Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 738/335/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 88
APEL
Ședința publică din 14 august 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A. Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă T. A. M., cu domiciliul în V., .. 4, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1017 din data de 18 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul pârât T. M. D., cu domiciliul în . și autoritățile tutelare: A. T. din cadrul Primăriei V., cu sediul în V., ., județul Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei Blejești, cu sediul în ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă T. A. M., prezentă personal, intimatul pârât T. M. D. a fost reprezentat de avocat C. G. (în baza împuternicirii avocațiale ., nr._), iar autoritățile tutelare, au fost lipsă.
Procedura de citare, este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 20,0 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 21.06.2013, emisă de Primăria V., precum 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât a depus întâmpinare, care a fost comunicată apelantei reclamante.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 482 Cod procedură civilă, republicat, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat C. G., pentru intimatul pârât, depune la dosarul cauzei, planșe foto cu minora și înscrisuri reprezentând: copie bon fiscal și copii foi de parcurs pentru autovehicule transport marfă, iar un exemplar îl înmânează apelantei, pentru a cunoștință de acestea.
Apelanta reclamantă T. A. M., solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a studia conținutul înscrisurilor comunicate de către apărătoarea intimatului pârât, la acest termen de judecată și pentru când își va putea angaja un apărător ales.
Avocat C. G. pentru intimatul pârât, arată că se opune cererii de amânare formulată de către apelanta reclamantă, întrucât aceasta avea timp suficient să-și asigure apărare calificată.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată de către apelanta reclamantă T. A. M., față de obiectul dosarului „ordonanță președințială” și față de data la care a fost înregistrat apelul declarat în cauză – 21 iunie 2013.
Părțile arată, pe rând, că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelanta T. A. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, arătând că nu este de acord cu programul de vizitare a minorei stabilit și solicită ca acesta să se facă la domiciliul reclamantei, în prezența acesteia și la ore rezonabile, iar în ceea ce privește programul de vizită în zilele de sărbători, solicită ca acesta să fie efectuat prin rotație, de către părinții minorei.
Totodată, precizează că a stabilit de comun acord cu intimatul pârât programul de week-end, în sensul ca minora să nu rămână peste noapte la intimatul pârât.
Avocat C. G. pentru intimatul pârât T. M. D., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către apelanta reclamantă T. A. M., apreciind ca fiind temeinică și legală hotărârea pronunțată de Judecătoria V..
De asemenea, menționează că tatăl este responsabil, este atașat de minoră și a înțeles că aceasta nu poate să stea peste noapte la domiciliul său, fapt pentru care a dus fetița la domiciliul mamei să doarmă acolo.
În concluzie, solicită respingerea apelului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria V. sub nr._ /1 aprilie 2013, reclamanta T. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul T. M. D., pentru ca pe cale de ordonanță președințială: să se stabilească domiciliul minorei T. D. Samira la domiciliul reclamantei din orașul V., ., ., .; pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere, să se acorde alocația de stat pentru minoră în favoarea mamei, în vederea întreținerii copilului, iar pârâtul să fie obligat să restituie minorei toate hainele.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 9 iunie 2012, intenția comună fiind aceea de a avea o căsnicie trainică, lipsită de griji, însă pârâtul a neglijat în mod efectiv familia, în sensul că venea la ore foarte târzii acasă și îi adresa reclamantei injurii, fără motiv ; minora T. D. Samira s-a născut la data de 26 ianuarie 2012.
Deși a încercat în nenumărate rânduri să discute cu pârâtul, acesta a fost refractar la intenția sa de a avea o căsnicie serioasă, având un dezinteres clar de conviețuire cu reclamanta.
A considerat că influența părinților pârâtului a generat conflictul dintre părți, aceștia urmărind în mod efectiv despărțirea pârâtului de reclamantă.
A arătat că părinții săi au încercat să aplaneze discuțiile din familie, să mențină căsnicia părților, însă au întâmpinat o situație ostilă și dușmănoasă din partea familiei pârâtului.
A precizat că inexistența conviețuirii cu pârâtul, din culpa exclusivă a acestuia, a determinat vătămarea relațiilor de familie.
A susținut că părinții săi au resurse materiale care să îi poată asigura minorei o excelentă creștere și educare.
A arătat că pârâtul nu s-a ocupat sub nici o formă de minoră, neoferindu-i afecțiunea necesară, astfel că solicită stabilirea locuinței acesteia la domiciliul reclamantei, în apartamentul părinților săi din V., ., ., ..
A mai solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În conformitate cu art.908 Cod procedură civilă, a solicitat să se dispună și cu privire la acordarea alocației de întreținere pe numele său, în vederea asigurării mijloacelor materiale pentru creșterea și educarea minorei.
A arătat reclamanta că bunurile de îmbrăcăminte achiziționate de către aceasta pentru minoră sau primite de la părinții săi ori de la nași, au rămas la pârât, care refuză să i le restituie, solicitând obligarea acestuia să restituie reclamantei hainele minorei.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar copii de pe actul său de identitate și certificatul de naștere al copilului.
Pârâtul a depus la 10 aprilie 2013 întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, considerând că nu are suport legal, fiind inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
Pe cale reconvențională a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, să se stabilească locuința minorei la domiciliul său, cu obligarea ambilor părinți la creșterea și întreținerea copilului.
În situația în care instanța va stabili locuința minorei la domiciliul reclamantei, a solicitat stabilirea unui program de legături cu minora astfel: la fiecare sfârșit de săptămână de vineri de la orele 16-00 până duminică la orele 18.00, la domiciliul pârâtului, de Paști și de C., câte două zile, tot la domiciliul acestuia, la sfârșitul de an și în noaptea de Revelion trei zile, precum și de ziua de naștere a minorei – 26 ianuarie.
Pârâtul-reclamant a precizat că pe rolul aceleiași instanțe se află dosarul nr._, având ca obiect: exercitare autoritate părintească exclusivă, stabilire locuință minor, pensie întreținere, program vizitare minor, legături personale cu minora. In acest sens a fost depus la dosar certificatul de grefa de la fila 47.
O dată cu întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâtul-reclamant a depus o . înscrisuri, respectiv Adeverințele din 03.04.2013 si 04.04.2013 eliberate de ., privind veniturile obținute de pârât, adeverința medicală nr.2160/05.04.2013 privind pe minoră și caracterizarea pârâtului de la locul de muncă.
Din oficiu, prima instanță a dispus emiterea unei adrese la locul de muncă al pârâtului-reclamant pentru a fi comunicate veniturile realizate de acesta, relații ce au fost transmise și care se regăsesc la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței de fond, au fost întocmite de către autoritățile tutelare de la domiciliile celor două părți, referatele de anchetă socială privind pe minoră.
La data de 15.04.2013 reclamanta T. A. M. a depus cerere precizatoare a acțiunii, solicitând stabilirea custodiei minorei T. D. Samira către ambii părinți și a domiciliului minorei la locuința sa din V., ., ., ., ca măsură provizorie, stabilirea autorității părintești, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile lunare și obligarea pârâtului să-i remită sumele încasate cu titlu de alocație de stat și acordarea dreptului de a încasa această alocație, toate ca măsuri provizorii, până la soluționarea procesului de divorț. A mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să restituie articolele de îmbrăcăminte ale minorei.
A motivat că urgența stabilirii autorității părintești și în special a domiciliului minorei este necesară pentru asigurarea continuității creșteriin îngrijirii și educării minorei, precum și pentru preîntâmpinarea sau încetarea situației disputelor referitoare la acest aspect.
Urgența obligării pârâtului la plata pensiei de întreținere, la remiterea alocației de stat precum și a vestimentației minorei rezultă din necesitatea asigurării condițiilor materiale necesare pentru realizarea interesului superior a bunei creșteri a minorei.
A arătat că măsura are caracter vremelnic, iar hotărârea ce se va pronunța de către instanță va produce efecte provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț al părților.
Totodată a fost depus și PV nr.1/12.04.2013 eliberat de mediator S. V. împreună cu înscrisurile aferente încercării de mediere.
La data de 22.04.2013, pârâtul-reclamant a depus precizări, învederând instanței că reclamanta îi restricționează dreptul a a-și vedea copilul, pe care îl ia cu ea și în restaurantul unde lucrează.
A arătat că de câte ori a mers la minoră, pentru a o vedea și a-i duce alimente și alte lucruri necesare, reclamanta l-a refuzat sub diverse pretexte, fapt care face rău minorei, întrucât aceasta îl iubește și este atașată de pârât, motiv pentru care a solicitat admiterea programului de vizitare pe calea de urgență, până la soluționarea fondului, în sensul de a lua minora la domiciliul său în fiecare săptămână, de vineri de la ora. 17.00, până duminică la ora. 18.00 și în cursul săptămânii, în fiecare săptămână, să poată merge o oră în fiecare seară.
Prin încheierea de ședință din 28.05.2013 au fost încuviințate pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și un martor, probe ce au fost administrate la termenul de judecată din 11.06.2013.
Totodată a fost depus de către reclamantă, certificat de grefă privind existența dosarului nr._ având ca obiect “Divorț cu minori- restituire bunuri .
Prin sentința civilă nr. 1017/_ , Judecătoria V. a admis în parte cererea precizată având ca obiect-ordonanță președințială- formulată de reclamanta-pârâta T. A. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant T. M. D., a dispus exercitarea împreună și în mod egal de către ambii părinți, a autorității părintești față de minora T. D. Samira, născută la data de 26.01.2012, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei V., având ca obiect –divorț cu minori, restituire bunuri ; a stabilit locuința minorei T. D. Samira la domiciliul reclamantei-pârâte T. A. M., din orașul V., ..4, ., etaj 2, ., în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei V. ; a dispus ca ambii părinți să ofere întreținere minorei, după cum urmează: reclamanta-pârâtă T. A. M. va presta întreținerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului și pârâtul-reclamant T. M. D. va achita o pensie de întreținere în favoarea minorei T. D. Samira, în sumă de 240 lei/lună, începând cu data introducerii acțiunii- 01.04.2013 și până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei V. ; a dispus ca alocația de stat pentru minora T. D. Samira să fie încasată de reclamanta-pârâtă T. A. M., în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei V. ; a respins cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtului-reclamant de a restitui sumele încasate cu titlu de alocație de stat pentru minoră ; a respins cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtului-reclamant de a restitui toate lucrurile de îmbrăcăminte ale minorei T. D. Samira ; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant T. M. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. A. M. ; a respins cererea pârâtului-reclamant de stabilire a locuinței minorei T. D. Samira la domiciliul său ; a încuviințat provizoriu pârâtului-reclamant T. M. D., legături personale cu minora T. D. Samira, în următoarea modalitate: în orice zi a lunii, prin vizitare la domiciliul reclamantei- pârâtă între orele 10.00-20.00; în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbătă de la ora 10.00 până duminică la ora 18.00 prin luarea minorei la domiciliul paratului-reclamant; de C. și de P., prin luarea minorei, câte 2 zile, la domiciliul pârâtului-reclamant, la sfârșit de an și în noaptea de Revelion trei zile, prin luarea minorei la domiciliul pârâtului-reclamant, măsuri provizorii până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ a Judecătoriei V.; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, sub aspectul aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului cauzei.
A apreciat că, problema legată de stabilirea locuinței minorului, exercitarea autorității părintești, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat, necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind obligată să dispună toate măsurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.
Astfel, având în vedere că pe rolul instanței există un proces de divorț și luând în considerare și dispozițiile art.919 C.pr.civ., prima instanță a apreciat că părțile nu sunt ținute să argumenteze în mod special urgența ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, întrucât aceste dovezi – necesare de obicei în procedura speciala a ordonanței președințiale-, sunt apreciate ca fiind dovedite prin prevedere legală expresă, dispozițiile art. 263 alin. 4 cod civil arătând în plus că “procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare ., astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate”. În cauză, reclamanta a argumentat urgența prin raportare la asigurarea continuității creșterii, îngrijirii, educării minorei, precum și pentru preîntâmpinarea și încetarea disputelor dintre părți cu privire la măsurile solicitate, dată fiind ruptura iremediabilă dintre părți.
Sub aspectul caracterului vremelnic al măsurilor solicitate a fi dispuse în cauză s-a apreciat de către prima instanță că s-a realizat, reclamanta arătând că solicită exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora T. D. Samira, stabilirea locuinței acesteia la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, încasarea alocației de stat, până la soluționarea dosarului nr._, privind soluționarea pe fond a acelorași aspecte- divorț și capete accesorii.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, și această condiție s-a apreciat a fi dovedită prin existența între părți a două acțiuni, introduse pe calea dreptului comun, instanța nedezlegând fondul raporturilor litigioase, ci doar dispunând măsuri urgente față de aparența dreptului. În speță, instanța de fond a apreciat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, prin raportare la interesul superior al copilului, aflat la o vârstă foarte fragedă și care necesită sprijin necondiționat și permanent din partea mamei.
Sub aspectul temeiniciei cererii de ordonanță prima instanță a arătat că, potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelanta -reclamantă T. A. M., solicitând admiterea apelului schimbarea în parte a hotărârii apelate sub aspectul modificării programului de de vizitare a minorei.
Apelanta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că primează interesul superior al copilului, acesta fiind singurul criteriu care se are in vedere in stabilirea legăturilor cu celalalt părinte căruia nu i-a fost încredințat copilul.
De esența acestui raționament este si faptul ca stabilirea programului de vizitare este condiționat nemijlocit de vârsta frageda a minorei care presupune sa beneficieze in permanenta de afecțiunea mamei.
Acest fapt este de natura sa garanteze o educație echilibrata, corespunzătoare minorei si un comportament menit sa fie adaptabil in relație cu persoanele din jur.
Intimatul – pârât T. M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, și menținerea sentinței civile nr. 1017/_ ca temeinică și legală, cu motivarea că prima instanță a reținut în mod corect îndeplinirea condițiilor necesare pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințiale, stabilind un program de vizitare a minorei potrivit interesului acesteia.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de apel prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, prima instanță nu a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză stabilind în mod greșit programul de vizitare a copilului minor de către intimatul pârât fără a aprecia corect interesul superior al minorului, se constată că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 996 C., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit art. 919 din același cod, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.
Se va reține incidența dispozițiilor art. 919 C., pe considerentul că între părți există, dosarul nr._ având ca obiect – divorț cu minori, restituire bunuri s.a- privind pe reclamanta T. A. M. în contradictoriu cu pârâtul T. M. D. și dosarul nr._ având ca obiect - exercitare autoritate părintească exclusivă, stabilire locuință minor, pensie întreținere, program vizitare minor, legături persoanale cu minora- privind pe reclamantul T. M. D. în contradictoriu cu pârâta T. A. M., aflate în procedura de regularizare .
Din interpretarea dispozițiilor art. 919 C. rezultă că pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, instanța poate lua măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței cu condiția îndeplinirii cerințelor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială .
Potrivit noii reglementări, cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurii, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului .
În ceea ce privește aparența de drept s-a statuat că aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Cât privește, termenul provizoriu al măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale, acesta caracterizează, de altfel, specificul procedurii alese de către parte, și are o dublă semnificație: pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurii luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestei măsuri în sensul că, dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Legat de caracterul urgent al măsurii luate s-a arătat că acesta trebuie stabilit prin raportare strictă la scopul luării acestor măsuri, și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, că se are în vedere numai la caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, că trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac, că, se apreciază în concret, atât prin referire la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare cât și prin referire la data judecării cererii. .
Cu referire la cerința neprejudecării fondului s-a statuat că această condiție a impus limitarea judecății în cererea de ordonanță doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant, așa încât, dezlegarea problemelor de drept în cauza dedusă judecății, se va circumscrie numai stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant, fără a se putea tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul reține că, prima instanță corect a apreciat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
În ceea ce privește afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept corect s-a reținut de către prima instanță că, aparența de drept este în favoarea reclamantei, având în vedere că poziția acesteia este preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt prin raportare la interesul superior al copilului, aflat la o vârstă fragedă care necesită sprijin necondiționat și permanent din partea mamei.
Cu referire la caracterul urgent al cererii, Tribunalul apreciază că acesta rezidă în asigurarea unei stabilități cât privește situația juridică a minorei, până la soluționare procesului de divorț dintre părți, fiind justificat, în speță, de împrejurarea că de la separarea în fapt a părților stabilitatea minorei în vârstă de un an și patru luni a fost afectată de condițiile inerente ale separării în fapt a părților, astfel încât se impunea lămurirea situației juridice a acesteia.
Cât privește caracterul provizoriu, Tribunalul apreciază că și acesta este îndeplinit de vreme ce măsurile dispuse pe calea acestei proceduri speciale, urmând să dureze numai până la rămânerea irevocabilă a hotărârilor pronunțate în dosarele nr._ și nr._ .
Cu referire la condiția neprejudecării fondului, reținând că în procedura specială instanței îi este permis numai să se limiteze la a verifica aparența dreptului afirmat de către reclamant, fără însă a prejudeca fondul cauzei, tribunalul apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că această aparență de drept este în favoarea reclamantei, în sensul că poziția acesteia este una preferabilă din punct de vedere legal în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt, stabilind că pentru moment, este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească cu privire la acesta să fie exercitată de ambii părinți, minora să locuiască la reclamanta pârâtă, pârâtul reclamant să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia în cuantum de 240 lei lunar stabilind totodată provizoriu un program de vizitare a minorei de către pârâtul reclamant .
Cât privește susținerea apelantei că prima instanță, făcând o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, neîntemeiat a stabilit programul de vizitare a minorei fără a aprecia corect interesul superior al acesteia,Tribunalul reține că aceasta este nefondată.
Art. 496 alin 5 CC conține o dispoziție de principiu în sensul că „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
În acord cu prevederile Codului civil sunt și cele ale Legii nr. 272/2004, cât și ale Legii nr. 18/1990 de ratificare a Convenției cu privire la drepturile copilului, aceasta din urmă stabilind prin art. 9 pct. 3 că statele părți se angajează să respecte drepturile copilului, care a fost separat de unul dintre părinți, de a întreține relații personale și contacte directe cu respectivul părinte, în mod regulat, iar restrângerea acestui drept poate avea loc numai pentru motive serioase, de protecție a minorului.
Art. 38 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, stabilește că instanța este abilitată să se pronunțe cu privire la modalitatea în care se exercită dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Astfel, unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 este potrivit art. 14 alin. 1 acela de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, în sensul acestei legi relațiile personale realizându-se conform art. 15 prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
În ceea ce privește programul de vizitare a minorei de către intimatul pârât stabilit de către prima instanță, respectiv: - în orice zi a lunii, prin vizitare la domiciliul reclamantei- pârâtă între orele 10.00-20.00; în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbătă de la ora 10.00 până duminică la ora 18.00 prin luarea minorei la domiciliul paratului-reclamant; de C. și de P., prin luarea minorei, câte 2 zile, la domiciliul pârâtului-reclamant, la sfârșit de an și în noaptea de Revelion trei zile, prin luarea minorei la domiciliul pârâtului-reclamant, măsuri provizorii până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ a Judecătoriei V., Tribunalul apreciază că acesta este unul rezonabil, care respectă interesul superior al copilului, fiind stabilit să asigure condiții normale de întreținere a legăturilor personale cu tatăl său cu o suficientă constanță și substanță pentru a menține o anumită a viață de familie cu acesta, în contextul în care nu mai locuiesc împreună.
Interesul superior al copilului nu implică evitarea oricărei schimbări a mediului familial pentru o perioadă de timp chiar și atunci când este vorba de celălalt părinte, ci, din contră, menținerea unor legături efective care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți. Ori, atingerea acestui deziderat presupune în mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre părinți cel puțin pe o durată de timp determinată chiar și provizoriu . De aceea, posibilitatea părintelui căruia nu i s-a stabilit locuința minorei la domiciliul său trebuie recunoscută într-o măsură cât mai ridicată.
În aceste condiții, se constată că programul stabilit de instanța de fond realizează un just echilibru între necesitatea de a se asigura un contract regulat între un părinte și copilul său și aceea de respectare, pe cât posibil, a programului de viață cu care acesta este obișnuit, instanța folosindu-și puterea de apreciere de o manieră rațională, argumentele folosite în susținerea soluției fiind pertinente și suficiente.
Față de aceste considerente, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta -reclamantă T. A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă T. A. M., cu domiciliul în V., .. 4, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1017 din data de 18 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul pârât T. M. D., cu domiciliul în . și autoritățile tutelare: A. T. din cadrul Primăriei V., cu sediul în V., ., județul Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei Blejești, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. A. V. M. O. S.
Red.Th-red. VM. 6 ex./16.08.2013
D.f._
Judecătoria V.
J.f. I. E. R.
. 2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul... → |
|---|
