Pretenţii. Decizia nr. 901/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 488/335/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 901
RECURS
Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător - F. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul –pârât F. M., domiciliat în V., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1119 din 9 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în București, sector 1, . și cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat L. M. I., din București, sector, 3, .. 12 A, Clădirea B, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, intimata – reclamantă . a fost reprezentată de avocat M. A., a lipsit recurentul – pârât F. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurs timbrat cu 85 lei – taxa judiciară de timbru, achitată potrivit chitanței . nr._/18.12.2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând că prin încheierea civilă nr. 16 din 22 noiembrie 2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul pârât F. M. și i s-a acordat ajutor public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 338 lei în 4 rate lunare a câte 84,5 lei, începând cu luna decembrie 2013. De asemenea, se referă că recurentul – pârât F. M. a depus chitanța nr._/18.12.2013 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 85 lei, precum și cerere completatoare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat M. A., apărătorul intimatei- reclamante ., arată că a luat cunoștință de conținutul cererii completatoare formulată de recurentul- pârât, depune la dosar concluzii scrise și declară că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de administrat în cauză.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat M. A., apărătorul intimatei- reclamante ., solicită respingerea recursului declarat de recurentul- pârât, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 18 februarie 2013, pe rolul Judecătoriei V., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul F. M., solicitând să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9.419,81 lei actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 692/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, a fost obligată la plata unor compensații bănești, reprezentând drepturi salariale.
A mai arătat reclamanta că, urmare a pronunțării acestei sentințe, pârâtul a obținut, în baza aceluiași titlu executoriu, două executări pe cale silită ale aceleiași obligații, prevăzute în titlul executoriu. Prin procedura de executare silită, începută la data de 22 iulie 2009, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 222/2009 al B. M. B., a fost pusă în executare silită prin poprire sentința civilă nr. 692/1 aprilie 2009. În cadrul acestei proceduri, pârâtul a executat silit în mod integral obligația consacrată, în titlul executoriu, respectiv suma de 8603,35 lei.
Ulterior, pârâtul a sesizat un alt Birou de executor Judecătoresc, fiind deschis un nou dosar de executare, respectiv dosarul nr. 1438/2009, dosar constituit pe rolul B. S. A. E., în cadrul căruia a fost pusă, din nou, în executare silită, prin poprire sentința civilă nr. 692/1 aprilie 2009, astfel pârâtul a executat pentru a doua oară și în baza aceluiași titlu executoriu, suma de 9.419,81 lei.
La data de 14 mai 2013 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind tardiv introdusă. A motivat faptul că în cererea de chemare în judecată nu se specifică data la care a cerut executarea silită a doua oară, pentru a se aprecia corect termenul de prescripție, învederând că cererea ce a format obiectul dosarului de executare nr.1438/2009 al B. S. A. E. a fost depusă la data de 27.10.2009. Susține că dosarul de executare silită a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr._/299/2009 din 25 noiembrie 2009. Apreciază că dreptul reclamantei de a cere restituirea sumei este prescris, deoarece cererea reclamantei a fost depusă la data de 18 februarie 2013.
Cu privire la sumă, arată că titlul executoriu al sentinței civile nr.692/1 aprilie 2009 prevedea suma de 6.244,7 lei, pe care pârâtul a încasat-o efectiv, și nu suma solicitată de 9.419,81 lei, în care sunt cuprinse și sumele încasate de avocat și executor.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copii de pe: sentința civilă nr. 692/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, decizia civilă nr. 6777/R/23 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, acte din dosar de executare nr. 222/2009 al B. M. B., acte din dosar de executare nr. 1438/2009 al B. S. A. E. și extrase de cont.
Prin sentința civilă nr. 1119 / 9.07. 2013 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de pârât.
A admis acțiunea civilă având ca obiect –pretenții - formulată de reclamanta ., împotriva pârâtului F. M., domiciliat în V., ., ..
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9419,81 lei actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și suma de 679,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, aceasta începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune (conform art.7 din Decretul 167/1958, aplicabil speței), ori în cauză dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data plății sumei executate în cel de-al doilea dosar de executare, nr. 1438/2009 al B. S. A. E..
Conform extrasului de cont nr.67, aflat la fila 46 din dosar, data virării sumei de către reclamantă către B. S. A. E. este 07.04.2010, iar din Procesul verbal de distribuire sume din 22.04.2010 (fila 54 dosar) rezultă distribuirea sumei de 47.099,05 lei conform recipisei de consemnare nr._/1/08.04.2010 (aceeași sumă menționată în extrasul de cont nr.67).
Raportând data de 07.04.2010 la data introducerii acțiunii, 18.02.2013, instanța a constatat că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit, astfel încât excepția invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat pe baza ansamblului probator administrat că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale, pretenții pe care, de altfel, pârâtul nu le-a combătut decât prin prisma excepției prescripției.
Conform dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 692/1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, reclamanta a achitat pârâtului, prin procedura de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 222/2009 al B. M. B., suma de 8.603,35 lei.
Prin procedura de executare silită, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1438/2009 al B. S. A. E., pârâtul a executat pentru a doua oară și în baza aceluiași titlu executoriu, suma de 9.419,81 lei.
Instanța a reținut că, în cuprinsul întâmpinării, pârâtul recunoaște încasarea sumei în a doua executare silită a titlului executoriu, apărarea sa vizând strict faptul că a solicitat o sumă mai mică și nu cea precizată de reclamantă, aspecte ce vor fi avute în vedere sub forma unei mărturisiri calificate din partea pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. M., în termen și legal motivat și timbrat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului s –a arătat că reclamanta avea obligația să îl invite la ședința de informare privind avantajele medierii, obligație în vigoare de la 15.II. 2013 iar pentru această explicație instanța nu s –a pronunțat deși i s –a cerut să o susținută.
A mai susținut recurentul intervenirea prescripției extinctive în condițiile în care încuviințarea executării silite a fost admisă la 18.II. 2010, iar până la 18.II 2013 reclamanta nu a încercat împiedicarea acestei executări.
La 18.XII 2013 recurentul și – a completat cererea solicitând ca în cazul respingerii recursului, să i se eșaloneze plata sumei ce face obiectul judecății în rate de câte 1/8 din cuantumul de 1090 lei al pensiei sale, întrucât mai are datorii la bănci iar soția sa nu are venituri(f. 40).
Recursul nu a fost întemeiat în drept însă motivele se circumscriu cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă .
Intimata . București nu a formulat întâmpinare însă prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 41 – 44) a cerut respingerea recursului formulat, răspunzând punctual motivelor de recurs invocate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, critica vizând încălcarea dispozițiilor privind medierea este nefondată, întrucât obligația instanței este aplicabilă începând cu data de 15.II. 2013, data intrării în vigoare a NCPC, iar acțiunea formulată a fost adresată instanței la 14.II. 2013, data poștei astfel cum rezultă din probele de la dosar (f.6) .
Cât privește tardivitatea acțiunii față de pretinsa depășire a termenului legal de prescripție, nici această critică nu este întemeiată, întrucât, acest termen, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 /1958, curge de la data plății sumei ce face obiectul litigiului, respectiv 7.04. 2010, aceasta fiind data la care s –a născut dreptul intimatei – reclamante la acțiune.
În plus, certitudinea dublei încasări de către recurentul pârât rezultă și din poziția sa procesuală atât din fața instanței de fond cât și de recurs, când a solicitat eșalonarea plății, eșalonare asupra căreia nu se poate dispune în acest ciclu procesual .
D. pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul –pârât F. M., domiciliat în V., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1119 din 9 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în București, sector 1, . și cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat L. M. I., din București, sector, 3, .. 12 A, Clădirea B, ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. A. L. N. Ț. N.
Red. FM . – 13.01. 2014
Thred PS.- - 15.01. 2014- 2 ex
Df . –_ / 2013 Jud V.
Jf.- E. R. I.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 872/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 349/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
