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 572 din 13 mai 2013, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatul pârât E. E. domiciliat în comuna S.-V., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iulie 2013.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaArsenie L.-MicoletaTatu S.
Red.thred.C.D.
4 ex./22.07.2013
D.f._
J.f. M. F.
Judecătoria T. M.
. .2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
