Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4072/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 133
APEL
Ședința publică de la 23 octombrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – D. A.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât M. F. I., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1087 din 26 august 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. C. A. asistată de reprezentanții legali, părinții, T. M. N. și T. F., domiciliată în A., .. 704 FG, ., ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-pârât M. F. I. personal și asistat de avocat Toc R., în baza împuternicirii avocațiale nr. 842, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 665/2013 de la fila 7 din dosarul cauzei și intimata-reclamantă T. C. A., personal și asistată de reprezentant legal, mama, T. M. N., și de avocat P. A. D. în baza împuternicirii avocațiale nr. 2967 emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 5054/2013 de la fila 84 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei achitată cu chitanța nr._ din 12.09.2013 emisă de Primăria A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat P. A. D. pentru intimata-reclamantă T. C. A., depune la dosarul cauzei, copie proces-verbal încheiat de B. M. M. încheiat la data de 28 septembrie 2013.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat Toc R., pentru apelantul-pârât M. F. I., solicită admiterea apelului, respingerea cererii de ordonanță președințială întrucât nu este îndeplinită condiția urgenței, deși în motivare instanța de fond, a arătat că urgența cererii se justifică, dată fiind vârsta fragedă a minorului și a stabilit locuința acestuia la mamă, fără a se cerceta fondul cauzei și fără a se administra probatorii. Învederează că nu există nici un pericol pentru minor să rămână la tată întrucât cei doi tineri au locuit la domiciliul apelantului, iar părinții acestuia s-au ocupat de creșterea și de îngrijirea minorului. Pentru acest motiv, consideră că este în interesul copilului să locuiască la tatăl său, mama, intimata-reclamantă, este elevă, merge la școală, iar părinții acestei lucrează, iar efectiv de copil se ocupă o mătușă mai în vârstă.
Avocat Toc R., pentru apelantul-pârât M. F. I., arată că este posibilă o înțelegere pe cale amiabilă și că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat P. A. D., pentru intimata-reclamantă T. C. A., având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect a stabilit instanța de fond ca minorul să locuiască la mamă, apreciind că dreptul mamei de a fi lângă copil este un drept suveran.
Totodată învederează că mama, intimata-reclamantă T. C. A., a fost alături de copil de la naștere până în luna august 2013, când s-a despărțit de apelant și familia acestuia, care nu i-au permis să plece cu copilul.
În concluzie, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Toc R., pentru apelantul-pârât M. F. I., în replică, învederează instanței că intimata-reclamantă nu a fost izgonită din locuința familiei apelantului ci a plecat din proprie inițiativă.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 12 august 2013 la Judecătoria A., reclamanta T. C. A., asistată de părinții săi T. M. N. și T. F. a chemat în judecată pârâtul M. F. I. solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se stabilească locuința minorului M. A. D., născut la data de 26.10.2010, la reclamantă.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a avut o relație cu pârâtul, iar din aceasta a rezultat minorul M. A. D. care încă de la naștere a fost în grija reclamantei. A preciazat că au fost ajutați de părinții ambelor părți la începutul relației când totul a decurs bine, iar în timp pârâtul a început să se distanțeze față de reclamantă și de minor. A menționat faptul că pârâtul a devenit violent în familie și că nu poate avea o relație în continuare cu acesta.
Cererea s-a judecat fără citarea părților.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1087 din 26 august 2013, Judecătoria A. a admis cererea reclamantei T. C.-A., în nume propriu și cu încuviințarea părinților săi – T. M.-N. și T. F., în contradictoriu cu pârâtul M. F.-I., având ca obiect ordonanță președințială.
A stabilit provizoriu locuința minorului M. A.-D. la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta T. C. A. a avut o legătura de concubinaj cu pârâtul M. F. I., iar în urma acesteia a rezultat minorul M. A. D., născuta la data de 26.10.2010.
Părțile s-au despărțit în fapt în data de 06.08.2013, minora rămânând la domiciliul pârâtului, care a refuzat să îi dea copilul.
Părțile au pe rol și dosarul_ având ca obiect „Stabilire domiciliu minor”.
Instanța constată că cererea este admisibilă pe calea ordonanței președințiale, din punct de vedere al prevederilor art. 996 Cod Procedură Civilă.
Astfel sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale vizate Codul Procedură Civilă: urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic.
Urgența cererii se justifică prin faptul că cererea vizează măsuri ce se cer a fi luate față de un copil în vârstă de aproximativ 2 ani și 10 luni.
Cererea de față nu prejudecă fondul unui eventual litigiu între părți. Astfel, părțile au un dosar pe calea dreptului comun (_ ) care vizează domiciliul aceluiași minor. Ori măsurile luate în dosarul de față au doar un caracter provizoriu, până la obținerea unei hotărâri pe calea dreptului comun.
De aici decurge și caracterul vremelnic, prezenta hotărâre fiind o măsură temporară.
Pe fondul cauzei, cererea este întemeiată.
Potrivit art. 496, alin. 1, 2 și 3 Cod Civil, copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și copii după caz.
La luarea unor astfel de măsuri instanțele sunt datoare să aibă în vedere interesul superior al copilului.
A apreciat că este în interesul copilului ca, la acest moment, să locuiască împreună cu mama, față de vârsta fragedă a copilului, condițiile materiale de care dispune mama, împrejurarea că familia acesteia o susține în creșterea și educarea copilului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul-pârât M. F. I., solicitând suspendarea executării sentinței precum și modificarea acesteia în sensul respingerii cererii ca nefondată.
În ce privește cererea de suspendare a executării sentinței apelate, prin încheierea din ședința publică din data de 25.09.2013, aceasta a fost respinsă, ca nefondată.
Totodată, prin apelul declarat este criticată sentința ca fiind netemeinică și nelegală, pentru trei motive:
Printr-un prim motiv de apel a susținut că sentința este dată cu încălcarea dreptului său la apărare având în vedere că soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
Prin al doilea motiv de apel a arătat că, în mod greșit, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 Cod Procedură Civilă Nou.
Sub acest aspect, a susținut că, în speță, nu există urgență în stabilirea domiciliului minorului la reclamantă deoarece minorul s-a născut și a locuit în domiciliul apelantului-pârât, fiind crescut de părinții săi în timp ce intimata-reclamantă urma cursurile liceale.
A mai susținut că nici condiția pagubei, raportată la obiectul cererii, nu este îndeplinită întrucât de creșterea copilului s-au ocupat bunicii paterni.
În fine, a motivat că sentința este netemeinică și nelegală, fiind în interesul copilului să locuiască la apelantul-pârât, condițiile materiale ale părinților săi fiind superioare condițiilor de creștere pe care le oferă intimata-reclamantă minorului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 999 Cod Procedură Civilă Nou.
În dovedirea apelului, apelantul-pârât a depus înscrisuri.
Intimata-reclamantă, în faza prealabilă judecății, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
A motivat că de la nașterea copilului au locuit atât la părinții săi cât și ai apelantului-pârât, până în data de 6 august 2013 când datorită comportamentului apelantului-pârât a fost nevoită să părăsească domiciliul, apelantul-pârât refuzând să-i dea copilul.
A arătat că, de la acea dată, apelantul-pârât i-a interzis să îl mai vadă pe copil.
Apelantul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, constată apelul nefondat.
În ce privește primul motiv de apel, potrivit art. 998 alin. 2 teza I Cod Procedură Civilă Nou, ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților.
Ca atare, critica potrivit căreia prin soluționarea cererii, fără citarea părților, s-a încălcat dreptul la apărare al apelantului-pârât, este nefondată.
De asemenea, nefondate sunt și criticile corespunzătoare celorlalte două motive de apel.
Cum a reținut și prima instanță, în speță, sunt îndeplinite cumulativ, condițiile prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod Procedură Civilă Nou.
Astfel, procedând la analizarea aparenței dreptului, acesta este în favoarea intimatei-reclamante, față de vârsta minorului, născut la data de 26.10.2010, apreciindu-se că este în interesul superior al acestuia ca, până la soluționarea cererii pe calea dreptului comun, acesta să locuiască împreună cu mama sa.
De asemenea, cum a reținut și prima instanță, urgența măsurii se justifică prin faptul că cererea vizează măsuri ce se impun a fi luate față de un minor în vârstă de aproape 3 ani.
În ce privește susținerile părților potrivit cărora minorul a fost crescut numai de bunicii paterni, respectiv și de intimata-reclamantă și părinții acesteia, precum și cele referitoare la condițiile materiale pentru creșterea copilului de care dispun părțile, urmează a fi analizate pe calea dreptului comun, în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A. și având ca obiect stabilirea domiciliului minorului.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, conform art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă Nou se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M. F. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M. F. I., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1087 din 26 august 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. C. A. asistată de reprezentanții legali, părinții, T. M. N. și T. F., domiciliată în A., .. 704 FG, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. D. A. I. M.
Red. S.L./25.10.2013
Th.red. C.A. 4 ex./30.10.2013
D.f._
J.f. D. M. G.
.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
