Revendicare imobiliară. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2982/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 104
APEL
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - D. A.
Judecător - S. L.
Grefier - O. S.
Pe rol soluționarea apelurilor civile, declarate de: apelanta reclamantă M. I., cu domiciliul în A., .. 703FG, ., județul Teleorman, respectiv . și apelantul pârât V. N., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1938 din 09.04.2013, pronunțată de Judecătoria A., având ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul pârât V. N., prezent personal, iar apelanta reclamantă M. I., a fost reprezentată de avocat T. S. (în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 24.09.2013).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat de către apelanta reclamantă M. I. cu suma de 24,0 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 25.09.2013 emisă de Primăria municipiului A. – D.B.F.T.I., precum și cu 3,0 lei timbru judiciar și de către apelantul pârât V. N. cu suma de 23,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 18.09.2013 emisă de Primăria municipiului A. – D.B.F.T.I., precum și cu 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantei reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apelantul pârât V. N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și arată, de asemenea, că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. S., pentru apelanta reclamantă M. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat, pentru următoarele motive:
1. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului de a demola construcția, cu motivarea că aceasta se poate face la cererea părții către organele abilitate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, considerând că dacă acest lucru nu s-ar fi atacat în instanță, părțile s-ar fi găsit în situația anterioară și nu s-ar fi rezolvat litigiul dintre acestea.
Mai arată că din raportul de expertiză efectuat în cauză, la instanța de fond, reiese faptul că pârâtul ocupă 2 mp din proprietatea reclamantei, pe care se află o parte din anexă, însă, prima instanță nu a dispus demolarea acestei părți a construcției, reclamanta fiind astfel în imposibilitate de a pune în executare celelalte capete de cerere, admise la fond.
2. Pe de altă parte, critică sentința pronunțată de Judecătoria A., întrucât nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, considerând că în mod greșit s-au admis în parte cheltuielile efectuate doar cu taxa judiciară de timbru și cu efectuarea expertizei, iar neacordarea onorariului nici nu a fost motivată.
Solicită să se aibă în vedere că apărătorul ales a efectuat demersuri încă de la redactarea cererii de chemare în judecată și până în calea de atac a apelului.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, pentru motivele expuse anterior.
Apelantul pârât V. N., depune la dosarul cauzei, după începerea dezbaterilor, copie adeverință nr. 3934 din 20.09.2007 emisă de Primăria Mîrzănești, iar un exemplar de pe aceasta, comunică și apărătorului apelantei reclamante.
Față de apelul declarat de apelanta reclamantă M. I., arată că solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Menționează că pe cei doi metri de teren la care s-a făcut referire, nu se află o construcție, ci este o streașină de protecție și mai mult decât atât, din raportul de expertiză întocmit, rezultă că apelanta reclamantă deține, în plus, 7 m de teren.
Față de apelul formulat în cauză, apelantul pârât N. G., solicită admiterea acestuia pentru motivele invocate în scris, casarea sentinței pronunțate de către Judecătoria A. și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se elucida de unde provine lipsa, respectiv plusul de teren cu privire la proprietățile părților, așa cum reiese din conținutul raportului de expertiză întocmit la fond, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat T. S., pentru apelanta reclamantă M. I., având cuvântul cu privire la apelul declarat de către apelantul pârât V. N., solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat și neîntemeiat, precizând că prin motivele de apel nu se aduc critici hotărârii pronunțate, ci raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul că expertul nu s-a prezentat la instanță pentru a da lămuriri.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. sub nr._ la data de 04.04. 2012, reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâtul V. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 50 m.p. teren intravilan; stabilirea hotarului despărțitor dintre cele două proprietăți; obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor ridicate pe proprietatea reclamantei. Totodată, au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietarul unui imobil casă de locuit și a terenului aferent în suprafață de 1418 m.p. situat în comuna Mârzănești, . de întreținere nr. 3864/27.07.1998 și este vecină cu pârâtul în partea de nord, pe o distanță de 82, 44 metri. Conform titlului de proprietate și contractului de întreținere, reclamanta deține un imobil casă de locuit și anexe gospodărești, împreună cu suprafața de teren intravilan aferentă de 1418 m.p.
Împotriva voinței reclamantei, pârâtul și-a ridicat o anexă pe terenul proprietatea acesteia, ocupându-i astfel din teren și încălcând linia de hotar, mai mult, această construcție ( anexă ) este ridicată foarte aproape de imobilul casă de locuit proprietatea reclamantei fiind practic lipită de aceasta, fără a lăsa un spațiu între cele două imobile printre care să se scurgă apele pluviale, distrugându-i zidul care se învecinează cu imobilul pârâtului.
A mai arătat reclamanta că inexistența spațiului dintre cele două imobile a condus la formarea de igrasie în casă și nu a reușit să repare acest zid, neavând cum să lucreze între cele două clădiri . Deși reclamanta i-a pus în vedere pârâtului în repetate rânduri să-și ridice imobilul de pe terenul proprietatea sa, acesta a refuzat categoric.
Reclamanta a încercat să stingă litigiul pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a fost de acord să-i restituie terenul ocupat abuziv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 560, art. 561 și următoarele Cod civil, art. 612 Cod civil.
La data de 25.10. 2012, pârâtul V. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere reconvențională.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că între cele două proprietăți există garduri despărțitoare atât la stradă cât și între proprietăți de circa 35-40 de ani, fiind adevărat că pe o distanță de circa 2-3 metri pe lungimea proprietăților au turnată o placă din beton ce se sprijină în mod egal atât pe construcția sa cât și pe cea a reclamantei. Această placă a fost turnată de comun acord între pârât și T. D., tatăl reclamantei, întrucât zăpada și picătura streașinii afectau o construcție a pârâtului aflată la aceeași distanță de hotar ca și construcția acestora așa cum reiese din schița O.C.O.T.A., numai că picătura și zăpada nu afectează construcția acesteia .
Astfel, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea în revendicare .
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei și a numitului M. Alfred R. de a-și construi jgheaburi și parazăpezi la casă pentru a împiedica atât căderea zăpezii de pe casa lor cât și scurgerea apelor pluviale pe proprietatea pârâtului .
Pârâtul a învederat că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți a fost construit de el, întrucât T. D., tatăl decedat al reclamantei, a motivat că nu are nevoie de gard întrucât pe o lungime de circa 30-40 metri zidul casei sale ține loc și de gard.
În situația în care reclamanta și fiul său M. Alfred R. își execută construcțiile necesare pentru a nu mai lăsa zăpada și apele pluviale să cadă pe proprietatea sa, pârâtul a arătat că este de acord cu punerea în discuție a demolării plăcii comune ce se sprijină pe ambele proprietăți.
Referitor la ocuparea suprafeței de 50 m.p. din proprietatea reclamantei, pârâtul a arătat că afirmația este neadevărată și se poate verifica foarte ușor, ținând cont de gardurile existente de peste 35-40 ani, amplasate de comun acord pe răzorul consemnat în actele cadastrale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118, art. 119 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 6.12.2012 s –a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârât și formarea unui nou dosar.
Pe fond, instanța a reținut că din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie D. D. (filele 45-48) rezultă că pârâtul deține în fapt mai mult teren decât acela din actele de proprietate-1374 m.p., astfel că reclamantul este îndreptățit la recuperarea unei suprafețe de teren care se află în posesia pârâtului.
Din același raport de expertiză-fila 46- reiese că reclamanta M. I. deține, în fapt, suprafața de 1425 m.p. teren intravilan cuprins între punctele G-M-N-H-I-C-D-E-F, față de cea de 1418 m.p. (mai mult cu 7 m.p.) înscrisă în titlul de proprietate- contract de întreținere autentificat sub nr. 3864/ 27.07. 1998 de B.N.P. C. R.-fila 4, iar pârâtul V. N. deține, în fapt, suprafața de 1374 m.p. teren intravilan cuprins între punctele A-B-C-I-H-N-M-G din planul de situație anexat (mai mult cu 7 m.p. decât suprafața înscrisă în actele de proprietate -filele 20-22).
Totodată, se reține faptul că pârâtul ocupă suprafața de 1374 m.p. teren intravilan, mai mult cu 7 m.p. decât cea înscrisă în actele de proprietate și 2 m.p. teren cât ocupă parte din „anexa” (construcția) pârâtului.
Față de aspectele relevate, Judecătoria A. prin sentința civilă nr. 1938 din 9.04. 2013 a admis acțiunea reclamantei și l – a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și posesie a acesteia suprafața de 2 mp reprezentând terenul pe care este construită parte din „anexa” pârâtului, cuprinsă între punctele M-N-O-P din Planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul D. D., suprafață ocupată de pârât și situată în intravilanul comunei Mârzănești, .,.
Prin aceeași sentință, instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul G- M-N-H-I-C propus de expertul D. D. în schița – Plan de situație la raportul de expertiză.
Sub aspectul capătului de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor ridicate pe terenul proprietatea reclamantei, instanța a respins această pretenție ca neîntemeiată, în contextul concluziilor raportului de expertiză de unde rezultă, în mod explicit că suprafața de 2 m.p. revendicată de reclamantă, reprezintă terenul pe care este construită parte din „anexa” pârâtului, cuprinsă între punctele M-N-O-P din Planul de situație la raportul de expertiză întocmit de expertul D. D., or nu se poate solicita demolarea întregii „anexe”, ci eventual doar a acelei părți care nu respectă distanța prevăzută de lege între proprietățile părților și, în orice caz, ar fi de considerat dispozițiile Legii nr. 50/1991 repub., care impun autorizarea administrativă prealabilă pentru orice desființare de construcții (art. 1). .
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, instanța a avut în vedere că deși pârâtul nu se află în culpă procesuală, ținând seama de dispozițiile art. 560 Cod Civil, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de grănițuire se suportă în mod egal de proprietarii vecini, l – a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 369, 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanta M. I. și pârâtul V. N., cereri înregistrate la data de 27.05. 2013.
Apelanta reclamantă a criticat sentința pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. - Deși instanța a constatat că pârâtul ocupă abuziv suprafața de 2 mp teren intravilan cuprinsă între punctele M-N-O-P din Planul de situație la raportul de expertiză, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor situate pe terenul proprietatea reclamantei, invocând dispozițiile Legii nr. 50 /1991. Urmare a respingerii acestui capăt de cerere, se află în imposibilitatea punerii în executare a capătului de cerere admis, cu atât mai mult cu cât pentru demolarea anexei nu este necesară obținerea autorizației de demolare.
2.- În mod greșit, cheltuielile de judecată au fost admise în parte.
Potrivit art. 560 cod civil cheltuielile ocazionate de grănițuire se suportă în mod egal de proprietarii terenurilor învecinate, însă pentru celelalte capete de cerere admise, aceste cheltuieli trebuiau acordate în totalitate.
În consecință apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor și plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Prin cererea de apel formulată, apelantul pârât V. N. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele următoare:
-Cererea de chemare în judecată a fost făcută în mod abuziv, dat fiind că apărătorul reclamantei a solicitat ca „linia de grănițuire să rămână pe vechiul amplasament”, motiv pentru care nu a căzut în pretenții și nu datorează cheltuieli de judecată. Pe de altă parte, a recunoscut încă de la început, prin întâmpinare, că a construit împreună cu fostul proprietar T. D., anexa în litigiu, întrucât construcția reclamantei era amplasată cu streașina peste limita proprietății încât apa pluvială se scurge peste un perete al construcției sale.
Deși hotarul a rămas același, fără a se fixa semne noi de hotar, instanța nu a aplicat în cauză prevederile art. 275 Cod procedură civilă.
- Apelantei reclamante i s –a pus în vedere să complinească lipsa semnăturii de pe cerere, fără ca aceasta să se conformeze, încât instanța trebuia să constate nulitatea cererii și prin urmare, solicită ca tribunalul să constate hotărârea pronunțată, ca fiind nulă.
- Instanța i-a respins obiecțiunile la expertiză încât solicită completarea raportului de expertiză sau audierea expertului pentru a demonstra că terenul provine de la bunicii lor și curțile au fost egale.
În drept, apelantul pârât a invocat dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă M. I. prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul îl apreciază ca întemeiat.
În primul motiv de apel, apelanta reclamantă a criticat sentința pentru greșita respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor situate pe terenul proprietatea reclamantei, situație în care s –ar afla în imposibilitatea punerii în executare a celorlalte capete de cerere admise.
Critica este întemeiată deoarece în urma stabilirii hotarului despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul G-M-N-H-I-C din planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D. D., s –a constatat că pârâtul V. N. ocupă suprafața de 2 mp din terenul proprietatea reclamantei M. I., pe care este construită parte din „ anexa” pârâtului, cuprinsă între punctele M-N-O-P.
Deși instanța de fond a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de expert și l – a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și pașnică posesie a reclamantei suprafața de 2 mp teren pe care este construită parte din „ anexa” pârâtului, a respins capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtului la demolarea construcției, lipsind de eficiență admiterea celorlalte capete de cerere.
Instanța a motivat că nu se poate dispune demolarea părții din „ anexă „ care este situată pe terenul reclamantei, întrucât în această situație ar fi de considerat dispozițiile Legii 50/ 1991, însă anterior admiterii capătului de cerere privind demolarea părții din anexă care nu respectă distanța prevăzută de lege între proprietățile părților, reclamanta nu era în măsură să efectueze demersuri pentru obținerea autorizației de desființare parțială a anexei în condițiile art. 8 din Legea 50/ 1991.
Prin urmare, apreciind că greșit a fost respins capătul de cerere privind demolarea construcției „ anexă”, tribunalul urmează să-l admită și să – l oblige pe pârât să – și ridice parte din anexa construită pe terenul proprietatea reclamantei, cuprinsă între punctele M-N-P-O în schița intitulată „ plan de situație” anexă la raportul de expertiză întocmit de expert D. D..
Cât privește cheltuielile de judecată, tribunalul constată că instanța de fond a acordat reclamantei numai suma de 369,5 lei aferentă capătului de cerere admis, privind revendicarea suprafeței de teren intravilan, fără a avea însă în vedere că reclamanta a efectuat cheltuieli privind plata onorariului de avocat - 1000 lei . Cum instanța de fond a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, cheltuielile de grănițuire sunt suportate în mod egal, în conformitate cu art. 560 Cod Civil, încât pârâtul va fi obligat să mai plătească reclamantei și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,în raport de munca îndeplinită de avocat și de capetele de cerere pentru care a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantă, conform art.274 alin.(3) cod procedură civilă.
În sensul celor de mai sus, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta reclamantă M. I. și va schimba, în parte, sentința apelată în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de apelantul pârât V. N. este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În primul motiv de apel, apelantul pârât a invocat faptul că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că apărătorul reclamantei a solicitat stabilirea hotarului pe vechiul amplasament și totodată, a recunoscut prin întâmpinare, că a construit anexa împreună cu fostul proprietar T. D..
Critica este nefondată, tribunalul constatând că prin însăși acțiunea formulată, reclamanta a arătat că pârâtul ocupă abuziv suprafața de 50 mp din terenul proprietatea sa, refuzând atât restituirea terenului, cât și demolarea construcțiilor ridicate pe terenul proprietatea reclamantei.
Pe aliniamentul G- M nu există gard între cele două proprietăți, încât în urma măsurătorilor efectuate, expertul D. D. a propus linia de hotar pe aliniamentul GMNHIC, confirmat de către instanță și prin aceeași sentință, s –a admis și capătul de cerere privind revendicarea terenului, încât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 274(1) Cod procedură civilă în baza cărora apelantul pârât a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Cât privește lipsa semnăturii reclamantei de pe cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că cererea este semnată în conformitate cu art. 133 (1) Cod procedură civilă și că acest aspect a fost analizat în ședința publică din data de 1.11.2012.
În fine, în ultimul motiv de apel, apelantul pârât a criticat sentința sub aspectul respingerii greșite a obiecțiunilor la raport, însă în apel nu a mai solicitat ca expertul să răspundă la aceste obiecțiuni și pe de altă parte, apelantul pârât a solicitat această probă pentru a demonstra proveniența terenului, or, în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ambele părți au depus la dosar titlurile de proprietate avute în vedere de către expert.
D. urmare, apelul declarat de apelantul pârât V. N. va fi respins ca nefondat, conform art. 296 Cod procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă M. I. cu domiciliul în A., .. 703FG, ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1938 din 9.04. 2013 a Judecătoriei A., în contradictoriu cu apelantul pârât V. N., domiciliat în comuna Mîrzănești, ..
Schimbă, în parte, sentința în sensul că obligă pe pârât să-și ridice parte din anexa construită pe terenul reclamantei, situată între punctele M-N-P-O în schița anexă la raportul de expertiză.
Obligă pe pârât să mai plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât V. N., domiciliat în comuna Mîrzănești, ., împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.09.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. O. S.
Red. DA.- 25.10. 2013
Thred. PS.- 13.11. 2013 – 4 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- P. D. A.
.
| ← Succesiune. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul... → |
|---|
