Pretenţii. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 3495/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 266
RECURS
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – C.-N. L.
Judecător - G. P.
Judecător - F. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 117 din data de 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât N. M., domiciliat în Z., ., jud. Teleorman, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei de către societatea . Systems SRL adresă prin care se face dovada că pentru intimatul-pârât angajat la subscrisa, sunt plătite toate contribuțiile la stat, și că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z., sub nr._ /29.11.2012, reclamantul S. Județean de Urgență A., județul Teleorman, a chemat în judecată pe pârâtul N. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2591,28 lei despăgubiri civile.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că pârâtul a fost internat la S. Județean de urgență A., în cadrul secției chirurgie, ca urmare a unui accident rutier, în perioada 8.07._12 .
Pentru îngrijirile medicale acordate pârâtului, reclamanta a cheltuit suma de 550,07 lei, insă, de la data externării și până în prezent, pârâtul nu achitat această sumă.
În susținerea cererii, a depus, în copii, decont de cheltuieli, foaia de observație clinică generală a pârâtului nr._.
În drept, au fost invocate disp.art. 313 din Legea nr. 95/2006 și disp.art. 998-999 c.civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă, la termenul de astăzi, a depus la dosar adeverința nr. 2421/2013 și certificat de atestare fiscală nr._ din 20.12.2012.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Textul de lege menționat prevede expres că persoana care are obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este cea care aduce daune sănătății altei persoane, furnizorul neavând drept de opțiune între a chema în judecată pe făptuitor sau pe victimă, iar, în speță, pârâtul este victima agresiunii, motiv pentru care, văzând și disp.art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, instanța, prin sentința civilă nr. 117/22.01.2013 a admis excepția invocată din oficiu și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurenta reclamantă S. Județean de Urgență A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În mod greșit prima instanță a respins cererea formulată ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006, dreptul unității spitalicești de recuperare a cheltuielilor se poate exercita fie împotriva persoanei vinovate de producerea agresiunii fie împotriva persoanei agresate/accidentate.
Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, este obligat să îl repare.
Intimatul în cauză a beneficiat de îngrijiri medicale de 2 591,28 lei, această sumă nefiind recuperată de spital până în prezent.
Dispozițiile art. 313, privind recuperarea cheltuielilor de la persoana responsabilă sunt aplicabile numai atunci când, această persoană este cunoscută, ori, în cauză, nu este cunoscută, nefiind echitabil ca recurenta să nu-și poată recupera cheltuielile efectuate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
Intimatul N. M., a depus la dosarul cauzei o adeverință din care rezultă că, este salariat, iar societatea unde lucrează, . a achitat contribuțiile de sănătate către Casa de Asigurări de Sănătate.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs apreciază că este nefondat.
Pârâtul N. M. a fost internat în S. Județean A., cu traumatism de coapsă, fiind victima unui accident rutier, pentru îngrijirea medicală a acestuia efectuându-se cheltuieli de 2591,28 lei.
Recurenta a solicitat obligarea la plată a acestuia, arătând că în urma acestei spitalizări, s-a cauzat spitalului un prejudiciu ce nu a fost recuperat până în prezent.
Instanța de recurs apreciază că, răspunderea materială a pârâtului nu poate fi angajată, nici în temeiul răspunderii contractuale nici în temeiul răspunderii delictuale.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată, sume care se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Din textul de lege mai sus enunțat rezultă că, pentru angajarea răspunderii delictuale persoana acționată în judecată, trebuie să fie răspunzătoare de producerea prejudiciului, ori, în cauză, nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că pârâtul chemat în judecată este persoană vinovată. Dimpotrivă, din însăși cererea de chemare în judecată formulată, rezultă că pârâtul a fost victima unui accident rutier.
Pretinsul drept de opțiune invocat de recurentă, în sensul că aceasta are alegerea între a recupera prejudiciul de la persoana vinovată ori de la persoana a cărei integritate corporală sau sănătate a fost lezată, nu există, neavând o reglementare legală, așa cum a susținut recurenta.
În cauză nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii contractuale.
Potrivit art. 211 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 , asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, precum iar potrivit art 218 alin. 1, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și pana la vindecare. Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare si masă, conform art. 228 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, precum serviciile medicale de urgență potrivit art 227 alin 1 lit a din aceeași lege.
Din actele dosarului, rezultă că pârâtul este angajat, societatea la care lucrează plătind contribuțiile pentru asigurări de sănătate.
Ca urmare, răspunderea pârâtului nu poate fi angajată nici pe temeiul răspunderii contractuale.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentă este neîntemeiat și potrivit art. 312 alin. 1 C.p.c., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 117 din data de 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât N. M., domiciliat în Z., ., jud. Teleorman, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. L. G. P. F. M. D. E.
Red. C.N.L . – 16.04. 2013
Thred C.N.L.- 16.04. 2013 – 2 ex
Df.-_ Jud Z.
Jf. B. A.
| Contestaţie la executare. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul... → |
|---|
