Pensie întreţinere. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 6951/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 896
RECURS
Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul –pârât L. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3635 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., domiciliată în . și autoritatea tutelară P. comunei M., cu sediul în ., având ca obiect – pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – pârât L. F. și intimata-reclamantă M. M., a lipsit autoritatea tutelară P. comunei M..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul - pârât L. F. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune în dovedirea recursului declarat adeverință de venituri emisă de P. comunei M. și decizia sa de pensionare din care rezultă cunatumul pensiei sale.
Tribunalul respinge cererea de acordarea unui termen de judecată formulată de recurentul – pârât, întrucât se află la dosar înscrisurile despre care a făcut vorbire recurentul, privind veniturile pe care le realizează.
Părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat, ori probe de administrat în cauză.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, recurentul – pârât L. F., susține că este pensionar și că este de acord să plătească fiicei sale L. A. L. pensie de întreținere, dar nu în cuantumul stabilit de instanța de fond,întrucât veniturile sale sunt mici, astfel că, solicită admiterea recursului formulat, urmând a se ține cont de veniturile pe care le realizează.
Având cuvântul, intimata –reclamantă M. M., solicită respingerea recursului declarat de recurrent și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 11.10.2012, sub numărul_, reclamanta M. M., în calitate de reprezentant legal al minorei L. A. – L., a chemat în judecată pe pârâtul L. F., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună majorarea pensiei de întreținere la care pârâtul a fost obligat în favoarea minorei L. A. – L. (n. 03.06.1999).
În fapt și în drept, cererea nu a fost motivată .
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie: CI reprezentant legal; sentința civilă nr. 784/25.03.2010; certificatul de naștere . nr._.
Legal citat, pârâtul L. F. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamantă, precizând că mai are în întreținere doi copii, că este pensionat pe caz de boală, iar reclamanta are un loc de muncă stabil și a fost plecată de mai multe ori în Spania.
La întâmpinare a anexat următoarele înscrisuri, în copie: CI L. M. – F. și L. I.- M., act medical, decizia civilă nr. 372/ 01.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Pârâtul a depus în ședința publică la data de 17.01.2013 o cerere, care a fost calificată de instanță ca fiind cerere reconvențională prin care solicită stabilirea legăturilor personale cu minora.
La data de 07.02.2013, reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea reconvențională, prin care precizat că pârâtul are doi copii, dar aceștia nu sunt în întreținere, întrucât nu mai sunt minori.
Prin sentința civilă nr. 3635 din 3.10.2013 instanța a dmis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și, în consecință:
A majorat de la 85 lei lunar pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului-reclamant și în favoarea minorei L. A.-L., născute la data de 03.06.1999, prin decizia civilă nr. 53/A din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 372/01.03.2012 a Curții de Apel București, la 152 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul copilului.
A încuviințat pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minora L. A.-L. (n. 03.06.1999), după următorul program: în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, începând cu orele 09:00, până duminică la orele 11:00, la domiciliul pârâtului-reclamant; în prima jumătate a vacanței de vară-luna iulie; în vacanța de iarnă-prima zi de C.; în vacanța de primăvară-a doua zi de Paști, la domiciliul pârâtului-reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit deciziei civile nr. 372/01.03.2012 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia civilă nr. 53 A/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, pârâtul-reclamant L. F. a fost obligat la plata sumei de 85 lei lunar în favoarea minorei L. A.-L., ns. la 03.06.1999, rezultate din căsătoria cu reclamanta-pârâtă M. M., cu titlu de pensie de întreținere începând cu data de 01.10.2010 și până la majoratul acesteia-03.06.2017.
În prezent, astfel cum rezultă din adeverința nr. 529/03.09.2013, depusă la dosar, minora L. A.-L. este înscrisă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială M., ., iar pârâtul-reclamant L. F. obține un venit mediu net lunar în cuantum de 608 lei, conform adresei nr._/31.05.2013 emise de Casa Județeană de Pensii Teleorman.
Potrivit art. 5 alin 2 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile Noului cod civil se aplică și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din obligația legală de întreținere dacă aceste situații juridice subzistă și ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Din cuprinsul art. 524 și 525 C. civ., rezultă că minorul are dreptul la întreținere atâta timp cât nu se poate întreține din munca sa aflându-se în stare de nevoie, iar conform art. 529 C. civ. cuantumul întreținerii se stabilește pentru un copil până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui și până la o treime pentru doi copii.
Având în vedere cele anterior expuse, cuantumul pensiei de întreținere pe care pârâtul-reclamant trebuie să o plătească în favoarea minorului se va raporta la o pătrime din veniturile sale, potrivit art. 529 C. civ., ținând seama că pârâtul nu mai are alți copii cu vocație la întreținere din partea acestuia, așa cum rezultă, de altfel, și din considerentele deciziei civile nr. 372/01.03.2012 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, de unde rezultă că plafonul de o pătrime din veniturile pârâtului urmează a fi avut în vedere începând cu data de 18.06.2011, această dată marcând momentul absolvirii liceului de către celălalt copil al pârâtului, L. M.-F..
Totodată, art. 531 C. civ. prevede faptul că instanța va putea mări sau micșora pensia de întreținere de întreținere sau a hotărî încetarea ei după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește.
Din coroborarea dispozițiilor art. 525, 529, 531 C. civ., instanța a constat că pârâtul are un venit net lunar de 608 lei, conform adresei nr._/31.05.2013 emise de Casa Județeană de Pensii Teleorman, și, ținând seama de faptul că nevoile minorei au crescut, având vârsta de 14 ani, pârâtul poate fi obligat să plătească în favoarea minorului ¼ din venitul său, adică 152 lei lunar.
Constatând că, în prezent, potrivit deciziei civile nr. 372/01.03.2012 pronunțate de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, rămase irevocabile, prin decizia civilă nr. 53 A/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, pârâtul-reclamant L. F. a fost obligat la plata sumei de 85 lei lunar în favoarea minorei L. A.-L.. la 03.06.1999, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data de 01.10.2010 și până la majoratul acesteia-03.06.2017, prezenta cerere de majorare a pensiei de întreținere a fost admisă, întrucât trebuie avută în vedere limita de 1/4 din veniturile pârâtului, prevăzută de art. 529 C. civ., calcul realizat prin luarea în considerare a unui minor.
În consecință, în temeiul art. 525 și 531 C. Civ., instanța a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă și a majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului-reclamant și în favoarea minorei L. A.-L., născute la data de 03.06.1999, prin decizia civilă nr. 53/A din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 372/01.03.2012 a Curții de Apel București, de la 85 lei lunar, la 152 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii – 11.10.2012 - dată de la care este prezumată starea de nevoie a minorei, în lipsă de dovadă contrară din partea reclamantei, potrivit art. 1169 C. civil corob. cu art. 129 alin. 1 C. proc. civ., și până la majoratul copilului, sumă care se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației, potrivit art. 531 alin. 2 Codul Civil.
Instanța a reținut că în privința stabilirii dreptului pârâtului-reclamantului de a avea legături personale cu copilul său, sunt deplin aplicabile prevederile art. 401 C. civ. (2011), potrivit căruia părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept, însă instanța trebuie să țină seama și de principiul interesului superior al minorului, reglementat de art. 263 alin. 1 C. civ., cu ascultarea obligatorie copilului, art. 264 fiind aplicabil. Cenzurând din acest punct de vedere programul de vizită propus de pârâtul-reclamant, instanța a constat că, în raport cu vârsta minorei (14 ani), cu programul cotidian (elevă a Școlii Gimnaziale M.–vezi adeverința nr. 529/03.09.2013) și cu preocupările specifice vârstei și cu timpul liber de care aceasta dispune, exercițiul dreptului tatălui nu vatămă interesul minorelor, astfel că l-a încuviințat parțial.
Pentru a transpune în fapt disp. art. 401 C. civ., verificând formula în care s-a propus programul de vizitare a minorei de către reclamant, s-a constat că aceasta ar fi de natură a împiedica desfășurarea firească a programului cotidian al minorei, prin posibilitatea vizitării părintelui său la sfârșitul fiecărei săptămâni din lună (deși nu se tinde la fraudarea drepturilor pârâtului), în condițiile în care, cu prilejul audierii, minora L. A.-L. a arătat că nu se înțelege prea bine cu tatăl său, având o relație rece cu acesta, nefiind interesată să îl viziteze, motive pentru care instanța a apreciat că este în interesul superior al minorei, în sensul reglementat și de art. 496 alin. 5 teza a doua C. civil, încuviințarea pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minora L. A.-L. (n. 03.06.1999), după următorul program: în prima și în a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă, începând cu orele 09:00, până duminică la orele 11:00, la domiciliul pârâtului-reclamant; în prima jumătate a vacanței de vară-luna iulie; în vacanța de iarnă-prima zi de C.; în vacanța de primăvară-a doua zi de Paști, la domiciliul pârâtului-reclamant.
Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța, raportat la prevederile art. 274 C. proc. civ., a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul L. F. care a criticat sentința arătând că instanța nu a ținut seama că mai are doi copii în întreținere.
Analizând actele ți lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefundat având în vedere următoarele considerente:
Din copiile cărților de identitate aflate la filele 9-10 dosar fond reiese că recurentul mai are doi copii, L. M. F. și L. I. M., care sunt însă majori având 24 și respectiv 25 de ani.
Conform art 499 alin 3 C Civil părinți sunt obligați să îi întrețină pe copii deveniți majori dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Cum în cauză recurentul nu a făcut dovada că execută obligații de întreținere pentru acești copii majori care s-ar afla în continuarea studiilor, corect instanța de fond nu i-a avut în vedere la majorarea obligației de întreținere.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art 312 C Pr Civ va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de de recurentul –pârât L. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3635 din 03 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. M., domiciliată în . și autoritatea tutelară P. comunei M., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. A. L. N. Ț. N.
Red. G.P.
16.01.2014
Thred.Ț.N./2 ex.
3.02.2014
d.f._
j.f. P. D. A.
Judecătoria A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul... → |
|---|
