Uzucapiune. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 4070/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 425
RECURS
Ședința publică de la 31 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - D. A.
Judecător - S. L.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant P. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1079 din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în ., având ca obiect – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat I. E., lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 85,5 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat I. E., pentru recurentul-reclamant, depune delegație de împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul fixat de instanță, și un set de înscrisuri reprezentând poze și practică judiciară, solicitând acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat I. E., pentru recurentul-reclamant, precizează că a chemat în judecată pe pârâta . A. ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului intravilan în suprafață de 1164 mp. Consideră sentința pronunțată de instanța de fond nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1846, art. 1847, și art. 1890, din Codul Civil anterior. Aduce la cunoștința instanței că deși recurentul folosește această suprafață de teren, prima instanță a reținut în mod greșit că terenul nu este deținut de acesta, nefiind achitate taxele și impozitele legale către stat.
Mai critică motivarea instanței de fond, care face referire la neinvocarea de către reclamant a joncțiunii posesiei cu a celorlalți moștenitori ai defunctelor P. I. și C. T., precizând în acest sens că reclamantul nu a invocat joncțiunea posesiilor întrucât acesta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 1847 și art 1890 cod civil anterior pentru a o prescrie. Se mai referă și la faptul că reclamantul a făcut un partaj voluntar cu ceilalți moștenitori.
Solicită astfel admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii formulate, și constatarea dobândirii dreptului de proprietate al recurentului reclamant prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului intravilan în suprafață de 1164 mp, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 16.05.2012, reclamantul P. M. a chemat în judecată și personal la interogatoriu ., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului intravilan în suprafață de 1164 m.p., situat pe teritoriul comunei B., județul Teleorman, având următoarele vecinătăți: la N: Casa Parohială, la S:DC, la E:Satalan S. și la V:D. S., reprezentând diferența dintre suprafața de 3200 m.p., individualizată în titlul de proprietate nr._/28.05.1995 eliberat de Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și suprafața de 4364 m.p., rezultată din măsurătorile efectuate în vederea intabulării.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deține imobilul identificat mai sus, întrucât prin titlul de proprietate nr._/28.05.1995 eliberat de Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2 ha și 5400 m.p., situat pe teritoriul comunei B., jud. Teleorman, din care 2 ha și 2200 m.p., teren extravilan și 3200 m.p., teren intravilan, în favoarea reclamantului și a numitelor P. I. (decedată), R. I. și C. T. (decedată) .
A mai menționat reclamantul că prin certificatul de moștenitor nr. 420/25.11.2011 emis de BNP M. N. s-au dezbătut succesiunile defunctelor P. I., decedată la data de 27.02.1992 și C. T., decedată la data de 06.08.2005, iar prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 5532/25.11.2011 s-a sistat starea de indiviziune a părților, reclamantul primind în deplină proprietate și exclusivă posesie toate bunurile imobile, inclusiv suprafața de 3200 m.p., teren intravilan situat pe teritoriul comunei B., județul Teleorman, individualizat în titlul de proprietate nr._/28.05.1995 aferent casei de locuit.
Întrucât în realitate, curtea are suprafața de 4364 m.p., rezultată din măsurători, mai mult cu 1164 m.p. decât suprafața de 3200 m.p., înscrisă în titlul de proprietate, iar de mai mult de 30 de ani reclamantul s-a aflat în posesia bunului imobil, exercitând până în prezent o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C. civil., menționat fiind și faptul că toate taxele și impozitele aferente imobilului sunt achitate la zi de către reclamant.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art. 112 C. proc. civ., art. 1847 Cod civil anterior, art. 82 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr._ rep.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 171 lei (fila 5) și timbru judiciar de 2,7 lei (filele 2, 5).
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin serviciul Registratură, la data de 15.11.2012, în care a arătat că imobilul cu privire la care reclamantul solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în suprafață de 1164 m.p., situat în ., reprezintă diferența rezultată din măsurători asupra terenului intravilan de 3200 m.p. din titlu și 43,64 ha din măsurători. Suprafața solicitată de 1164 m.p. a fost și este folosită de reclamantul P. M., fără însă a fi înregistrată la Primărie și fără a fi achitate impozitele și taxele legale către stat, așa cum rezultă din rolul fiscal nr. 253/2012.
A menționat pârâta că este de acord ca suprafața de 1164 m.p. teren intravilan să-i fie recunoscută în proprietate reclamantului, în schimbul cedării aceleiași suprafețe de 1164 m.p. teren extravilan, respectiv a suprafeței de 900 m.p., situată în . vecinătăți: la N-drum exploatare; la E-P. S.; la S-DE; la V:P. E., și a suprafeței de 264 m.p. pe latura de sud, în . vecinătăți: la N:P. S.; la E:Drum exploatare și la sud și vest-pășune. Cedarea suprafeței de 1164 m.p. teren extravilan din alte sole nu este posibilă, întrucât lungimea acestora este de 800-1000 ml, și terenul nu poate fi lucrat.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, în condițiile în care acesta nu a putut prescrie împotriva celorlalți comoștenitori, cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 420/2011, prin care s –au dezbătut succesiunile defuncților P. I. și C. T., coroborat cu titlul de proprietate nr._/1995 prin care s –a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,5400 ha, teren situat pe teritoriul comunei B., județul Teleorman, din care 2, 2200 ha teren extravilan și 3200 mp teren intravilan, în favoarea reclamantului și a numitelor P. I. (decedată), R. I. și C. T.(decedată ).
Prin reconstituirea dreptului de proprietate, începând cu anul 1991 și până în prezent, posesia asupra imobilului a fost exercitată de toate persoanele menționate în titlu ca proprietari, iar calitatea posesiei privind excedentul suprafeței menționate în același titlu - asupra căreia reclamantul a invocat uzucapiunea – nu poate fi de altă natură, cât timp eventuala diferență ar rezulta din măsurătorile efectuate în teren.
A mai reținut instanța, că suprafața de 1164 mp asupra căreia reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, a fost și este folosită de către reclamant, fără a fi însă înregistrată la Primăria comunei B. și fără a fi achitate taxele și impozitele legale către stat, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamantul nu a invocat joncțiunea posesiei sale cu a celorlalți moștenitori ai defunctelor P. I. și C. T..
De asemenea, proprietatea asupra terenului fiind indiviză, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art. 1847 și 1890 Cod Civil anterior, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr.1079/ 28.02. 2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul P. M., criticând-o pentru nelegalitate pentru motivele ce succed:
1.- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prima instanță aplicând greșit dispozițiile art. 1846, art. 1847 și 1890 Cod civil anterior.
Astfel, greșit a reținut instanța că suprafața de 1164 mp este folosită de către reclamant însă nu sunt achitate la primărie, taxele și impozitele legale.
În realitate, în evidențele fiscale este înregistrată suprafața de 4364 mp în care este inclusă și diferența de 1164 mp ,iar taxele și impozitele sunt achitate la zi.
Asupra suprafeței de 1164 mp, reclamantul a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar o perioadă mai mare de 30 de ani, acesta fiind motivul pentru care nu a invocat joncțiunea posesiilor.
A mai precizat recurentul reclamant, că prin partajul voluntar, ceilalți comoștenitori au renunțat în favoarea sa la cotele ce le reveneau din bunurile imobile, inclusiv asupra terenului intravilan, că pârâta Primăria comunei B. a fost de acord cu admiterea acțiunii, încât greșit a fost respinsă acțiunea.
2. În baza art. 3041 Cod procedură civilă, recurentul – reclamant a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele pentru a se pronunța o hotărâre legală.
În consecință, recurentul – reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1847 Cod civil anterior aplicabil cauzei de față, conform art. 3 coroborat cu art. 82 din Legea 71/ 2011, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, persoana ce o invocă trebuie să facă dovada că a exercitat asupra bunului „ o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”, iar în continuare, art. 1853 Cod civil, precizează că actele ce se exercită” asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitatea de locatari, depozitari, uzufructuari, etc. sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar”.
Recurentul reclamant P. M. a exercitat posesia asupra terenului intravilan în suprafață de 3200 mp, pentru care i s –a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._ din 28.05 1995, alături de celelalte persoane menționate în titlu, respectiv P. I. (decedată ), R. I. și C. T. (decedată), sau moștenitorii acestora, starea de indiviziune fiind sistară prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 5532 / 25.11. 2011 la BNP M. N., încheiat între P. M., R. I., C. I. și C. E. - V. în calitate de coproprietari asupra terenului.
Prin actul de partaj voluntar, recurentul- reclamant a primit terenul intravilan, în suprafață de 3200 mp, în deplină proprietate și posesie, iar diferenței de teren în suprafață de 1164 mp aferentă casei de locuit- curtea având suprafața de 4364 mp rezultată din măsurători și nu 3200 mp cât se menționează în titlul de proprietate- asupra căreia acesta se pretinde proprietar ca urmare a posesiei exercitate mai mult de 30 de ani, îi sunt aplicabile aceleași dispoziții prevăzute de art. 1847 și 1853 Cod civil, recurentului reclamant revenindu-i obligația de a face dovada că a exercitat asupra acestei suprafețe de 1164 mp „ o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Față de data întocmirii actului de partaj voluntar, 25.11. 2011, nu s –a împlinit termenul de posesie utilă de 30 de ani, iar anterior acestei date, începând cu anul 1995 când recurentul – reclamant i s –a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, posesia exercitată asupra unui bun indiviz nu a fost o posesie utilă, în sensul dispozițiilor art. 1853 Cod civil, prin urmare, instanța a reținut corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1847 Cod civil și pentru considerentele ce preced, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant P. M. în conformitate cu art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant P. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1079 din data de 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31.05. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. D. A. S. L. D. E.
Red. DA.- 18.06. 2013
Thred PS.- 19.06. 2013 – 2 ex
Df,- 4070/ 740/ 2012 Jud A.
Jf.- D. A. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
