Pretenţii. Decizia nr. 631/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2738/87/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 631
RECURS
Ședința publică de la 20 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – D. A.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul T. M.-T., cu sediul ales la T. V.-P. în Roșiorii de Vede, .. J 109, ., județ Teleorman, împotriva deciziei civile nr. 264 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata D. V. domiciliată în Roșiorii de Vede, .. J10, ., având ca obiect – pretenții repus pe rol în vederea perimării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei achitată și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că potrivit rezoluției din 08.07.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, pentru constatarea perimării.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 coroborat cu 319 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 7 iunie 2011 la Judecătoria Roșiori de Vede, reclamanta D. V., a chemat în judecată pe pârâtul T. M.-T., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune morale pentru insultele și calomniile proferate la adresa sa.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamanta că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin divorț în primăvara acestui an. Atât înainte de a părăsi domiciliul conjugal, cât și după, pârâtul a avut o atitudine jignitoare, adresându-i amenințări și a acuzat-o de anumite fapte care dacă ar fi adevărate, ar supune-o oprobriului public.
Insultele și calomniile au fost adresate direct, verbal, cât și prin intermediul telefonului mobil și al mesajelor.
La data de 5 septembrie 2011 pârâtul – reclamant a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii principale ca nefondată, admiterea cererii reconvenționale, în sensul obligării reclamantei pârâte la plata sumei de 7.000 lei, reprezentând daune morale pentru insultele și calomniile proferate la adresa sa și la plata cheltuielilor de judecată, precum și obligarea acesteia la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 700 lei, conform art. 1081 al. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
În motivare, se arată în esență că reclamanta minte când afirmă că pârâtul a insultat-o, a calomniat-o și a amenințat-o, în realitate fiind tocmai invers, ea fiind cea care l-a insultat, calomniat și amenințat pe pârât. Într-adevăr a fost căsătorit cu reclamanta, dar prin sentința civilă nr. 2455/09.12.2010, căsătoria a fost desfăcută prin divorț. În cererea de divorț aceasta nu face nicio referire la vreo insultă, calomnie sau amenințare, invocând ca motiv de divorț nepotrivirea de caracter și faptul că pârâtul nu aducea în gospodărie toate veniturile pe care le realiza.
Nici în referatul de anchetă socială depus în dosarul de divorț nu se face referire la agresivitatea fizică sau verbală a pârâtului. Nici în sentința de divorț nu se rețin vreunul dintre aspectele semnalate de reclamantă, căsătoria desfăcându-se din vina ambelor părți și pe considerentul nepotrivirii de caracter.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar: un CD, o cerere, încheiere din 25.11.2010, declarație de martor, referat de anchetă socială, sentința civilă nr. 2455/09.12.2010, plângere contravențională din 16.08.2011.
La data de 19.09.2011 reclamanta pârâtă a depus întâmpinare față de cererea reconvențională, prin care învederează că nu l-a insultat, calomniat și nici amenințat pe pârât, ci dimpotrivă acesta a comis asemenea fapte la adresa sa.
La data de 3 octombrie 2011, pârâtul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantă, reluând aspectele relatate în cererea reconvențională.
La data de 31 octombrie 2011, pârâtul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii de ședință din 3 octombrie 2011 arătând că, odată cu discutarea probatoriilor, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu trei martori și cu înregistrarea video de pe CD-ul depus în dosar. Din eroare instanța a omis să precizeze că a încuviințat pârâtului și ultima probă propusă-CD pentru aceste motiv solicitând rectificarea încheierii de ședință menționată.
Prin încheierea din 31 octombrie 2011, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cu motivarea că înregistrarea video nu este o probă prevăzută de Codul de procedură civilă, nu a fost încuviințată și în consecință nu se putea admite această cerere.
Prin sentința civilă nr. 2412 din 7 noiembrie 2011, Judecătoria Roșiori de Vede a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocate de acesta.
A admis acțiunea formulată de reclamanta D. V. împotriva pârâtului T. M.-T., prin mandatar T. V.-P..
A obligat pe pârâtul T. M. -T. să plătească reclamantei suma de 7000 lei reprezentând daune morale.
A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârât și a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.
De asemenea, a compensat, în parte, cheltuielile de judecată și l –a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.143,72 lei, cu acest titlu.
La data de 21 decembrie 2011, pârâtul T. M.-T., prin mandatar T. V.-P. a formulat cererea de îndreptare a erorilor materiale, strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2412/ 7. 11. 2011 în sensul că s-a consemnat în mod eronat „D.”, „T., și „. loc de „D.”, „T., și „.>
În motivare, se arată că prin sentința menționată a fost admisă cererea în pretenții formulată de reclamanta pârâtă D., în condițiile în care în cerere figurează ca reclamantă D., în contradictoriu cu pârâtul reclamant T. în condițiile în care în cerere figurează ca pârât T., domiciliat în . nu .>
Prin încheierea din data de 9 ianuarie 2012 s –a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorilor materiale.
Împotriva acestei încheieri precum și a sentinței civile nr. 2412 din 7. 11. 2011, în termen legal, a declarat recurs recurentul – pârât T. M. – T. prin mandatar T. V. - P..
Prin recursul declarat împotriva încheierii din data de 9 ianuarie 2012 este criticată încheierea, ca netemeinică și nelegală, sub aspectul respingerii cererii de îndreptare a erorilor materiale.
A motivat recurentul – pârât că prin sentința civilă nr. 2414/7. 11. 2011 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta „D.” în contradictoriu cu pârâtul „T.”, domiciliat în . în acțiune numele reclamantei era” D.”, al pârâtului „T.”, iar denumirea străzii” M. T.”.
Sub acest aspect, a susținut că instanța nu putea să modifice cadrul procesual stabilit de reclamantă, iar îndreptarea erorilor materiale se putea face numai până la prima zi de înfățișare, conform art. 132 Cod Procedură Civilă.
Cum reclamanta nu a formulat cerere de îndreptare eroare materială, prima instanță nu putea, din oficiu, să îndrepte erorile materiale.
A mai arătat că încheierea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 și art. 132 alin( 2) pct. 1 Cod Procedură Civilă, în sensul că îndreptarea prevăzută de art. 281 Cod Procedură Civilă privește exclusiv erorile materiale din cuprinsul hotărârii și nu a cererii de chemare în judecată, iar modificarea acțiunii nu se mai putea face după închiderea dezbaterilor.
A concluzionat recurentul – pârât că în mod greșit s –a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale, întrucât dispozitivul sentinței nu concordă cu cererea de chemare în judecată.
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2412 din 7. 11. 2011 este criticată hotărârea pentru 13 motive.
În ce privește declarațiile martorilor S. C. și D. A., acestea trebuiau înlăturate ca subiective.
În fine, față de culpa comună a părților, a apreciat că, în mod greșit cererea reconvențională a fost admisă numai pentru suma de 1000 lei.
În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea recursurilor, recurentul – pârât a depus: sentința civilă nr. 2291/27.10. 2011, declarația martorului G. M., practică judiciară și doctrină judiciară(f.28-33, 45- 59 ).
De asemenea, recurentul – pârât a depus note scrise(f. 34 – 44).
Tribunalul Teleorman prin decizia civilă nr. 264 din 9 martie 2012 a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât T. M.-T. și l-a obligat să plătească intimatei-reclamante 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul T. M.-T. prin procurator T. V.-P., pentru motivele prevăzute de art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 alin. 1 Cod Procedură Civilă, solicitând anularea deciziei menționate, admiterea recursului său și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
Cauza a fost suspendată la 01 iunie 2011, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.248 Cod procedură civilă:” orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept …”, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Întrucât, de la data suspendării judecării cauzei – 01 iunie 2011, părțile nu au mai stăruit în continuarea activității procesuale, fiind astfel întrunite cerințele textului legal menționat, se va constata din oficiu perimată contestația în anulare declarată de contestatorul T. M.-T. prin procurator T. V.-P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Perimă din oficiu contestația în anulare formulată de contestatorul T. M.-T., cu sediul ales la T. V.-P. în Roșiorii de Vede, .. J 109, ., județ Teleorman, împotriva deciziei civile nr. 264 din 9 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata D. V. domiciliată în Roșiorii de Vede, .. J10, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. D. A. I. M.
Red. V.M./01.10.2013
Th.red. I.M. 2 ex./01.10.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 640/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
